renta, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care il poate obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a dreptului de folosinta a acestora); dobanda produsa de o obligatiune. ◊ renta viagera = suma de bani pe care o persoana se obliga s-o plateasca periodic alteia pe toata durata vietii acesteia. ♦ (Si in sintagma renta feudala) Plata (in munca, produse sau bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. – Din fr. rente.

renta s.f. 1. (Ist.) Plata (in munca, in produse sau in bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. 2. (Ec.) Venit pe care il aduce cu regularitate un bun imobiliar si care nu este legat de o activitate productiva a proprietarului acestora; dobanda a unei obligatii emise de stat. ♦ renta viagera = renta anuala care inceteaza la moartea beneficiarului. [< fr. rente].

TONTINA s. f. asociatie in care fiecare membru contribuie la cresterea unui fond comun, din care se platesc anual supravietuitorilor rente crescande. ◊ renta viagera. (< fr. tontine)

viager, -A, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucura cineva toata viata, dar care nu este transmisibil urmasilor. [Pr.: vi-a-. – Var.: viajer, -a adj.] – Din fr. viager.

viager, -A adj. (despre drepturi, rente, pensii) de care se bucura cineva tot timpul vietii. (< fr. viager)

renta (‹ fr.) s. f. Venit regulat pe care il obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a drepturilor de folosinta a acestora). ◊ R. viagera v. viager. ◊ R. economica = surplusul de venit pe care il primeste un factor de productie (pamantul, capitalul, munca) fata de venitul necesar pentru a-l mentine in ocuparea prezenta. ◊ R. funciara = venitul periodic, sub forma baneasca sau in natura, primit de proprietarul terenului in schimbul cedarii dreptului de ocupare si de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.