sistem s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. 2. (Anat.) Grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (Biol.) Ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (Geol.) Succesiune de strate care corespunde aceleiasi perioade. ♦ (Min.) sistem cristalin = ansamblu de forme de baza. 4. Ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ◊ sistem solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor, planetoizii si cometele periodice; sistem de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; sistem tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide si folosit in tehnica. 5. Mod de organizare a unui proces, a unei operatii, a unei activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc. [Pl. -me, -muri, var. sistema s.f. / cf. fr. systeme, it. sistema, engl. system, lat., gr. systema].

solar, -A adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ sistem solar = ansamblul planetelor si al satelitilor lor care graviteaza in jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].

CENTAUR, centauri, s. m. (In mitologia greaca) Fiinta imaginara, cu trup de cal si cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelatie din emisfera australa, din care face parte steaua cea mai apropiata de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.

GALAXIE, galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de astri din univers comparabile ca dimensiuni si aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar). – Din fr. galaxie.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

ASTEROID, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, putin stralucitoare, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. – Din fr. asteroide.

RECESIUNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; in forma recesie) Indepartare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ♦ Scadere a productiei, reducere a investitiilor etc. in perioada aparitiei fenomenelor negative asemanatoare crizelor economice; stagnare temporara a afacerilor; p. ext. criza. [Pr.: -si-u- – Var.: recesie s. f.] – Din fr. recession.

LUME s. 1. v. univers. 2. sistem planetar, sistem solar. 3. glob, pamant, (rar) mapamond. (A facut inconjurul ~ii.) 4. v. natura. 5. oameni (pl.). (Era multa ~ acolo.) 6. v. omenire. 7. (fig.) suflare. (Toata ~ dormea.) 8. v. societate.

ASTEROID ~zi m. Mica planeta din sistemul solar, putin stralucitoare, cu orbita cuprinsa intre orbitele lui Marte si Jupiter. /<fr. asteroide

GALAXIE ~i f. Aglomeratie imensa de stele, foarte diferite ca marime si stralucire, alcatuind un sistem solar. /<fr. galaxie

GLOB ~uri n. 1) Corp de forma sferica. 2) Planeta din sistemul solar, pe care a aparut si se dezvolta viata; Pamant. ◊ ~ul pamantesc (sau terestru) sferoid pe care este desenata harta Pamantului. 3) Sfera de sticla sau de portelan care protejeaza un bec sau o lampa. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de forma sferica a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

PLANETA ~e f. Corp ceresc din sistemul solar, fara lumina proprie, care se misca in jurul Soarelui pe o orbita eliptica. /<fr. planete, lat. planeta

PLANETOID ~zi m. Planeta mica din sistemul solar, aflata, de regula, intre orbitele lui Marte si Jupiter; asteroid. [Sil. -to-id] /<fr. planetoide

APEX s.n. 1. Punct catre care se misca sistemul solar. 2. (Mat.) Crestet, varf. ♦ Varful unei formatii anatomice. ♦ Extremitatea posterioara a cochilei gasteropodelor. 3. Boneta a flaminilor la romani. ♦ Mitra vechilor regi si satrapi persi. [Pl. -xuri. / < fr., lat. apex].

CENTAUR s.m. 1. (Mit.) Personaj inchipuit a fi jumatate om si jumatate cal. 2. Constelatie din emisfera australa, din care face parte cea mai apropiata stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure].

EXOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza prezenta si particularitatile formelor de viata in spatiul cosmic, pe planetele sistemului solar. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. exobiologie, cf. gr. exo – in afara, bios – viata, logos – studiu].

PLANETOID s.m. Planeta mica din sistemul solar; asteroid. [Pron. -to-id. / < fr. planetoide].

PLANETOID s. m. 1. planeta mica din sistemul solar; asteroid. 2. satelit artificial. (< fr. planetoide)

RECESIUNE s. f. 1. retragere. ◊ (astr.) indepartare progresiva de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc. ♦ ~ glaciara – retragere a ghetarilor determinata de incalzirea climei. 2. faza de declin a activitatii economice mai putin grava decat depresiunea sau criza, constand in diminuarea productiei, reducerea investitiilor, scaderea cursului actiunilor la bursa etc. ◊ criza (economica). (< fr. recession)

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

VITEZA s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuteala. ◊ variatia unei marimi fizice in unitatea de timp. 2. raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmica = viteza imprimata navelor cosmice de la inscrierea pe o orbita circulata a Pamantului pana la parasirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reactie de laborator prin care se masoara ritmul depunerii globulelor rosii, ritm ce evidentiaza un proces infectios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de pozitie a unui punct material. (< fr. vitesse)

APEX s. n. 1. (Astron.) Punctul boltei ceresti spre care se indreapta sistemul solar. 2. (Geom.) Crestet, varf. – Fr. apex.

ASTEROID, asteroizi, s. m. Nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Nume dat bolizilor, aerolitilor etc. – Fr. asteroide (< gr.).

CAMPBELL [kæmbl], William Wallace (1862-1938), astronom american. A masurat deviatia luminii in cimp gravitic al Soarelui si a determinat directia si viteza de miscare a sistemului solar catre apex.

CENTAUR, centauri, s. m. (In mitologia greaca) Fiinta imaginara, jumatate om si jumatate cal. ♦ (La sg. art.) Constelatie din emisfera sudica, din care face parte steaua cea mai apropiata de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.

astronomie f. (vgr. astronomia). Stiinta miscarii stelelor. – Originea astronomiii se perde [!] in timp. Cel dintii Pitagora a observat invirtirea pamintului in prejuru lui si al soarelui si a alipit sistemei solare planetele si cometele (140 inainte de Hristos). Ptolemeu, celebru astronom al scoalei din Alexandria, stabili o sistema completa, pe care o adoptara toate natiunile; el admitea, contrar lui Pitagora, ca pamintu e centru universului si ca toate astrele se invirtesc in prejuru lui. In seculu XV, Copernic astronom polon, demonstra erorile lui Ptolemeu si aduse astronomia iar la ideile lui Pitagora.

GANIMEDE (GANYMEDE) 1. (In mitologia greaca) Adolescent de o rara frumusete, print al Troiei. Indragostindu-se de el, Zeus, metamorfozat in vultur, il rapeste si il duce in Olimp, unde va deveni paharnic al zeilor. 2. Unul dintre satelitii planetei Jupiter, cel mai mare din sistemul solar (c. 5 260 km diametru). Descoperit de G. Galilei in 1610.

ROCHE [roʃ], Edouard (1820-1883), astronom, matematician si geofizician francez. Cercetari privind cosmogonia sistemului solar, cometele si structura Pamantului. A stabilit (1849) limita lui R., reprezentand distanta la care un satelit natural este distrus de forta de maree datorata atractiei corpului in jurul caruia graviteaza.

APEX, apexuri, s. n. 1. (Astron.) Punct de pe bolta cereasca spre care se deplaseaza in aparenta sistemul nostru solar. 2. Capat, extremitate (ascutita) a unui lucru. – Din fr., lat. apex.

PLANETAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de planete; propriu planetelor. ◊ sistem ~ (sau solar) totalitate a corpurilor ceresti care se misca in jurul Soarelui. 2) Care cuprinde tot globul pamantesc; referitor la intreaga planeta Pamant. Revolutie ~a. /<fr. planetaire

ULTRAMUNDAN, -A adj. in, din afara lumii noastre, a sistemului nostru solar. (< engl. ultramundane)

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

PLANETAR adj. (ASTRON.) solar, (inv.) soresc. (sistemul ~.)

PLEX s.n. Impletire de retele nervoase sau de vase sanguine ori limfatice in anumite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex al sistemului simpatic, situat in partea superioara a abdomenului. [Var. plexus s.n. / < fr., lat. plexus].

PLEX¹ s. n. retea de fibre nervoase sau vasculare impletite intre ele, in anumite puncte ale organismului. ♦ ~ solar = plex al sistemului simpatic, in partea superioara a abdomenului. (< fr. plexus, lat. plexum)

solar, -A adj. 1. referitor la Soare, care utilizeaza energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor si al satelitilor lor care graviteaza in jurul Soarelui. 2. (fig.) surazator, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)

solar ~a (~i, ~e) Care tine de Soare; propriu Soarelui. Energie ~a. sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cat dureaza perioada de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris

HELIOSTAT, heliostate, s. n. Instrument alcatuit dintr-un sistem optic, pus in miscare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare intr-o directie determinata. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliostat.

CELOSTAT s.n. Aparat cu ajutorul caruia se fac cercetari solare, permitand a urmari astrele pe parcursul miscarii lor aparente si a transmite neincetat imaginea cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane. [< fr. caelostat].

sistem ~e n. 1) Ansamblu de elemente (materiale sau ideale) cu anumite trasaturi comune care formeaza un tot organizat. ~ nervos. ~ solar. ~ filozofic. 2) Mod de organizare a unui proces, a unei activitati. ~ electoral. 3) Forma de guvernamant; regim; oranduire. ~ feudal. 4) Ansamblu coordonat de procedee, folosit pentru a obtine un rezultat pozitiv. ~ de tratare a unei boli. 5) Succesiune de straturi formate in decursul unei perioade geologice. 6) Ansamblu de instalatii asociate. ~ tehnic. ~ energetic. /<lat. systema, it. sistema, fr. systeme, germ. System

CALENDAR ~e n. 1) sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

sistem s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)