metric, -A, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul (1) drept unitate fundamentala pentru lungime. ♦ sistem metric = sistem international de masurare a lungimilor, a greutatilor si a capacitatilor bazat pe unitati fixe, care cresc si descresc din zece in zece. 2. S. f. Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul structurii versului si al unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privind masura versului; sistem de construire ritmica a versului. 3. Adj. Care se refera la metru (2), compus intr-un anumit metru; privitor la structura ritmica a versurilor. 4. S. f. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului (4). – Din fr. metrique, germ. Metrik.

metric¹ adj. Referitor la sistemul zecimal de masuri si greutati care are metrul ca unitate de baza. ◊ sistem metric = ansamblul unitatilor de masura care au la baza metrul. ♦ (Despre marimi) Care are calitatea de a admite o masura. [< fr. metrique].

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de masura pentru masa in sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia gravitationala normala. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.

STANJEN, stanjeni, s. m. I. Unitate de masura pentru lungime, folosita inaintea introducerii sistemului metric, care a variat, dupa epoca si regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzatoare acestei unitati de masura. ◊ Stanjen pescaresc = masura de lungime folosita de pescari, egala cu aproximativ 1,50 m. Stanjen marin = masura de lungime egala cu 1,83 m. ♦ Unitate de masura pentru volumul lemnelor asezate in stiva, egala cu opt steri. II. (Bot.) Stanjenel. [Var.: (reg.) stangen s. m.] – Din bg. sta(n)zen.

MEGA- Element prim de compunere savanta avand sensul de „foarte mare”; (in sistemul metric) „de un milion de ori”. [ < fr. mega-, cf. gr. megas, megalos – mare].

METRU¹ s.m. 1. Unitate de masura a lungimii din sistemul metric, care reprezinta a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de masura facut din lemn, din metal etc. avand lungimea de un metru (1). [< fr. metre, cf. gr. metron – masura].

banita (banite), s. f. – Unitate veche de masura de capacitate pentru cereale, de valoare diferita dupa epoci si regiuni, dar in general egala cu 20 ocale (adica 0,215 hl in Mold., 0,339 hl in Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numeste de obicei astfel masura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare in sl., se explica prin forma curenta a vasului care serveste ca masura.

MULTIPLU, -A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. Fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric, considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

LEGHE s. f. unitate de masura pentru distante, anterioara sistemului metric, intre 4 si 5,5 km. (< it. lega)

metric¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul drept unitate de baza; bazat pe metru. sistem ~. 2) Care tine de metru; masurat in metri. Spatiu ~. /<fr. metrique, germ. Metrik

DACTILIC ~ca (~ci, ~ce) (despre versuri) Care consta din dactili; format din dactili. Hexametru ~. ◊ Metru ~ sistem de versificatie avand ca unitate metrica dactilul. /<fr. dactylique

DACTILIC, -A adj. (Despre versuri) Format din dactili. ◊ Metru dactilic = sistem de versificatie care are la baza, ca unitate metrica, dactilul; rima dactilica = rima cu accentul pe silaba antepenultima. [Cf. fr. dactylique].

metric, -A I. adj. 1. referitor la masura, la metru. ♦ sistem ~ = sistem international de masurare a lungimilor, greutatilor si capacitatilor, bazat pe unitati care cresc, sau descresc din zece in zece. 2. referitor la metrica (II, 1). II. s. f. 1. ramura a poeticii care studiaza structura versului si a unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmica a versurilor. 2. ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului¹ (4). 3. (mat.) sistem de masuri care se asociaza unei masuri date. (< fr. metrique, /II/ germ. Metrik)

metricA¹ f. 1) Compartiment al teoriei literaturii care se ocupa cu studiul structurii versurilor. 2) Ansamblu de reguli referitoare la structura ritmica a versurilor; sistem de versificatie. /<fr. metrique, germ. Metrik

metricA s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzand regulile privitoare la structura ritmica a versurilor. 2. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului² (2) [in DN]. 3. (Mat.) sistem de masuri care se asociaza unei masuri date. [Gen. -cii. / < fr. metrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – masura].