A se lauda ma laud intranz. A spune cuvinte de lauda despre sine insusi. /<lat. laudare

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

TIGAN ~i m. 1) Persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. Tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoana bruneta. 3) peior. Persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin

FANFARONADA, fanfaronade, s. f. lauda de sine zgomotoasa si exagerata pentru calitati imaginare; laudarosenie. – Din fr. fanfaronnade.

laudaROseNIE, laudarosenii, s. f. Exagerare (sistematica) a meritelor proprii; lauda de sine; laudarosie, fanfaronada. [Pr.: la-u-] – laudaros + suf. -enie.

FANFARON ~oana (~oni, ~oane) si substantival 1) Care se lauda pe sine in mod exagerat; caracterizat prin exces de lauda pentru calitatile sale; laudaros. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o afectiune de bravura; marcat prin bravura exagerata. /<fr. fanfaron

FANFARONADA ~e f. Comportament de fanfaron; lauda de sine exagerata; laudarosenie. /<fr. fanfaronnade

VANTERIE s.f. (Frantuzism) lauda exagerata. ♦ lauda de sine. [Gen. -iei. / < fr. vanterie].

falalueala s.f. (reg., inv.) lauda de sine.

PROPRIA LAUS SORDET IN ORE PROPRIO (lat.) lauda de sine miroase urat in gura proprie – Proverb latin. In romaneste: lauda de sine nu miroase a bine.

ASINUS ASINUM FRICAT (lat.) magar pe magar scarpina – se spune despre doua persoane care isi aduc, reciproc, laude in public.

lauda, laud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pretuirea, stima fata de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine insusi cuvinte de lauda; a se mandri, a se fali. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simti? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozavi. [Pr.: -la-u-] – Din lat. laudare.

GROZAV, -A, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); groaznic, ingrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vant grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitatile sale; remarcabil; exceptional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o parere exagerat de buna despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lauda, a se mandri (in mod nejustificat) cu calitatile sale, a se grozavi. – Din bg. grozav.

lauda ~e f. Apreciere prin cuvinte a meritelor, a calitatilor cuiva (sau a ceva). Demn de ~. ◊ ~a de sine nu miroase a bine nu e frumos sa te lauzi. [G.-D. laudei; Sil. la-u-] /v. a lauda

FALI, falesc, vb. IV. 1. Refl. A se arata mandru de cineva sau de ceva; a se mandri, a se lauda, a se fuduli cu... ♦ (Peior.) A se arata plin de sine, ingamfat; a se ingamfa, a se falosi. 2. Tranz. (Inv.) A preamari, a slavi. – Din sl. hvaliti.

SLAVA, slavi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faima, renume. ♦ lauda, preamarire, proslavire. ◊ Expr. Slava Domnului sau slava tie, Doamne! = exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru. 2. Inaltul cerului, vazduh. ◊ Expr. A ridica casa in slava = a face zgomot, taraboi. 3. (Bis.) Maretie, grandoare a divinitatii. 4. (Inv.; construit cu dativul; cu valoare de prepozitie) Gratie..., datorita..., multumita... – Din sl. slava.

A MERITA merit 1. tranz. 1) (avantaje sau inconveniente) A fi in drept sa obtina sau sa sufere (in conformitate cu cele infaptuite). ~ lauda. ~ o pedeapsa. ~ respectul. 2) (despre actiuni, lucruri) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Aceasta noutate merita confirmare. 3) A fi demn de a avea alaturi de sine (in viata). 2. intranz. A avea merite (intr-un anumit domeniu). /<fr. meriter

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.