timbru, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale sau pe scrisori si care reprezinta un impozit sau o taxa; taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) si care este platita direct unei administratii publice. ◊ timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care intareste valoarea unui act. timbru comemorativ = timbru tiparit ocazional si folosit in locul timbrelor obisnuite, pentru comemorarea unui eveniment. timbru fiscal = timbru folosit pentru incasarea unor taxe fiscale. ♦ Stampila aplicata de oficiile postale, care indica locul si data plecarii sau a sosirii unei scrisori. 2. Insusire a sunetului muzical datorita careia se deosebesc intre ele sunetele de aceeasi inaltime si intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifica a unui sunet care permite ca el sa fie distins de alt sunet, independent de inaltimea, intensitatea si durata lui. 3. (Inv.) Clopot, clopotel. – Din fr. timbre.

timbru s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serveste ca dovada pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizatii; (p. ext.) stampila cu care se imprima unele imprimate de acest fel. ♦ timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. Taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) platita in numerar unei administratii publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un sunet de aceeasi inaltime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se intelege coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. [< fr. timbre, cf. it. timbro].

pecetie (pecetii), s. f. – 1. Stampila, sigiliu, timbru. – 2. (Inv.) Hirtie stampilata. – Var. pecete, (Mold.) peceata. Sl. pecati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. sb. pecat, mag. pecset. sec. XVI. – Der. pecelnic, s. m. (inv., pastrator al pecetilor statului, cancelar); pecetar, s. m. (inv., pastrator al pecetilor); pecetlui, vb. (a stampila), din sl. pecatileti; pecetluitura, s. f. (hirtie cu pecete); pecetluit, s. n. (hirtie cu pecete), sec. XVII, inv.; pecetnic, s. n. (inv., stampila).

timbru s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipeste pe anumite acte oficiale, dovada pentru plata unor impozite, taxe sau cotizatii; imprimat aplicat pe scrisori reprezentand taxa de transport. ◊ stampila care se aplica pe scrisori purtand locul si data plecarii sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. (med.) bucatica de hartie, plastic etc. care se lipeste pe piele, suport pentru o substanta cu rol terapeutic. 3. taxa reprezentand valoarea unui timbru (I, 1) platita in numerar unei administratii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un alt sunet produs in conditii de durata, inaltime si intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. (< fr. timbre, it. timbro)