MASEA, masele, s. f. 1. Fiecare dintre dintii mari (terminati cu o suprafata plata) fixati in partea posterioara a maxilarelor, dupa canini, la om si la unele animale, servind la zdrobirea si la macinarea alimentelor; molar¹. ◊ Masea de minte = fiecare dintre cele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. ◊ Expr. (Oltean) cu douazeci si patru (sau cu gura plina) de masele = (om) voinic si istet, descurcaret, abil. A-i crapa (cuiva) maseaua (sau maselele) (in gura) = a fi nerabdator, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la masea = a bea mult, a fi betiv. N-ajunge nici pe o masea = e foarte putin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o masea sau nici cat (sa) pui pe o masea = a avea foate putin (de mancare). A lepada, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o masea stricata = a se debarasa (de cineva sau ceva) fara parere de rau. 2. Compus: (Bot.) maseaua-ciutei = mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori rosii, cu frunze patate rosu-brun (Erythronium dens canis). 3. Nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte asemanatoare, ca forma sau ca functie, cu maseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piua, la grapa, leuca, talpile saniei, bocanci etc.) – Lat. maxilla „maxilar”.

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

MUSTATA, mustati, s. f. I. 1. Parul care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ Expr. (Fam.) A-i rade (sau a-i zambi cuiva) mustata = a se bucura. A rade (sau a-i zambi) pe sub mustata = a rade (sau a zambi) pe ascuns sau retinut (si ironic). A trage (sau a duce) la mustata = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de par care cresc imprejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor si ale crustaceelor. II. P. a**l. 1. (La pl.) Fire lungi si subtiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Matasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Radacinile adventive ale porumbului, cepei, vitei de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sarma intrebuintate in constructii pentru sustinerea structurii sau a tavanelor false; vergele de otel care raman la exterior dupa turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) musteata s. f.] – Lat. – V. *mustacea.

LACOMIE, lacomii, s. f. Pofta pe care o are cineva de a manca sau de a bea mult; fig. dorinta necumpatata de castig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lacomie = lacom. – Lacom + suf. -ie.

VARTOS² adv. 1) Cu putere; cu forta. 2) (in constructii comparative) Mai ales; mai mult. ◊ Cu atat mai ~ cu atat mai mult. A bea ~ a bea mult. /<lat. virtuosus

BURTA, burti, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din stomac de vaca. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult. 2. Fig. Partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte. – Et. nec.

VOMITA vb. (MED.) a deborda, a varsa, a voma, (pop.) a bori, a lepada, (reg.) a oticni. (A baut mult si a ~.)

BUTOI ~oaie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

smarcaila, s.f. (reg.; deprec.) om care bea cu zgomot sau care bea mult.

smarcila s.m. sg. (reg.; deprec.) om care bea cu zgomot sau care bea mult.

soican, soicani, s.m. (reg.) 1. (deprec.) persoana care mananca si bea mult. 2. persoana voinica si frumoasa.

sete s. f. – 1. Dorinta de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Puscariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s. f. (inv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setila, s. f. (porecla pentru cel care bea mult); inseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apa; a lasa fara apa; a dori); insetosa, vb. (a face sete; a avea sete; a lasa fara apa).

BAUTOR, -OARE, bautori, -oare, adj., s. m. si f. Betiv; (persoana) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.

BURTA, burti, s. f. 1. Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din pantece de vaca. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult (avand pantecele mare). 2. Fig. Partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte.

betiv, -a adj. (d. beat, beti ca vsl. piianivu, d. piti, a bea). Care bea mult vin si alte bauturi imbatatoare.

BETIE, betii, s. f. 1. Stare in care se afla omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulata de alcool in mari cantitati; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (In sintagmele) Betie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameteala, de hiperexcitatie sau de halucinatie provocata de introducerea stupefiantelor in organism. Betie alba = toxicomanie. Betia adancurilor = stare de euforie provocata de cresterea azotului in sange la persoane care coboara la mari adancimi in mari sau oceane. 4. Fig. Stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine. ♦ Betie de cuvinte = insirare bombastica de cuvinte, stil umflat. – beat + suf. -ie.

LEICA ~ci f. reg. 1) Obiect in forma de con, prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vasele cu gura stramta; palnie. 2) Palnie din doage cu fundul plat folosita la turnarea vinului in butoaie. ◊ A face gatul (sau gura) ~ si pantecele balerca a bea foarte mult. /<rus. leika

A ZVANTA zvant tranz. 1) A face sa se zvante; a zbici. 2) fig. A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a distruge; a prapadi. ◊ ~ in bataie (sau batai) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. bea de zvanta bea foarte mult. 3) A face sa nu mai dispuna de ceva; a secatui; a slei. ~ de bani. [Si. zvantez] /<lat. exventare

CAFEGIOAICA, cafegioaice, s. f. 1. (Inv.) Proprietara a unei cafenele sau a unui magazin de cafea; sotia unui cafegiu (1). 2. (Fam.) Femeie care bea cu placere multa cafea (2). – Cafegiu + suf. -oaica.

CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (Inv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Inv.) Slujitor la curtea domneasca insarcinat cu prepararea si servirea cafelelor. 3. (Fam.) Barbat care bea cu placere multa cafea (2). – Din tc. kahveci.

MANCAT¹ s. n. Faptul de a manca. ◊ Expr. A se pune pe mancat si pe baut = a manca mult, a manca bine. A tine (pe cineva) pe mancat si pe baut = a intretine (pe cineva). – V. manca.

LACOM ~a (~i, ~e) 1) Care bea si mananca mult si cu pofta; care nu se poate retine de la mancare. 2) fig. Care este stapanit de dorinta de a avea cat mai mult; hraparet. /<sl. lakomu

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

CUPA¹ s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

absorb, a -i v. tr. (lat. absorbere, fr. absorber. – Absoarbe, sa absoarba. V. sorb 3). Sug: nisipu absoarbe apa. Neutralizez: negru absoarbe lumina. beau, maninc. Fig. Ocup mult: politica-l absoarbe. Consum: luxu absoarbe averea. V. refl. Ma cufund, ma adincesc: a te absorbi in meditatiune.

SAPTE² m. 1) Numar constand din sapte unitati. Adunati ~ cu cinci. ◊ A bea (sau a manca) cat ~ a bea sau a manca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla in plina putere (fizica sau intelectuala). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. septem

BAUTOR, -OARE, bautori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care are obiceiul sa consume mult alcool; betiv. [Pr.: ba-u-] – bea + suf. -tor.

LACOM, A, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mananca si bea cu pofta exagerata; caruia ii place sa manance mult, mancacios. 2. Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”, „de”, „dupa”) Avid, nesatios. – Din sl. lakomu.

CONSUMA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (inv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoara pentru...) 2. v. pierde. (Si-a ~ toata ziua reparand bicicleta.) 3. v. manca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a inghiti, a manca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la aceasta mancare.) 8. a (se) epuiza, a (se) ispravi, a (se) sfarsi, a (se) termina, (reg.) a (se) gati, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

CHEF ~uri n. 1) Petrecere mare cu oaspeti multi (si lautari); ospat. Un ~ de pomina. 2) Dispozitie buna a omului putin baut. A fi cu ~. 3) Dorinta de a avea sau de a face ceva; pofta; gust. A nu avea ~. /<turc. ke[yi]f

bea vb. 1. a trage, (reg.) a tucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E betiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)

mult adj., adv. 1. adj. v. numeros. 2. adv. v. greu. (Pachetul atarna, cantareste ~.) 3. adv. vartos, zdravan. (bea ~.) 4. adv. v. departe. 5. adv. v. indelungat. 6. adv. v. indelung. 7. adv. intens, tare. (A suferit ~.) 8. adv. rau, tare. (S-a chinuit ~.) 9. adv. tare. (~ ar vrea sa se plimbe.) 10. adj. v. variat.

PIRIDOXINA, piridoxine, s. f. (Farm.) Substanta organica ce se gaseste in drojdia de bere, grau, ficat, rinichi etc., jucand un rol important in mentinerea integritatii structurale si functionale a multor tesuturi si organe; vitamina B₆; adermina. – Din fr., engl. pyridoxine.

SAVURA vb. I. tr. A gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

UNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inima = a da, a crea cuiva o satisfactie deosebita. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravan pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mita. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gat = a bea. 2. Tranz. A investi in functie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fatui, a varui, a spoi. ♦ A murdari, a manji. – Lat. ungere.

braga f., pl. bragi (rus. braga, rut. braha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brace, un fel de griu alb din care se facea bere; fr. brais, vfr. bras, malt; germ. brei, terci. V. Bern. la braga si morky si cp. cu borhot si vilced). Drojdie ramasa dupa ce s’a scos rachiu. Un fel de bautura racoritoare fermentata opaca mucilaginoasa nahutie care se prepara ferbind meiu cu faina. Continutu unui pahar de braga: a bea o braga, doua bragi. – In nord braha, fara pl. – Braga e o bautura foarte gustoasa si igenica si e consumata foarte mult de popor vara. Cu comerciu ei se ocupa foarte mult Bulgarii.

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

SPUMA ~e f. 1) Invelis (albicios) de basicute de aer, care apare la suprafata unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. ~a marii. ~ de bere. ◊ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clabuci de sapun, de sudoare sau de saliva. ◊ Cal in ~e cal inspumat. A face ~ (sau ~e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; drojdie; pleava. [G.-D. spumei] /<lat. spuma

SAN PEDRO SULA, oras in NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, in apropiere de granita cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgica, chimico-farmaceutica, de prelucr. a maselor plastice, tutunului si a lemnului (mobila), cimentului sticlariei, textila, hartiei si alim. (zahar, bere). Productie de biciclete si de articole electrice. Centru comercial. Piata agricola (trestie de zahar, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus in mare parte de un uragan in 1974. Fundat initial de spanioli in 1536, orasul a fost refacut in mai multe randuri.

ciuperca f., pl. i (ung. cseperke, csiperke, csop;orke si csuporka, ceh. pecarka, pecirka, sirb. bg. pecurka si cepurka, d. vsl. pesti-pekon, a coace. V. pitarca). O planta criptogama de forma unei umbrele (a******s). Fig. Iron. Palarie moale. Revista ori gazeta proasta. Paguba (ori jaf) in ciuperci, paguba de lucruri fara valoare. A rasari ca ciupercile dupa ploaie, se zice despre revistele si ziarele proaste care apar si dispar rapede [!]. – In Bts. Dor. Bucov. ciuparca, pl. -arci, in Dolj ciupearca, pl. -erci. Is multe feluri de ciuperci (bureti, ghebe, hribi, opintici, riscovi, zbitciogi s. a.), unele bune de mincat, altele veninoase. In caz de otravire, pina la venirea medicului, trebuie sa iei un vomitiv, nu purgativ, si sa te feresti de a bea otet, eter sau apa sarata, care raspindesc otrava in trup.

A SORBI sorb tranz. 1) (bauturi sau mancaruri lichide) A bea sau a manca tragand in gura putin cate putin. 2) A inghiti dintr-o data (lasand vasul gol). 3) fig. A trage in piept cu nesat; a inspira adanc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multa dragoste la cineva; a fi indragostit de cineva. /<lat. sorbere

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.