MASINISM s. n. 1. Utilizare pe scara larga a masinilor (1) in procesele de productie. 2. Denumire pentru cel de-al treilea stadiu istoric de dezvoltare a industriei capitaliste, caracterizat prin trecerea de la manufactura la marea industrie masinista, realizata prin revolutia industriala. – Din fr. machinisme.

PREindustrial, -A adj. anterior revolutiei industriale. (< fr. preindustriel)

CONSTANTINESCU, Nicolae N. (1920-2000, n. Bucuresti), economist roman. Acad. (1990), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari privind istoria economica a Romaniei, teoria economica, economia mediului ambiant, evaluarea fondului forestier, economia de piata („Revolutia industriala in Romania”, „Problema contradictiei in economie”, „Economia protectiei mediului natural”, „Teoria valorii muncii si lumea contemporana”).

revolutie s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

GIRONDIN s. m. membru al unei grupari politice din timpul revolutiei franceze din 178⁹, care reprezenta interesele burgheziei industriale, comerciale si financiare. (< fr. girondin)

GIRONDINI s.m.pl. Membri ai unei grupari politice din timpul revolutiei franceze din 1789, care reprezentau in principal interesele burgheziei industriale si comerciale. [Sg. girondin. / < fr. girondins, cf. Gironde – departament in Franta].

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.