gotic, -A, gotici, -ce, adj. Al gotilor, privitor la goti. ◊ Scriere gotica sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colturoase, intrebuintate, in evul mediu, in apusul Europei, astazi mai ales in Germania. stil gotic = stil arhitectural aparut in sec. XII in Europa occidentala, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice inalte si zvelte, prin arcuri si bolti ogivale, prin contraforturi, prin vitralii si prin numarul mare de sculpturi in piatra. Arta gotica = forma de arta raspandita in Europa incepand din sec. XII. ♦ (Construit) in stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

BIFORA, bifore, adj. (In stilul gotic; despre o fereastra, o usa etc.) Impartita in doua printr-o coloneta, fiecare despartitura fiind terminata cu un arc. – Et. nec.

OGIVA, ogive, s.f. Element arhitectural si de constructie caracteristic stilului gotic, format din intersectia a doua arcuri dispuse diagonal si constituind osatura unei bolti.

OGIVAL, -A, ogivali, -e, adj. In forma de ogiva, ca o ogiva. ◊ stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival.

FLAMBOAIANT, -A, flamboaianti, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, imbogatirea si delicatetea decorului, ale carui contururi sugereaza forma flacarii.[Pr.: -boa-iant (in DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant.

CATEDRALA s. (BIS.) (reg.) manastire, (inv.) sobor. (O ~ in stil gotic.)

stil s. 1. scris. (Are un ~ nervos, vioi.) 2. exprimare. (Are un ~ plastic.) 3. (rar) rostire, (fig.) condei. (~ poetic.) 4. limbaj. (~ stiintific.) 5. (rar) sistem. (~ pictural.) 6. fel, maniera, metoda, mod. (~ de lucru al cuiva.) 7. fel, gen, maniera, mod, modalitate, regim, sistem. (~ de viata.) 8. (ARHIT.) stil gotic = stil ogival; stil ogival = stil gotic.

OGIVA ~e f. 1) arhit. Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive

ACOLADA s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, constand dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. 2. Forma de bolta ca o paranteza culcata, caracteristica stilului gotic si arhitecturii de la inceputul Renasterii. 3. Semn grafic care serveste la reunirea intr-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gat].

FLAMBOIANT adj. n. stil flamboiant = forma particulara a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizeaza printr-o bolta de ogive, arcele pierzandu-se direct in stalp fara a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant (in DEX flamboaiant). / < fr. flamboyant].

PERPENDICULAR, -A adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreapta sau pe un plan incat sa formeze un unghi drept. 2. stil perpendicular = varianta a stilului gotic creata in Anglia in sec. XIV si manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, formate dintr-un sir de trunchiuri de copac rasturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreapta perpendiculara. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

gotic, -A adj. Propriu gotilor, al gotilor. ◊ Scriere gotica = scriere cu caractere colturoase, aparuta in apusul Europei in evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat in Anglia in a doua jumatate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru intamplarile misterioase, terifiante; stil gotic (si s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri si bolti ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, inalte si prin numarul mare de sculpturi in piatra. ♦ (Despre constructii) In stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch].

NEOgotic, -A adj. stil neogotic (si s.n.) = stil modern in arhitectura si in arta decorativa europeana din sec. XIX, care urmarea sa reinvie stilul gotic. [< fr. neo-gothique].

OGIVAL, -A adj. De forma unei ogive. ◊ stil ogival = stil gotic. [< fr. ogival].

OGIVA s.f. 1. Element arhitectural (intalnit mai ales la constructiile in stil gotic) format din intersectia a doua arcuri de cerc care se intalnesc in varful unei verticale ridicate la o distanta egala de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].

FLAMBOAIANT, -A adj. stralucitor, scanteietor. ♦ stil ~ = forma particulara a stilului gotic caracterizat printr-o bolta de ogive, arcele pierzandu-se direct in stalp, fara a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)

IZABELIN, -A adj. stil ~ = varianta a stilului gotic in arhitectura spaniola, caracterizata printr-o mare fantezie si o abundenta a solutiilor in ce priveste ornamentatia, o tranzitie intre arta ogivala si Renastere. (< sp. isabelino)

NEOgotic, -A adj. stil ~ (si s. n.) = stil modern in arhitectura si arta decorativa europeana, inspirat din stilul gotic. (< fr. neo-gothique)

OGIVA s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcada din doua arce de cerc care se intersecteaza sub un unghi ascutit. 2. partea anterioara, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive)

PERPENDICULAR, -A I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formeaza intre ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = varianta a stilului gotic, in Anglia in sec. XIV, manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreapta perpendiculara. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

AACHEN [ḁ:hen], oras in Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granita cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (carbune si min. de fier). Ind. textila, constr. de masini (electrotehnica), chimica, geamuri. Nod de comunicatii. Statiune balneoclimaterica cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala resedinta a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de incoronare a imparatilor Sfintului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au incheiat Razboiul de Devolutiune dintre Franta si Spania (1667-1668) si Razboiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de arta in epoca carolingiana. Monument celebru: Capela Palatina (inceputul sec. 8 – sfarsitul sec. 9) ridicata de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primarie in stil gotic (sec. 14).

AMBOISE [ãbuaz], localit. in partea central-vestica a Frantei (Touraine), pe Loara; 10,9 mii loc. (1982). Instrumente optice si mase plastice. Incalt. Castel in stil gotic si al Renasterii, reconstruit spre sfirsitul sec. 15 de catre Carol VIII, resedinta regala.

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel Mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

ARFE (sec. 16), familie de orfevri spanioli. 1. Enrique (m. dupa 1543), lucrari in stil gotic tirziu la Cordoba si Toledo. 2. Antonio (1510-1570), fiul lui A. (1). Piese importante la biserica Santa Maria din Medina de Rioseco. 3. Juan ~ y Villafane (1535-1603), nepotul lui A. (1). Lucrari in stilul italian la Sevilla, Burgos, Valladolid si Madrid. Autor a doua tratate despre arta medaliilor si despre proportii in arhitectura si sculptura.

BIERTAN, com. in jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sateasca cu biserica evanghelica, construita in stil gotic, intre 1492 si 1516, cu incinta fortificata; biserica are, in interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome in lemn, cu picturi (1515-1524) si un amvon din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), in care este inscrisa crucea monogramatica a lui Hristos. Datind din epoca constantiniana (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale crestinarii Daciei.

BUNESTI 1. Com. in jud. Brasov; 2.298 loc. (1991). Cetate taraneasca (sec. 15-16) in stil gotic. 2. Com. in jud. Suceava; 2.556 loc. (1991). 3. Com. in jud. Vilcea; 2.955 loc. (1991). Biserica (sec. 18) in stil brincovenesc.

CARACAL, oras in jud. Olt, in C. Romanatilor; 40.691 loc. (1991). Nod feroviar. Fabrici de mobila, de tricotaje, de anvelope, de conserve din legume si fructe, produse zaharoase si de brinzeturi; uzina de vagoane de cale ferata. Morarit si panificatie; reparatii de masini si de utilaje agricole. Mentionat documentar in 1538, declarat oras in 1598. Casa lui Iancu Jianu (sec. 18, refacuta in 1958). Biserica domneasca (sec. 16), ctitorie a lui Mihai Viteazul. Cladirea teatrului (1896) in stil gotic tirziu. Muzeu de istorie si arta.

CHARTRES [sartrə], oras in partea central-nordica a Frantei (Orleanais); 37,1 mii loc. (1982). Metalurgie, constr. de masini agricole si echipament electronic, ingrasaminte chimice, alim. (bere). Catedrala in stil gotic (sec. 11-13, cu refaceri si adaugiri ulterioare). Valoros ansamblu de vitralii si sculpturi (Portalul regal). – Scoala din C. = centru cultural infiintat la sfirsitul sec. 10, consacrat studierii retoricii si clasicilor latini si redactarii unor lucrari filozofice in limba latina. Orientarea fundamentala era platonismul. Reprezentanti: Bernard de Chartres (m. inainte de 1130), Guillaume de Conches (1080-1145), Gilbert de la Poree (1076-1154), John din Salisbury (c. 1115-1180).

MURANO, localitate suburbana a Venetiei, situata pe cinci insulite din laguna Venetiei; c. 7,8 mii loc. Fabrica de sticla. Celebra din sec. 13 pentru fabricarea sticlariei fine (cristaluri) de arta si a mozaicurilor. Muzeul de Arta a Sticlei. Biserica Santa Maria e Donato (sec. 12), biserica San Pietro Martire (sec. 14-15), palatul Da Mula (sec. 15), in stil gotic.

CIRTA 1. Com. in jud. Harghita, pe Olt; 5.754 loc. (1991). Expl. de calcare dolomitice. Prelucr. lemnului (cherestea). Biserica gotica (c. 1500) cu incinta fortificata. 2. Com. in jud. Sibiu, pe pe Cirtisoara; 1.252 loc. (1991). Topitorie de in. Tesatorie. Statie de c. f. Aici se afla un complex manastiresc ridicat de calugari cistercieni, in 1202, cu cea mai veche biserica de stil gotic timpuriu din tara noastra.

HARMAN, com. in jud. Brasov, pe Olt; 4.250 loc. (1998). Statie de c. f. Biserica fortificata, construita initial in stil romanic (1280-1290), refacuta ulterior in stil gotic, azi evanghelica.

HALMSTAD [halmsta:d], oras in SV Suediei, pe tarmul str. Kattegat; 83,5 mii loc. (1996). Ind. textila si a pielariei. Intemeiat la inceputul sec. 14, Biserica in stil gotic (sec. 14); castel in stil renascentist (sec. 15).

MARTIN si GHEORGHE din Cluj (sec. 14), sculptori si giuvaergii originari din Transilvania. Exponenti ai stilului gotic, autorii monumentului ecvestru al regelui Ladislau cel Sfant, al statuilor regilor unguri Stefan, Emeric si Ladislau. Singura lucrare pastrata – statuia „Sf. Gheorghe omorand balaurul”, bronz, se afla la Muzeul din Praga, iar o copie la Cluj-Napoca.

SANZIENI, com. in jud. Covasna, situata in N depr. Targu Secuiesc, pe raul Casin (afl. al Raului Negru); 4.636 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Moara de apa (in satul Valea Seaca). Cresterea ovinelor. In satul S., mentionat documentar in 1332, se afla o biserica in stil gotic (datand din 1401, cu transformari ulterioare renascentiste, situata in mijlocul unei cetati cu ziduri inalte de 4 m, intarite cu turnuri circulare), o capela romano-catolica cu hramul Sf. Maria (1686), o biserica ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) si casele „Konczey” (1608, reparata in 1829) si „Tamas Elek” (sec. 19). In satul Petriceni, atestat documentar in 1332, exista o biserica romano-catolica (1825) si un conac din sec. 19.

LANDSHUT [lantshu:t], oras in SE Germaniei (Bavaria), pe raul Isar, la 393 m alt., la 55 km NE de Munchen; 55,7 mii loc. (1992). Nod rutier. Constr. de masini si aparate electrice; produse textile, chimice (lacuri), de sticlarie si alim. (bere, ciocolata, tutun). Mobila. Asezarea a fost intemeiata in 1204 in jurul unei cetati fortificate, Trausnitz, in interiorul careia s-a construit capela Sankt Georg (1210-1220). A devenit oras in 1279. Manastire dominicana (1271); bisericile cisterciana Seliqenthal (1232), Sankt Blasius (1271-1386) si Sankt Martin (1390-1432), in stil gotic. Primarie (sec. 14); castel in stil renascentist (1536-1540, cu refaceri din 1780). Biserica Iezuitilor (1631-1641). Intre 1800 si 1826 a fost sediul Universitatii bavareze.

SANTANDER, oras in N Spaniei, centrul ad-tiv al comunitatii autonome Cantabria, situat pe o pen. stancoasa din G. Santander al G. Biscaya, la 64 km NV de Bilbao si 341 km N de Madrid; 180,7 mii loc. (2001). Port pentru exportul de carbune, cereale s.a. Aeroport. Nod feroviar. Constr. navale, aeronautice si de automobile. Rafinarie de petrol. Ind. siderurgica, chimica (mase plastice, acid sulfuric), textila, sticlariei, hartiei si alim. (prelucr. pestelui). Pescuit. Centru turistic; statiune balneoclimaterica estivala. Muzeu de istorie. Universitate (1972). Catedrala in stil gotic (sec. 12, reconstruita in sec. 20). Colonie romana cu numele Portus Vistoriae. Orasul a fost reconstruit dupa numeroase distrugeri provocate de marele incendiu din 1941. La 27 km SV de S. se afla celebra pestera Altamira.

CHIPPANDALE [tʃipəndeil], Thomas (1718-1779), ebenist englez. Imbinind stilurile rococo, gotic si chinezesc, a creat in arta mobilierului un stil compozit, care ii poarta numele.

ORVIETO, oras in Italia centrala (Umbria), pe Tibru; 21,3 mii loc. (1991). Vinuri celebre. Artizanat (ceramica). Monumente: Domul, construit in anii 1290-1319 in stil romanic, a suferit unele transformari gotice in sec. 14 (datorate arhitectului Lorenzo Maitani) si sec. 17; conserva fresce realizate de Fra Angelico, Gentile da Fabriano si Luca Signorelli; Palatul papilor (sec. 13-14, azi muzeu); bisericile San Andrea (sec. 11-12, restaurata de mai multe ori), in stil romanico-gotic (conserva un paviment cu mozaic), San Domenico (1233-1239), San Francesco (sec. 13); abatia San Severo e Martirio (sec. 11-12); necropola etrusca. Muzee. Turism. Centru al civilizatiei etrusce (sec. 7-3 i. Hr.), a cunoscut stapanirile romane, ostrogota, bizantina si longobarda. Statut de oras din 1354.

GRIFA s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgariere pe coaja). 2. Piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. Pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. [< fr. griffe].

RESTAURATIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutii, lovituri de stat etc. 2. stil in arta franceza din epoca restauratiei burbonilor (1814-1830), care mentine inspiratia din arta antichitatii, dar care, sub influenta romantismului, manifesta interes si pentru stilurile nationale ale goticului si Renasterii. ♦ Perioada in istoria literaturii engleze, cuprinsa intre 1660 si 1702, care se manifesta ca o reactie fata de literatura fantezista, sclipitoare a Renasterii elisabetane, orientandu-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio].

BIFOR, -A adj. (in stilul romantic si gotic; despre o deschidere) cu doua usi sau canaturi despartite printr-o coloneta, fiecare terminandu-se printr-un arc. 2. uter ~ = malformatie a uterului al carui col prezinta doua orificii. (< it. bifora)

GRIFA s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgarierea pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. (< fr. griffe)

RESTAURATIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutii, lovituri de stat etc. 2. stil in arta franceza din epoca restauratiei Burbonilor (1814-1830), care mentine inspiratia din arta antichitatii, dar care, sub influenta romantismului, manifesta interes si pentru stilurile nationale ale goticului si Renasterii. ◊ perioada in istoria literaturii engleze, intre 1660 si 1702, care se manifesta ca o reactie fata de literatura fantezista, sclipitoare, a Renasterii elisabetane, orientandu-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio)

RESTAURATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Perioada din istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutii, lovituri de stat (ex. restaurarea Bourbonilor in Franta, 1814-1830, a Stuartilor in Anglia, 1660-1714). 2. stil in arta franceza din epoca r. (1); face trecerea intre stilurile Empire si Ludovic-Filip, mentinand inspiratia din arata Antic., dar, sub influenta romantismului, manifesta si interesul pentru stilurile nationale ale goticului si Renasterii. S-a caracterizat prin linii usor curbate, forme rotunjite, ornamente gratioase. 3. Epoca in istoria literaturii engleze, urmand perioadei elisabetane si promovand clasicismul (J. Dryden, S. Butler s.a.).

REIONANT, -A adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = varianta a arhitecturii gotice creata in sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate si radiante; capela ~a = capela care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant)

PORTO-NOVO, cap. legislativa (sediul parlamentului) a statului Benin, situata in extremitatea SE a tarii, intr-o laguna, la gura de varsare a fl. Oueme in G. Benin al G. Guineii (Oc. Atlantic); 218,2 mii loc. (1998). Port maritim. Aeroport. Pr. centru politic, cultural si comercial al tarii. Piata agricola (bumbac, banane, cacao). Ind. Textila si alim. (ulei de palmier, conserve de fructe). Fabrici de egrenare a bumbacului, de decorticare a arahidelor si de sapun; tipografie. Pescuit. Statiune balneoclimaterica. Produse de artizanat. Muzeul National. Biblioteca Nationala (1976). Catedrala gotica si constructii in stil portughez. Asezare intemeiata, probabil, in anul 1600 de populatia ewe, devine mai tarziu baza maritima portugheza (sec. 17); centru al comertului cu sclavi; in 1863 este inclusa in protectoratul francez Dahomey, iar in 1893 este declarata centru ad-tiv al coloniei Dahomey; capitala Republicii Dahomey (1960) si apoi (1975) a Republicii Benin.

REIONANT, -A adj. (Arhit.) Radiant. ◊ stil reionant = varianta a arhitecturii gotice creata in sec. XIII, caracterizata prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate si radiante; capela reionanta = capela care se deschide spre ambulatoriu. [Pron. re-io-, scris si rayonnant. / cf. fr. rayonnant].

NEOgotic, -A, neogotici, -ce, adj., s. n. (stil in arhitectura si arta) care reevalueaza goticul si prelucreaza formal elementele lui decorative. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-gothique.

gotic ~ca (~ci, ~ce) ist. Care apartinea gotilor; caracteristic gotilor. ◊ stil ~ stil arhitectural, raspandit in Europa in secolele XII-XVI, caracterizat prin monumente zvelte, cu arcuri sau bolti ogivale. Scriere ~ca (sau litere ~ce) scriere cu caractere colturoase, intrebuintata in evul mediu in Europa apuseana. /<fr. gothique, lat. gothicus

ELISABETAN, -A adj. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci. ♦ stil ~ = stil al Renasterii engleze dezvoltat prin adaugarea unor elemente eterogene pe fondul traditiei gotice anterioare (constructii de o simetrie stricta, excesiv ornamentate, portretul si arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatica e reprezentata de teatrul lui Marlowe si Shakespeare. (< fr. elisabethain)

MANUELIN, -A adj. stil ~ = stil dezvoltat in arta si arhitectura portugheza de la sfarsitul sec. XV si inceputul sec. XVI, caracterizat prin bogatia sculpturii ornamentale, plasata pe structuri gotice, cu influente romane, maure si orientale. (< fr. manuelin)

stil¹ ~uri n. 1) Mod specific de exprimare si prezentare artistica a realitatii intr-un anumit domeniu (in diferite perioade de timp). ~ in pictura. ~ in arhitectura. ~ clasic. ~ gotic. ~ national. 2) Ansamblu de procedee folosite intr-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de inot. 3) Totalitate a mijloacelor de limba specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ stiintific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stylos

MANUELIN adj. n. stil manuelin = stil dezvoltat in arta si arhitectura portugheza de la sfarsitul sec. XV si inceputul sec. XVI si care ajunge la apogeu in timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogatia sculpturii ornamentale plasata pe structuri gotice, cu influente romane, maure si orientale. [< fr. manuelin].

gotic, -A I adj. referitor la goti, propriu gotilor. ♦ scriere ~a = scriere cu caractere colturoase, in apusul Europei in evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat in Anglia in a doua jumatate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru intamplari misterioase, terifiante; stil ~ (si s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, raspandit in Europa in sec. XII-XVI, caracterizat prin constructii de proportii impunatoare, dar zvelte, cu arce si bolti ogivale, vitralii si multe sculpturi in piatra. II. s. f. limba a unei traduceri a Bibliei de catre episcopul Ulfila pentru o comunitate crestina de limba germanica. (< fr. gothique, lat. gothicus)

NEOgotic (‹ fr.) s. n. (Si adj.) stil in arhitectura si in artele decorative europene, initial in Marea Britanie (H. Walpole, J. Wyatt, A.W.N. Pugin, Th. Rickman), in Franta (E.E. Viollet-le-Duc) si in Italia (P. Selvatico, C. Boito), de la sfarsitul sec. 18 si din sec. 19, care consta in reevaluarea goticului si in prelucrarea formala a elementelor lui de decoratie.