agrar, -A adj. Referitor la proprietatea funciara si la problemele legate de ea. ◊ reforma agrara = reforma a relatiilor de proprietate asupra pamantului; (de obicei) reforma prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire].

agrar, -A, agrari, -e, adj. Care se refera la proprietatea funciara si la problemele legate de aceasta proprietate. ◊ reforma agrara = reforma prin care marile latifundii mosieresti sunt expropriate si impartite taranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrara = problema cailor de dezvoltare a agriculturii si a raporturilor de clasa la sate. Tara agrara = tara care isi sprijina economia in special pe productia agricola. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

ALEKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.

CLACA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Forma a rentei in munca prestata de tarani serbi si liberi, fara pamint, in Tara Romaneasca si Moldova, in beneficiul stapinilor de pamint. A cunoscut o permanenta crestere, ajungind in sec. 19 la 56 de zile in Tara Romaneasca si 84 in Moldova. Desfiintata prin reforma agrara din 1864, ea s-a mentinut sub forme deghizate pana in sec. 20; (in Moldova) boieresc (2). 2. Munca colectiva benevola pe care o fac taranii, unii in folosul altora, si care de obicei este insotita de o mica petrecere cu povestiri, glume, jocuri etc. V. sezatoare (1).

PAZ ESTENSSORO [pas], Victor (1907-2001), om politic bolivian. Presedinte al partidului Miscarea Nationala Revolutionara – aripa istorica (din 1941). Presedinte al tarii (1952-1956, 1960-1964, 1985-1989); a nationalizat minele de cositor si a realizat o reforma agrara.

POPOVICI, Titus (1930-1994, n. Oradea), scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1974). Proza de observatie realista, urmarind dramatice procese de constiinta in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial („Strainul”, „Moartea lui Ipu”) si implicatiile psihologice si sociale ale reformei agrare din 1945 („Setea”). Teatru („Passacaglia”), note de drum, scenarii de film („Valurile Dunarii”, „Dacii”, „Padurea spanzuratilor”, „Mihai Viteazul”, „Puterea si Adevarul”, „Horea”, „Lumini si umbre”, „Secretul lui Bachus”).

CONSTANTINIU, Florin (n. 1933, Bucuresti), istoric roman. Specialist in domeniul relatiilor agrare si al politicii de reforma a Mavrocordatilor („Relatiile agrare din Tara Romaneasca si Moldova in sec. al XVIII-lea”). Preocupari privind istoria celui de-al doilea razboi mondial („Intre Hitler si Stalin. Romania si Pactul Ribbentrop-Molotov”).

agrar, -A adj. referitor la proprietatea funciara; agrarian, agricol. ♦ reforma ~a = reforma a relatiilor de proprietate asupra pamantului. ◊ in care predomina agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius)

agrar ~a (~i, ~e) 1) Care tine de proprietatea funciara si de problemele legate de ea. reforma ~a. 2) In care predomina agricultura; agricol. Tara ~a. [Sil. a-grar] /<fr. agraire, lat. agrarius