totUNA adv. 1. La fel, acelasi lucru. Expr. A-i fi (cuiva) totuna, se spune cand, din mai multe alternative, cineva nu da preferinta nici uneia, socotindu-le pe toate pe acelasi plan. 2. (Rar) Intruna, fara a se opri. – tot + una.

tot una adv. + adv. (tine-o inainte tot una), adv. + num. (tot una si una)

totUNA adv. 1) In aceeasi masura; la fel; acelasi lucru; deopotriva. ◊ A-i fi (cuiva) ~ a-i fi (cuiva) indiferent. 2) rar Fara a se opri; intruna. /tot + una

tanda-manda adv. (pop.) tot una.

tei-belei s.n. (pop.; in expr.) nu-i tei-belei, ci-i belei-tei = e tot una, e acelasi lucru, e tot un d**c.

tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam ... asa si. 2. ori ... ori, fic ... fic, sau ... sau.

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

ales, -easa adj., pl. esi, ese. Distins: societate aleasa. Aleasa inimii, femeia care ti-a placut. Alesi pe sprinceana, alesi tot unu si unu (de ex., despre niste batausi la alegeri); multi chemati, putini alesi, putini gasiti apti, Alesii satului, fruntasii satului (care aveau si rolu de judecatori). Mai ales (pop. si vechi numai ales), mai cu sama, in special. Pe alese si intr' ales, alegind, dupa alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu griului.

armonie f. (vgr. armonia, d. armozo, potrivesc). Sir de sunete placute urechii. Stiinta acordurilor. Armonie de stil, produsa de numaru si cadenta perioadelor. Armonie imitativa, artificiu de vorbire care consista in imitarea naturii pin [!] sunete: vijiind ca vijelia si ca plesnetu de ploaie. Fig. Acord perfect intre partile unui tot: armonia universului. A trai intr' o perfecta armonie cu cei din prejur. V. melodie.

bichi n., pl. iuri (cp. cu ung. pige, id.). Mold. Sud. O bucatica de lemn pe care baietii o pun vertical, si pe urma incearca s’o loveasca de departe cu mada (pe aiurea tot una cu turca 2). – In nord pichi, in Trans. bichie, f. In Tut. momirlan. V. beg.

brai n., pl. uri (rut. brai). Mold. Mai cu care se indeasa brinza in putina (Pe alocurea tot una cu brighidau).

unul una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una

JOB [GIOB] s. n. 1. lucrare platita. 2. afacere cu caracter privat sau oficial. ◊ slujba, serviciu. 3. (cib.) lucru in formare, alcatuind un tot din una sau mai multe etape. (< engl. job)

basin n., pl. uri si e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriu de apa intr’o gradina sau aiurea. Piscina de scaldat. Intr’un port, partea in care stau corabiile. Basinu unui fluviu, toata intinderea ale carei ape se varsa in el. Anat. Partea corpului uman cu care se termina trunchiu (intre pept si picioare). Fals. bazin. V. strand, havuz.

ambii, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amindoi: ambii ochi, ambele mini [!], ambelor maluri (tot-de-una [!] articulat si pus inainte). – Fals ambe malurile. Fals si „Curieru de ambe sexe” (ild. ambele sexe).

ament n., pl. e (lat. amentum). Bot. Floricele mici de tot gramadite una linga alta si care formeaza un ciucure. – Pop. se zice mitisor si rinza.

amoniu n. (d. amoniac). Chim. Combinatiune de azot si idrogen [!] (Az H₄) care are toate proprietatile unui metal. Exista in amalgama cu mercuru. Clorura de amoniu, tipirig.

armura f., pl. i (fr. armure, din armeure, armedure, lat. armatura). Armatura, toate armele unui luptator, mai ales vorbind de imbracamintele [!] de fer medievale.

IZOLA, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desparti cu totul; a separa unul de altul; spec. a desparti un bolnav contagios de oamenii sanatosi, pentru a evita contagiunea, 2. Tranz. A impiedica transmiterea caldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) in altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducator de electricitate. 3. Refl. A se indeparta de societate, de semeni; a sta retras, departe de altii; a se retrage, a se inchista. – Din fr. isoler.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

totDEAUNA adv. 1. In tot timpul (de pana acuma); mereu, pururea, necontenit, oricand. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare data, in orice ocazie. ♦ De obicei, de regula. [Var.: (reg.) totdeuna adv.] – tot + de + a + una.

RUDA¹, rude, s. f. 1. Persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

INSEPARABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se afla tot timpul alaturi (unul de altul); de nedespartit. /<fr. inseparable, lat. inseparabilis

totDEAUNA adv. 1) In orice timp; in tot timpul; in permanenta; intotdeauna; mereu; oricand. ◊ Pentru ~ pentru tot timpul; definitiv. 2) Cu orice ocazie; de fiecare data. /tot + de + a + una

CONTRADICTIE s.f. 1. Categorie filozofica care reflecta raportul dintre laturile contrare ale oricarui obiect, proces sau fenomen, legatura interna a contrariilor, unitatea si lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradictie = raport intre doua notiuni (sau judecati), dintre care una neaga cu totul pe cealalta, continutul notiunii (sau judecatii) care neaga ramanand insa nedeterminat; in contradictie (cu...) = in opozitie, in dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (intre idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradictiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction].

actiune f. (lat. actio, -onis, d. agere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot ceia ce se face: frumoasa actiune. Ocupatiune, miscare: il vezi tot-de-a-una in actiune. Mod in care un corp lucreaza asupra altuia: actiune chimica, actiunea unei otravi. Caldura in vorba sau in gest: a vorbi cu actiune. Subiect de bucata literara ori mers al unei piese teatrale: actiune interesanta. Urmarire pin [!] judecata: procuroru a deschis actiune criminala. Partasie, parte de capital intr' o intreprindere. Hirtie de valoare pin [!] care se arata partea de capital pe care ai pus-o intr' o intreprindere: a cumpara actiuni. – Fals actie (Trans.), dupa germ. akzie (d. ol. aktie).

aflictiv, -a adj. (d. lat. afflictus, izbit, cu sufixu -iv). Se zice despre pedepsele care lovesc corpu, ca moartea, munca silnica, detentiunea si recluziunea: pedepsele infamante nu-s tot-de-a-una aflictive.

albina f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roi. V. albie). Un fel de musca imenoptera mai mare care produce miere si ceara si pe care oamenii o ingrijesc tinind-o in stup, unde ia [!] traieste cu semenele ei ca intr' o republica supt conducerea unei albine mai mari numite matca sau regina. (Trintorii is albinele masculine. In partea din apoi [!] albinele au un ac veninos, cu care impung cind is furioase si care mai tot-de-a-una ramine in impunsatura si cauzeaza o unflatura foarte dureroasa). Harnic ca o albina, foarte harnic. V. bondar, gargaun, vespie [!].

alocuri (vest) si alocurea (est) adv. (din alt-locuri, alte locuri). Aiurea. Pin [!] unele locuri; pe ici, pe colo. (tot-de-a-una precedat de pe). – La Agrb. Int. 9, altlocuri, „une-ori”.

amina f., pl. e. Chim. Corp care rezulta din inlocuirea unuia sau tuturor atomilor de idrogen din amoniac sau idrat de amoniu pin [!] radicalii mono- sau polivalenti ai idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinara si foarte volatile.

amindoi, -doua num. (lat. amindui, ambidui ild. amboduo; it. amendue. – Aminduror [Mold.] si aminduror [Munt.]). Si unu, si altu (ambii): amindoi copiii, copiii amindoi, amindoua minile [!], minile amindoua (tot-de-a-una fara art.). V. imbi.

argint n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal pretios alb. Moneta [!] de argint: a plati in argint. Pl. arginturi, lucruri de argint, argintarii. Pl. m. Bani de argint: Iuda il vindu pe Hristos pe trei-zeci de arginti. Iubitor de argint, iubitor de bani. Argint viu, mercur. Fig. Om vioi. – Argintu e foarte maleabil si ductil si nu se altereaza in aer. In acide se altereaza cu greu. Se aliaza mai ales cu cupru (ca la monete) si cu mercuru. Se gaseste mai tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, iod s. a. Se afla mine de argint in Suedia, Norvegia, Rusia s. a., dar cele mai bogate-s in Peru si Mexic.

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, Turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

CUANTOR s. m. (LOG.) Operator logic, redat printr-un simbol, ce indica masura in care este considerata o multime de obiecte din domeniul de definitie al variabilei logice. Principalii c. sint: c. universal, redat prin cuvinte ca: „toti”, „orice”, „nici unul” etc., iar simbolic prin (∀); c. existential, redat prin cuvinte ca: „unii”, „exista cel putin un...” etc., iar simbolic prin (∃).

condamn si condemn, a -a v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamna, sa condemne. V. damnez, indemnitate). Osindesc, pronunt o sententa contra cuiva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut [!] fara speranta: un bolnav condamnat de medici. Astup, incui pe tot-de-a-una: a condamna o usa. Reduc, oblig: condamnat la tacere.

consumptiune f. (lat. consumptio, -onis, d. con-sumere, -sumptum, a nimici). Med. Slabire, topire: oftica produce mai tot-de-a-una consumptiune. – Si -umptie. V. marazm.

criteriu n. (vgr. kriterion, d. krino, judec. V. criza). Proba dupa care judeci: memoria nu e tot-de-a-una criteriu inteligentei.

totAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. Cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.

CONTRADICTIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricarui obiect, proces sau fenomen, legatura interna a contrariilor, unitatea si lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport intre doua notiuni (sau judecati), dintre care una o neaga cu totul pe cealalta, continutul notiunii (sau judecatii) care neaga ramanand nedeterminat; in ~ (cu) = in opozitie, in dezacord (cu)... 2. nepotrivire intre idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio)

ECUMENIC, -A adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastica pentru toate bisericile crestine. ♦ miscare ~a = miscare religioasa care urmareste reuniunea tuturor bisericilor crestine intr-una singura; ecumenism. (< fr. oecumenique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)

TUTTI-QUANTI [-CUAN-] loc. adv. toti cati au mai ramas, pana la unul. (< it. tutti quanti, toti ceilati)

AB UNO DISCE OMNES (lat.) dupa unul cunoaste-i pe toti – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toti aheii, incearca prin cuvinte mestesugite sa-i convinga pe troieni sa primeasca in cetate calul de lemn in care se ascundeau Odiseu si luptatorii sai.

atare pron. demonstrativ (var. din acatare). Vechi. Azi lit. In aceasta calitate, asemenea, ast-fel de: esti milostiv, si ca atare l-ai ajutat. Vechi. Azi Trans. Vre-unu, vre-una: atare om. – Pl. tot atare, ca si acatare si cutare.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

PROTEINA ~e f. Substanta organica complexa care constituie unul din principalii componenti ai tuturor organismelor vii. /<fr. proteine

MONOTEMATISM s. n. (muz.) principiu de compozitie in care o tema revine in mai multe parti sau temele tuturor partilor sunt sintetizate intr-una singura. (< it. monotematismo)

adun, a -a v. tr. (lat. aduno, -are d. ad, la, si unus, unu; it. adunare). Reduc o multime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele String: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele aduna mierea din flori V. refl. Ma reunesc: a tunat si s' au adunat (Expresiune de dispret p. societati rele).

OMNES UNA MANET NOX (lat.) pe toti ne asteapta aceasi noapte – Horatiu, „Ode,” I, 28, 15. Cu totii suntem muritori.

TUTTI QUANTI (it.) toti cat sunt (pana la unul) – Formula utilizata la sfarsitul unei enumerari (adesea depreciative) pentru a o completa: toti fara exceptie.

ASCUNS¹ s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ati) ascunselea = numele unui joc de copii in care toti jucatorii se ascund, afara de unul, care ii cauta pe ceilalti. ◊ Loc. adv. In sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furis. – V. ascunde.

A SE DEZUNI ma dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrama; a se dezagrega. 3) (despre doua sau mai multe persoane) A trai in vrajba; a se vrajmasi; a se dusmani; a se invrajbi; a se uri. /dez- + a uni

REUNIUNE s. f. 1. adunare, intrunire. ◊ competitie sportiva. 2. (mat.) operatie care ataseaza la doua multimi date multimea tuturor elementelor ce apartin cel putin uneia dintre ele. (< fr. reunion)

ASCUNS¹ s. n. 1. (In expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ati) ascunselea = numele unui joc de copii, in care toti jucatorii se ascund, afara de unul, care ii cauta pe ceilalti. In sau pe (sub) ascuns = in taina, pe furis. 2. (Inv.) Loc tainuit, ascunzatoare, ascunzis. [Forma gramaticala: (in expr.) ascunselea]. – V. ascunde.

bang si dang, interj. care arata sunetu unui clopot mare tras mai rar (tot asa si ung. kong-bong. V. si balang).

2) cer n., pl. uri (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastra care se pare ca inveleste pamintu. Aer, atmosfera: ceru e senin. Paradis, rai: Imparatia cerurilor. Clima: ceru unei tari. Fig. Dumnezeu, providenta: gratie cerului. A ridica in cer, a lauda mult. A rascoli ceru si pamintu, a face tot posibilu, toate incercarile. Focu cerului, fulgeru. Ceru unui tablou, partea care reprezenta [!] ceru. Ceru gurii, palatu, partea superioara a gurii de la dinti pina la inghititoare.

UNI³, unesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A (se) aduna unul langa altul pentru a forma un tot; a (se) impreuna, a (se) alatura, a (se) imbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A incheia o intelegere, o alianta etc. in vederea unui scop comun. 3. Tranz. si refl. recipr. A (se) lega prin casatorie, a (se) casatori. – Lat. unire (= unescere).

SLEM s. n. (In sintagmele) Marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

INTRUNA adv. tot timpul; neintrerupt; neincetat; incontinuu; mereu. /intru + una

cite adv. – In grupuri de, in serii de; cite trei; toate imi vesteau cite o suparare (Negruzzi). – unul cite unul. – Cate odata. – De-a ’ncitelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia usor de facut cu cit (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. Cata intrase in lat. populara, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dictionare (de ex. DAR) il confunda cu desavirsire cu cit; totusi, confuzia nu este posibila, nu numai pentru sensul special al lui cite, ci si pentru ca acest ultim cuvint este totdeauna invariabil. – Comp. citesi, adv. (toti impreuna; exprima o functie distributiva).

COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).

KASPAROV, Garri Kimovici (pe numele adevarat Harry Weinstein) (n. 1963), sahist rus originar din Azerbaidjan. Mare maestru international (din 1980). In 1985 a devenit cel mai tanar campion al lumii (dupa meciul cu A. Karpov). Considerat unul dintre cei mai mari jucatori din toate timpurile, a promovat un stil de joc ofensiv, bazat pe surpriza si inventivitate. Laureat al Premiului Oscar pentru sah (1982, 1983, 1985-1990).

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. Ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

Chloris 1. In mitologia greaca, personificarea primaverii (v. Flora). 2. Fiica lui Amphion si sotia lui Neleus, regele din Pylos. A avut treisprezece copii, ucisi cu totii de mina lui Heracles, cu exceptia unuia singur, Nestor. 3. Una dintre fiicele Niobei, crutata, impreuna cu fratele ei Amyclas, de minia lui Artemis si a lui Apollo (v. si Niobe).

ENUMERA, enumer, vb. I. Tranz. A numara succesiv, unul cate unul, a numi rand pe rand elementele unui tot; a insira. – Din fr. enumerer, lat. enumerare.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

COMPLET², -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

DINTRE prep. 1. (temporal) din. (In una ~ zile.) 2. (partitiv) din, intre, printre. (Cel mai bun ~ toti.)

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

TRANSPOZITIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul in celalalt), raman neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a pozitiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecula, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalitatii unei compozitii. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio].

TRANSPOZITIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul cu celalalt), raman neschimbate. 3. (chim.) schimbare a pozitiei unor atomi sau radicali dintr-o molecula organica pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compozitii in alta tonalitate decat cea initiala. 5. (biol.) miscare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom in altul. 6. problema enigmistica, in schimbarea pozitiei partilor componente ale unei sarade din a caror insumare inversa trebuie sa rezulte un cuvant nou. (< fr. transposition)

biserica si (vechi, azi Trans.) besereca si beserica si (mai vechi) basereca f., pl. i (lat. basilica, d. vgr. basilike, regala (adica „casa”); fr. basoche, corpu functionarilor si avocatilor unui tribunal, unui palat de justitie. V. busuioc, basilica). Societatea tuturor credinciosilor: biserica crestineasca. Ramura a bisericii crestinesti: biserica romana, cea greceasca. Edificiu in care se aduna credinciosii: biserica catedrala. Cler, preutime. – Cele mai mari biserici sint: Sfintu Petru din Roma (in care incap 45000 de oameni), domu din Milano (36000), Sfintu Paul din Roma (32000), Sfintu Paul din Londra (25000), Sfinta Sofia din Constantinopole (23000), Notre-Dame din Paris (21000), domu din New-York (16000), catedrala din Pisa (12000), Sfintu Stefan din Viena (12000) si Sfintu Marcu din Venetia (7000).

buzguroi si guguroi m., pl. tot asa (cp. cu borz si gogorita). Sud. Numele unui monstru cu care se sperie copiii: nu te duce’n beci, ca te maninca buzguroiu! Fig. Om care se scoala cu noaptea’n cap (prea de dimineata). – Si bizguroi (Olt.) si ghizuroi (Mold. Cp. cu viezure). In Fc. bizgorie, f. V. bordea, caua, gogorita, hala 1 si joimarita.

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

COMUNICANT¹, comunicante, adj. n. (Fiz.; in sintagma) Vase comunicante = sistem de tuburi sau de vase care comunica intre ele, astfel incat un lichid turnat intr-unul dintre tuburi trece si in celelalte, ridicandu-se in toate la acelasi nivel. – Din fr. communicant.

CONJUNCTIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau cuvinte cu aceeasi functie sintactica. 2. (log.) conectiv („si”) caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si falsa, cand cel putin una dintre componente este falsa. 3. figura de stil care enunta o observatie din asocierea unor aspecte de viata contradictorii. 4. pozitie a doi astri care, la un moment dat, au aceeasi longitudine cereasca. (dupa fr. conjonction, lat. coniunctio)

crivala f., pl. e, ca nicovala, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; sirb. krivalja, un fel de vita. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. Crivea, scirleica (de rasucit funiile). Un fel de stringatoare dulghereasca de forma unui patrat c´o lature [!] formata de un mare surub tot de lemn de tinut strins doua piese. O bucata de ramura mai groasa retezata si fixata in al carei virf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (in vest se numeste asa si troaca in care se pune drobu). Vest. Manivela la joagar.

DACA conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de... Doar daca. Numai daca. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propozitie temporala, avand uneori si o nuanta conditionala sau cauzala) Cand, in (sau din) momentul cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. Daca nu stia sa scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 6. (Introduce o propozitie interogativa indirecta) Ca, de... 7. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. 8. (In expr.) Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in constructii negative) nu mai incape indoiala ca... – De⁴ + ca.

TRANTA ~e f. 1) Lupta corp la corp intre doua persoane, care cauta sa se doboare unul pe altul la pamant cu ajutorul bratelor. 2) Cadere violenta cu toata greutatea corpului. /v. a tranti

A SE TRANTI ma ~esc intranz. 1) (despre fiinte) A se lasa cu toata greutatea corpului; a se prabusi. 2) A se lua la tranta (unul cu altul); a se lupta corp la corp (unul cu altul). /<sl. trotiti

CONJUNCTIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza. 2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjunctiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

atisoara f. (rad. ata). Joc care consista dintr´un cerc de ata pe care unu-l tine cu degetele aminduror minilor [!], si altu-l ia tot asa dindu-i diferite forme.

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

ciuciur n., pl. uri si e (bg. cucur, izvor, canela, cucurkam, curg incet, ma scurg, curkam, curg tiriit, c*******m, tirii, ciripesc; ung. csucs, ciuciur; toate imit., ca si rom. ciurui, tirii s. a. Bern 1, 131). Botu unui ibric, unei cani. Canal de lemn pin [!] care se scurge apa curgind pin aer. – In Olt. tutur.

GRINDEI, grindeie, s. n. 1. Una dintre partile componente ale plugului cu tractiune animala, care leaga intre ele toate celelalte elemente. 2. Grinda mica (fixata la o constructie de-a curmezisul si orizontal). ♦ Bucata de lemn care intra in alcatuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grinda + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare inainte, lateral, oblic sau inapoi, indoind unul dintre picioare de la genunchi si tinand celalalt picior perfect intins, cu toata talpa pe pamant, astfel incat centrul de greutate al corpului sa se afle pe directia deplasarii efectuate. – Din fr. fendre.

ISSA (pe numele adevarat Kobayashi Nobuyuki) (1763-1827), poet japonez. unul dintre marii maestri ai haiku-ului. Versuri inchinate iubirii sau compasiunii pentru toate fiintele Universului, caracterizate prin simplitatea exprimarii sentimentelor, pasticitatea imaginii, umorul de inspiratie populara („Jurnalul mortii tatalui meu”, „Primavara mea”).

CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A judeca o situatie cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfatui unul cu altul inainte de a lua o hotarare. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a planui. – Din magh. kepezni „a forma”. Cf. magh. kepzelni „a-si imagina”.

FALCA, falci, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ Expr. Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; b) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfaramarea ori deformarea unui material etc. – Refacut din falci (pl. inv. al lui falce < lat. falx, -cis).

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

SUBTROPICAL, -A, subtropicali, -e, adj. (Despre zone geografice) Care este invecinat cu unul dintre cele doua tropice, caracterizandu-se prin ierni blande si o vegetatie neintrerupta in tot cursul anului; (despre clima, vegetatie etc.) specific acestor zone. – Din fr. subtropical.

ALADIN, erou al unui basm din „O mie si una de nopti”, posesor al unel lampi fermecate care, prin frecare sau rasucire, ii indeplinea toate dorintele.

LUNTRE ~e f. Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu fundul plat, propulsata cu ajutorul motorului sau al vaslelor; barca. ◊ A se face (sau a se pune) ~ si punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta intre doua ~i a tine si cu unul si cu altul; a imbina doua interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter

PRIMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. si substantival (in opozitie cu ultimul) Care ocupa locul indicat in ordinea numararii de numarul unu; cu care se incepe enumerarea; care precede pe al doilea; intai. ◊ In ~ rand intai de toate. /<lat. primus

APLICA s.f. 1. tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampa de iluminat, cu unul sau mai multe brate, care se fixeaza in perete. [< fr. applique].

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

colilie f. (sirb. kovilje, bg. kovilo, kovileak). Bot. O planta graminee care produce o tufa de spice foarte lungi cu peri moi si albi de aspectu unui mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea paru alb colilie, a avea paru alb de tot si lung. V. nagara si stuf.

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

INCINTA s. f. 1. spatiu inchis din toate partile (in interiorul unei constructii). ◊ limitele unui spatiu determinat. ♦ ~ acustica = cutie de lemn in care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru imbunatatirea calitatilor acustice ale acestora; boxa (4). 2. linie de aparare care inconjura un obiectiv militar, un oras, o cetate etc. (< fr. enceinte)

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

antrenez v. tr. (fr. entrainer. V. tren). Supun calu sau omu unui regim care sa-l prepare p. curse ori lupta. Fig. A porni, a insufleti: vorba lui antreneaza toata lumea. V. refl. Ma pornesc, ma aprind: copiii se antrenase [!] la joc.

A SE PROPAGA pers. 3 se propaga intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspandi. /<fr. propager, lat. propagare

A SE RASPANDI se ~este intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se propaga; a se difuza. 2) (despre idei, realizari, publicatii, stiri etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se propaga. /<sl. rasponditi

UNANIM, -A adj. Acceptat, impartasit de toata lumea, de toti; general. ♦ (Despre adunari, colective) Care are aceeasi parere (in totalitatea membrilor sai). [< fr. unanime, cf. lat. unanimus < unus – unu, animus – suflet].

altern, -a adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in partile opuse secantei cind doua drepte paralele is taiate de alta. Unghiuri alterne interne, situate in auntru [!] celor doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri A si B. Unghiuri alterne externe, situate afara din cele doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri C si D. (Unghiurile alterne interne is egale intre ele, si tot asa si cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, asezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una in fata alteia.

Delos, una dintre insulele Cyclade, denumita mai inainte Ortygia. Acolo s-au nascut Apollo si Artemis (v. si Apollo) si tot acolo exista un faimos oracol al lui Apollo.

contra, prep. cu genitivu sau cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de in potriva [!], care cere genitivu). In directiune contrara, fata in fata cu: contra vintului, contra mea. Fig. Dusmaneste: a vorbi, a vota contra lui. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doi, a schimba argint contra aur (sau pe aur). – Si in contra dupa in potriva): in contra tuturor. In Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se incontra, a se pune in contrazicere, a-i face opozitiune. – Din contra (fals din contra), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis ca va veni. – Din contra! A zis ca nu va veni!

INCINTA, incinte, s. f. 1. Spatiu (mare) inchis in interiorul unei constructii. 2. Suprafata de teren inconjurata din toate partile de constructii, de amenajari. 3. (In sintagma) Incinta acustica = caseta de lemn de constructie speciala in care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare in scopul ameliorarii caracteristicilor acustice ale acestora; boxa. – Din fr. enceinte.

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

casoaie f., pl. oi sau tot oaie (augm. d. casa). Crama sau alta constructiune mai mare de lemn de adapostit butoaie, saci, masinaria unui ferastrau s. a. – Si casoi n., pl. oaie. V. blockhaus.

SARVASTIVADA, una dintre cele 18 scoli ale budismului Hῑnayāna care reda o formulare rationalista a ideilor credintei budiste, postuland realitatea tuturor dharmelor. Influenta in NV Indiei si in diferite regiuni din Asia de S-E.

DIN prep. 1. (local) (inv.) ot. (Eftimie ~ Bistrita.) 2. (local) dinspre. (~ apus venea un calaret.) 3. (local) dintru. (Vine ~ acel colt indepartat de tara.) 4. (temporal) dintre. (In una ~ zile.) 5. (temporal) dintru. (O intamplare ~ acea seara.) 6. (arata natura, provenienta) de. (Masa ~ brad.) 7. (partitiv) dintre, intre, printre. (Cel mai bun ~ toti.) 8. (partitiv) dintru. (Stie multe ~ ale vietii.) 9. (instrumental) cu. (Pocneste ~ bici.)

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

UNITATE s.f. 1. Numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ Formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

component, -a adj. (lat. componens, -entis. V. com-pun). Chim. Care intra in compozitiunea unui lucru. S. m. si n., pl. e. Componentii apei is idrogenu [!] si oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din fortele care, toate la un loc, pot fi inlocuite de o forta unica numita rezultanta.

PERSONAL² ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care tine de o persoana; propriu unei persoane; individual. Dosar ~. ◊ Raspundere ~a raspundere care i se atribuie cuiva sau pe care si-o ia cineva in mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indica una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale carui forme se schimba dupa persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se opreste in toate statiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale

tot² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

Antaeus, unul dintre giganti, fiul lui Poseidon si al lui Gaea. Salasluia in Libya si avea obiceiul sa provoace la lupta si sa ucida pe toti cei care treceau pe acolo. Era invulnerabil datorita faptului ca-si reinnoia puterea ori de cite ori o atingea pe mama sa Gaea (Pamintul). Heracles a izbutit sa-l ucida tinindu-l suspendat in aer.

CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A judeca cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. (Rar) A se ingriji de... 2. Tranz. A pune ceva la cale, a planui. ♦ Refl. A se sfatui unul cu altul. 3. Tranz. (Reg.) A-si inchipui, a presupune, a banui. – Magh. kepezni „a forma”.

Amycus 1. Fiul lui Poseidon si regele bebricilor. Avea o statura uriasa si era vestit prin indeminarea sa la pugilat si in luptele cu cestul. Cind argonautii au sosit in regatul lui, Amycus l-a provocat pe Pollux la lupta. Cu toata forta sa, a fost invins de abilitatea eroului, care l-a iertat insa, lasindu-i viata in schimbul juramintului ca pe viitor avea sa-si crute oaspetii. 2. unul dintre insotitorii lui Aeneas.

BLOCARE s.f. Actiunea de a (se) bloca si rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intentionata a uneia sau mai multor litere cu floarea in jos pentru a atrage atentia corectorului. ♦ Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente din lipsa de fonduri disponibile. [< bloca].

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.

COMPATIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi compatibil; insusirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (Log.) Raport intre doua enunturi care nu se exclud reciproc. 3. (Mat.) Proprietate a unui sistem de relatii de a fi compatibil, partile sale neexcluzandu-se una pe cealalta. 4. (Tel.; in sintagma) Compatibilitate inversa = retrocompatibilitate. – Din fr. compatibilite.

CARBON s. n. Metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice; care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ (Hartie-)carbon = hartie acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica coloranta, intrebuintata la scoaterea de copii. – Fr. carbone (lat. lit. carbo, -onis).

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

administratiune f. (lat. administratio, -onis). Actiunea de a administra, de a minui averea unei case, unei institutiuni sau unui stat. Ramura a unui serviciu public (aceia care ingrijeste de partea materiala: hrana, imbracaminte, edificii, cai). Acel serviciu al armatei care se ocupa de hrana, imbracaminte, contabilitate s. a.: ofiter de administratiune. Functionarii administrativi: toata administratiunea. Consiliu de administratiune, cei ce supravegheaza aplicarea statutelor si mersu unei societati din care fac parte. – Si -atie.

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

FUZIUNE ~i f. 1) (despre organizatii, institutii, societati etc.) Unire intr-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichida sub actiunea caldurii. ◊ Punct de ~ temperatura de topire a unui corp solid. ~ nucleara reactie nucleara, prin care doua nuclee atomice usoare se unesc, formand unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis

HAAVIKKO [ha:viko], Paavo Juhani (1931-2008), poet, prozator si dramaturg. finlandez. unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai tarii sale. A reinnoit formele traditionale ale expresiei poetice, apeland la o metafora de tip special, care imbina mentalul cu materialul („Palatul de iarna”, „Arborii, toata verdeata lor”, „Drumuri spre departe”).

Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.

PAGANINI, Niccolo (1782-1840), violonist si compozitor italian. Creator al concertului de vioara de tip romantic si unul dintre cei mai mari inovatori ai tehnicii violonistice (un nou gen de manuire a arcusului, introducerea procedeului scordatura, reintroducerea acompanierii in pizzicato), care i-a adus o faima legendara. Concertele sustinute in toate marile orase ale Europei au fost audiate de cele mai mari personalitati ale epocii. Compozitiile sale se caracterizeaza printr-un stil personal si forma eleganta, idei originale si armonie bogata, colorit instrumental foarte variat si incarcatura emotionala: 24 de capricii pentru vioara solo, concerte, variatiuni, sonate, cvartete pentru doua viori si doua chitare. In memoria sa, din 1954, are loc, anual, la Genova, un concert international de vioara.

ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

UNIFICA vb. I. 1. tr. A face un intreg, un tot din mai multe unitati sau parti; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unific, 3,6 -ca. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].

INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

Erymanthus 1. unul dintre fiii lui Apollo, care a surprins-o pe Aphrodite imbaindu-se. Drept pedeapsa, zeita minioasa l-a lipsit de vedere. 2. Numele muntelui pe care Callisto a fost transformata in ursoaica (v. si Callisto). tot pe acest munte a ucis si Heracles un faimos mistret, spaima tinutului. 3. Numele unui riu aflat in Arcadia.

catusa f., pl. i (vrom. catusa, mrom. citusa, pisica, d. lat. catta, pisica, cu suf. -usa; it. gatta, fr. chatte, sp. gata. tot de aci balta Catusa, linga Galati, aproape de care e si satu Pisica, in Dobr. Cp. cu catea, ranita. D. rom. vine rut. katusa, pol. katusza, tortura). Lanturi de legat oamenii: a pune catusi unui hot, a pune un hot in catusi (V. manusa). Sing. Nord. Jampita. O planta labiata ruderala cu miros greu (ballota nigra), care seamana cu catusnica, o buruiana care place pisicilor.

DA¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativa) Exact; de acord; intocmai; asa este. ◊ Voda da, iar Hancu ba ii spui una, iar el iti raspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseste pentru a capata raspuns la o alternativa) Asa sau altfel? Da ori ba? 3) (la inceputul unei propozitii semnaleaza ca vorbitorul si-a amintit de ceva) Fiindca a venit vorba; apropo. Da, era sa uit. 4) Intru totul; exact; intocmai. /< bulg., rus., sl. da

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

arlechin m. (fr. arlequin, d. it. arlecchino [vfr. Hellequin, numele unui d**c din povestile evului mediu], d. germ. erlkonig, traducere gresita a dan. ellekonge, regele spiritelor numite elfi, introdus de Herder in lit. germ. Goethe are o vestita balada cu titlu de Erlkonig). Bufon cu imbracaminte multicolora luat din vechea comedie italiana. Fig. Om care-si tot schimba parerile.

CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

amindoi (-oua), num. – Si unul si altul; ambii. – Mr. amindo(i)l’i, istr. amindoi. Lat. ambo duŏ › ambi dui, f. *ambe due, si probabil si *amendui, dat fiind prezenta v. it. amendue, engad. amenduos, v. fr. andui, prov. amdui, cf. cat. abdos (Puscariu 80; REW 411; DAR). Gen. aminduror(a), cu r analogic, ca tuturor(a).

automobil, -a adj. (cuv. ibrid, d. auto- si mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se misca fara cai (adica printr´un motor cu abur, electricitate s. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n., pl. e. Trasura automobila. – Se zice des si rau si -il si otomobil. Prima incercare a unui automobil cu abur fu a lui Cugnot, la 1769. La 1831 s´au pus in functiune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollee facu un automobil cu care merse, in 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont si-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o masina de bronz cu toate caracterele motorului actual, in special ale carburatorului. El a lucrat 15 ani la inventiunea lui perfectionind-o, dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) si, aproape in acelasi timp, Benz, in Mannheim, in anu 1886. Motoru lui Daimler fu perfectionat in Francia. Alt inventator fu si Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sint si automobile cu spirt si cu electricitate.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se gaseste in natura, in stare elementara, cristalina (diamant, grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamint si bitumuri), in unele roci sedimentare (carbonati), in dioxidul de carbon si in toate substantele organice, combinate cu alte citeva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Functioneaza in combinatii in starea de valenta 4. Intra in compozitia unor aliaje de mare importanta in tehnica. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (₆¹⁴C^*) = izotop radioactiv al c., care ia nastere in atmosfera; este folosit ca atom marcat (v. si geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare in arheologie. Hirtie-c. = hirtie subtire, acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa si folosita la scoaterea de copii dupa texte; indigo (IV).

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

Epimetheus, unul dintre titani. Era fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Atlas, Menoetius si Prometheus (v. si Prometheus). Atunci cind Prometheus l-a infruntat pe Zeus, acesta s-a servit de Epimetheus ca sa se razbune. El i-a daruit-o pe Pandora – cu care Epimetheus a avut si o fiica, Pyrrha – abatind in felul acesta asupra oamenilor toate relele (v. Pandora).

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)

PANA¹ prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?