GALERIE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran in forma de tunel care permite accesul minerilor la zacamant si ingaduie executarea lucrarilor miniere. 2. Canal subteran de comunicatie care face legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) pe care si-l sapa unele animale pentru a le servi ca adapost. 4. Coridor lung (si boltit) situat in interiorul sau in afara unei cladiri, servind ca element de legatura sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu, sectie a unui muzeu sau sala intr-o expozitie ori intr-un muzeu, in care sunt expuse mai ales opere de pictura si de sculptura. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise intr-o opera (literara). 6. Magazin in care se vand opere de arta; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balconul dintr-o sala de spectacole cu mai multe nivele situat la nivelul cel mai inalt; (fam.) spectatorii de la acest balcon; p. ext. publicul care manifesta zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o intrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos in semn de aprobare, de incurajare (in cursul unui spectacol, al unei intreceri sportive etc.). 8. Bara de lemn sau de metal de care se atarna perdelele. 9. Un fel de tava de metal care se pune in fata sobei ca sa nu cada carbunii din soba pe dusumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).

IGUANODON, iguanodoni, le="substantiv masculin">s. m. (La le="plural">pl.) Gen de reptile fosile uriase, bipede, din ordinul dinozaurienilor, cu corpul terminat printr-o coada enorma, care le servea drept sprijin in timpul sederii pe loc; (si la le="singular">sg.) animal care face parte din acest gen. – Din le="limba franceza">fr. iguanodon.

ZABALUTA, zabalute, le="substantiv feminin">s. f. 1. Un fel de zabala (1) mai simpla, compusa din doua bare imbinate intre ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zabala (2). – Zabala + le="sufix">suf. -uta.

PAHARNIC, paharnici, le="substantiv masculin">s. m. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor romani care avea grija de bautura domnului, iar in imprejurari deosebite sau la sarbatori il servea personal pe domn, gustand bautura inaintea acestuia pentru a se convinge ca nu este otravita; boier care avea acest titlu; ceasnic. ♦ (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) Cel care toarna bautura in pahare la diferite ocazii. – Pahar + le="sufix">suf. -nic.

TROTINETA, trotinete, le="substantiv feminin">s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scandura dreptunghiulara montata pe doua roti si articulata cu o bara perpendiculara pe ea, servind ca bara de directie, si care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. – Din le="limba franceza">fr. trottinette.

serviRE, serviri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) servi si rezultatul ei; servit¹. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. servi.

TITULAR ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care indeplineste o functie permanenta pe care o detine dupa lege. 2) Care poseda (ceva) pe baze juridice; cu drept legal de posesor (a ceva). 3) rar (despre personaje literare) Care detine locul central, numele lui servind drept titlu pentru opera respectiva. /<fr. titulaire

COMBINAT¹ s. n. complex care reuneste mai multe ramuri ale industriei si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

COMBINAT s.n. Mare intreprindere economica, care reuneste mai multe fabrici si uzine si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. [< rus. kombinat].

tist le="interjectie">interj. – 1. Pst, ei: serveste pentru a impune tacerea. – 2. Stai, asculta: serveste pentru a atrage atentia. – le="varianta">Var. tist, sst. Creatie expresiva, le="confer">cf. tisti. – le="derivat, derivare">Der. tistui, le="verb">vb. (a impune liniste, a face pe cineva sa taca; a chema); tistuitura, le="substantiv feminin">s. f. (actiunea de a face pe cineva sa taca).

BIOINDICATORI (‹ bio + indicatori ) le="substantiv masculin">s. m. le="plural">pl. Organisme care, prin prezenta, numarul sau intensitatea dezvoltarii lor, servesc drept indicatori ai unor procese naturale sau anumitor conditii de mediu, ai prezentei anumitor substante in apa sau in sol, al gradului de poluare s.a.

CASTIle ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

ZABALUTA, zabalute, le="substantiv feminin">s. f. Un fel de zabala mai simpla, compusa din doua bare imbinate intre ele, servind pentru a conduce calul. – Din zabala + le="sufix">suf. -uta.

CleSTE, clesti, le="substantiv masculin">s. m. 1. Unealta de fier sau de alt metal, alcatuita din doua brate incrucisate si articulate intre ele, care serveste la apucarea, intoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊ le="expresie">Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gura) cu clestele = a depune mari insistente pentru a face pe cineva sa vorbeasca. ♦ Unealta de fier asemanatoare cu un cleste (1), folosita in diverse operatii. Cleste pentru carbuni. 2. Fiecare dintre cele doua apendice anterioare, in forma de cleste (1), ale unor crustacee. [le="plural">Pl. si: (n) cleste] – Din le="limba slava (veche)">sl. klesta.

MASA¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

COMODAT s.n. (Jur.) Forma de contract de origine romana, prin care cineva imprumuta temporar altcuiva un lucru pentru a se le='color:white;background:green'>servi de le='color:white;background:green'>el, cu obligatia de a-l inapoia la un anumit termen. [< fr. commodat, lat. commodatus].

MODULARE s. f. 1. actiunea de a modula. 2. sistem de dimensionare a constructiilor, folosind modulul de baza. 3. introducere in opera de arta plastica sau arhitecturala a unei unitati de masura unica, care prin repetarea sau subimpartirea ei sa serveasca la dimensionarea elementelor constitutive ale operei, ca si a intregului. 4. (biol.) rediferentiere a celulelor in procesul lor de formare definitiva. ◊ modificare produsa in celule de stimulii din mediu. (< modula)

CARTER, cartere, le="substantiv neutru">s. n. Invelis metalic care acopera anumite parti in miscare ale unei masini, pentru a le proteja, putand servi si ca recipient pentru lubrifiantul necesar. – Din le="limba franceza">fr. carter.

CATEGOREMA, categoreme, le="substantiv feminin">s. f. (le="logica">Log.) Notiune universala, in sistemul lui Aristotel, care serveste la stabilirea unor relatii intre lucruri. – Din le="limba franceza">fr. categoreme.

MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin

INTUSUSCEPTIUNE s.f. Introducerea intr-un corp organizat a unei substante care serveste la cresterea lui. [< fr. intussusception].

INTUSUSCEPTIUNE s. f. (biol.) introducere intr-un corp a unui suc, a unei substante care serveste la cresterea lui. (< fr. intussusception)

ANCORAJ, ancoraje, le="substantiv neutru">s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancora si dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixeaza un stalp, o constructie inalta etc. – le="limba franceza">Fr. ancrage (dupa ancora).

PUIET, (1, 2) le="substantiv neutru">s. n., (3) puieti, le="substantiv masculin">s. m. (Cu sens colectiv) 1. le="substantiv neutru">S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. le="substantiv neutru">S. n. Larve (de albine). 3. le="substantiv masculin">S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; le="prin generalizare">p. gener. plante tinere. [le="pronuntat">Pr.: pu-iet] – Pui¹ + le="sufix">suf. -et.

MEDIU¹, medii, le="substantiv neutru">s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din le="limba latina">lat. medium.

CONTRAFORT, contraforturi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Intaritura masiva de beton sau de zidarie in forma de pilastru, care formeaza corp comun cu un zid si care serveste la marirea rezistentei lui. 2. Fiecare dintre picioarele inclinate spre exterior ale unui turn de extractie. – Din le="limba franceza">fr. contrefort.

SCHITA, schite, le="substantiv feminin">s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din le="limba italiana">it. schizzo.

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) el intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

PETROLIER, -A, petroliere, le="adjectiv">adj. (Despre produse) Care tine de petrol (1), care provine din petrol; (despre ramuri industriale, instalatii, procese tehnologice etc.) care extrage sau prelucreaza petrolul (1), privitor la extragerea si la prelucrarea petrolului. ◊ Tren (sau vas, tanc) petrolier (si substantivat, le="neutru">n.) = tren (sau vas, tanc) care serveste la transportat petrol. – [le="pronuntat">Pr.: -li-er] – Din le="limba franceza">fr. petrolier.

FONDANT ~ti m. Substanta care grabeste topirea componentilor dintr-un amestec sau serveste la separarea impuritatilor din le='color:white;background:green'>el. /<fr. fondant

OleAGINOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre plante si despre semintele lor) 1) Care contine ulei. 2) Care serveste drept sursa de extragere a uleiului. [Sil. -le-a-] /<fr. oleagineux

ajut, a -a v. tr. (lat. adjuto, are, id.; it. ajutare, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Usurez greutatea sau nevoia cuiva: a ajuta pe cineva din punga, cu bani din punga. Slujesc, aduc folos: nu-l mai ajutau picioarele. V. intr. A ajuta cuiva la ceva, a-l ajuta sa faca ceva. V. refl. Ma servesc la nevoie: cu el m' am mai ajutat.

clei n., pl. uri (vsl. bg. rus.). Substanta care serveste la lipit lucrurile intre ele, la prins pasarile s. a. Substanta pe care o secreteaza urechile si care se numeste mai mult ceara. Substanta pe care o secreteaza unii arbori pin [!] crapaturile cojii. Adv. Fam.: Clei!, ioc, tufa, nimica: Eu ma asteptam sa gasesc ceva. Cind colo, clei! V. si hlei.

BRATARA, bratari, le="substantiv feminin">s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat; bratea. 2. Manseta brodata la manecile camasilor taranesti. 3. (le="tehnica">Tehn.) Piesa de metal alcatuita din una sau mai multe bucati, care se strange in jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (le="arhitectura">Arhit.) Inel de metal care strange o coloana; ornament iesit in relief cu asemenea forma. – le="limba latina">Lat. brachiale.

BRIDA, bride, le="substantiv feminin">s. f. 1. Gaica prin care se petrece cordonul sau cu care se incheie o copca. 2. Piesa metalica in forma de „U”, care face legatura intre arcuri si osii. ♦ Piesa metalica in forma unei coroane circulare, care se aplica pe tuburi, la imbinarea lor; marginea rasfranta a capetelor tuburilor, servind la imbinarea acestora. 3. (le="medicina">Med.) Aderenta (1). – Din le="limba franceza">fr. bride.

servETel, servetele, le="substantiv neutru">s. n. Diminutiv al lui servet. ♦ Bucata de panza sau de hartie subtire (usor creponata), care serveste la stersul gurii. – servet + le="sufix">suf. -el.

ARHI- Element de compunere care serveste la formarea unor substantive, carora le da sens de superioritate, si la formarea unor adjective, carora le da sens superlativ. – Din le="limba franceza">fr., le="limba latina">lat. archi-.

SLUGARI, slugaresc, le="verb">vb. IV. 1. le="intranzitiv">Intranz. A munci ca sluga la un stapan; a argati, a sluji, a slugarnici. ♦ le="figurat">Fig. A fi servil fata de cineva; a se injosi, a se umili. 2. le="tranzitiv">Tranz. A servi pe cineva, stand in preajma lui (executandu-i cu umilinta ordinele, implinindu-i dorintele); a fi la discretia cuiva. – Din slugar (le="invechit">Inv. „sluga” < le="limba bulgara">bg.).

TARUS ~i m. Par scurt si subtire, care se bate in pamant si serveste pentru a lega ceva de el sau ca semn de demarcatie. ~ de pichetaj. /Cuv autoht.

ANALITIC, -A, analitici, -e, le="adjectiv">adj. Care se bazeaza pe analiza, care procedeaza prin analiza. ◊ Chimie analitica = ramura a chimiei care se ocupa cu cercetarea elementelor si a combinatiilor lor. Limba analitica = limba care se serveste de termeni speciali (prepozitii, conjunctii, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (le="matematica">Mat.; le="fizica">Fiz.) Care foloseste calculul algebric si infinitezimal. – le="limba franceza">Fr. analytique (le="neologism din limba latina">lat. lit. analyticus).

ARHI- Element de compunere care serveste la formarea unor substantive carora le da sens de superioritate, ca: arhipastor, si la formarea unor adjective carora le da sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – le="limba franceza">Fr. archi- (le="neologism din limba latina">lat. lit. archi-).

BRATARA, bratari, le="substantiv feminin">s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (le="popular; text popular">Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. Piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (le="arhitectura">Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – le="limba latina">Lat. brachiale.

BRIDA, bride, le="substantiv feminin">s. f. 1. Gaica prin care se petrece cordonul sau cu care se incheie o copca. 2. Piesa metalica in forma de „U”, care face legatura intre arcuri si osii. ♦ Piesa metalica in forma unei coroane circulare, care se aplica pe tuburi, la imbinarea lor; marginea rasfranta a capetelor tuburilor, servind la imbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formeaza in organism ca urmare a unui proces de inflamatie. – le="limba franceza">Fr. bride.

BULION, le="substantiv neutru">s. n. 1. Pasta conservata de patlagele rosii. 2. (Rar) Supa de carne fara zarzavat sau paste fainoase. ◊ Bulion de cultura (de microbi) = supa de carne si oase, strecurata si sterilizata, servind la culturile de microbi. [le="pronuntat">Pr.: -li-on] – le="limba franceza">Fr. bouillon.

corcie f. (ung. korcsolya, patin [!], saniuta). Est. O unealta compusa din doi bulamaci uniti cu doua traverse de care ne servim la urcat si scoborit butoaiele. Targa. Sant ud pe care se scoboara bustenii de pe un deal sau de pe un munte.

OCTANT, octante, le="substantiv neutru">s. n. 1. Instrument de navigatie maritima si aeriana sau care serveste la masurarea inaltimii astrilor, a distantelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferinta unui cerc sau dintr-o suprafata circulara. ♦ Fiecare dintre cele opt portiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersecteaza in centrul corpului. – Din le="limba franceza">fr. octant.

LANT, lanturi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. le="figurat">Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ le="expresie">Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din le="limba bulgara">bg. lanec.

LANTISOR, lantisoare, le="substantiv neutru">s. n. Diminutiv al lui lant; lant mic de metal pretios, servind ca podoaba; lantug, lantus, lantusor. ♦ Lucratura sau impletitura cu un singur fir, facuta cu acul sau cu croseta, care are forma unui lant mic. – Lant + le="sufix">suf. -isor.

STEREOSCOP, stereoscoape, le="substantiv neutru">s. n. Dispozitiv optic care serveste la examinarea stereogramelor, facand ca imaginile lor sa apara in relief. [le="pronuntat">Pr.: -re-o-] – Din le="limba franceza">fr. stereoscope.

SLUJI vb. 1. v. lucra. 2. a le='color:white;background:green'>servi, (pop.) a slugari, a slugarnici. (A ~ la le='color:white;background:green'>el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a le='color:white;background:green'>servi. (O biserica la care ~ doi preoti.) 4. v. sustine. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a intrebuinta, a recurge, a se le='color:white;background:green'>servi, a utiliza, a uza, (inv. si pop.) a prinde, (reg.) a vestegalui. (Se teme sa se ~ de o disciplina prea severa.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.

BRATARA ~ari f. 1) Podoaba (din metal pretios sau alte materiale) in forma de veriga, purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. 2) tehn. Piesa de metal constand din doua sau mai multe bucati care se strang in jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesa inelara de metal, care serveste la fixarea pe zid a unor tevi, burlane, cabluri si a altor piese suspendate. 4) arhit. Element decorativ inelar in relief, care inconjoara o coloana; brau. [G.-D. bratarii] /<lat. brachiale

CAPSA ~e f. 1) Dispozitiv alcatuit din piese care se imbuca una in alta, utilizat la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2) Inel de metal cu care se intaresc marginile unei gauri pentru sireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi explozive. ~ detonanta. 4) Piesa din sarma rasucita care serveste la fixarea mai multor hartii impreuna. 5) el. Rondela izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel

PIEPTENE ~i m. 1) Obiect de toaleta constand dintr-o placa cu dinti, care serveste la pieptanarea parului sau pe care il poarta femeile in par ca podoaba. 2) Unealta cu dinti de metal, folosita la pieptanatul fibrelor textile (de lana, de canepa etc.). 3) Orice unealta avand functie sau forma asemanatoare. ◊ ~ de filetat cutit cu dinti pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten

STOLNICel ~i m. (in Tara Romaneasca si in Moldova din evul mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mancarea la masa domnitorului. /stolnic + suf. ~el

PRelIMINAR, -A adj. Care preceda o actiune, un fapt (servind pentru lamurirea si pentru usurarea intelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce serveste ca baza la o intelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. preliminaire, cf. lat. prae – inainte, limen – prag].

serbet (-turi), le="substantiv neutru">s. n. – 1. Inghetata, racoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahar. – le="macedoroman">Mr., le="meglenoroman">megl. sirbet. le="turc(a)">Tc. (le="arab(a)">arab.) sirbet (Roesler 609; Seineanu, II, 336; Ronzevalle 106), le="confer">cf. le="neogrec, neogreaca">ngr. σερμπέτι, le="albanez(a)">alb., le="bulgar(a)">bg., le="sarb(a)">sb. serbet, le="italian(a)">it. sorbetto, le="francez(a)">fr. sorbet, le="spaniol(a)">sp. sorbete (REW 7594b). – le="derivat, derivare">Der. serbegiu, le="substantiv masculin">s. m. (servitor care serveste serbetul), din le="turc(a)">tc. serbetci. Este dubletul lui sorbet, le="substantiv neutru">s. n., din le="francez(a)">fr., putin folosit.

NON, NISI PARENDO, VINCITUR (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) nu o birui, daca nu i te supui – le="limba franceza; francez">Fr. Bacon, „Novum Organum”, aphorism, 129. In varianta engleza: „Nature, to be commanded, must be obeyed” („Trebuie sa te supui naturii ca sa-i poti porunci”). Omul nu poate determina natura sa-i serveasca interesele decat cunoscand si respectand legile ei.

Epimetheus, unul dintre titani. Era fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Atlas, Menoetius si Prometheus (v. si Prometheus). Atunci cind Prometheus l-a infruntat pe Zeus, acesta s-a servit de Epimetheus ca sa se razbune. el i-a daruit-o pe Pandora – cu care Epimetheus a avut si o fiica, Pyrrha – abatind in felul acesta asupra oamenilor toate relele (v. Pandora).

ABEROSCOP, aberoscoape, le="substantiv neutru">s. n. Instrument care serveste la observarea defectului de distorsiune pe care il prezinta un ochi anormal. – Din le="limba franceza">fr. aberroscope.

AMESTECATOR, amestecatoare, le="substantiv neutru">s. n. Aparat sau masina care serveste la amestecarea unor substante in scopul omogenizarii lor. – Amesteca + le="sufix">suf. -ator.

PERIE, perii, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ le="figurat">Fig. (le="familiar">Fam. si le="depreciativ">depr.) Om lingusitor. 2. Unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ Unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; le="prin extensiune">p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. le="etimologie necunoscuta">Et. nec. le="confer">Cf. le="limba slava (veche)">sl. perije.

PIEPTENE, piepteni, le="substantiv masculin">s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la le="plural">pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; le="prin extensiune">p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. le="prin a**logie">P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [le="varianta">Var.: piepten le="substantiv masculin">s. m.] – le="limba latina">Lat. pecten.

SARLOTA, sarlote, le="substantiv feminin">s. f. Crema preparata din lapte, oua, zahar, frisca si gelatina (carora li se adauga si fructe) si care se serveste ca desert. – Din le="limba franceza">fr. charlotte.

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

CAPITOLIU m. 1) (in Roma antica) Colina unde se afla cetatea cu templul lui Zeus. 2) (in unele tari) Edificiu public care serveste drept centru al vietii municipale si politice. [Sil. -to-liu] /<lat. capitolio

STIUBEI ~ie n. 1) reg. Adapost (natural sau facut de oameni) pentru albine, in care acestea cladesc faguri si depun miere; stup. 2) inv. Vas reprezentand un trunchi scobit, in care se pastreaza diferite obiecte sau se oparesc rufele. 3) reg. Trunchi scorburos sau scobit, care serveste ca ghizd la o fantana. /stiob + suf. ~ei

PUNCTBAL s.n. (Sport) Minge in forma de para suspendata de o franghie, care serveste pentru antrenament la box; punching-ball. [Pl. -le, -luri. / dupa engl. punching-ball].

ABEROSCOP s.n. Instrument care serveste la observarea defectului de distorsiune pe care il prezinta un ochi anormal. [< engl. aberroscope].

ALTOI¹, (2) altoaie, le="substantiv neutru">s. n. 1. Altoire. 2. Ramura mica detasata dintr-o planta-mama, folosind la altoire. ♦ Planta altoita. ♦ Planta cultivata pentru a servi la altoire. [le="plural">Pl. si: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) le="limba maghiara">magh. oltvany.

bisactea si be- f., pl. ele (ngr. bestahtas, turc. pistahta, ladita care serveste si ca pupitru, d. pis, inainte, si tahta, tahte, masa). Vechi. Cutie eleganta de tinut lucruri scumpe. – In Munt. (direct d. turc.) bis- si bes-. V. necesar.

CENS le="substantiv neutru">s. n. 1. (In Roma antica) Recensamant al cetatenilor si al averii lor. Efectuat din cinci in cinci ani, pentru a servi ca baza in recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. ♦ Grupare a unor cetateni sau a tuturor locuitorilor unei tari dupa diverse criterii. 2. (In societatea feudala) Renta in bani sau in natura datorata seniorului de catre posesorul pamantului. 3. (In unele tari) Catimea de impozit prevazuta de legile electorale necesara pentru acordarea dreptului de alegator. – Din le="limba latina">lat. census, le="limba franceza">fr. cens.

DATA, date, le="substantiv feminin">s. f. I. Timpul precis (exprimat in termeni calendaristici) cand s-a produs sau urmeaza sa se produca un eveniment. ♦ Indicatia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusa la intocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, marimile, relatiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obtinute in urma unei cercetari si urmeaza sa fie supuse unei prelucrari. – Din le="limba franceza">fr. date.

TARUS, tarusi, le="substantiv masculin">s. m. Par scurt, ascutit la un capat, care se infige in pamant si care serveste pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcatie etc. – le="etimologie necunoscuta">Et. nec.

LIANT, lianti, le="substantiv masculin">s. m. 1. Material fluid sau adus in stare fluida, care are proprietatea de a lega prin intarire bulgarii sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. Substanta care serveste la fixarea unui pigment pe fibra textila. [le="pronuntat">Pr.: li-ant] – Din le="limba franceza">fr. liant.

SCHIMBATOR, -OARE, schimbatori, -oare, le="adjectiv">adj., le="substantiv neutru">s. n. I. le="adjectiv">Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. le="substantiv neutru">S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) Schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + le="sufix">suf. -ator.

SPATAR¹, spatare, le="substantiv neutru">s. n. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., care serveste pentru a sprijini spatele persoanei care sta pe ele; rezematoare, speteaza. – Spata + le="sufix">suf. -ar.

OCROTIRE s. 1. v. aparare. 2. aparare, protectie, sprijin, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (serveste ca ~ impotriva ...) 3. protejare, sprijinire, sustinere, (rar) proteguire. (~ batranetle='color:white;background:green'>elor lui.) 4. v. ajutor. 5. grija, protectie, (fig.) aripa, pavaza, scut. (Se afla sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protectie, sprijin, tutle='color:white;background:green'>ela, (rar) tutle='color:white;background:green'>elaj. (Orfle='color:white;background:green'>elinatul se bucura de ~ unei societati de binefacere.) 7. v. egida.

MACARA ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripetilor, care serveste la ridicarea si deplasarea pe distante scurte a greutatilor mari. /<it. makara

SAVALAS le="adverb">adv. (In poezia populara, servind la scoaterea in evidenta a cuvantului pe care il preceda) Savai. – Din savai.

CENS le="substantiv neutru">s. n. 1. (In statul roman) Recensamant al cetatenilor si al averii lor, efectuat din cinci in cinci ani, pentru a servi ca baza la recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. 2. (In oranduirea feudala) Renta in bani sau in natura datorata seniorului de catre posesorul pamantului. 3. (In unele tari capitaliste) Catimea de impozit prevazuta de legile electorale restrictive ale epocii, necesara pentru acordarea dreptului de alegator sau de ales si pentru delimitarea colegiilor electorale din care faceau parte cetatenii. – le="neologism din limba latina">Lat. lit. census.

AGITATOR, -OARE, agitatori, -oare, le="substantiv masculin">s. m. si le="feminin">f., le="substantiv neutru">s. n. I. le="substantiv masculin">S. m. si le="feminin">f. Persoana care face agitatie (politica) in vederea unei actiuni. ♦ Mijloc prin care se realizeaza agitatia (3). II. le="substantiv neutru">S. n. 1. (le="chimie">Chim.) Dispozitiv sau aparat care serveste la amestecarea substantelor solide sau fluide in vederea omogenizarii lor. 2. Organ de masina montat in rezervoarele masinilor de stropit, de prafuit, de imprastiat ingrasaminte, de semanat etc. – Din le="limba franceza">fr. agitateur, (I) si le="limba rusa">rus. aghitator.

PAleO- Element de compunere care inseamna „vechi” si care serveste la formarea unor substantive si a unor adjective. [le="pronuntat">Pr.: -le-o-] – Din le="limba franceza">fr. paleo-.

CUMINECATURA, cuminecaturi, le="substantiv feminin">s. f. (In practicile religiei crestine) Ritual care constituie una dintre cele sapte taine si care consta in gustarea de catre credinciosi a vinului si a painii sfintite de preot, simbol al sangelui si trupului lui Hristos; euharistie, impartasanie, grijanie. ♦ (le="concretizat">Concr.) Vinul si painea care servesc in acest scop. – Cumineca + le="sufix">suf. -atura.

ECHIVAleNT, -A, echivalenti, -te, le="adjectiv">adj., le="substantiv neutru">s. n. I. le="adjectiv">Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. le="substantiv neutru">S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din le="limba franceza">fr. equivalent, le="limba latina">lat. aequivalens, -ntis.

DEGAJAMENT, degajamente, le="substantiv neutru">s. n. 1. Incapere care serveste ca spatiu de comunicatie intre incaperile unui apartament ori ale unei cladiri publice sau intre interiorul unei cladiri si exteriorul ei. 2. Portiune situata in fundul si pe marginile scenei, care serveste pentru depozitarea decorurilor, recuzitei etc. – Din le="limba franceza">fr. degagement.

NISA ~e f. 1) Adancitura intr-un zid sau intr-un perete, facuta special, cu diferite scopuri. 2) Constructie in forma de dulap, care serveste in laboratoare pentru captarea gazle='color:white;background:green'>elor vatamatoare, in vederea evacuarii lor. 3) Cavitate patologica adanca intr-un organ intern. /<fr. niche

ANTREU s.n. In limbaj familiar, denumeste primul fel dintr-un meniu. Dupa regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se serveste dupa gustare (sau supa) si peste (sau preparatul care il inlocuieste), inainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entree; germ. Entree; in SUA, entree denumeste intotdeauna felul principal al meniului.

OBelA s.f. Semn, trasatura ca o linie neagra, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obele, gr. obelos].

RADIOFICATIE s.f. Sistem de radioreceptie in care un singur aparat receptor puternic serveste mai multe difuzoare, instalate la distanta si legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikatiia].

DESERT s. n. fle='color:white;background:green'>el de mancare care se serveste la sfarsitul mesei, din fructe, prajituri etc.; momentul le='color:white;background:green'>servirii lui. (< fr. dessert)

ECHIVAleNT, -A I. adj. 1. (si s.) care are aceeasi valoare, semnificatie, acelasi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeasi arie, fara a coincide ca forma. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. 2. marime, numar, etc. care caracterizeaza egalitatea de valoare sau de semnificatie a doua efecte sau actiuni. 3. marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia. (< fr. equivalent, lat. aequivalens)

OBelA s. f. semn, trasatura ca o linie neagra, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obele, lat. obelus)

RADIOFICATIE s. f. sistem de radioreceptie in care un singur aparat receptor puternic serveste mai multe difuzoare, instalate la distanta si legate de el prin conductoare electrice. (< rus. radiofikatiia)

ARIPIOARA, aripioare, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui aripa. 2. Parte mobila a unei aripi de avion, care serveste pentru comanda si control. [le="pronuntat">Pr.: -pioa-].

CARUT, caruturi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Caruta mica (trasa sau impinsa cu mana) care serveste la transportul poverilor usoare. 3. Carucior (1). 4. Parte mobila a unor masini, care se misca pe rotite sau luneca pe glisiere, indeplinind diferite functii. – Din car + le="sufix">suf. -ut.

PERSHING [pə:rʃiŋ], John Joseph (1860-1948), general american. A servit in razboaiele cu Cuba (1898), Filipine (1899-1903 si 1906-1913) si Mexic impotriva lui Pancho Villa (1916). Comandant al Corpului Expeditionar S.U.A. in Europa (1917-1919) in timpul Primului Razboi Mondial, Sef al Marelui Stat-Major al S.U.A. (1921-1924). Memorii.

GHIONDER, ghiondere, le="substantiv neutru">s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din le="limba turca">tc. gonder.

EBULIOMETRU, ebuliometre, le="substantiv neutru">s. n. Aparat care serveste la determinarea concentratiei alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului lui de fierbere in comparatie cu cel al apei. [le="pronuntat">Pr.: -li-o-] – Din le="limba franceza">fr. ebulliometre.

OBelA, obele, le="substantiv feminin">s. f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din le="limba franceza">fr. obele.

LANICA le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui lana. 2. (Colectiv) Fire subtiri de lana de diferite culori, care servesc la brodat. – Lana + le="sufix">suf. -ica.

INTERES ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanta sociala. 2) Preocupare de a obtine un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-si face ~ele a-si rezolva chestiunile personale. ~ul poarta fesul interesul personal serveste drept stimulent pentru efectuarea unor actiuni. 3) Manifestare a unei atentii (favorabile) fata de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse

OISTE ~i f. 1) Bara in partea din fata a unei carute, de partile careia se inhama caii si care serveste pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. o-is-] /<bulg. oiste

EXEMPLU s.n. 1. Actiune care poate servi de model; pilda. ♦ Persoana care intruneste toate calitatile pentru a putea fi imitata; model. 2. Caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice care este citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie etc. 3. Pedeapsa; intamplare care poate servi ca invatatura de minte, ca pilda. [Pron. eg-zem-, pl. -le, -luri. / cf. lat. exemplum, fr. exemple].

SATURATOR s.n. Aparat care serveste pentru concentrarea unei solutii pana la saturatie prin dizolvarea in ea a unei substante solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur].

SEleCTOR s.n. 1. Dispozitiv al aparatelor de radioreceptie care le face selective. ♦ Selector telefonic = mecanism intr-o centrala telefonica automata, servind la alegerea liniei care corespunde numarului telefonic cerut. 2. Masina agricola folosita la selectionarea si sortarea semintelor pe calitati. [Cf. fr. selecteur].

POLONIU (‹ le="limba franceza; francez">fr. {i}; {s} le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. le="principal">pr. Polonia) le="substantiv neutru">s. n. Element chimic radioactiv, metal alb-argintiu (Po; le="numar atomic">nr. at. 84, le="masa atomica">m. at. 210), obtinut in procesul de dezintegrare radioactiva a uraniului. Cel mai stabil izotop al sau ₂₁₀⁸⁴P are perioada de injumatatire de 138,3 zile; el este o sursa de radiatii α. In amestec cu beriliul p. serveste ca sursa de neutroni in cercetarile de laborator. A fost descoperit de Pierre si Marie Curie in 1898.

bordei si -eu n., pl. eie (aceiasi orig. cu bordel, luat de noi de la Gepizi ori de la Goti. D. rom. vine bg. bordei si burdei, rut. burdei). Locuinta taraneasca primitiva in pamint si care are numai acoperamintu afara. Azi au devenit rare si servesc mai mult la ca adapost p. bivoli pe marginea Dunarii. Ele-s mai calduroase iarna decit casele ccu pareti suptiri. – V. coliba.

FILTRU¹, filtre, le="substantiv neutru">s. n. 1. (le="tehnica">Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (le="fizica">Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; le="prin extensiune">p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [le="plural">Pl. si.: filtruri] – Din le="limba franceza">fr. filtre le="confer">Cf. le="limba italiana">it. filtro.

ANTRETOAZA, antretoaze, le="substantiv feminin">s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leaga grinzile principale ale unui pod. 2. Bara care serveste la legarea a doua piese dintr-un mecanism si la mentinerea lor fixa la oarecare distanta. 3. Piesa metalica, cilindrica, goala in interior, folosita pentru consolidarea peretilor unui cazan cu abur. – Din le="limba franceza">fr. entretoise.

ARIPIOARA, aripioare, le="substantiv feminin">s. f. Diminutiv al lui aripa. ♦ (le="ihtiologie">Iht.) Inotatoare. ♦ Parte mobila a unei aripi de avion, care serveste pentru comanda si control. – Aripa + le="sufix">suf. -ioara.

ZALHANA ~le f. 1) Abator rudimentar, in special pentru ovine. 2) Restaurant in care se serveste, mai ales, carne fripta (de oaie). /<turc. salhane

FOLIO s.n. 1. Foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. V. in-folio. ♦ Numar al unei pagini. 2. Pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

RING² s.n. 1. Masina pentru intinderea tortului, pentru rasucirea firului si infasurarea lui pe tevi. 2. Inel de metal fixat de peretele unui chei si servind la amararea navelor. 3. Sosea sau strada circulara in jurul unui oras sau al unei parti a lui. [< germ. Ring].

SATURATOR s.n. Aparat care serveste pentru concentrarea unei solutii pana la saturatie prin dizolvarea in ea a unei substante solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur].

STATIE s.f. 1. Oprire, popas. ♦ Loc, punct unde se opresc sau stationeaza vehiculele publice (trasuri, masini etc.) pentru a astepta calatorii. ♦ Loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor. 2. Asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. Pozitie, loc. ♦ Loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Statie electrica = ansamblu de instalatii electrice care serveste la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei; (astr.) statia planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].

RING¹ s. n. 1. platforma patrata imprejmuita cu coarde, unde se desfasoara meciurile de box. ◊ platforma intr-un local, pe care se danseaza. 2. (text.) masina pentru intinderea tortului, pentru rasucirea firului si infasurarea lui pe tevi. 3. inel de metal fixat de peretele unui chei si servind la amararea navelor. 4. sosea, strada circulara in jurul unui oras sau al unei parti a lui. (< fr., engl. ring)

BON (‹ le="limba franceza; francez">fr.) le="substantiv neutru">s. n. Document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, le="substantiv neutru">s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din le="limba franceza">fr. canal, le="limba latina">lat. canalis.

STIUBEI, stiubeie, le="substantiv neutru">s. n. 1. Stup primitiv. 2. Vas facut dintr-un trunchi scobit, intrebuintat pentru pastrarea unor obiecte casnice. 3. (le="regional">Reg.) Trunchi scorburos care serveste ca ghizd la o fantana mica; le="prin extensiune">p. ext. fantana (mica). – Stiob + le="sufix">suf. -ei.

FATUITOR, -OARE, fatuitori, -oare, le="substantiv">subst. 1. le="substantiv masculin">S. m. si le="feminin">f. Persoana care fatuieste. 2. le="substantiv neutru">S. n. Rindea speciala folosita pentru fatuirea sau pentru indreptarea fetei scandurilor sau a pieselor de lemn. 3. le="substantiv feminin">S. f. Unealta cu care se intinde si se netezeste tencuiala aruncata cu mistria pe zid; drisca. 4. le="substantiv neutru">S. n. Cutit putin curbat, cu doua manere, care serveste, in tabacarie, la fatuirea manuala a pieilor. [le="pronuntat">Pr.: -tu-i-] – Fatui + le="sufix">suf. -lor.

COMAND, comanduri, le="substantiv neutru">s. n. (le="invechit">Inv.) 1. Masa de pomenire a unui mort; praznic; mancare care se serveste la o astfel de masa. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care si le pastrau oamenii pentru inmormantare si pentru praznic. – Din comanda (derivat regresiv).

SIGILIU, sigilii, le="substantiv neutru">s. n. 1. Obiect alcatuit dintr-o placa (fixata pe un maner) pe care este gravata o monograma, o emblema, o efigie etc. si care se aplica pe un act oficial, ca dovada a autenticitatii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tus sau cu ceara rosie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ le="figurat">Fig. Semn distinctiv, marca. 2. Ceara rosie pe care s-a imprimat prin apasare o stampila si care serveste la sigilarea unui lucru, a unei incaperi etc. pentru a evita desfacera lui de catre persoane neautorizate. [le="varianta">Var.: sigil le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba latina">lat. sigillum.

CUI, cuie, le="substantiv neutru">s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (le="tehnica">Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ le="expresie">Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (le="familiar">Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ le="expresie">Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – le="limba latina">Lat. cuneus.

le='color:white;background:green'>servi vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugari, a slugarnici. (A ~ la le='color:white;background:green'>el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. sustine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a intrebuinta, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astazi rar) a sluji. (A ~ mancarea la masa.) 9. v. ospata. 10. v. ajuta. 11. v. dele='color:white;background:green'>servi. 12. (prin Transilv.) a slugatori. (Cu ce va putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o portie!)

FACLIE ~i f. 1) Lumanare lunga si groasa (mai ales din ceara). 2) fig. Obiect, idee etc. ce serveste drept simbol (luminand calea). ~a stiintei. [Art. faclia; G.-D. facliei; Sil. -li-e] /< sb. faklja, bulg. faklija

AGITATOR¹, agitatoare, le="substantiv neutru">s. n. 1. Dispozitiv sau aparat care serveste la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc. 2. Dispozitiv care serveste la punerea in miscare a granulelor unui material, pentru a usura iesirea lor printr-un orificiu. – le="limba franceza">Fr. agitateur.

APOI le="adverb">adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – le="limba latina">Lat. ad-post.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, le="substantiv neutru">s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – le="limba franceza">Fr. canal (le="neologism din limba latina">lat. lit. canalis).

Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos si al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea ca si-ar fi invins toti concurentii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis sa lupte impotriva taurului de la Marathon, imprejurare in care Androgeos si-a gasit moartea. Pentru a-l razbuna, Minos a pornit razboi impotriva atenienilor. In cele din urma, prin pacea incheiata, s-a stabilit ca Aegeus sa-i dea anual lui Minos drept tribut cite sapte tineri si sapte tinere, care aveau sa serveasca drept hrana celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaei.

MOJAR, mojare, le="substantiv neutru">s. n. Vas de forma semisferica cu peretii grosi, de portelan, sticla, metal, material plastic, care serveste, in farmacii si in laboratoare, la maruntirea fina a diferitelor substante prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (le="regional">Reg.) Piulita (pentru pisat). ♦ (le="regional">Reg.) Piua unui steamp. – Din le="limba maghiara">magh. mozsar.

COleOPTER, coleoptere, le="substantiv neutru">s. n. (La le="plural">pl.) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele doua superioare (elitre), intarite, au rol de protectie pentru celelalte doua, care sunt subtiri, membranoase si servesc la zbor; (si la le="singular">sg.) insecta care face parte din acest ordin. [le="pronuntat">Pr.: -le-o-] – Din le="limba franceza">fr. coleoptere.

BESACTEA ~ele f. inv. Cutie mica (din lemn sau din alt material) frumos ornamentata, care servea pentru a pastra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

PAVILION¹ ~oane n. 1) Constructie usoara, de regula circulara, situata intr-o gradina, intr-un parc, la marginea unei paduri sau pe malul unui lac, care serveste, mai ales, ca adapost. 2) Cladire facand parte dintr-un ansamblu de constructii. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

aservesc v. tr. (fr. asle='color:white;background:green'>servir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependenta extrema: Jidanii vor sa ne aserveasca finantei lor.

CANEA, canele, le="substantiv feminin">s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat intr-un vas, prevazut la capatul liber cu un robinet de scurgere, care serveste la scoaterea lichidului dintr-un vas. [le="varianta">Var.: cana le="substantiv feminin">s. f.] – Refacut din canele (le="plural">pl. lui canela, rar „canea” < le="limba neogreaca">ngr. kanella, le="limba bulgara">bg. kanela).

TROMPA, trompe, le="substantiv feminin">s. f. 1. Excrescenta carnoasa in forma de tub, care prelungeste nasul la elefant, la tapir etc. si care serveste la pipait si la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care serveste la supt). 2. Canal prin care se elimina ovulele formate in ovar. 3. (In sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legatura intre timpan si faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o incapere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de constructie in forma de bolta trunchiata, inlesnind de obicei trecerea de la un plan patrat la un plan poligonal sau circular. – Din le="limba franceza">fr. trompe.

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

DEMAROR s. n. 1. mecanism motor sau instalatie care serveste la pornirea motoarelor cu ardere interna. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigura demararea. (< fr. demarreur)

prepeleac (prepeleci), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Par cu cracane, pentru a servi drept suport. – 2. Stilp, scara. – le="varianta">Var. prepeleag, perpeleac, le="Transilvania">Trans. prepelici. Origine incerta. Dupa Cihac, II, 289, din le="rutean(a)">rut. prypyljaka; dar cuvintul nu a fost identificat, le="confer">cf. Tiktin. Dupa acesta, dintr-un le="slav(a)">sl. *prepeljaku „mobila pe care se asaza prepelitele”, le="confer">cf. prepelita, dar aceasta ipoteza nu este convingatoare. Ca obiect serveste pentru a aseza pe cracile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fin, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la le="varianta">var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se praji”.

1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habere, a avea, iar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eu sau noi. – Am, ai, are, avem, aveti, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem; voi avea; voi fi avut; sa am, sa ai, sa aiba si aiva, sa avem, sa aveti, sa aiba si aiva; as avea; ai, aiba, aveti, aiba; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorba (dar mi-e frica, mi-e sete, mi-e pofta). Obtin: cu un franc ai o gaina, vei avea un premiu. Am dimensiunea de: Etna are peste trei mii de metri. Trebuie (cu inf. subj. ori supinu): am a scrie, am sa scriu, am de scris. Cost, am pretu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (mai des si mai lamurit costa un franc). V. refl. Is in rle='color:white;background:green'>elatiune: ma am bine cu le='color:white;background:green'>el. Ma refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutator care serveste la formarea perfectului (am zis) ori a viitorului (am sa zic). A avea, a fi: n' are cine sa ma ajute (nu e cine sa ma ajute).

TIMIR, timire, le="substantiv neutru">s. n. 1. (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) Emblema care serveste drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oras, al unei corporatii sau membrilor ei, unei tari etc. 2. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, calauzei si insotitorului oficial al unui strain, mai cu seama de la hotare pana la curtea domneasca. [le="varianta">Var.: timara le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="limba maghiara">magh. cimer.

VICE- Element de compunere insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive-nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. – Din le="limba franceza">fr. vice-, le="limba latina">lat. vice.

NISIPARNITA, nisiparnite, le="substantiv feminin">s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [le="varianta">Var.: nisipernita le="substantiv feminin">s. f.] – Nisip + le="sufix">suf. -arnita.

BASCULATOR ~oare n. tehn. Instalatie mecanica, servind la inclinarea unor recipiente sau vehicule incarcate, mai ales, cu materiale friabile, in vederea descarcarii lor. /bascula + suf. ~tor

BOBINA ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveste la infasurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din aceasta piesa si spirele infasurate pe ea. ◊ ~ electrica element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

UNEALTA unelte f. 1) Obiect actionat manual la indeplinirea unei operatii de munca; scula; instrument. 2) fig. Mijloc de care se serveste cineva intr-un mod necinstit pentru a-si atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]

VICE- Element prim de compunere savanta insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive – nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca si].

CINGATOARE, cingatori, le="substantiv feminin">s. f. Fasie de panza, de matase, de piele etc. care serveste la incins. le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. brau, curea. [le="varianta">Var.: incingatoare le="substantiv feminin">s. f.] – Din cing (= incing, le="prezent indicativ">prez. ind. al lui incinge) + le="sufix">suf. -(a)toare.

VA² (le="invechit">Inv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca: undeva, candva sau a unor pronume ca: cineva, careva, carora le imprima o nuanta nehotarata. – le="prezent indicativ">Prez. ind. (le="persoana">pers. 3 le="singular">sg.) al lui vrea.

ARZATOR¹, arzatoare, le="substantiv neutru">s. n. Aparat care serveste la amestecarea cu aer a combustibililor, in scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (le="prezent indicativ">prez. ind. al lui arde) + le="sufix">suf. -(a)tor (dupa le="limba franceza">fr. bruleur).

TABERNACOL (TABERNACUL) (‹ le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) le="substantiv neutru">s. n. 1. Cort portabil, sustinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei, pana la zidirea Templului din Ierusalim (le="secolul, secolele">sec. 9 le="inainte de Hristos">i. Hr.). In el se pastrau tablele legii, toiagul lui Moise si cutia cu mana. 2. (La catolici) Dulapior sau cutie, uneori in forma de biserica, in care, se pastreaza obiecte de cult si impartasania. Uneori t. se afla in altar sau este sapat in grosimea zidului bisericii.

UNEALTA, unelte, le="substantiv feminin">s. f. 1. Piesa, ansamblu de piese, dispozitiv actionat manual sau de un mecanism, care serveste pentru a efectua o operatie tehnica de prelucrare mecanica, de montare, manevrare etc.: le="prin extensiune">p. ext. piesa auxiliara care serveste la efectuarea unei lucrari. 2. le="figurat">Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoana, grup sau organizatie de care se serveste cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (In sintagma) Unealta gramaticala = instrument gramatical, le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">v. instrument. – Une[le] + alte[le].

RINICHI, rinichi, le="substantiv masculin">s. m. Fiecare dintre cele doua organe interne ale omului si ale animalelor superioare, care secreteaza si excreteaza u***a si care sunt situate in regiunea lombara, in afara cavitatii peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rarunchi. ♦ (le="medicina">Med.) Rinichi artificial = aparat care serveste la inlocuirea temporara a functiilor rinichiului, eliminand totodata produsii toxici din sange, fara sa modifice compozitia lui. – le="limba latina">Lat. reniculus.

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

ARMA s. f. 1. unealta, masina care serveste pentru atac sau aparare. ♦ ~ alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta, stilet etc.); a depune ele = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din fortele armate corespunzand unei activitati specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma)

CODITA, codite, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ Semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. le="figurat">Fig. Om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + le="sufix">suf. -ita.

Cel² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) Cel mai istet. ◊ Cel putin minimum; macar; barem. Cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

ARMATURA s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la constructiile de beton armat pentru a le intari. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Constructie de lemn, de zidarie etc., servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, dupa arma].

puf (pufi), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Pene mici si moi. – 2. Perisor. – 3. Obiect care serveste la pudrat. – le="macedoroman">Mr. puh. le="slav(a)">Sl. puchu (Cihac, II, 298), le="confer">cf. le="bulgar(a)">bg., le="sloven(a)">slov. puh. Se confunda cu radacina expresiva a lui puf, le="interjectie">interj. – le="derivat, derivare">Der. pufos, le="adjectiv, adjectival">adj. (moale, afinat); pufarie, le="substantiv feminin">s. f. (saltea de puf); pufulita, le="substantiv feminin">s. f. (planta, Epilobium hirsutum); impufat, le="adjectiv, adjectival">adj. (afinat).

BOBINA, bobine, le="substantiv feminin">s. f. Piesa cilindrica servind la infasurarea atei, a unui cablu etc.; le="prin extensiune">p. ext. ansamblu format din aceasta piesa si firul infasurat pe ea. ♦ (Electrotehnica) Ansamblu de spire in serie, format prin infasurarea in comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire infasurate (pe un suport) in asa fel incat sa nu se desire sau sa se incurce. Bobina de ata. – le="limba franceza">Fr. bobine.

azima si azma f., pl. e (ngr. azyma, turte coapte nedospite, d. azymos, nedospit). Pine [!] nedospita. Turta. Varza azima (Rar), varza cruda, nemurata. – Jidanii numesc azima turtele pe care le prepara de Paste, ca amintire a pinii pe care zic ei c´au mincat-o stramosii lor cind au fost alungati din Egipt. Aceasta zi se cheama sarbatoarea azimelor. Catolicii cred ca Hristos s´a servit tot de azima la cina cea de taina, si de aceia o obisnuiesc la impartasanie, pe cind ortodocsii se servesc de pine dospita. V. hostie si lipie.

VA¹ Element de compunere care a servit (intr-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, candva) sau a unor pronume (cineva, careva), carora le imprima o nuanta nehotarata. – Din le="prezent indicativ">prez. ind. (le="persoana">pers. 3 le="singular">sg., forma populara) al lui vrea.

CONDENSATOR, condensatori, le="substantiv masculin">s. m. 1. Aparat care serveste la lichefierea unei mase de vapori in vederea recuperarii lichidului din care au provenit sau a eliminarii unor componenti volatili. 2. Sistem de doua conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statica. ◊ Condensator variabil = condensator a carui capacitate poate fi variata prin deplasarea relativa a armaturilor lui. – Din le="limba franceza">fr. condensateur.

MECANICA f. 1) Ramura a fizicii care studiaza miscarea si echilibrul corpurilor sub actiunea fortle='color:white;background:green'>elor exercitate asupra lor. 2) Ramura a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea si functionarea masinilor, indeosebi a piesle='color:white;background:green'>elor si mecanismle='color:white;background:green'>elor care servesc la transmiterea miscarii. [G.-D. mecanicii] /<lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik

CAMA s.f. Proeminenta pe un ax care serveste spre a ridica, pentru o anumita fractiune din perioada de miscare a axului, o parghie ce se sprijina de ea. [< germ. Kamm, fr. came].

cotumba, cotumbe, s.f. (reg.) 1. lemn care serveste ca pirostrie; cujba, cracana. 2. ganjul care leaga cele doua brate ce alcatuiesc pirostria. 3. cele doua lemne si ganjul care le leaga de la pirostrie formeaza un unghi; capra, cobila, cracani, iapa, tragla, tragator.

apeduct (apeducte), le="substantiv neutru">s. n. – Ansamblu de constructii si de instalatii care servesc la transportarea apei. – le="varianta">Var. (le="invechit">inv.) apeduc, apaduc, apedus. Format pe baza le="francez(a)">fr. aqueduc sau a le="latin(a)">lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (le="secolul">sec. XIX).

GARNITURA s.f. 1. Accesoriu care serveste la impodobirea sau la completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. Adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesa cu care se etanseaza doua elemente prin care circula un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemanatoare care formeaza un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelasi gen, folosite intr-un atelier, intr-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. [< fr. garniture].

ANGAJAT, -A I. adj. 1. (arhit.; despre o coloana) zidita cle='color:white;background:green'>el putin cu jumatate din diametrul ei in zidul (stalpul) cu care face corp comun. 2. (despre oameni) incadrat intr-un curent politic, social; (despre literatura) care serveste constient o cauza. II. adj., s. m. f. (cle='color:white;background:green'>el) care lucreaza intr-un anumit loc de munca. ◊ (militar) care serveste pe baza unui angajament voluntar. (dupa fr. engage)

A³ le="prepozitie">prep. 1. (Preceda infinitivul ca forma-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprima un raport de comparatie sau de asemanare) Miroase a pamant ♦ In semn de... Fluiera a paguba (ISPIRESCU). 3. (serveste la alcatuirea unor constructii corespunzatoare genitivului). Atoatestiutor. ◊ (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. ♦ (Cu valoare de articol posesiv) Sa le lege de coditele a trei cai neinhamati (RETEGANUL). 4. (Intra in compunerea unor locutiuni adverbiale si prepozitionale) De-a dreapta. – le="limba latina">Lat. ad.

HARDAU, hardaie, le="substantiv neutru">s. n. Vas facut din doage de lemn, dintre care doua pot fi mai lungi si gaurite, servind ca toarte, intrebuintat la pastrarea sau la transportarea lichidelor; ciubar. ◊ le="expresie">Expr. A turna (pe cineva) la hardau (sau la hardaul lui Petrache) = a baga (pe cineva) la inchisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Continutul vasului descris mai sus. – Din le="limba maghiara">magh. hordo.

SPRIJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protectie. 5. ajutor, concurs, contributie. (~ul lui a fost hotarator.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), le='color:white;background:green'>serviciu. (Va ofer ~ul meu.) 7. protectie, (inv.) regea, regealac, (reg. fig.) propta. (Ii serveste ca ~.) 8. aparare, ocrotire, protectic, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (serveste ca ~ impotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protectie, tutle='color:white;background:green'>ela, (rar) tutle='color:white;background:green'>elaj. (Orfle='color:white;background:green'>elinatul se bucura de ~ul unei societati de binefacere.) 10. egida, obladuire, ocrotire, patronaj, protectie. (Asociatia se bucura de inaltul ~ al ...) 11. v. aparator. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul batranetle='color:white;background:green'>elor lui.)

CHEZASIE ~i f. inv. 1) Obligatie in virtutea careia cineva asigura cuiva posibilitatea de a beneficia de un lucru, de un drept sau il protejeaza pe cineva de o primejdie oarecare; garantie. 2) Mijloc prin care se asigura executarea unei asemenea obligatii; garantie. 3) Obiect care serveste drept asigurare a indeplinirii unui angajament; garantie. [Art. chezasia; G.-D. chezasiei; Sil. -si-e] /chezas + suf. ~ie

CUREA ~ele f. 1) Fasie lunga de piele sau din alte materiale avand diferite intrebuintari. 2) Fasie din piele sau din alt material, care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; brau; cordon; centura. ◊ A (nu)-l tine ~eaua a (nu) se simti in stare sa... 3): ~ de transmisie banda continua de piele sau de panza rezistenta, care serveste pentru transmiterea miscarii de rotatie de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

EXTRACTIV, -A adj. Care extrage, care serveste la extragerea unor substante. ◊ Industrie extractiva = ramura a industriei care se ocupa cu extragerea materiilor prime din pamant fara a le prelucra. [< fr. extractif].

MANSON s.n. 1. Obiect accesoriu de imbracaminte facut din blana sau din stofa, avand doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. Piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea de la capatul unui tub care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau a unei gauri a anvelopei. 3. Invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

ceaciie (-ii), le="substantiv feminin">s. f. – Briceag, cutit. – le="varianta">Var. ciachie; ciochie, le="substantiv feminin">s. f. (unealta de dogarie care serveste la fixarea cercurilor pe butoaie). le="turc(a)">Tc. caki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine si le="bulgar(a)">bg. cekija „briceag”, pe care DAR il considera ca etimon al le="roman(a)">rom. In ciochie este evidenta contaminarea cu ciochina. le="confer">Cf. si le="sarb(a)">sb. caklja, le="maghiar(a)">mag. csaklya.

crivala (-le), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Ramura in forma de furca avind trei sau mai multe brate; se infige de obicei in pamint si serveste drept suport pentru bulgarii de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furca mica pentru a prinde serpii fara a-i omori. – 3. Curea de transmisie la ferastraul mecanic. – 4. Cirlig de hamal. – 5. Surub de timplarie. – 6. Traversa, suport. – le="varianta">Var. crival, crivea. le="slav(a)">Sl. krivu „rasucit”, prin urmare dublet al lui crivac.

CLAPA, clape, le="substantiv feminin">s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ le="expresie">Expr. (le="familiar">Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din le="limba germana">germ. Klappe.

LOPATICA, lopatele, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui lopata. 2. Unealta sau parte a unei unelte de forma unei lopeti sau care are o functie asemanatoare cu a acesteia. ♦ Scandurica servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atela. 3. (le="regional">Reg.) Omoplat. – Lopata + le="sufix">suf. -ica.

FALCA, falci, le="substantiv feminin">s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ le="expresie">Expr. Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; b) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila. 2. (le="tehnica">Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfaramarea ori deformarea unui material etc. – Refacut din falci (le="plural">pl. le="invechit">inv. al lui falce < le="limba latina">lat. falx, -cis).

TOARTA, toarte, le="substantiv feminin">s. f. 1. Parte iesita in afara la unele obiecte, incovoiata in forma de arc, care serveste pentru apucat cu mana. ◊ (In basme si in credintele populare) Toarta (sau tortile) cerului (sau pamantului) = toarta sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pamantul). ◊ le="locutiune adjectivala si adverbiala">Loc. adj. si adv. (le="familiar">Fam.) La toarta = zdravan, strasnic; extrem de strans. 2. Veriga sau belciug cu ajutorul carora se atarna un obiect. ♦ Urechea curbata a unui lacat (petrecuta prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. [le="plural">Pl. si: torti] – le="limba latina">Lat. torta (<torquere).

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

MASALA ~le f. inv. Dispozitiv constand dintr-un bat prevazut la un capat cu calti, carpe sau alt material, imbibat cu petrol, care servea la luminat, in special, in timpul unor manifestatii de masa; facla; torta. /<ngr. masalas

POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)

ACUSTIC, -A, acustici, -ce, le="adjectiv">adj., le="substantiv feminin">s. f. I. le="adjectiv">Adj. Care emite, transmite sau receptioneaza sunete, care apartine acusticii (II 1), privitor la acustica. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveste la transmiterea vocii pe nave, in puturi minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul caruia se receptioneaza sunete si se inlesneste perceperea lor. II. le="substantiv feminin">S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupa cu studiul producerii, propagarii si receptionarii sunetelor. ◊ Acustica arhitecturala = ramura a acusticii care studiaza fenomenele legate de propagarea undelor acustice in incaperi. 2. Calitatea de a inlesni o (buna) auditie. – Din le="limba franceza">fr. acoustique.

PROIECTANT, -A, proiectanti, -te, le="adjectiv">adj., le="substantiv masculin">s. m. si le="feminin">f. 1. le="adjectiv">Adj. (Care serveste la proiectie, de proiectie. ◊ Dreapta proiectanta (si substantivat, le="feminin">f.) = dreapta dusa prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. carora li se construieste proiectia pe o dreapta, pe un plan, pe o suprafata. 2. le="substantiv masculin">S. m. si le="feminin">f. Persoana care intocmeste proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. [le="pronuntat">Pr.: pro-iec-] – Din le="limba germana">germ. Projektant.

CISTERNA, cisterne, le="substantiv feminin">s. f. 1. Rezervor (cilindric, de metal) pus pe cadrul cu roti al unui vehicul si servind la transportarea unor lichide; vehicul prevazut cu un astfel de rezervor; autocisterna. 2. Rezervor (cilindric) in care sunt depozitate lichide, in scopul folosirii lor ulterioare. – Din le="limba latina">lat. cisterna, le="limba italiana">it. cisterna.

DUBLA, dublez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. le="tranzitiv">Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. le="tranzitiv">Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. le="tranzitiv">Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. le="tranzitiv">Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din le="limba franceza">fr. doubler.

TEJGHEA ~ele f. 1) Masa speciala, ingusta (si lunga), folosita in magazine si in localurile de consum public, pentru a expune marfurile si pentru a servi consumatorii. 2) Masa de lucru a unor meseriasi (mai ales a tamplarului). [Art. tejgheaua; G.-D. tejghelei; Sil. tej-ghea] /<turc. tezgah

BAC¹ s. n. 1. platforma plutitoare care serveste la transportul de oameni, animale si vehicule peste un curs de apa. 2. cuveta, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor si al pasagerilor lor. 4. recipient de sticla, metal sau ebonita, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

LUNETA, lunete, le="substantiv feminin">s. f. 1. Instrument optic alcatuit din mai multe lentile (si prisme) dispuse intr-un tub si servind, in astronomie, in topografie, in tehnica militara etc. la observarea obiectelor departate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi si subtiri, in timpul prelucrarii lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolti semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din le="limba franceza">fr. lunette.

ECHIPAMENT, echipamente, le="substantiv neutru">s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte si de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive si de mecanisme, impreuna cu elementele de legatura, apartinand unei instalatii, unei masini etc. si indeplinind o anumita functie in cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme si instalatii care serveste pentru controlul zborului si functionarii motorului unui avion, precum si pentru asigurarea conditiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii pe front sau la instructie. – Din le="limba franceza">fr. equipement.

FILIERA ~e f. 1) (in industria textila, metalurgica etc.) Piesa prevazuta cu un orificiu care serveste pentru filarea unor materiale. 2) Unealta folosita pentru taierea fileturilor exterioare. 3) fig. Cale intermediara, mediatoare; intermediu. 4) Succesiune de trepte, urmate in decursul unei cariere. [Sil. -li-e-] /<fr. filiere

CASTel s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

GARNITURA s. f. 1. accesoriu pentru impodobirea sau completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. element plastic de etansare intre piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formeaza un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ echipa (completa). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)

BROSA, brosez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – le="limba franceza">Fr. brocher.

DEFINITIE s.f. 1. Operatie logica prin care se arata continutul unei notiuni, enuntandu-se notele ei esentiale sau adesea indicandu-se genul proxim si diferenta specifica; propozitie prin care se exprima aceasta determinare. ◊ Prin definitie = prin insasi natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou intr-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificatiei unei expresii. [Gen. -iei, var. definitiune s.f. / cf. fr. definition, it. definizione, lat. definitio].

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de doua ori mai mare; a (se) indoi. II. tr. 1. a face o lucrare similara cu alta existenta, sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. ◊ a captusi (o haina, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a inlocui un actor intr-un anumit rol pe care il detine intr-o distributie, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a insoti. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depasi cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigatie. ◊ a intari o vela in vederea luptei sau in caz de vreme rea. (< fr. doubler)

BOBINA (‹ le="limba franceza; francez">fr.) le="substantiv feminin">s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; le="prin extensiune">p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

BUCATICA, bucatele, le="substantiv feminin">s. f. Diminutiv al lui bucata; bucatea. ◊ le="expresie">Expr. Bucatica rupta (sau taiata) sau rupta bucatica, se spune despre o persoana care seamana perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce serveste (in cantitate mica) de mancare. ◊ le="expresie">Expr. A-si da (sau a-si lua) bucatica de la gura = a da din putinul sau, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucatica din (sau de la) gura = a lipsi (pe cineva) pana si de strictul necesar traiului. – Bucata + le="sufix">suf. -ica.

PUT, puturi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Groapa cilindrica sau patrata, adesea cu peretii pietruiti sau cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea cu apa potabila; fantana. ◊ Put absorbant = groapa facuta in locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate pana la un strat permeabil care sa le absoarba. Put colector = put in care se aduna apele captate prin mai multe puturi sau drenuri. 2. Sapatura intr-o mina care leaga zacamantul cu suprafata sau cu o galerie principala si care serveste la extractie, la aeraj sau la patrunderea personalului in mina. ♦ Gaura sapata in pamant pentru extragerea petrolului. – le="limba latina">Lat. puteus.

PONTON ~oane n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platforma de scanduri sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele. 2) Ambarcatie care sustine platforma unui astfel de pod. 3) Platforma construita pe o ambarcatie si destinata acostarii navelor. 4) Vas fara motor si fara punte, care, fiind remorcat, serveste la transportul marfurilor. /<fr. ponton

OBOL (‹ le="limba franceza; francez">fr., le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.; le="limba greaca veche; grecesc">gr. obolos) le="substantiv masculin">s. m., le="substantiv neutru">s. n. 1. le="substantiv masculin">s. m. (In Grecia antica) Varga tetraedica din fier care a servit ca unitate baneasca pana la aparitia monedelor. ♦ Masura pentru greutate. ♦ Moneda de argint, mai tarziu de arama, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda platita de sufletul celui mort luntrasului Caron, la trecerea peste Aheron, in imparatia subpamanteana a lui Hades. ♦ (In Europa medievala) Moneda de argint egala cu jumatate dintr-un dinar. 2. le="substantiv masculin">s. m. (In Evul Mediu, in Tarile Romane) Moneda de argint sau de arama, cu diferite valori. 3. le="substantiv neutru">s. n. Contributie modesta in bani; le="(sens) figurat; (folosire) figurata">fig. contributie de orice natura.

VEZICA, vezici, le="substantiv feminin">s. f. 1. Organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau de secretie, pe care apoi le evacueaza prin contractia fibrelor musculare din structura sa. 2. (In sintagma) Vezica inotatoare = organ al pestilor in forma de punga, dezvoltat din intestin si umplut cu gaze, care serveste la echilibru, la ridicarea si la coborarea in apa etc. – Din le="limba latina">lat. vesica.

PROTECTIE s. 1. sprijin, (inv.) regea, regealac, (reg. fig.) propta. (Ii serveste ca ~.) 2. aparare, ocrotire, sprijin, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (~ impotriva ...) 3. v. ajutor. 4. grija, ocrotire, (fig.) aripa, pavaza, scut. (Se afla sub ~ lor.) 5. ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin, tutle='color:white;background:green'>ela, (rar) tutle='color:white;background:green'>elaj. (Orfle='color:white;background:green'>elinatul se bucura de ~ unei socie-tati de binefacere.) 6. v. egida. 7. v. favoare. 8. v. apa-rare.

GARNITURA ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste fainoase preparate, care se serveste cu mancaruri, in special, din carne. 3) Piesa demontabila care protejeaza sau fixeaza alta piesa. ~ de frana. 4) Placa elastica care se fixeaza intre doua piese rigide pentru a le etansa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcatuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobila. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formeaza un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) Intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. Competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

PRIMITIV, -A, primitivi, -e, le="adjectiv">adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; le="prin extensiune">p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, le="masculin">m. le="plural">pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din le="limba franceza">fr. primitif, le="limba latina">lat. primitivus.

CUPA¹ ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticla, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce consta dintr-un vas de metal care li se da castigatorilor unei competitii sportive. 4) Competitie sportiva desfasurata pentru a castiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Caus metalic montat la un elevator sau la o alta masina, care serveste pentru incarcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pamant, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa

serviCIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

mai le="interjectie">interj. – serveste la adresare si mirare. – le="varianta">Var. (le="Muntenia">Munt.) ma. le="latin(a)">Lat. mǒdǒ, redus la *mo, le="confer">cf. le="italian(a)">it. mo, le="sard(a)">sard. moi, immoi; le="confer">cf. amu si, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › pai. Explicatiile anterioare considera acest cuvint inseparabil de mare (Cihac, II, 718; Tiktin; Seineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar aceasta identitate nu pare evidenta. Cu atit mai putin sigura este afirmatia dictionarelor in general, ca este le="interjectie">interj. de adresare catre un barbat, caci in le="Moldova">Mold. se foloseste si pentru femei si ca peste tot este foarte folosita in imprecatie fara obiect definit: mai, sa fie-al d******i. Este cuvint de uz general (ALR, I, 198).

comitii n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, si d. ire, itum, a merge. V. ies, sui, subit). Adunarea populara care alegea magistrati ori trata afacerile publice in vechea Roma. – Romanii le numeau curiata, (adica ale celor 30 de curii) pe cele ce-i alegeau pe regi si care au disparut mai tirziu supt [!] imparati; centuriata, adica ale celor 193 de centurii in care serviu Tuliu i-a impartit pe toti nobilii si plebeii cetateni; tributa, adica ale celor trei triburi convocate de inaltii magistrati nobili, si calata, adica cele convocate de preuti [!] si care erau probabil egale cu cele numite curiata.

INSTRUMENT, instrumente, le="substantiv neutru">s. n. 1. Unealta, aparat cu ajutorul caruia se efectueaza o anumita operatie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. le="figurat">Fig. Persoana, forta, lucru, fapt de care se serveste cineva pentru atingerea unui scop. 3. (In sintagmele) Instrument gramatical = cuvant cu functiune exclusiv gramaticala si care nu se poate intrebuinta singur in vorbire, ci numai impreuna cu cuvintele pe care le leaga, exprimand raporturi sintactice; unealta gramaticala. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifica un tratat international. – Din le="limba franceza">fr. instrument, le="limba latina">lat. instrumentum.

MODel, modele, le="substantiv neutru">s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; le="prin extensiune">p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (le="matematica">Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din le="limba franceza">fr. modele, le="limba italiana">it. modello.

PRIBOI¹, priboaie, le="substantiv neutru">s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (le="regional">Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din le="(limba) sarba, croata">scr. priboj.

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

COMPARATIE s.f. 1. Alaturare a mai multor lucruri, fiinte, evenimente, fenomene pentru a stabili asemanari sau deosebiri intre ele; asemanare, comparare. ♦ Forme ale adjectivului si ale adverbului care indica un anumit grad al insusirii, al caracteristicii denumite de adjectivul sau de adverbul respectiv. ◊ Termen de comparatie = expresie, idee care serveste pentru a compara ceva. 2. Alaturare a doua lucruri, persoane etc. pe baza unor trasaturi sau a unor insusiri comune. [Gen. -iei, var. comparatiune s.f. / cf. lat. comparatio, it. comparazione].

BANDEROLA, banderole, le="substantiv feminin">s. f. 1. Fasie de hartie lipita in jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integritatii marfii ambalate. ♦ Banda de hartie care impiedica deschiderea unui volum recent aparut si pe care se imprima de obicei reclama editurii. 2. Brasarda. 3. Stegulet care serveste ca semn distinctiv (prins in varful unei lanci, al unui catarg. etc). – Din le="limba franceza">fr. banderole.

MANTA, mantale, le="substantiv feminin">s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; le="prin specializare">spec. palton de uniforma militara. ◊ le="expresie">Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (le="invechit">Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – le="confer">Cf. le="limba poloneza">pol., le="limba ucraineana">ucr., manta.

BAGHETA ~e f. Vergea mica, subtire si flexibila (cu diferite intrebuintari). ◊ ~a arcusului vergea pe care este intins parul arcusului. ~ele tobosarului fiecare dintre cele doua bastonase cu care se bate toba mica si triangul. ~a dirijorului betisor subtire si usor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magica betisor de care se serveste iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorala (a cuiva). /<fr. baguette

CASCA s.f. 1. Acoperamant de cap din otel, mai rar din piele etc., captusit pe dinauntru, pe care il poarta militarii in lupta pentru a le apara capul. ♦ Acoperamant de cap folosit de sportivi (automobilisti, motociclisti etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului in timpul competitiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. Dispozitiv compus din unul sau doua receptoare mici care se pot aseza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. casti. / < fr. casque, cf. sp. casco].

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

BENZINA (‹ le="limba franceza; francez">fr.) le="substantiv feminin">s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon in molecula) in diferite proportii, cu le="punct de fierbere">p. f. 40-200ºC, obtinut prin distilarea primara a titeiului, prin cracarea fractiilor petroliere sau prin sinteza. Caracteristicile principale ale b. sint limitele de fierbere si cifra octanica. Este utilizata ca principal combustibil pentru motoarele de automobil si de aviatie, ca solvent etc. ♦ B. etilata = b. care serveste drept carburant in motoarele cu ardere interna; pentru a i se imbunatati calitatile antidetonante i se adauga tetraetilplumb; din cauza toxicitatii este colorata in rosu sau in albastru, pentru a evita folosirea ei in alte scopuri. B. sintetica = b. obtinuta prin hidrogenarea carbunilor sau prin sinteza din oxid de carbon si hidrogen.

EJECTOR, ejectoare, le="substantiv neutru">s. n. 1. Aparat care serveste la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vanatoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage si arunca din teava tubul cartusului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locasul ei. – Din le="limba franceza">fr. ejecteur.

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

FILIERA s.f. 1. Piesa cu gauri prin care se trage un material in fire sau in bare. ♦ Piesa prevazuta cu gauri foarte mici care serveste la filarea matasii artificiale. ♦ Orificiu prin care o omida sau un paianjen emite firul de matase. 2. Dispozitiv pentru taierea unui ghivent. 3. (Fig.) Drum, cale, fir, succesiune, mijlocire. ♦ Succesiunea gradelor intr-o cariera. [Pron. -li-e-. / < fr. filiere, cf. it. filiera].

ceasornic (ceasornice), le="substantiv neutru">s. n. – Aparat care serveste la masurarea timpului, ceas. le="rus(a)">Rus. casovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totusi, Puscariu, Dacor., VIII, 111, crede ca se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic.

LINIUTA, liniute, le="substantiv feminin">s. f. Linioara. ◊ Liniuta de unire = a) semn ortografic care serveste pentru a marca rostirea impreuna a doua sau a mai multor cuvinte sau pentru a desparti cuvintele in silabe; b) semn de punctuatie folosit pentru a uni doua sau mai multe cuvinte legate intre ele printr-un strans raport lexical, morfologic sau sintactic; linioara, cratima. ♦ (le="familiar">Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [le="pronuntat">Pr.: -ni-u-] – Linie + le="sufix">suf. -uta.

SIRENA, sirene, le="substantiv feminin">s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ le="figurat">Fig. Femeie seducatoare. – Din le="limba franceza">fr. sirene, le="limba italiana">it. sirena, le="limba latina">lat. siren, -enis.

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

FUM¹ ~uri n. 1) Produs al arderii care se ridica in atmosfera sub forma de rotocoale. ◊ Perdea de ~ strat des de fum artificial, servind pentru a camufla un obiectiv militar. 2) Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care o inspira dintr-o data un fumator. A trage un ~ de tigara. 3) ist. Casa cu tot ce este pe langa ea, impreuna cu persoanele ce locuiesc intr-insa; gospodarie. 4) fig. Stare a omului buimac (de bautura). 5) la pl. Ambitie desarta. ◊ Cu ~uri (in cap) zapacit. A avea ~uri a fi infumurat si cu pretentii nejustificate. /<lat. fumus

cujba (cujbe), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Nuia flexibila ce serveste la legat. – 2. Partea impletita a biciului. – 3. Lant cu cirlig pentru ceaun. – 4. Traversa de piept, la razboiul de tesut. – le="varianta">Var. gujba. le="sarb(a)">Sb. guzba „legatura a plugului” (DAR; le="confer">cf. Cihac, II, 447), le="confer">cf. le="maghiar(a)">mag. guzsba, le="limba ceha">ceh. vazba „legatura”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea ca este cuvint dacic. le="confer">Cf. ginj. – le="derivat, derivare">Der. (in)cujba, le="verb">vb. (a infoi, a curba; a supune; a inmuia, a face sa cedeze); incujbatura, le="substantiv feminin">s. f. (incovoiere); cujbar, le="substantiv neutru">s. n. (cotitura, sinuozitate); cujbi, le="verb">vb. (le="argou, argotic">Arg., a bate).

SEMNAL s.n. 1. Semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ Semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

CHEI, cheiuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Constructie amenajata intr-un port pentru acostarea, incarcarea si descarcarea vapoarelor, servind, totodata, la consolidarea malului si la apararea acestuia de actiunea apelor; le="prin extensiune">p. ext. strada de-a lungul si la marginea unei asemenea constructii. 2. Platforma construita in lungul unei linii de cale ferata, la inaltimea pardoselii vagoanelor, pentru a usura incarcarea si descarcarea lor. [le="varianta">Var.: cheu le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba bulgara">bg. kei, le="limba franceza">fr. quai.

CASCA s. f. 1. acoperamant de cap din metal usor, dar rezistent, pe care il poarta militarii in lupta, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii si cosmonautii pentru protejarea capului. ♦ ~asti albastre = trupe ONU aflate in zone de conflict. ◊ acoperamant de cap din cauciuc, la inotari pentru a nu-si uda parul. 2. dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. dispozitiv din unu sau doua receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque)

RADIOTEleSCOP (‹ le="limba franceza; francez">fr.) le="substantiv neutru">s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

MODUL² s.m. Parte, portiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spatiale, care poate functiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcatuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat sau intr-o instalatie electronica. ♦ (Arhit.) Unitate de masura aleasa arbitrar pentru a determina proportiile elementelor de arhitectura ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

RADIU (‹ le="limba franceza; francez">fr., le="limba germana; german">germ. {i}; {s} le="limba franceza; francez">fr. radio[actif] „radioactiv”) le="substantiv neutru">s. n. Element radioactiv (Ra; le="numar atomic">nr. at. 88, le="masa atomica">m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-pamantoase. Se gaseste in minereuri de uraniu. A fost descoperit in 1898 de Pierre si Maria Skłodowska-Curie si colaboratorul lor G. Bemont si izolat in 1910. Cel mai stabil izotop, Ra²²⁶, are perioada de injumatatire de 1620 de ani; metal alb-argintiu stralucitor, foarte activ. Datorita proprietatilor sale radioactive este folosit in medicina (terapia prin radiatii, radiologie, medicina nucleara) si in tehinca (in amestec cu beriliu serveste ca sursa de neutroni).

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei bauturi tonice. 2) Produs alimentar obtinut din frunzele uscate si special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Bautura aromata e*******a si tonica preparata prin macerarea sau decoctia acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa cand se serveste aceasta bautura; micul dejun. 5) Intrunire colegiala, la care se serveste aceasta bautura. ◊ ~ dansant serata organizata, la care se serveste si ceai. [Monosilabic] /<rus. taj

SIMBOLIC, -A, simbolici, -ce, le="adjectiv">adj., (2, 3, 4) le="substantiv feminin">s. f. 1. le="adjectiv">Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care serveste de simbol; care nu are eficacitate sau valoare in sine, ci prin ceea ce simbolizeaza. 2. le="substantiv feminin">S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificatie simbolica (1); simbolistica. 3. le="substantiv feminin">S. f. Teorie generala asupra simbolurilor (in care notiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale). 4. le="substantiv feminin">S. f. Ramura a teologiei consacrata studiului comparativ al simbolurilor de credinta ale diferitelor confesiuni. – Din le="limba franceza">fr. symbolique, le="limba latina">lat. symbolicus, le="limba germana">germ. symbolisch, Symbolik.

TANTAL (TANTALUS) (in mitologia greaca), fiul al lui Zeus si al nimfei Pluto, tatal lui Pelops si al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). Dupa unii autori, osandit la foame si sete vesnica in Infern pentru vina de a fi dezvaluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul si ambrozia zeilor, dupa altii de a-si fi servit propriul fiu drept bucate la un ospat al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se refera la suferintele unei stradanii care da mereu gres, chiar atunci cand este pe punctul de a reusi.

COMPARATIE, comparatii, le="substantiv feminin">s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ le="expresie">Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [le="varianta">Var.: (le="invechit">inv.) comparatiune le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="limba latina">lat. comparatio, -onis.

ROB (roaba (robi, roabe) m. si f. 1) (in oranduirea sclavagista) Persoana aflata in dependenta totala de un stapan; sclav; serv; serb. ◊ Calea (sau Drumul)-~ilor constelatie constituita dintr-o ingramadire de stele in forma de brau luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de razboi folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoana care munceste din greu. 4) fig. Persoana foarte supusa, care asculta si executa orbeste ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune, in limbajul bisericesc, oricarui credincios. 5) fig. Persoana obsedata permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu

REMIZA, remize, le="substantiv feminin">s. f. I. 1. Situatie in care doi sahisti angajati intr-o partida amicala sau oficiala consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partida de sah terminata la egalitate. 2. Forma de retribuire (in comert) potrivit careia lucratorii primesc pentru munca prestata o suma de bani calculata in functie de volumul vanzarilor, cumpararilor, contractarilor etc. pe care acestia le efectueaza; (le="concretizat">concr.) suma de bani acordata in acest fel. II. 1. Constructie prevazuta cu instalatii de spalare si ventilare, precum si cu un mic atelier de reparatii, folosita pentru adapostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic petic de padure sau de tufisuri plantat cu scopul de a servi ca adapost pentru vanatul mic. – Din le="limba franceza">fr. remise.

CATAPULTA, catapulte, le="substantiv feminin">s. f. 1. Masina de razboi, folosita mai ales la atacul cetatilor, care servea, in antichitate si la inceputul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substante inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie sa atinga o viteza mare pe un spatiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului impreuna cu scaunul sau cu cabina, in vederea parasutarii lui in caz de pericol. – Din le="limba franceza">fr. catapulte, le="limba latina">lat. catapulta.

DIAPAZON, diapazoane, le="substantiv neutru">s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ le="expresie">Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea le="figurat">fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [le="pronuntat">Pr.: di-a-] – Din le="limba franceza">fr. diapason.

PIUA, pive, le="substantiv feminin">s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. Parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) Mortier. 6. (le="popular">Pop.; in le="expresie">expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [le="pronuntat">Pr.: pi-ua. – le="plural">Pl. si: piue. – le="varianta">Var.: (le="invechit">inv. si le="regional">reg.): piva le="substantiv feminin">s. f.] – le="limba latina">Lat. *pilla.

CASTel s.n. 1. Constructie fortificata, medievala, prevazuta de obicei cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si cu santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare, luxoasa, cladita dupa arhitectura medievala. ◊ Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apa = constructie de beton armat in care se pastreaza apa pentru alimentarea unor fabrici, locuinte etc. 2. Fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].

SURUB, suruburi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ le="expresie">Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ le="figurat">Fig. Vartej de apa. [le="varianta">Var.: surup le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba germana">germ. le="dialectal">dial. Schrube.

EXEMPLU, exemple, le="substantiv neutru">s. n. 1. Ceea ce serveste drept model, ceea ce serveste pentru a ilustra ceva; persoana care, prin calitatile sale, poate servi drept model; pilda. ◊ le="expresie">Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel incat sa trezeasca si in altii dorinta de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atentia asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a indemna pe altii sa le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care intruneste caracteristicile unei categorii intregi, citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. De exemplu = de pilda, bunaoara. [le="pronuntat">Pr.: eg-zem-] – Din le="limba franceza">fr. exemple, le="limba latina">lat. exemplum.

CEAI, (2, 3) ceaiuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui (Thea chinensis); frunzele uscate ale acestui arbust, care se vand in comert. 2. Bautura obtinuta prin oparirea frunzelor uscate ale ceaiului (1). 3. Bautura obtinuta prin fierberea (frunzelor sau a florilor) unor plante medicinale. 4. Timpul (de dimineata) cand se bea ceaiul (2). 5. Reuniune (intre prieteni sau intr-un cadru mai larg), in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Rus caj.

andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

JUG, juguri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ le="expresie">Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) le="figurat">fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – le="limba latina">Lat. jugum.

ROZETA, rozete, le="substantiv feminin">s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (le="arhitectura">Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (le="tehnica">Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din le="limba franceza">fr. rosette.

tugu le="interjectie">interj. – Chemare, serveste mai ales pentru porci. – le="varianta">Var. le="Transilvania">Trans. tugule. Creatie expresiva, le="confer">cf. tiugu (le="varianta">var. tiucu), le="interjectie">interj. (chemare pentru pasari), cica, cicio, le="interjectie">interj. (chemare pentru porci). Se pronunta cu virful buzelor, de unde le="derivat, derivare">der. tuguia, le="verb">vb. (a ascuti, a face virf; a face buzele ca pentru a suge; le="reflexiv">refl., a se subtia, a avea virf), pe care Cihac, II, 537, il lega de le="maghiar(a)">mag. csucsozni „a face virf”; tugui, le="substantiv neutru">s. n. (mot, virf; pisc, culme). Tuhai, le="verb">vb. (a maltrata) in le="Moldova">Mold. pare sa fie acelasi cuvint. Tugulea, le="substantiv masculin">s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povesti pentru copii.

CACIULA, caciuli, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ le="figurat">Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – le="confer">Cf. le="limba albaneza">alb. kesul'e.

ARMA ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

BATATOR¹, batatoare, le="substantiv neutru">s. n. 1. Bat, lopatica (impletita) in forma de palma etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curata de praf. 2. Suport folosit pentru batutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Bat subtire, la un capat cu o rotita de lemn cu gaurele, cu care se bate laptele prins sau smantana in putinei, ca sa se aleaga untul; matca, brighidau. 4. Parte a melitei pe care se aseaza transversal inul sau canepa, spre a fi melitate. 5. Scandura mica, dreptunghiulara, care serveste la tasarea pamantului semanat din gradina. – le="limba latina">Lat. batt(u)atorium.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, le="substantiv neutru">s. n., (4) segmenti, le="substantiv masculin">s. m. 1. le="substantiv neutru">S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. le="substantiv neutru">S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. le="substantiv neutru">S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. le="substantiv masculin">S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din le="limba franceza">fr. segment, le="limba latina">lat. segmentum.

LOCAL, -A, (1) localuri, le="substantiv neutru">s. n. (2) locali, -e, le="adjectiv">adj. 1. le="substantiv neutru">S. n. Cladire sau grup de incaperi de utilitate publica (ocupate de o intreprindere, de o institutie etc.). ♦ Sala special amenajata unde se serveste publicului mancare sau bautura; restaurant, birt, bodega. 2. le="adjectiv">Adj. Particular si caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autoritati locale = autoritati care exercita functii administrative pe un teritoriu restrans, delimitat, potrivit impartirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei intreprinderi provenind din posibilitati proprii sau de pe teritoriul restrans pe care se afla ea. Tratament local = tratament care se aplica direct pe locul bolnav. Anestezie locala = anestezie facuta numai la partea corpului care trebuie supusa unei interventii chirurgicale. 3. le="adjectiv">Adj. (le="matematica">Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. – Din le="limba franceza">fr. local.

HelIOGRAF, heliografe, le="substantiv neutru">s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [le="pronuntat">Pr.: -li-o-] – Din le="limba franceza">fr. heliographe.

BLOC, blocuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (le="invechit">Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In le="expresie">expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – le="limba franceza">Fr. bloc, (3) le="limba germana">germ. Block[haus].

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

CEAI, (1) le="substantiv masculin">s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. le="substantiv masculin">S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); le="prin restrictie">p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. le="substantiv neutru">S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. le="substantiv masculin">S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. le="substantiv neutru">S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din le="limba rusa">rus. cai.

haide le="interjectie">interj. – Vino, mai repede! (serveste pentru a indemna sau incita). – le="varianta">Var. hai, ai(de), (h)aidem, (h)aideti, haida(-ha). le="macedoroman">Mr. hai, le="meglenoroman">megl. hai. le="turc(a)">Tc. hayde (Miklosich, Fremdw., 91; Roesler 606; Meyer 144; Ronzevalle 172; Berneker 381), le="confer">cf. le="neogrec, neogreaca">ngr. ἄiντε, le="albanez(a)">alb. hai(de), le="bulgar(a)">bg., le="sarb(a)">sb. hajde, le="rus(a)">rus. ajda. Interpretat ca un imperativ, a primit un inceput de conjugare in le="varianta">var. haidem, haideti; aceste forme, proprii conjugarii le="roman(a)">rom., sint reproduse in le="varianta">var. le="bulgar(a)">bg. hajdete, le="sarb(a)">sb. hajdemo, hajdete. le="varianta">Var. hai s-a confundat cu le="varianta">var. lui ha; de la haide provine si hait(i), le="interjectie">interj. (exprima surpriza).

MANUSA, manusi, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect de imbracaminte confectionat din lana, tricot, piele, cauciuc etc., care acopera mainile, protejandu-le. ◊ le="expresie">Expr. A umbla (sau a se purta) cu manusi (cu cineva) = a avea o purtare plina de menajamente, de politete, de ingaduinta (fata de cineva). A arunca (cuiva) manusa = a provoca (pe cineva) la duel; le="prin generalizare">p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica manusa = a primi provocarea (cuiva) la duel; le="prin generalizare">p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (le="popular">Pop.) Manunchi (1). 3. (le="regional">Reg.; si ca termen tehnic in arheologie) Toarta (la oale, vase, cani). ♦ le="prin generalizare">P. gener. Parte a unui obiect care serveste pentru a prinde, a apuca, a strange. [le="varianta">Var.: manusa le="substantiv feminin">s. f.] – Mana + le="sufix">suf. -usa.

DETERMINA, determin, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A conditiona in mod necesar, a servi drept cauza pentru aparitia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotari (o data, un termen etc.). ♦ le="prin specializare">Spec. A preciza insusirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (in vederea repartizarii acestora in categorii). ♦ le="prin specializare">Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva sa ia o anumita hotarare. 4. (Despre cuvinte sau propozitii) A preciza sensul altui cuvant sau altei propozitii. Adverbele determina verbele pe care le insotesc. – Din le="limba franceza">fr. determiner, le="limba latina">lat. determinare.

ACOPERIRE, acoperiri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. le="figurat">Fig. (le="termen militar">Mil.) Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ♢ le="expresie">Expr. A avea acoperire = a fi la adapost de un repros sau de o acuzare, pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 3. (le="finante">Fin.) Posibilitatea de a face fata unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (le="concretizat">Concr.) Fond care serveste la achitarea unei obligatii. ♢ Acoperire in aur = cantitate de metal pretios (si devize) detinuta de banca de emisiune a unei tari, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele in bani efectivi (aur).

COMUN, -A adj. 1. Care apartine mai multora sau tuturor; folosit de toti sau de mai multi; obstesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor comun = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intr-o chestiune, intr-o discutie etc.). 2. Obisnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multi sau la toti in acelasi fel, banalizandu-se prin deasa ei intrebuintare. 3. Banal, de rand. // s.n. Ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ In comun = laolalta, impreuna. ◊ A iesi din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].

CACIULA, caciuli, le="substantiv feminin">s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ le="figurat">Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – le="compara">Comp. le="limba albaneza">alb. kesul'e.

UMPLUTURA, umpluturi, le="substantiv feminin">s. f. Ceea ce serveste pentru a umple un spatiu, un gol etc. ♦ le="prin specializare">Spec. Preparat culinar care se introduce intr-un invelis comestibil, alcatuind impreuna cu acesta o mancare sau o prajitura. ♦ le="prin specializare">Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l inalta sau a-l nivela. ♦ le="prin specializare">Spec. Cantitate de praf de pusca cu care se incarca un cartus (sau cu care se incarca altadata o arma de foc pe la gura tevii). ♦ le="figurat">Fig. Element de valoare minora sau lipsit de valoare, introdus intr-o opera literara, stiintifica, in sumarul unui periodic, intr-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + le="sufix">suf. -tura.

PERNA, perne, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [le="varianta">Var.: (le="popular">pop.) perina le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="(limba) sarba, croata">scr. perina.

ARMA, arme, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ le="expresie">Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; le="figurat">fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. le="figurat">Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ le="expresie">Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – le="limba latina">Lat. arma.

serviCIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)