colinar, -A, colinari, -e, adj. Cu coline; caracteristic pentru coline, de coline. zona colinara. – Colina + suf. -ar.

ALMAJ (ALMAJULUI) 1. Muntii ~, masiv muntos din grupa M-tilor Banatului, la N de defileul Dunarii, constituit din roci cristaline cu intruziuni de granite si calcare jurasice. Alt. max.: 1,224 m (vf. Svinecea Mare). Paduri de fag. 2. Depresiunea ~, zona depresionara intramontana in sudul Banatului, intre M-tii Semenicului, Almajului si Locvei, drenata de riul Nera. Supr.: 250 km². Relief colinar, de terase si lunci. Clima blinda. Expl. forestiere, de calcare, de carbuni si azbest. Culturi de cartofi si de porumb. zona pomicola si de crestere a vacilor de lapte. Cunoscuta si sub numele de Depresiunea Bozovici. 3. Com. in jud. Dolj; 4.115 loc. (1991). Cula Poenaru (1764); biserica (1787).

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.