Rezultate din textul definițiilor
fugi (fug, fugit), vb. – 1. A alerga, a o lua la goana. – 2. A evada, a scapa din. – 3. A curge, a se scurge, a trece. – 4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzita, megl., istr. fug. Lat. fugῑre, in loc de clasicul fugere (Puscariu 662, Candrea-Dens., 665; REW 3550; DAR), cf. alb. fugoń, it. fuggire, fr. fuir, sp. huir, port. fugir. Cf. fuga.
sinchis s.n. (reg.; in expr.) a lua la sinchis (pe cineva) = a lua in raspar, a ocari; a da cu sinchis (cuiva) = a-i da cu tifla; a lua la goana.
goana, goane, s. f. 1. Deplasare cu pasi mari si repezi; urmarire in fuga. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goana sau a lua (pe cineva) la goana = a goni; a fugari. ♦ Viteza mare cu care se deplaseaza un vehicul; graba mare cu care se deplaseaza o fiinta. 2. Vanatoare (cu gonaci si caini); haita. 3. (Rar) Prigoana, persecutie. 4. (Pop.) Imperechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).
HAITUIALA, haituieli, s. f. Actiunea de a haitui si rezultatul ei; goana dupa vanat. [Pr.: -tu-ia-] – Haitui + suf. -eala.
goana ~e f. 1) Deplasare cu viteza mare; mers iute. ◊ A o lua la ~ a incepe sa fuga; a o rupe la fuga. A pune pe ~ (pe cineva) a alunga, a fugari pe cineva. 2) Plecare grabnica (si uneori pe furis) dintr-un loc; fuga. 3) Urmarire insistenta si fara motiv, care cauzeaza neplaceri; prigoana; persecutie. ◊ A nu slabi din ~ a urmari in permanenta. 4) Vanatoare cu gonaci. 5) pop. Imperechere a vacii cu taurul. /Din a goni
ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.
