ANTARCTIC, -A adj. De la polul sud; austral. [Pl. -ci, -ce. / < fr. antarctique, cf. gr. anti – in fata, arktos – ursa mare].

ursa, urse, s.f. (pop.) 1. ursoaica. 2. numele a doua constelatii situate aproape de polul boreal: ursa mare si ursa mica.

ursa, urse, s. f. (Astron.; livr.; in sintagma) ursa mare (sau Mica) = Carul-mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (ASTRON.) Carul-mare = (livr.) ursa-mare; Carul-Mic = (livr.) ursa-Mica. 3. (TEHN.) (reg.) caruta, masa, razboi, sclai. (~ la joagar.)

ursa-mare s. v. carul-mare.

ursa-mare s. pr. f. art.

CAR¹ ~e n. 1) Vehicul cu patru roti tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dusi mortii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intr-un asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua roti, trasa de cai si folosita la festivitati si ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belsug. 5): ~ul-mare constelatie alcatuita din sapte stele ce reprezinta un car cu oiste; ursa-mare. ~ul-Mic constelatie asemanatoare cu Carul-mare, dar cu distanta dintre stele mai mica; ursa-Mica. /<lat. carrus

DRAGON² ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu si coada de sarpe, care scoate foc pe gura. 2) art. Constelatie in emisfera nordica situata intre ursa mare si ursa Mica. /<fr. dragon

ALCOR, astru de marimea a cincea, din constelatia ursa mare. Satelit al stelei Mizar.

BACHMANN [bahman], Ingeborg (1926-1973), scriitoare austriaca. Poezie meditativa, cu accente imnice si elegiace, exprimind incertitudinile generatiei postbelice („Timpul pasuit”, „Invocatia Ursei Mari”). Scenarii radiofonice, proza poetica.

KALISTO (KALLISTO) 1. (In mitologia greaca) Nimfa iubita de Zeus de la care a avut un fiu. Metamorfozata, din gelozie, de Hera in ursoaica, Zeus a transformat-o in constelatia ursa mare. 2. Satelit al planetei Jupiter; c. 5.000 km dianmetru. Descoperit de G. Galilei in 1610.

CARUL mare, numele popular al unei grupari de stele din constelatia ursa mare, alcatuita din sapte stele, dintre care patru reprezinta cutia carului, iar celelalte trei oistea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o departare de cinci ori cit aceasta latura, se gaseste Steaua Polara. V. Mizar, Alcor.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de ursa mare in raport cu Steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CIINII DE VINATOARE (Canes Venatici), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia ursa mare. Contine o galaxie in spirala si citeva stele putin stralucitoare.

antarctic, -a adj. (vgr. antarktikos, d. anti, contra, si arktos, urs, adica in fata constelatiunii ursa mare sau caru mare). De sud: polu antarctic. V. arctic.

ursa mare (ursa Major), constelatie din emisfera boreala. Cele mai stralucitoare stele, printre care se afla Dubhe si Mizar, sunt de marimea a doua. V. si Carul mare.

ursa MICA (ursa Minor), constelatie din emisfera boreala. Asemanatoare cu ursa mare, dar dispusa invers. Steaua sa principala este Steaua Polara, situata foarte aproape de Polul Nord ceresc. V. si Carul Mic.

COROANA BOREALA (Corona Borealis), constelatie din emisfera boreala, situata in prelungirea constelatiei ursa mare. Cuprinde sase stele principale, dispuse in arc de cerc, dintre care cea mai stralucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.

RICCIOLI, Giovanni Battista (1598-1671), astronom si geograf italian. In 1650 a observat o stea dubla: Mizar in ursa mare. A publicat (1651) una din primele harti ale lumii in „Almagestum Novum”. Autor al unui tratat de geografie („Geographicae crucis fabrica et usus”).

Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca sa o fereasca de razbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepseasca pentru ca l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urma a transformat-o pe Helice intr-o constelatie, numita ursa mare. 2. Fiica lui Selinus si sotia lui Ion (v. si Ion).

2) car n., pl. e si (est) a (lat. carrus si carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte intrebuintat de taranii Romani, care injuga la el boi. Continutu unui car: un car de fin. Est. Tintar. Constelatiunea ursei: caru mare si caru mic (cu acest inteles si lat. [in glose], sp. si pg. [V. ursa]). Car de triumf, caru in care intrau solemn in vechea Roma generalii triunfatori [!]. Car funebru, dric, patasca (in stilu inalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet. A avea cu caru, a avea din belsug. A cauta acu in caru cu fin, a cauta un lucru mic intr´o imensitate. V. carulean.

ursa ~e f. : ~a mare constelatie care consta din sapte stele, situate astfel, incat seamana cu un car cu oiste; Carul mare. ~a Mica constelatie asemanatoare cu cea precedenta, avand distantele dintre stele mai mici; Carul Mic. /<lat. ursa, fr. ourse