BARBANTA, barbante, s. f. (Reg.) vas de lemn facut din doage, in care se pastreaza mai ales lapte si branzeturi. [Var.: berbinta s. f.] – Din magh. berbence.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fara fund = se spune despre cei care beau fara masura. A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere, in care se introduc cartusele. – Bute + suf. -oi.

CAUS, cause, s. n. 1. vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

GALEATA, galeti, s. f. 1. vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

INCHEGATOR, -OARE, inchegatori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. vas de lemn in care ciobanii pun laptele la inchegat. 2. S. f. (Bot.; reg.) Naprasnica (Geranium robertianum). 3. Adj. Care incheaga. – Inchega + suf. -ator.

UNTAR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoana care se ocupa cu prepararea untului. 2. S. n. vas de lemn in care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

VADRA, vedre, s. f. 1. Veche unitate de masura a capacitatii, folosita pentru lichide, echivalenta cu circa zece ocale (astazi cu circa 10 litri) 2. vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fantana, in care se pastreaza sau cu care se transporta diferite lichide. – Din sl. vedro.

PLOSCA, plosti, s. f. 1. vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.

PACORNITA, pacornite, s. f. vas de lemn sau de scoarta de copac in care se tine pacura pentru uns rotile carutei. – Pacura + suf. -ornita.

PIUA, pive, s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. Parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (Inv. si reg.) Mortier. 6. (Pop.; in expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [Pr.: pi-ua. – Pl. si: piue. – Var.: (inv. si reg.): piva s. f.] – Lat. *pilla.

PRITOACA, pritoace, s. f. (Reg.) vas de lemn in care se transporta strugurii la teasc, in timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv).

PUTINA, putini, s. f. vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etc. ◊ Expr. A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Lat. *putina.

SISTAR, sistare, s. n. vas de lemn sau de metal cu toarta, cu gura mai larga decat baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) sistar s. n.] – Din sl. sestaru.

STIOB, stioburi, s. n. (Reg.) vas de lemn (de diferite forme si dimensiuni) in care se varsa laturile. – Din ucr. stovb, stub.

LIN², linuri, s. n. 1. vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii. 2. vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din ngr. linos.

TROACA, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covata (scurta si lata). 2. Lada mare in care cade faina macinata la moara. 3. vas de lemn (in forma de jgheab, de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalac. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.

CRINTA, crinte, s. f. vas de lemn (in forma de albie) de care se servesc ciobanii cand storc zerul din cas. – Cf. bg. krinica.

CAUS ~e n. 1) vas de lemn in forma de lingura mare, folosit in gospodarie pentru a lua sau a incarca materiale pulverulente, graunte si, rar, lichide. ◊ A-si face mana (sau mainile) ~ a apropia degetele si a adanci palma in forma de lingura. 2) Cantitate de materiale care incape intr-un astfel de vas. 3) Cupa excavatorului; bena. [Sil. ca-us] /<lat. cau + suf. ~us

COPAIE ~ai f. reg. 1) vas de lemn, de forma alungita, folosit la plamaditul painii, spalatul rufelor etc.; albie; covata. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. [Art. copaia; G.-D. copaii; Sil. -pa-ie] /<bulg., sb. kopanja

ISPOL ~oale n. reg. vas de lemn in forma de caus, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol

PUIERNITA ~e f. 1) Instalatie speciala pentru cresterea puilor unor pasari domestice. 2) vas de lemn, de forma unei treuci mari, prevazut cu un dispozitiv de alimentare cu apa, folosit in pastravarie pentru dezvoltarea puietului. /pui + suf. ~ernita

STIOB ~uri n. reg. vas de lemn in care se varsa laturile. /cf. ucr. stovd, stub

TROACA ~ce f. vas de lemn sau de piatra in forma de jgheab, din care mananca sau beau animalele; treuca; treica. /<germ. Trog

bota (bote), s. f. – 1. Butoi, ciubar. – 2. vas de lemn, donita. – Var. boata. Cuvint romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filiera orientala (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). Dupa Miklosich, Lexicon, 49, din sl. butaru „vatra”, „doaga”; pare insa cuvint tarziu in sl. Din per. buta „vatra”, dupa Popescu-Ciocanel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botca, s. f. (celula de fagure in care se dezvolta matca; scobitura in trunchiul unui copac).

fascuta (fascute), s. f. – 1. vas de lemn pentru lapte. – 2. Planta, Orobus vernus. Rut. faska (Cihac, II, 108; Candrea; DAR), din germ. Fass, dim. dialectal Fasken. In Mold.

galeata (galeti), s. f. – 1. vas de lemn, caldare. – 2. vas, recipient. – 3. Veche masura de capacitate, pentru lapte (15,12 litri), brinza (6,3 kg) si cereale (80 litri). – 4. Dare la fisc, pe cereale, introdusa de Mihnea II, in 1585. – 5. (Arg.) Buzunar. – Mr. galeata, megl. galeta. Lat. galleta (Candrea, Rom., XXXI, 311; Densusianu, Filologie, 447; Candrea, Elements, 73; Puscariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656; DAR; Battisti, III, 1752). Cf. alb. galete, it. galleta, v. fr. jaloie. Der. din lat. calathus (Philippide, Principii, 66) pare gresita. Mag. galeta, ceh., slov. galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al rom.), pol. gialeta, gieleta (care, dupa Miklosich, Wander., 22, ar proveni din rom.), par bazate pe lat. med. galleta (Berneker 292); Candrea, Elemente, 401, la considera ca provin din rom.

ghiob (ghioburi), s. n. – vas de lemn pentru pastrat brinza, putina. Mag. dobony (DAR). In Trans. Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 97, cuvint dacic.

toc (-curi), s. n. – 1. Teaca, invelitoare. – 2. vas de lemn dintr-o singura bucata, putina. – 3. Cadru de usa sau de fereastra. – 4. Condei. – 5. Cutie in care se tine piatra de ascutit. – 6. (Rar) Cornet. – Var. Mold. tioc. Sl. toku (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Galdi, Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag. tok.

BARBANTA, barbante, s. f. (Reg.) vas de lemn facut din doage, in care se pastreaza lapte si branzeturi, mai rar bauturi alcoolice. ◊ Expr. Cand e branza, nu-i barbanta = cand ai una, iti lipseste alta. [Var.: berbinta s. f.] – Magh. berbence.

BARDAC, (1) bardace, s. n., (2) bardaci, s. m. 1. vas de lemn asemanator cu o donita, folosit uneori ca unitate de masura pentru lichide. 2. Varietate indigena de prun. – Tc. bardak.

BOTA¹, bote, s. f. 1. vas de lemn, inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere in fundul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita.

BUDACA, budace, s. f. (Reg.) vas de lemn in care se pune laptele la inchegat. – Din bud[ai] + suf. -aca.

BUDAI, budaie, s. n. (Reg.) 1. vas de lemn in care se pastreaza laptele, se duc bucatele la camp, se tin bauturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit, intrebuintat ca ghizd la fantana; p. ext. fantana putin adanca. [Var.: budui s. n.] – Magh. bodony.

BUDUROI, buduroaie, s. n. (Pop.) 1. vas de lemn in care se pastreaza diferite produse. 2. Stup de albine facut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbura; stiubei. 3. Ghizd de fantana. – V. budai.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc. ◊ Expr. Butoi fara fund, se spune despre cei care beau fara masura. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele pastrate in butoaie care au prins un miros specific (neplacut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantui un razboi, a provoca o catastrofa. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere de tip mai vechi, in care se introduc cartusele. – Din bute + suf. -oi.

cofa f., pl. e (sas. germ. kufe, galeata, d. lat. cupa, cada. De aici: bg. sirb. rut. kofa, alb. kova, turc. koga, kuga, pop. kova, kofa, kuva, mgr. kufa, ngr. kufas. V. cupa). Est. vas de lemn compus din doage de brad si cercuri, care are o toarta pe [!] care-l apuci si care serveste la dus apa c´o singura mina sau atirnat de cobilita. A pune pe cineva in cofa, a-l infunda, a-l intrece. Ploua cu cofa, ploua torential, cu galeata. – In vest donita.

vasAR, vasari, s. m. (Reg.) Meserias care face (si vinde) vase, recipiente de lemn. – vas + suf. -ar.

PAPURI, papuresc, vb. IV. Tranz. A introduce frunze de papura intre doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile si a asigura etanseitatea vasului; a impapuri. – Din papura.

CLESTAR², clestare, s. n. Unealta de dogarie cu care se trag fortat cercurile la vasele de lemn facute din doage. – Cleste + suf. -ar.

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

SOLNITA, solnite, s. f. 1. vas mic in care se serveste sarea (si piperul) la masa; continutul acestui vas. ♦ (Pop.) vas (de lemn) in care se pastreaza sarea la bucatarie. 2. (Pop.) Cavitate situata deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

CERCUIRE s. cercuiala, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)

ZGARCI s. 1. cartilaj. 2. (ANAT.) sfarc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoaba. (~ cu care dogarul curata muchiile vaselor de lemn.)

bota (vas de lemn, bata) s. f., pl. bote

GALEATA ~eti f. 1) vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

PIUA pive f. 1) vas (de lemn, de metal, de piatra etc.), de diverse forme, in care se piseaza diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa in ~ (sa se aleaga untul) a) a flecari; b) a munci fara nici un folos. 2) Masina sau instalatie pentru impaslirea tesuturilor de lana. 3) inv. Tun primitiv care se incarca pe la gura tevii. [G.-D. pivei; Sil. -ua] /<lat. pilla

capete, capeti, s.m. (reg. inv.) vas de lemn sau de tinichea, de o oca , cu care se ia vama la moara; capat, caus, gaf, mertic.

chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.

cioaba, cioabe, s.f. (reg.) 1. vas de lemn spurcat. 2. pipa; lulea mare de lut, veche, cu ciubuc lung.

cioban, ciobane, s.n. (reg.) vas de lemn pentru baut apa; scafa, fedeles, bure.

ciupa s.f. (reg.) 1. apa calduta (incropita), in care se scalda copiii mici; baie, scaldatoare, scalda, scaldausa. 2. vasul de lemn (albia, copaia, covata, troaca) in care fac copiii mici baie; baia, baita.

facie, facii, s.f. (reg.) vas de lemn, balerca, budie, burie.

fucie s.f. (reg.) vas de lemn in forma de butoi.

hunie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu tata in fund, ca o palnie mare, in care se toarna mustul pentru a se scurge in butoi. 2. unealta de dogar; leica. 3. loc priporos, accidentat, rapos.

HIDROBION s.n. vas din lemn sau din tabla folosit pentru transportul pestilor vii. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. gr. hydor – apa, bios – viata].

nelei, neleiuri, s.n. (reg.) vas de lemn in forma de palnie cu teava metalica; leica.

poton, potoane, s.n. (reg.) vas de lemn folosit la culesul strugurilor, purtat in spate.

scafau s.n. (reg.) vas de lemn in care se pune mancare; blid.

scafita, scafite si scafiti, s.f. (reg.) 1. vas de lemn in forma de cupa sau de ceasca de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (inv.) scafa mica; scafita (v.). 3. continutul unei scafite; continutul cu vasul respectiv. 4. caus mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masa; sertaras. 6. o parte a morii de apa. 7. articulatie. 8. numele a doua specii de ciuperci necomestibile.

sorbanca s.f. (reg.) vas de lemn folosit de ciobani la stana.

saitroc s.n. (reg.) vas de lemn, cu fundul curbat, folosit la separarea aurului din minereul sfarmat.

serpeneu, serpeneaua, s.n. (reg.) 1. cratita de tuci. 2. ceaun. 3. vas de lemn scobit la bucatarie; blid.

stiob¹, stioburi, s.n. (reg.) 1. vas de lemn (de diferite forme si dimensiuni) in care se varsa laturile; jghiab pentru porci. 2. trunchi de copac scorburos sau scobit, ingropat in pamant si servind ca ghizd la o fantana putin adanca.

stiubalan, stiubalane, s.n. (reg.) vas de lemn in care se tine apa sarata.

chersin (chersine), s. n. – Galeata, vas de lemn, pentru scos apa. – Var. chersin. Tc. (per.) kersene „farfurie pentru piine” (Bogrea, Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera pol. krzynow „strachina”. In Mold. si Dobr.

tebeleu, tebeleie, s.n. (reg.) vas de lemn in care se incheaga laptele.

trocar, trocari, s.m. (pop.) om care face coveti, vase de lemn; om de conditie modesta.

ciobaca (-aci), s. f. – Luntre scobita dintr-un trunchi de copac. Mag. csobak, rut. cobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeasi radacina (sl. cbani) mag. csobany, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, si sb. cobanija, de unde rom. ciobanie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronuntat ciobane. Cf. ciovei.

ciovei (-ie), s. n. – Hirb; se spune in general despre obiecte casnice vechi si fara valoare, si mai cu seama despre vasele de lemn. Origine incerta. Ar putea fi sl. cvani „galeata de lemn,” de unde si ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; galeata) si ciuvaie, s. f. (bute; oala); cf. ciobaca. Dupa Mindrescu si DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se refera la sb. civija „lemn”. Pentru ciubeica, cf. ciubuc.

HIDROBION s. n. vas din lemn sau din tabla pentru transportul pestilor vii. (< hidro- + bion)

CIOVEI, cioveie, s. n. Obiect casnic, in special vas (de lemn); unealta veche. [Var.: ciuvei s. n.] – Sas sof (= germ. Schaff) + suf. -ei.

porcoi (porcoaie), s. n. – 1. Musuroit, gramada de pamint cu care se acopera baza plantelor cultivate. – 2. Gramada, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „musuroire”, care pare sa fi fost cuvint diferit de la porca „scroafa”, cf. it. porca „brazda”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu exista dovada documentara a folosirii cuvintului primitiv fara suf.; totusi, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscuta dupa vasmer, II, 407), sa provina din rom.

scafa (-fe), s. f. – 1. (Inv.) Ceasca, cupa, vas. – 2. (Mold.) Strachina. – 3. Polonic, caus, vas de lemn. – 4. Hirca. – Mr., megl. scafa. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barca” (REW 7653). – Der. scafirlie (var. scafalie), s. f. (hirca, craniu), cu suf. expresiv -irla, cf. cocirla, ciocirlie; scafau, s. n. (polonic de lemn); scafita, s. f. (Mold., strachina).

vasARI, vasaresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din vasar.

ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.

ZGARCI¹, zgarciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealta alcatuita dintr-o lama metalica curbata fixata pe un maner si folosita pentru curatarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgarci² (derivat regresiv).

PUIERNITA, puiernite, s. f. 1. vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apa, folosit in crescatoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor¹ de pastravi. 2. Adapost special amenajat destinat cresterii puilor¹ unor pasari de curte in primele luni de viata. [Pr.: pu-ier-] – Pui¹ + suf. -ernita.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

TALER¹, talere, s. n. 1. vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

TOCITOR, -OARE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucreaza la carierele de piatra. 2. S. f. vas mare de lemn in care se pun fructe la fermentat in vederea fabricarii vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

ALBIE ~i f. 1) vas lunguiet, de lemn sau de metal, folosit la spalatul rufelor, scaldatul copiilor etc. 2) Fagas al unei ape curgatoare; matca. ~a unui rau. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea

COVATA ~eti f. 1) reg. vas lunguiet de lemn folosit la plamaditul painii, spalatul rufelor etc.; albie; copaie. ◊ A baga pe cineva sub ~ a-si demonstra superioritatea asupra cuiva; a intrece net pe cineva. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. /<turc. kovata, kuvata

TEICA ~ci f. 1) vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.

TOCITOARE ~ori f. pop. 1) vas mare de lemn, in care se pun, la fermentat, fructele pentru tuica. 2) pop. Urcior cu gura larga in care se aduce vin din pivnita. /a toci + suf. ~toare

ZACATOARE ~ori f. 1) Recipient in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie. 2) vas mare de lemn captusit cu tabla subtire folosit la tabacirea pieilor. 3) Loc umbrit si racoros unde se odihnesc vitele vara (la amiaza); staniste /a zacea + suf. ~toare

ZGARCI² ~uri n. Instrument pentru razuirea muchiilor unui vas mic de lemn. /v. a se zgarci

DEJA, deje, s. f. (Reg.) vas scund de lemn, cilindric sau in forma de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dezsa.

cioi, cioiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu forma de farfurie si cu coada, folosit de ciobani ca masuratoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani.

HANAP s.n. vas mare de lemn, de alabastru etc. folosit in evul mediu pentru baut. [< fr. hanap, cf. lat.pop. hanappus].

schivala, schivale, s.f. (reg.) 1. crestatura facuta in piciorul de sus al prispei. 2. vas mare de lemn, in care isi baga cojocarul pieile, in vederea tabacirii lor.

scobar, scobare, s.n. (reg.) 1. unealta formata dintr-un cilindru taios de otel, fixat pe un maner de lemn, folosita in dogarie, pentru curatirea si netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgarci. 2. capra de lemn folosita la executarea ulucelor, in industria taraneasca.

ciubar (-bere), s. n. – vas mare de lemn. Sl. cibru (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. cabur, sb. cabar, slov. ceber, mag. csobor, cseber. – Der. ciubarar, s. m. (fabricant de ciubere).

donita (-te), s. f. – vas, galeata de lemn. Sl., cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls”, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, II, 98; Tiktin). Cf. doica.

ZGARCI³, zgarciuri, s. n. Unealta formata dintr-un cilindru de otel fixat pe un maner de lemn, folosita de dogari pentru razuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgarci².

ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.

ALBIE, albii, s. f. 1. vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva). 2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Lat. alvea.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas de lut, de lemn sau de tinichea in care se pun bucatele; strachina. ◊ Expr. A manca dintr-un blid cu cineva = a fi in mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o rasplata neinsemnata (primita ca pretul unei josnicii). 2. (La pl.) vase de bucatarie. – Din sl. bliudu.

BOTA¹, bote, s. f. 1. vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita. – Et. nec.

ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, intrebuintat pentru a pastra anumite lucruri. ♦ vas facut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, stiubei de albine (facut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

CUVA, cuve, s. f. 1. vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticla etc., de diferite forme si marimi, folosit in operatii tehnice. ◊ Cuva de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, in care se cufunda transformatoarele, reostatele etc. 2. Portiunea superioara a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

MANGAL ~uri n. 1) Carbune obtinut prin arderea lenta si incompleta a lemnului in cuptoare speciale. 2) vas de metal in care se aprind carbuni, servind la incalzit in aer liber. /<turc. mangal

hardau (hardaie), s. n. – vas din doage din lemn, ciubar. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordo (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hirgau, s. n. (Mold., oala, cratita).

GAVAN, gavane, s. n. (Pop.) 1. Scobitura, adancitura pe care o prezinta un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezinta o scobitura; (in special) strachina sau blid (de lemn); continutul unui astfel de vas. – Cf. bg., scr. vagan.

HARDAU, hardaie, s. n. vas facut din doage de lemn, dintre care doua pot fi mai lungi si gaurite, servind ca toarte, intrebuintat la pastrarea sau la transportarea lichidelor; ciubar. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hardau (sau la hardaul lui Petrache) = a baga (pe cineva) la inchisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Continutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordo.

HIDROBION, hidrobioane, s. n. vas din tabla sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul pestilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

VANA, vane, s. f. 1. vas mare (de tabla, de lemn, de faianta etc.) pentru imbaiat sau (rar) pentru spalat rufe; cada. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capatul unei conducte, care serveste la deschiderea, la intreruperea sau la reglarea circulatiei unui fluid. – Din germ. Wanne.

PIULITA, piulite, s. f. 1. vas mic de metal, de lemn etc. intrebuintat in gospodarie, in laborator etc., in care se piseaza cu pisalogul diverse substante; piua (2) mica. 2. Piesa de metal care are o gaura cu filet si care se poate insuruba pe o tija cu un filet corespunzator. [Pr.: pi-u-] – Piua + suf. -ulita.

PUSCULITA, pusculite, s. f. 1. Diminutiv al lui pusca. 2. vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizatura ingusta in partea de sus, prin care se introduc, pentru a se pastra, banii economisiti (de copii). – Pusca + suf. -ulita.

DONITA, donite, s. f. 1. vas facut din doage de lemn, cu toarta (si capac), cu care se cara si in care se tine apa; cofa, bota. 2. Galeata de lemn (larga in partea de sus) in care se mulg vacile sau oile; sistar. 3. Continutul unei donite (1, 2). [Pl. si: doniti] – Din scr. dojnica.

CIUTURA ~i f. 1) vas din doage cercuite, cu care se scoate apa din fantana; galeata de lemn. 2) Continut al unui asemenea vas. O ~ de apa. [G.-D. ciuturii] /<lat. cytola

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).

CIUBAR, ciubere, s. n. vas mare facut din doage de lemn si prevazut cu torti, avand diferite intrebuintari. [Acc. si: ciubar] – Din bg. cebar.

PLOSCA ~sti f. 1) vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etc.), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ◊ A umbla cu (sau a purta) ~sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etc.) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. plostii] /<bulg., sb. ploska

albie (lat. pop. albia, cl. alveus, albie. V. albina). 1. Copaie, covata, vas lung scobit dintr' un singur lemn, cu fundu ratund [!], de pastrat ceva, de scaldat ori de leganat copiii. Fig. A face pe cineva albie de porci, a-l batjocuri [!] rau. (V. chersin, cop). 2. Patu (matca) unui riu. – Si alvie (Sadov. VR. 1928,1,29).

CANEA, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat intr-un vas, prevazut la capatul liber cu un robinet de scurgere, care serveste la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: cana s. f.] – Refacut din canele (pl. lui canela, rar „canea” < ngr. kanella, bg. kanela).

DOAGA, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn (putin incovoiate) care formeaza corpul unor vase stranse in cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doaga sau a fi (cam) intr-o doaga = a fi trasnit, nebun; a avea comportari anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudata, sucita). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cadea) in doaga cuiva = a ajunge sa se identifice (in sens rau) cu cineva in felul de a fi, de a gandi. – Lat. doga.

ciuvaie s.f. (reg.) 1. vas de doage, legat cu arcuri de lemn. 2. accesoriile stanei de oi.

crinta, crinte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din cas. 2. masa lunga si scunda pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare in care se spala rufele. 4. lemn cioplit, la moara.

SPARGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crapare, crapat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crapare, crapat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, taiat, taiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ ghetii sub el.) 5. gaurire. (~ vasului la fund.) 6. fortare, stricare, violare. (~ unei incuietori.) 7. v. jefuire. 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfaramare, zdrobire. (~ valurilor de tarm.) 10. strapungere. (~ frontului.)

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crapat, fisurat, plesnit. (vas de lut usor ~.) 2. crapat, despicat, spintecat, taiat. (lemne de foc ~.) 3. gaurit. (O cratita ~.) 4. fortat, stricat. (Incuietoare ~; lacat ~.) 5. v. jefuit. 6. strapuns. (Front ~.)

CANEA ~ele f. Teava de lemn prevazuta cu un robinet, fixata intr-un vas pentru a scoate lichidul. [Art. caneaua; G.-D. canelei] /<ngr. kanella

TALER¹ ~e n. 1) vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

vas ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

vas, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

CRACANA¹ ~e f. 1) Bat lung, bifurcat la un capat, avand diferite intrebuintari. 2) Ra-ma de fier, in forma de cerc, avand trei picioare pe care se pune ceva la fiert; pirostrii. 3) Unealta improvizata din trei bete lungi, unite sus, asezate in forma de piramida, de care se atarna deasupra focului un vas in care se fierbe ceva. 4) Capra de taiat lemne. /crac + suf. ~ana

capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapaki, alb. kapak, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcana, chepeng. 1). Placa, tabla (de metal, lemn, lut, hirtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o lada, un secriu [!], o groapa. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere [!] pintecele si care, in loc de prohab, are doua deschizaturi laterale care se incheie la briu. 3) Vest. Tumba, colac, invirtitura a zmeului pin [!] aer. Iron. A gasi sau a pune capacu, a gasi raspuns ori explicatiune la toate. Si-a gasit tingirea capacu (Iron.), si-a gasit sacu peticu, si-a gasit tovarasu care-i trebuie). – Dim. capacel, pl. e. V. pocris, opercul, obturator, dop.

CADA, cazi, s. f. 1. vas mare pentru imbaiat; baie¹, vana (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; in care se introduc lichidele folosite in diverse operatii tehnologice. 3. vas mare din doage, intrebuintat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zacatoare. – Din sl. kadĩ.

MANGAL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Carbune usor, sfaramicios, obtinut prin arderea incompleta a lemnelor in cuptoare speciale sau prin stingerea fortata a jeraticului. 2. vas metalic in care se aprind carbuni si care serveste iarna pentru incalzit celor care se afla in aer liber. ◊ Expr. A tarnosi mangalul = a pierde vremea in zadar. [Pl. si (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.

DULAP ~uri n. Mobila din lemn in care se pastreaza diferite obiecte (haine, rufe, carti, vase etc.). /<turc. dolap

PIPERNITA, pipernite, s. f. (Rar) 1. vas ori cutie mica in care se tine piperul (1). 2. Piulita (de lemn) sau rasnita mica in care se piseaza piperul (sau ardeiul). – Din bg. pipernita.

DOAGA ~ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de forma plata (sau usor incovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etc.). ◊ A-i lipsi cuiva o ~ a nu fi in toate mintile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ◊ A cadea in ~ga cuiva a ajunge in mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lasa pe (cineva) in ~ga lui a lasa (pe cineva) sa-si faca toanele. [Sil. doa-ga] /<lat. doga

ravar (ravare), s. n. – 1. Masa de stors zerul, scindura cu jgheab pentru a presa brinza. – 2. Strecuratoare de brinza, vas de lut cu fundul gaurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucata de lemn cu crestaturi pentru presat brinza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovu „crestatura”, cf. raboj, ravas.

DERIVOR s.n. Panza pentru vreme rea, pentru furtuna. ♦ Placa de metal sau de lemn dispusa in planul diametral al ambarcatiilor cu vele, care mareste stabilitatea vasului. [< fr. deriveur].

DULAP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobila de lemn sau de metal prevazuta cu rafturi, in care se pastreaza rufe, haine, vase, carti etc. 2. S. m. Scandura lata si groasa. 3. S. n. (Pop.) Scranciob. – Din tc. dolap.

FRIZA¹ s. f. 1. portiune a antablamentului, intre arhitrava si cornisa, decorata cu picturi, caramizi smaltuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fasie orizontala continua, impodobita cu picturi sau sculpturi, la partea superioara a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, in jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care incadreaza o pardoseala de parchet. 3. rama masiva de lemn in care se prind tabliile unei usi. (< fr. frise)

1) cinie f. (pol. czyn, unealta, naczynie, vas, unealta. V, cin 1). Vechi. Unealta, instrument: astrolav, cinie de arama sau de lemn, in carile [!] drumul stelelor se arata (Cant. Ist. 8), toate ciniile si maestriile cele de munci (Dos. V. S. Sept. 3), toate ciniile tesutului (Zviera, Pov. 222). Azi. Munt. Capcana: prins ca un soarece´n cinie (Ghir. Gran.), ramasese (o stiuca) prinsa´n cinie (Chir. VR., 1913, 7-8, 51). Fig. Vechi. Uneltire, cursa: cinia d******i. V. organ.

DOP ~uri n. 1) Bucata de pluta (sticla, cauciuc etc.) cu care se astupa gura ingusta a unui vas. 2) fig. Om mic si indesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucata de lemn care acopera partial deschizatura de sus, lasand o gaura mica prin care se sufla. 4) Piesa de metal cu care se inchide o conducta. /<sas. dop

cirpa f., pl. e (bg. kurpa, vsl. krupa). Vest. Petica, pinza ordinara (de sters vasele, de inlaturat colbu, de acoperit ceva s. a.). Buc. Un fel de conci de lemn invalit [!] in cirpa pe care-l poarta in crestet femeile maritate. V. otreapa.

CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalatii. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancso.

PITCHPINE s. m. Arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur, de culoare galbena cu vine rosietice, folosit la confectionarea mobilelor de lux si la constructia vaselor maritime (Pinus palustris). [Pr.: pici-pain] – Din engl. pitch-pine.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, avand forme diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa farfuriile, tacamurile etc.; tabla. ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] Tc. tava.

CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)

veaca (veci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sita. – 2. Cingatoare. – 3. Bordura, chenar, margine. – 4. Forma, tipar. Sl. (rus.) veko „vas din scoarta” (Candrea). In Olt. si Trans. – Der. vesca, s. f. (cerc, inel), din sl. vecko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. veska „lada”; vacalie (var. vascalie), s. f. (cerc, cingatoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veaca cu suf. -lie, si var. contaminata cu vesca. Bascalie, s. f. (gluma de prost gust) ar putea fi acelasi cuvint. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iasca”.

CANEA, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, prevazut la un capat cu un robinet de scurgere, care serveste la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: cana s. f.] – Ngr. kanella.

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucata de pluta, de cauciuc, de sticla etc. cu care se astupa deschizatura unei sticle, a unul vas ingust etc.; astupus. ◊ Expr. (Mare) cat un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumet) mic si indesat; bondoc. 2. Bucata de lemn care astupa deschizatura de sus a fluierului, a cavalului etc., lasand o gaura mica prin care se sufla. 3. Piesa de metal cu care se inchide o conducta. 4. Cerumen adunat in canalul auditiv extern al urechii, care impiedica auzul. – Cf. sas. dop.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla¹ (5). ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

CADA cazi f. 1) vas mare pentru imbaiat; baie. 2) vas mare din doage, in forma de trunchi de con, in care se strivesc strugurii si se lasa sa fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit in diverse operatii tehnologice. [G.-D. cazii] /<sl. kadi

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

JGHEAB ~uri n. 1) Conducta (din lemn, din tabla sau din alt material) deschisa pe toata intinderea partii de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc. 2) vas facut din scanduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare; uluc. 3) Santulet facut pe muchia unei piese de lemn pentru a o imbina cu iesitura altei piese; crestatura; scobitura. [Monosilabic] /<sl. zlebu

OARTA DE JOS, com. in jud. Maramures, situata in zona Dealurilor Asuajului, pe raul Oarta; 1.380 loc. (2003). Pe terit. satului Oarta de Sus, atestat documentar in 1391, au fost descoperite vestigii neolitice (unelte de silex, fragmente de vase ceramice) precum si urmele unei asezari omenesti din Epoca Bronzului, apartinand culturii Wietenberg (sec. 16-13 i. Hr.). In satul Ortita, mentionat documentar in 1391, se afla o biserica din lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (sec. 18).

ESTACADA s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. 2. platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte deasupra solului, sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 3. dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade)

SAVANNAH [səvānə] 1. Fl. in ESE S.U.A.; 505 km. Izv. din Blue Ridge Mountains (m-tii Apalasi) prin doua rauri (Tugaloo si Seneca) care conflueaza in lacul de acumulare Hartwell, curge pe directie NV-SE si Sse varsa in Oc. Atlantic, printr-un estuar, la 30 km aval de orasul Savannah. Hidrocentralele Hartwell si Clark Hill. Navigabil pentru vase mici pe 357 km, pana la Augusta si pentru vase oceanice pe 8 km. 2. Oras in ESE S.U.A. (Georgia), port pe fl. cu acelasi nume; 131,5 mii loc. (2000). Aeroport. Santier naval. Rafinarie de petrol. Constr. de avioane. Ind. chimica (ingrasaminte, vopsele), a mat. de constr., de prelucr. a lemnului, hartiei, textila, incaltamintei, alim. (ulei, zahar). Universitati (1890, 1935). Muzeul Marii; Muzeu de stiintele naturii. Fortul Pulaski. Fundat la 12 febr. 1733 de generalul James Edward Oglethorpe. Cap. statului Georgia (1754-1786).

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

FRIZA¹, frize, s. f. 1. (In arhitectura clasica) Parte componenta a antablamentului, cuprinsa intre arhitrava si cornisa, de obicei impodobita cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament in forma de banda orizontala cu picturi sau reliefuri in jurul unui vas, al unei sali, al unui sarcofag etc. 2. Piesa ingusta de cherestea, folosita la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de usi, a lambriurilor. ♦ Chenar care inconjoara o pardoseala de parchet in lungul peretilor, facut din piese mai mari decat lamele parchetului. 3. Rama masiva de lemn in care se prind tabliile unei usi. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

USNA, usne, s. f. (Pop.) 1. Marginea de sus (de obicei rasfranta) a unei oale sau a altui vas adanc; gura, buza. ♦ Marginea (rasfranta) de jos a unui clopot. ♦ Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fantanii (de la nivelul solului in sus). ♦ Parte mai larga la baza puturilor ocnelor vechi de sare, formand un prag pe care se asaza o armatura de lemn. – Din sl. ustĩna.

corlata¹, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.

ULUC ~ce n. 1) vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.

ESTACADA s.f. 1. Punte de lemn, de beton etc. construita de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 2. Dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. ♦ Obstacol construit din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. [< fr. estacade].

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.