CAMATARIE, camatarii, s. f. Faptul de a da bani cu camata; ocupatia camatarului. – Camatar + suf. -ie.

DEZLEGA, dezleg, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta, toate vestile pe care le stie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat, legat. ♦ Tranz. si refl. A (se) desface din legaturi, a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca, sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase, in basme) A scuti de obligatiile avute sau asumate, de juraminte etc., a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia crestina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris necitet). – Lat. disligare.

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A face sa nu mai fie innodat, a desface un nod, o ata, o sfoara etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat in acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau baierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuiala. ♦ Fig. A clarifica, a solutiona o situatie incurcata, un conflict. 2. Fig. A desela, a speti pe cineva cu bataia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [in]noda.

A DEZLEGA dezleg tranz. 1) A face sa se dezlege. ◊ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligatie. 3) rel. (persoane) A ierta de pacate. 4) (probleme) A examina amanuntit, oferind o solutie; a rezolva; a delibera; a solutiona. 5) (ghicitori, enigme, sarade) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. /<lat. disligare

coloca vb. I (inv.) a da banilor o destinatie favorabila prin plasarea lor intr-o afacere; a plasa.

FINANTA vb. I. tr. A sustine cu bani, a da bani (unei persoane, unei intreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A imprumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].

CAMATARIE, camatarii, s. f. Faptul de a da bani cu camata; ocupatia camatarului. – Din camatar + suf. -ie.

BANCHER, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul bancii², (1), da bani cu imprumut sau finanteaza in schimbul unei dobanzi sau al unei parti din profit pe capitalistii sau institutiile lor din industrie, comert, agricultura etc.; proprietar sau mare actionar al unei banci². 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si dispune de o suma suficienta de bani spre a acoperi mizele celorlalti jucatori. – Din fr. banquier, it. banchiere.

CAMATAREASA, camatarese, s. f. (Rar) Femeie care da bani cu camata, care ia in camata. – Camatar + suf. -easa.

CHITANTA s. recipisa, (inv. si reg.) zdelca, (inv.) ravas, siguranta, sinet, tahvil, tescherea, (rusism inv.) rospisca. (A dat banii si a primit o ~.)

CAMATAR ~i m. Persoana care da bani cu camata. /camata + suf. ~ar

DOBANda ~zi f. 1) Castig capatat din banii dati cu imprumut. 2) fam. Castig pe care il are cineva din ceva. /v. a dobandi

CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care da credit. // s.m. si f. Persoana, institutie etc. care a dat bani cu imprumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. crediteur].

cusur (cusururi), s. n. – 1. Lipsa, lacuna. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dati ca rest. – 4. Defect, imperfectiune, meteahna. – 5. (Inv.) Greseala, eroare. – 6. (Inv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Seineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur. – Der. cusurgiu, adj. (care gaseste cusururi); cusurliu, adj. (care critica).

SABAS s. n. (Inv.) ban dat ca bacsis. [Var.: sabus s. n.]

CAMATAREASA, camatarese, s. f. (Rar) Femeie care da bani cu camata, care ia camata. – Din camatar + suf. -easa.

camatar m. (d. camata; sirb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce da bani cu camata. – Vechi camatnic si camatnic (vsl. kamatiniku). V. bancher.

cheltuiala f., pl. ieli. Actiunea de a cheltui. Cheltuieli marunte, p. lucruri mici. Cheltuieli neprevazute, eventuale. Cheltuiala de timp, de puteri, perdere [!], intrebuintare a timpului, a puterilor. Vechi. Haina cu cheltuieli de matase, cu adausuri de matase, captuseala, gaitane s. a. A da cuiva de cheltuiala, a-i da bani de cheltuit si (fig.) a-l bate. A face cheltuieli, a cheltui. A-ti scoate (stoarce, distoarce sau intoarce) cheltuielile, a recistiga ce a-i [!] cheltuit.

cheltuiesc v. tr. (ung. kolteni). dau bani pe ceva. Fig. Risipesc: a cheltui puterea. Consum, intrebuintez: aceasta fabrica cheltuieste multa apa.

cont n., pl. uri (fr. compte, it. conto, d. lat. computus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteala, sama: a face contu cheltuielilor. Raport, sama: dau cont de insarcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Tin cont, iau in sama, iau act. Cont curent, contabilitate intre doi insi dintre care unu primeste si da bani p. cel-lalt. Inalta Curte de Conturi, asezamint care verifica conturile administratiunilor statului. – Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta, lui), pe contu meu (tau, lui), cu banii mei (tai, lui).

CAMATAR, camatari, s. m. Persoana care da imprumuturi banesti in schimbul unei camete. – Camata + suf. -ar.

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

DECAVA, decavez, vb. I. Refl. si tranz. (Fam.) A pierde sau a face sa piarda toti banii, a da sau a lua (cuiva) toti banii, a ramane sau a lasa pe cineva fara un ban, a (se) ruina (la jocul de carti sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. decaver.

DIJMARIT s. n. dare in bani care se platea in Tara Romaneasca pentru stupi si pentru porci. – Dijma + suf. -arit.

SAMA s. f. (in tarile romanesti) 1. Recensamant facut de domnie, pentru fixarea birului. 2. dare in bani care ingloba toate obligatiile financiare ale birnicilor. – Din seama.

BIR ~uri n. 1) (in evul mediu) Impozit perceput de la tarani si oraseni. 2) ist. dare (in bani) incasata de catre domnitor pentru Poarta Otomana; tribut. ◊ A da ~ cu fugitii a fugi de undeva; a se face nevazut. /<ung. ber

A CREDITA ~ez tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu conditia restituirii); a imprumuta. 3) (marfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A inscrie in creditul unui cont. /<fr. crediter

A DEFALCA ~chez tranz. 1) (parti componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume banesti) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrari etc.) A repartiza pe etape sau la diferiti executanti. 4) (terenuri) A imparti in loturi. /<fr. defalquer, lat. defalcare

TRIBUT ~uri n. 1) inv. dare in bani perceputa de catre domnitori pentru Poarta Otomana; bir. 2) fig. Concesie spirituala impusa de circumstante. A plati ~ modei. /<lat. tributum, fr. tribut

fitui, fituiesc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfarsi, a se termina, a se ispravi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a manca banii.

imdat, imdaturi, s.n. (inv.) 1. trupe de ajutor turcesti. 2. dare in bani la Poarta pentru intretinerea trupelor trimise in ajutor.

SPECULA s. f. 1. comert ilicit prin dosirea de marfuri si vinderea lor, cu suprapret. ◊ dare de bani cu dobanda mai mare decat cea legala. 2. speculatie (2). (< specula)

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

binete f. pl. (din bine ati venit). Trans. ban. A da binete, a saluta, a ura fericire. A-si lua binete, a-si lua ramas bun. – Si pl. n. bineturi (Vlah.).

TAIN, tainuri, s. n. 1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ Suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie. 2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp. 3. Parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etc. – Din tc. tayin.

GHETUS s. 1. v. polei. 2. alunecus, lunecus, (reg.) rapagus, (ban.) rapag. (Se da pe ~.)

DOTA ~e f. Avere sau suma de bani care se da unei fete cand se marita; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

ZESTRE f. 1) Avere sau suma de bani care se da de catre parinti unei fete cand se marita; dota. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivitati, comunitati etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae

BONIFICATIE s.f. Bonificare. ♦ Compensatie in bani care se da pentru o dauna, reprezentand o reducere sau o marime a unui profit. ♦ (Sport) Avantaj constand din imbunatatirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasati intr-o competitie. [Gen. -iei. / cf. fr. bonification].

i-i¹ pr. + pr. (banii i-i dau)

CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o suma de bani pentru a cumpara sau a plati ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. kolteni.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

A IMPRUMUTA imprumut tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu conditia restituirii). Cat vrei sa-ti imprumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu conditia restituirii). ~ o suma mica. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua si a adopta de alte popoare; a importa. ~ o tema folclorica. /Din imprumut

A INAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani imprumutate etc.) A da inapoi; a intoarce; a restitui; a inturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din inapoi

A INdaTORI ~esc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu conditia restituirii); a imprumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu conditia restituirii); a imprumuta. /in + dator

A PLATI ~esc 1. tranz. 1) (marfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viata) a fi pedepsit cu moartea pentru o fapta savarsita. ~ cu dobanda a se razbuna facandu-i cuiva un rau si mai mare (pentru o paguba sau o suferinta). 2) (sume de bani sau obiecte) A da in calitate de contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumita valoare; a avea un anumit pret; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

AdaU s.n. (ban., Cris., Trans. SV) dare, impozit. Adaulu tarii. SAVA, ASEZAMINTURILE. De o parte simt in ceasta lume boalele si neputintele, de alta parte simt... greotatile si adaole. MOL. 1695, 59r. Adeu. Tributum. AC, 326. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r). Etimologie: magh. ado. Cf. ajutorinta, rasura², rupta, ruptoare, satara.

poporosag s.n. (reg.) plata, in cereale sau in bani, pe care o dau enoriasii preotului; popustina, lectical.

popustina s.f. (reg.) plata in cereale sau in bani, pe care o dau enoriasii preotului; lectical, poporosag.

prearvuni,, prearvunesc, vb. IV (inv.) a retine cu anticipatie (dand o suma de bani).

cheltui (cheltuiesc, cheltuit), vb. – 1. A da o suma de bani pentru a cumpara sau plati ceva. – 2. A irosi, a prapadi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., inv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se stradui. Mag. kolteni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuiala, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiti; risipa; inv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (inv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500).

ALBISOR¹, albisori, s. m. 1. (Iht.) Oblet. 2. (Pop.; la pl.) bani de argint. 3. Nume dat unor bureti comestibili. – Din alb² + suf. -isor.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga interioara cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici; de valoare redusa. Editie de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat sa cheltuiasca mereu. bani de buzunar = suma de bani pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Din ngr. buzunara.

OIERIT¹ s. n. dare in natura sau in bani perceputa in evul mediu, in Tara Romaneasca asupra oilor; impozit platit pentru pasunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -arit.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o institutie, o intreprindere etc. cu cele necesare desfasurarii activitatii; a inzestra. 2. A pune la dispozitia unei institutii sau unei intreprinderi fondurile banesti necesare desfasurarii activitatii. 3. A da dota unei fete. 4. Fig. A inzestra cu calitati intelectuale, sufletesti. – Din fr. doter, lat. dotare.

RAMBURSA, rambursez, vb. I. Tranz. A restitui cuiva o suma de bani datorata. ♦ A trimite, a da inapoi (prin ramburs). – Din fr. rembourser.

VACARIT n. (mai ales in Moldova medievala) dare pentru vite (platita in bani). /vaca + suf. ~arit

AVANSA vb. I. 1. intr. A inainta; a progresa, a se dezvolta. 2. tr. A inainta in grad, a promova intr-un grad, intr-o functie superioara. 3. tr. A da cu anticipatie (sume de bani). ♦ (Fig.) A lansa, a anticipa (o idee). [< fr. avancer].

AVANSA vb. I. intr. a inainta (intr-o directie); a progresa, a se dezvolta. II. tr. 1. a inainta, a promova intr-un grad, intr-o functie superioara. 2. a da cu anticipatie (sume de bani). 3. (fig.) a anticipa (o propunere). (< fr. avancer)

daRE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. dare la semn = tragere la tinta. dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. dare la lumina = publicare, tiparire. dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

VECIN, -A, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se afla, sta alaturi, in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. si f. Persoana care traieste, locuieste, se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere, (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. Taran aservit stapanului feudal din Moldova medievala, obligat sa faca acestuia prestatii in munca sau sa dea contributii in natura ori in bani; ruman, iobag. – Lat. vicinus.

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

MERTIC ~e n. 1) Vas care servea drept masura pentru cereale. 2) Unitate veche de masura a cerealelor egala cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care incape intr-un vas cu aceasta masura. 4) inv. Plata in bani sau in natura care se dadea la moara pentru macinat. 5) Portie de hrana care se da cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mertek

MITA ~e f. dar in bani sau in alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, in schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

mita (mite), s. f. – Spert, bani care servesc pentru pentru a da spert. Sl. myto „recompensa” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (inv., persoana corupta); mitui, vb. (a da mita); mituiala, s. f. (spertuiala); mitarnicie, s. f. (inv., spert).

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. bani de buzunar = suma mica de bani, prevazuta pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Ngr. buzunari.

ALBISOR, -OARA, albisori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. si f. (Iht.) Oblet. III. S. m. 1. Nume dat unor bureti comestibili. 2. (Pop.; la pl.) bani de argint. IV. S. f. Albitura (2). 2. Varietate de vita de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -isor.

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

SPERT, sperturi, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect si ilegal, cuiva, pentru a-i castiga bunavointa, in special pentru a-l determina sa-si indeplineasca (mai cu ravna) sau sa-si incalce obligatiile de serviciu; mita, mituiala. 2. Spertuiala. – Din germ. Sperrzeug „manunchi de speracle”.

ORT¹, orti, s. m. (Inv. si pop.) Moneda de valoare mica, reprezentand a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vatasesc) = taxa speciala in Moldova (sau, respectiv, in Tara Romaneasca) platita unui staroste pentru vinul adus la vanzare in targuri. ◊ Expr. (Fam.) A(-si) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) si un ort = totuna, la fel de neinsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

LOTERIE, loterii, s. f. Joc de noroc care consta in emiterea unor bilete prevazute cu numere sau combinatii de numere, dintre care, prin tragere la sorti, unele sunt declarate castigatoare, dand dreptul posesorilor lor la premii in bani, in obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ Fig. Hazard, noroc, bafta. – Din fr. loterie.

REMITE, remit, vb. III. Tranz. 1. A preda, a inmana, a da. 2. A renunta la o suma de bani datorata unui debitor, a face sa se stinga o datorie. 3. (Rar) A amana. – Din lat. remittere (cu sensuri dupa fr. remettre).

NAPUSTI vb. a se arunca, a se azvarli, a navali, a se precipita, a se repezi, a sari, a tabari, a se zvarli, (rar) a se prabusi, (inv. si pop.) a cadea, (inv. si reg.) a naduli, a se prapastui, (reg.) a iurusi, a naboi, a se naprati, a nooti, a se tovari, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. si ban.) a se supi, (inv.) a se da, a nabusi, a navrapi, a se s*****i. (S-au ~ asupra dusmanului.)

SARI vb. 1. a salta, (reg.) a zaleti. (A ~ in inaltime.) 2. a salta. (A ~ peste gard.) 3. v. escalada. 4. a salta, a topai, (reg.) a hopai. (Nu mai ~ atata!) 5. a se arunca, a se avanta, a se azvarli, a se precipita, a se repezi, a se zvarli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (~ pe cal si porneste in goana!) 6. a se arunca, a se azvarli, a se napusti, a navali, a se precipita, a se repezi, a tabari, a se zvarli, (rar) a se prabusi, (inv. si pop.) a cadea, (inv. si reg.) a naduli, a se prapastui, (reg.) a iurusi, a naboi, a se naprati, a nooti, a se tovari, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. si ban.) a se supi, (inv.) a se da, a nabusi, a navrapi, a se s*****i. (Au ~ asupra dusmanului.) 7. v. cadea. 8. v. omite. 9. v. improsca.

SCRANCIOB s. dulap, leagan, (inv. si reg.) scarcium, (reg.) huit, (Transilv.) vartej, (ban.) vartiloi, (prin Transilv.) zdranca. (S-a dat in ~ la mosi.)

PENSIUNE s.f. 1. Intretinere (locuinta si masa) primita de cineva intr-o casa particulara in schimbul unei sume de bani; (concr.) casa-restaurant in care se da o asemenea intretinere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension].

CASA², case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

CAUTIUNE, cautiuni, s. f. Suma de bani sau lucru pe care cineva il da in pastrare altuia, drept garantie pentru indeplinirea unei obligatii luate fata de acela;p. ext. garantie. [Pr.: ca-u-ti-u-] – Fr. caution (lat. lit. cautio, -onis).

chirie f. (turc. kira, chirie, d. ar. al-qire, pretu chiriii, kara, a inchiria, de unde vine si sp. alquilar, a inchiria; ngr. kyras, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, sirb. kirija). Inchiriere, actiunea de a inchiria. bani dati ori luati p. asta. Carausie. dau cu chirie, inchiriez, cedez cuiva o casa, (o caruta s. a.) pe un timp anumit. Iau cu chirie, inchiriez, primesc o casa (o caruta s. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.

MAMON s. m. (In superstitii) Nume dat diavolului, considerat ca ispiteste pe oameni prin bani; fig. lacomie de bani. – Slav. (v. sl. mamona < gr.)

CI conj. 1. dar, insa, numai, (reg.) fara, (ban. si Transilv.) ma. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 2. cat. (Nu din zori si pana-n seara, ~ din seara pana-n zori.)

daR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

PATIMA s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. narav, pasiune, viciu, (fam.) boala. (A dat in ~ jocului de carti.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahna, narav, viciu, (pop. si fam.) partag, (pop.) invat, (reg.) madea, natura, naravie, parfic, teahna, (prin Bucov.) basau. (Are ~ betiei.) 6. v. partinire. 7. v. chin. 8. v. tortura.

A TAPA ~ez tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producand zgomot). 2) (parul) A pieptana de la varf spre radacina (pentru a infoia, dand o forma anumita). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de imprumut). /<fr. taper

NON OLET (PECUNIA) (lat.) banii n-au miros – Replica pe care a dat-o imparatul Vespasian fiului sau, Titus, care-i reprosa ca infiintase latrine cu taxa pentru a reface visteria tarii. Ironie la adresa celor ce obtin castiguri banesti prin mijloace nedemne sau necinstite.

cec n., pl. uri (fr. cheque, d. engl. check, control, marca, contramarca). Com. O hirtie pin [!] care dai ordin bancherului tau sa plateasca altuia bani in numele tau.

AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. Contributie baneasca pe care o colectivitate o fixeaza si o da de buna voie, in vederea unor lucrari locale de interes obstesc. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + impunere (dupa rus. samooblojenie).

LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

ENERGIE s. 1. dinamism, forta, impetuozitate, putere, robustete, tarie, vigoare, vitalitate, vlaga, (livr.) potenta, (pop.) vanjosenie, vanjosie, vartosie, voinicie, (reg.) mau, vanj, vlasta, (Munt., Olt. si ban.) snaga, (inv.) sforta, tarime, vartute, vlavie, (fig.) seva. (da dovada de o ~ inepuizabila.) 2. v. barbatie. 3. (FIZ.) energie atomica = energie nucleara; energie electrica v. lumina electrica; energie nucleara v. energie atomica.

ORT orti m. inv. Moneda marunta egala cu un sfert de leu vechi cu circulatie si in Tara Moldovei. ◊ ~ul stramosesc (sau vatasesc) taxa speciala stabilita de staroste pentru vanzarea vinului. Tot doi bani si un ~ la fel de neinsemnat. A(-si) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

CURS² s. n. 1. pret variabil, stabilit la bursa, cu care se cumpara si se vand valutele si hartiile de valoare. 2. pret al unitatii monetare dintr-o tara, exprimat in unitatile banesti ale altei tari. ♦ in ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere. (< lat. cursus, fr. cours)

AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. (In societatea socialista) Contributie baneasca pe care o colectivitate o fixeaza si o da de bunavoie, in vederea unor lucrari locale de interes obstesc. – Din auto¹- + impunere.

arenda f., pl. e (rut. rus. pol. bg. arenda, rut. si orenda, ung. arenda d. mlat. arrenda, din lat. ad-rendita care vine d. redditus, reddita, restituit, reddere, a reda; it. rendita, pv. sp. renta, fr. rente, germ. rente. V. orinda 2). Inchiriere de mosie sau de farmacie: a da, a lua, a tinea in (sau cu) arenda. banii (cistu) dati ori primiti p. asta. – Mai vechi (si azi in Trans.) arinda).

NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

PESIN adv. 1. (Pop. si fam.; de obicei in legatura cu verbe ca „a da”, „a plati”) In numerar, cu plata pe loc. ◊ (Adjectival) bani pesin. 2. (Inv.) Indata, imediat, numaidecat. [Var.: (inv.) pesim adv.] – Din tc. pesin.

ACREDITIV ~e n. Document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati o suma de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germ. Akkreditiv

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

daJDIE dajdii f. inv. Plata obligatorie(in bani sau in natura) varsata de cetateni in bugetul statului; dare; impozit. /<sl. dazda

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

STAT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

SUBSCRIE vb. I. tr. a semna, a aproba semnand (un act), a iscali; (p. ext.) a-si da consimtamantul, a incuviinta. II. intr. a aduce o contributie baneasca. (dupa fr. souscrire, lat. subscribere)

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).

MENSAR s.m. Nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. [< lat. mensarius].

SUBSCRIE vb. III. 1. tr. A semna, a aproba semnand (un act), a iscali; (p. ext.) a-si da consimtamantul, a incuviinta. 2. intr. A face, a aduce o contributie baneasca (semnand si o lista speciala). [P.i. -scriu, 5 -scrieti, ger. -scriind. / dupa lat. subscribere, fr. souscrire].

MENSAR s. m. nume dat unor magistrati romani, care, in timpuri de mare lipsa de bani pe piata, erau insarcinati sa imprumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius)

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

SARUT s. 1. gura, sarutare, (pop. si fam.) pupatura, toc, (fam. si in limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sarut.) 2. sarutare, sarutat, (pop. si fam.) pupare, pupat, pupatura, tocait, (ban., Transilv. si Maram.) tucare, tucat, (inv.) sarutatura. (Gata cu sarutul!)

IMPRUMUT ~uri n. 1) v. A IMPRUMUTA. ◊ ~ de stat atragere in bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea si repartizarea unor hartii de valoare (obligatii). De ~ a) care este imprumutat; b) care nu se potriveste bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a imprumuta. 2) Bun material sau suma de bani luate pentru a fi restituite. A inapoia ~ul. 3) Element de limba, de cultura, de arta integrat in alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. im-pru-] /<lat. in promutuum

OIERIT n. 1) Cresterea oilor. 2) Ocupatia oierului. 3) ist. dare pentru oi (platita la inceput in natura, iar mai tarziu in bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~arit

A VARSA vars tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apa. ◊ ~ lacrimi a plange. 2) (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumina, caldura etc.) A raspandi in toate directiile; a imprastia; a risipi; a dispersa. 5) inv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate in alta. /<lat. versare

INDULGENTA s.f. 1. Atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta, bunatate. 2. Document dat de papa pentru iertarea pacatelor credinciosilor in schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].

INDULGENTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta. 2. document dat de papa pentru iertarea pacatelor credinciosilor in schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)

1) banisor m. (d. ban 1). Vechi. Judecator rural ambulant dependent de banu Craiovei, apoi si de domn in restu Tarii Romanesti. – banisorii se numeau si bani de judet si au fost desfiintati de Const. Mavrocordatu, care a dat atributiunile lor celor cinci ispravnici.

chivernisesc v. tr. (ngr. kiverno, aor. kivernisa, vgr. kybernao, de unde si lat. gubernare, a cirmui, a guverna). Vechi. Administrez, conduc: a chivernisi un judet. Azi. Fam. Pun in functiune, dau o sinecura, asigur: parintii isi chivernisesc copiii. Adun, string: a chivernisi bani la tinereta [!]. V. refl. Ma asigur de saracie, ma imbogatesc. – Si schiv- (nord). V. dichisesc.

LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

MANdaT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)

POMNEATA, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (Reg.) Colac impletit care se da de pomana la inmormantari. [Var.: (reg.) pomeneata s. f.] – Din sl. pamĩatu.

BIR s. (IST.) 1. dare, impozit, (rar) contributie, impunere, (pop.) dajdie, (inv. si reg.) portie, slujba, (Maram.) sazolic, (ban.) staier, (inv.) adau, adet, dabila, madea, mirie, nevoie, obicei, oranduiala, randuiala, seama. (~ catre statul feudal.) 2. v. tribut.

daRE dari f. 1) v. da. ◊ ~ de seama raport asupra unei activitati pentru o anumita perioada. ~ pe fata (sau in vileag) divulgare. Cu ~ de mana instarit; avut; bogat. 2) inv. Plata obligatorie (in bani sau in natura) varsata de cetateni in bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

MANdaT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].

pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.

REGRES s.n. 1. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; dare inapoi, decadere. 2. (Jur.) Drept in virtutea caruia cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da inapoi, cf. fr. regres, it. regresso].

ACREDITIV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare in economia socialista, constand dintr-un document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati cuiva, dupa indeplinirea unor obligatii, o anumita suma de bani (asigurata prin imobilizarea ei prealabila la banca). ♦ (In economia capitalista) Mandat pe care il da o institutie comerciala alteia, imputernicind-o sa plateasca la cerere, unei terte persoane, o suma de bani in sarcina contului sau. – Fr. accreditif.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare

BATUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BATE. ◊ A se da ~ a se lasa convins; a ceda. Lapte ~ lapte usor fermentat, cu gust acrisor; lapte prins. bani ~ti bani in numerar; bani disponibili; bani gheata. 2) (despre flori) Care are petale multe si dese; bogat in petale. 3) (despre struguri) Care are bobite multe si strans lipite una de alta. 4) (despre drumuri, carari) Care este supus unei circulatii intense; umblat; batatorit. /v. a bate + suf. ~ut

MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer

CENS s.n. 1. Recensamant facut din cinci in cinci ani in vechea Roma asupra cetatenilor si a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. 2. (In oranduirea feudala) Prestatie anuala in bani sau in natura, datorata de posesorul pamantului seniorului sau feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].

HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

PASUI¹, pasuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva ragazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva sa intarzie cu achitarea unei obligatii (banesti); a amana, a ingadui. – Pas³ + suf. -ui.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

2) chisea si chesea f., pl. ele (turc. kise, kese, punga de 500 de piastri sau de 110 franci). Vechi. Punga de tinut bani (ori tutun, inlocuita azi pin [!] tabachere). – In Olt. chisa, pl. tot ele: baga mina la chisa si da-ne cite-o para (GrS. 1937, 244).

MANdaT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

GRIJA s. 1. v. ingrijorare. 2. v. prudenta. 3. atentie, vigilenta. (Manifesta multa ~.) 4. atentie, interes, preocupare, sinchiseala, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasare, (inv., in ban. si Transilv.) castiga. (Fara nici o ~ pentru ...) 5. v. migala. 6. v. protectie. 7. paza, seama, (fig.) mana. (I l-a dat in ~.)

ACAR conj. (ban., Cris., Trans. SV) Desi, cu toate ca, macar ca; fie, ori. Pina iaste vie si tinara, ea-si da d******i trupul sau, acar fata, acar nevasta. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akar. Vezi si acarcare, acarce. Cf. batir.

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

PRANZ s. 1. dejun, (pop.) namiaza, pranzare, (ban., Transilv., Maram. si Mold.) gustare. (Luam impreuna ~ul?) 2. banchet, masa, ospat, praznic, praznuire, (livr.) festin, (rar) ospetie, (pop.) pranzare. (A dat un ~ in cinstea oaspetilor.) 3. v. amiaza.

SUPORTA vb. I. tr. 1. A indura, a suferi, a rabda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a sustine o greutate. ♦ A avea (sau a lua) in sarcina sa (obligatii banesti). [P.i. suport. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].

SUPORTA vb. tr. 1. a indura, a suferi, a rabda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a sustine o greutate. ◊ a avea (sau a lua) in sarcina sa (obligatii banesti). (< fr. supporter, lat. supportare)

JUSTIFICA, justific, vb. I. 1. Tranz. A arata ca ceva este just (1), legitim, a demonstra justetea unui lucru; a indreptati; a motiva. 2. Refl. A da explicatii cu privire la o atitudine, o actiune etc; a se dezvinovati. 3. Tranz. A dovedi intrebuintarea legala a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier.

andrea (Mold. Olt. ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

DEBITOR, -OARE adj. (Despre sume de bani) datorat. // s.m. si f. datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. [Cf. it. debitore, fr. debiteur, lat. debitor].

TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.

AFECTA, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o suma de bani) unui anumit scop. II. 1. A mahni. 2. A simula o anumita stare sufleteasca. ♦ Intranz. A se comporta altfel decat este in realitate, a-si da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).

TRIBUT, tributuri, s. n. Obligatie (in bani sau in bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor invins si care se platea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-si da (sau a-si aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

NAVALI vb. 1. v. napusti. 2. a veni, (pop.) a da. (Stai putin ca doar nu ~ barbarii!) 3. v. imbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a rabufni, a tasni, (reg.) a nasadi, (prin Olt. si ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a busni, (Transilv. si Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pamant.)

PESCHES, peschesuri, s. n. 1. (Inv., pop. si fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva pesches (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dusmanului. 2. Spec. dar anual, in bani sau in natura, pe care domnii tarilor romane il ofereau Portii Otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ dar oferit de domnii tarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peschis s. n.] – Din tc. peskes.

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

mofluz (mofluza), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduti. – Mr. mufluz. Tc. mufluz (Roesler 599; Seineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. muflis „sarac”, bg. miuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlic (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.

IMPRUMUT, imprumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) imprumuta; (concr.) obiect sau suma de bani imprumutata. ◊ Loc. adj. De imprumut = care este imprumutat. ◊ Expr. A fi ca de imprumut sau aparea de imprumut = a nu i se potrivi cuiva. ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu imprumut = a imprumuta (1). 2. Cuvant, constructie lexicala etc. luata din alta limba. Imprumut lingvistic. – Lat. in promutuum.

LICHID¹ ~da (~zi, ~de) 1) (despre substante) Care este in stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si cea solida. 2) (despre creante, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat in bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat in bani. 3): bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani pesin; bani gheata. 4) (despre unele consoane) Care se pronunta usor precedand un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus

INTOARCE vb. 1. a se inapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se inturna, (prin ban.) a proveni, (inv.) a se toarce, a se turna. (Cand te-ai ~ acasa?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. rasuci. 6. (pop.) a carni. (~ carma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. rasturna. 9. v. indrepta.

bacsis (bacsisuri), s. n. – Suma de bani data peste plata cuvenita. – Mr. bahcise, megl. bacsis. Tc. bahsis (Roesler 588; Seineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin si ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacsisui, vb. (a da bacsis; a mitui); bacsisar, s. m. (persoana usor de mituit).

AVID ~da (~zi, ~de) 1) Care este stapanit de dorinta de a cunoaste cat mai mult; plin de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ~ dupa cunostinte. 2) peior. Care este lacom, nesatios. ~ dupa bani. /<fr. avide, lat. avidus

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

CENS s. n. 1. (in Roma antica) recensamant al verii si al cetatenilor din cinci in cinci ani in vederea stabilirii impozitelor, a recrutarii tinerilor etc. 2. (in feudalism) prestatie anuala in natura sau in bani datorata seniorului, de catre posesorul pamantului. 3. grupare a unor cetateni sau a tuturor locuitorilor unei tari dupa diverse criterii. ◊ (in capitalism) cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. (< lat. census, fr. cens)

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

DEBLOCA vb. I. tr. 1. A da la o parte, a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediata, un port blocat etc.) ♦ A destepeni (masini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori banesti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofiteri), a pensiona inainte de vreme (functionari). [P.i. -chez si debloc. / < fr. debloquer].

TRIBUT s. n. 1. obligatie in bani impusa unui popor invins de catre cuceritor; bir; impozit platit de catre provincii imparatilor in antichitate si in evul mediu. 2. obligatie, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contributie in general. ♦ a-si da (sau a-si aduce) tributul = a contribui la ceva. (< fr. tribut, lat. tributum)

DEBITOR, -OARE I. adj. (despre sume de bani) care se inscrie in debit² (2); datorat. ◊ (despre conturi) in care debitul² (2) depaseste creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea sau sa (nu) faca ceva. (< fr. debiteur, lat. debitor)

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

datorie f. (d. dator). Ceia ce se datoreste in bani: a face datorii si a nu le plati e o hotie sau o cersetorie. Obligatiune: datoria cetateanului e sa moara pentru patrie cind e nevoie. Pe datorie, pe credit, cu conditiunea de a plati mai tirziu: a da, a vinde marfa pe datorie; a lua, a cumpara pe datorie. V. veresie.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

daTOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de platit cuiva o datorie (baneasca). ◊ Expr. dator vandut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datoreaza. ♦ Indatorat fata de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. – Lat. debitorius (dupa da²).

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.

BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

1) dar¹ n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. dar divin, gratie, har: Maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.