GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

TRANSCENDENT, -A, transcendenti, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridica dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior si superior oricarei clase de obiecte. ♦ (In filozofia lui Kant) Care se gaseste dincolo de orice experienta posibila, care este inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. ◊ Care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care foloseste calculul diferential si integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficienti rationali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis.

TUPEU, (rar) tupeuri, s. n. Indrazneala, cutezanta care intrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta. – Din fr. toupet.

LICENTA s.f. 1. (In trecut) Titlu obtinut in urma unui examen special sustinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobandea dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor; examen de licenta; (p. ext.) diploma care atesta acest titlu. 2. Purtare care intrece limitele bunei-cuviinte. 3. (Rar) Invoire, permisiune. ◊ Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale de pronuntare si de scriere corecta a cuvintelor pentru a invinge o dificultate de versificatie. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei inventii. ♦ (Iesit din uz) Autorizatie pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri, data de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].

TRANSCENDENT, -A adj. 1. (Fil.) Care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. 2. (In filozofia idealista a lui Kant: op. imanent) Care se afla dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. 3. (Mat.; despre numere) Care nu este solutia unei ecuatii algebrice cu coeficienti rationali. [Cf. fr. transcendant].

EXCESIV, -A adj. care intrece limita normala; exagerat; abuziv. ♦ clima ~a = clima cu variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul. ◊ (adv.) peste masura de..., foarte. (< fr. excessif)

LICENTA s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care intrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul indrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)

ULTRADEMAGOG, -A, ultrademgogi, -ge, s. m. si f. Demagog care intrece orice limita. – Ultra- + demagog.

DEPASI, depasesc, vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma. 2. A trece peste o anumita limita, a intrece o anumita masura, un anumit nivel. ♦ A intrece puterile sau competenta cuiva. Aceasta problema ma depaseste. – Din fr. depasser (dupa pasi).

NEBUNESC ~easca (~esti) 1) Care vadeste nebunie; demential. 2) Care este lipsit de ratiune; nesocotit; necugetat; nechibzuit. 3) fig. Care depaseste limitele obisnuite, intrecand masura; nesocotit; necugetat; nechibzuit. /nebun + suf. ~esc

ULTRADEMAGOG, -A s.m. si f. Demagog care a intrecut orice limita. [< ultra- + demagog].

ULTRADEMAGOG, -A s. m. f. demagog care intrece orice limita. (< ultra- + demagog)

EXORBITANT, -A, exorbitanti, -te, adj. Care intrece cu mult limita normala (in privinta pretului, a pretentiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis.

PRISOS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depaseste necesarul, ceea ce intrece o anumita limita; prisosire, prisosinta, prisoseala, surplus, excedent; p. ext. belsug, abundenta. ◊ Loc. adj. si adv. De prisos = (care este) in plus; p. ext. (care este) inutil, fara rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = in plus; din plin, din belsug. 2. (La pl.; inv. si reg.) Teren agricol care prisosea mosierului si pe care acesta il arenda taranilor. – Din ngr. perissos.

A PRISOSI ~esc intranz. 1) A intrece prin cantitate limita necesara; a fi de prisos. 2) rar A fi inutil. /Din prisos

DEPASI vb. IV. tr. 1. A intrece, a lasa in urma (pe cineva sau ceva), mergand in acelasi sens si pe acelasi drum; a o lua inainte. 2. A intrece o anumita limita, o anumita masura, un anumit nivel; a intrece puterile, competenta cuiva. [P.i. -sesc, conj. 3,6 -seasca. / < de- + pasi, dupa fr. depasser].

namornic, namornica, adj. (reg.) 1. (adj.) care intrece cu mult limitele normale de volum, inaltime, putere etc. 2. (s.m. si f.) namila, matahala.

DEPASI vb. tr. 1. a intrece, a lasa in urma (pe cineva sau ceva), mergand in acelasi sens si pe acelasi drum; a o lua inainte. 2. a intrece o anumita limita, o anumita masura. ◊ a intrece puterile, competenta cuiva. (dupa fr. depasser)

PRISOS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depaseste necesarul, ceea ce intrece o anumita limita; surplus, excedent. ◊ Loc. adj. si adv. De prisos = (care este) in plus; p. ext. inutil, fara rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = in plus; p. ext. din plin, din belsug. ♦ Belsug, abundenta. 2. (La pl.; inv. si reg.) Terenuri agricole care prisoseau mosierului si pe care acesta le arenda taranilor. [Pl. si: prisoase. – Var.: (reg.) pristos s. n.] – Ngr. perissos.

DOPA, dopez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) administra (in mod nepermis) substante chimice stimulatoare spre a obtine temporar marirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, intr-o intrecere sportiva. – Din fr. doper.

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser

MICROFONIE s.f. 1. Reactie care se produce intre un microfon in functiune si difuzoarele sale atunci cand amplificatorul intrece ca volum o anumita limita. ♦ Fenomen care are loc atunci cand la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu functioneaza bine gama de unde scurte. 2. Slabire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie].

MICROFONIE s. f. 1. reactie care se produce intre un microfon in functiune si difuzoarele sale atunci cand amplificatorul intrece ca volum o anumita limita. ◊ fenomen care are loc atunci cand la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu functioneaza bine in gama de unde scurte. 2. slabire a vocii. (< fr. microphonie)

intrece, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

ASPRU¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are suprafata zgrunturoasa; cu asperitati. 2) (despre perii, par etc.) Care are firele tari, tepoase. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; dur. 4) (despre faina) Care nu este macinata marunt. 5) Care se suporta greu; care intrece masura obisnuita. Ger ~. Vant ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.