razboi¹, razboaie, s. n. Conflict armat (de durata) intre doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. razboi civil = lupta armata intre doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. razboi rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si intretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neintelegere, vrajba, galceava. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

civil, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].

ALBGARDIST, -A, albgardisti, -ste, s. m. si f. Participant la lupta armata impotriva Puterii sovietice in perioada razboiului civil (1918 – 1920); contrarevolutionar. – Alb + gardist (dupa rus. belogvardeet).

SECESIUNE, secesiuni, s. f. Actiunea unui grup de a se separa, de a se desparti de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a facut parte, in vederea reunirii cu alt stat sau a intemeierii unui stat nou. ♦ razboiul de secesiune = razboi civil (pentru desfiintarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice si cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu infrangerea statelor din sud si cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. secession, lat. secessio, -onis.

NORDIST, -A s.m. si f. Luptator din armata federala in razboiul civil din S.U.A. din 1861-1865. // adj. Care apartine acestor luptatori. [< fr. nordiste].

SECESIONIST, -A adj., s.m. si f. (Cel) care face secesiune; care rupe uniunea. ♦ Partizan al Confederatiei Sudului in timpul razboiului civil din America de Nord. [Pron. -si-o-. / < fr. secessionniste].

SUDIST s.m. Luptator al Confederatiei Sudului din razboiul civil din S.U.A., din 1861-1865. [< fr. sudiste].

VANDEE s.f. Focar de rebeliuni contrarevolutionare in timpul razboaielor civile. [Pron. -de-e. / < Vendee – tinut in Franta].

ALBGARDIST s.m. Membru al fortelor armate contrarevolutionare ruse care au luptat impotriva puterii sovietice in perioada razboiului civil. [Dupa rus. belogvardeet].

ALBGARDIST, -A s. m. f. membru al fortelor armate contrarevolutionare ruse, impotriva puterii sovietice din razboiul civil (191⁸-192⁰). (dupa rus. belogvardeet)

NORDIST, -A adj., s. m. f. (luptator) din armata federala in razboiul civil din SUA din 186¹-186⁵. (< fr. nordiste)

SECESIONIST, -A adj., s. m. f. (cel) care face secesiune. ◊ partizan al Confederatiei Sudului in timpul razboiului civil din America de Nord. (< fr. secessionniste)

SECESIUNE s. f. actiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ razboiul de ~ = razboi civil dintre statele sudice si cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu infrangerea celor dintai si cu abolirea sclavajului. (< fr. secession, lat. secessio)

VANDEE s. f. focar de rebeliuni contrarevolutionare in timpul razboaielor civile. (cf. Vendee)

ALBERTI, Rafael (1902-1999), poet si dramaturg spaniol. Versuri inspirate de folclorul andaluz si marcate de suprarealism („Marinar de uscat”, „Despre ingeri”); poeme cu o tematica legata de razboiul civil („Capitala gloriei”) si de problemele sociale („Poetul in strada”). Piese de teatru cu caracter realist si politic. traduceri din Eminescu si Arghezi.

ALMAS, Dumitru (1908-1995, n. Negresti, jud. Neamt), istoric si scriitor roman. Prov. univ. la Bucuresti. Lucrari privind Revolutia Franceza si razboiul civil din S.U.A. („Caderea Bastilie”, „Nord contra Sud”). Romane istorice.

BABEL, Isaak Emmanuilovici (1894-1941), scriitor rus. Nuvele evocind momente din razboiul civil („Armata de cavalerie”) si scene din viata micii burghezii evreiesti („Povestiri din Odessa”). Proscris de autoritati si arestat in 1939. A murit in inchisoare.

BALMACEDA, Jose Manuel (1840-1891), om politic chilian. Ales presedinte in 1886, a initiat un vast program de modernizare pe baza resurselor ei naturale. Politica sa a provocat un razboi civil, care s-a incheiat prin inlaturarea din functie. S-a sinucis.

BIERCE [biərs], Ambrose Gwinett (1842-1914), scriitor si ziarist american. Povestiri inspirate din razboiul civil, vadind predilectia pentru detaliul crud, realist si umorul negru („Povestiri despre soldati si civili”, „Se pot intimpla asemenea lucruri?”).

BLIUHER, Vasili Konstantinovici (1890-1938), maresal al Uniunii Sovietice. S-a distins in timpul razboiului civil. Victima a represaliilor staliniste. Reabilitat post-mortem.

CARRILO SOLARES [cariλɔ], Santiago (n. 1915), om politic comunist spaniol. A luat parte la razboiul civil din Spania (1936-1939). Secretar general al Partidului Comunist din Spania (1960-1982).

KARIM KHANZAND, Mohammad, vakil (regent) persan (1750-1779), fondatorul dinastiei Zand. A preluat puterea in urma unui razboi civil, exercitandu-si autoritatea asupra intregii tari, cu exceptia Khorasanului. A mutat capitala la Shῑrāz. Promotor al unei politici de reorganizare a sistemului fiscal si de construire a numeroase edificii. Patron al artelor, a atras la Curtea sa numerosi savanti si poeti.

KOESTLER [kestlər], Arthur (1905-1983), scriitor britanic de originar din Ungaria. Membru al Partidului Comunist. Corespondent in razboiul civil din Spania. Si-a abandonat convingerile comuniste dupa ce a vazut ororile stalinismului, romanele sale constituind o ampla si terifianta fresca a acestui regim si exprimand teama obsesiva a autorului in ceea ce priveste soarta umanitatii („Zeroul si infinitul”, „Dialog cu moartea”, „Gladiatorii”, „Intuneric in plina zi”). Autor al unei istorii a khazarilor („Al treisprezecelea trib”). S-a sinucis.

SERTORIUS, Quintus (c. 123-72 i. Hr.), general roman. Partizan al lui Marius. Dupa victoria lui Sylla in razboiul civil, a condus rezistenta armata a popularilor in Spania (80-72 I.Hr.) extinzandu-si autoritatea asupra celei mai mari parti a peninsulei. Asasinat.

razboiUL CELOR DOUA ROZE, denumirea razboiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster si York. Se numea asa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul rosu, iar familia York, trandafirul alb. In lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capat domniei lui Richard III si intemeiaza dinastia Tudor.

razboiUL civil DIN SPANIA (1936-1939), razboi izbucnit in urma rebeliunii nationalistilor spanioli, condusi de F. Franco, la 18 iul. 1936, impotriva Republicii Spaniole (proclamata in 1931). Dupa trei ani de lupte, datorita interventiei Germaniei si a Italiei, republicanii au fost infranti. Alaturi de republicanii spanioli au luptat voluntari din intreaga lume: peste 35000 din 54 de tari. Din Romania au participat combatanti de ambele parti beligerante.

razboi DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea razboiului civil din S.U.A. purtat intre coalitia statelor din nord (abolitioniste) si a celor din sud (sustinatoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” si au format o confederatie. In urma alegerii ca presedinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste, statele din S tarii s-au rasculat (apr. 1861) cu scopul de a mentine sclavia. Dupa victoriile de la Gettysburg si Vicksburg, nordistii au silit pe rebeli sa capituleze la Appomattox. In urma razboiului, sclavajul (abolit inca de la 1 ian. 1863) a fost desfiintat de pe intreg terit. S.U.A.

LANGE [laŋə], Christian Lous (1869-1938), istoric, diplomat si om politic norvegian. Prof. univ. la Oslo. Secretar general al Uniunii Interparlamentare (1909-1933). Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai miscarii pacifiste internationale. Lucrari: „Arbitrajul international obligatoriu”, „razboiul civil european”, „Istoria internationalismului”. Premiul Nobel pentru pace (1921), impreuna cu Karl Hjalmar Branting.

LANGER [laŋger], Frantisek (1888-1965), medic si scriitor ceh. Povestiri inspirate din realitatile siberiene ale primului razboi mondial (a luptat in Legiunea cehoslovaca impotriva bolsevicilor in razboiul civil) sau din viata orasului Praga („Lupul de fier”, „Baietii si pumnalul”). Se afirma in special ca dramaturg („Camila trece prin urechile acului” – comedie, „Periferie”, „Ingeri printre noi”).

PAZ, Octavio (1914-1998), poet si eseist mexican. Fondator a numeroase publicatii literare si politice; participant la razboiul civil din Spania. Numeroase calatorii in S.U.A., Franta, Japonia, India s.a., care i-au influentat opera. Dupa debutul sau suprarealist („Radacina omului”), se orienteaza catre o lirica de mare bogatie imagistica si expresie somptuoasa, cultivand motivele iubirii, singuratatii si mortii („Piatra de Soare”, „Salamandra”, „Anotimpul violent”, „Libertate pe cuvant”); a experimentat si poezie spatiala („Versantul estic”). Eseurile sale sunt marturia unui talent puternic ancorat in realitatile mexicane, deschis la toate formele culturii („Labirintul singuratatii”, „Semnele in rotatie”, „Conjunctii si disjunctii”, „Canibalul umanist”). Premiul Nobel pentru literatura (1990).

OSTIA (OSTIA ANTICA), sit arheologic situat la 30 km VSV de Roma, la c. 5 km de gura de varsare a fl. Tibru in M. Tireniana. Potrivit legendei, asezarea a fost intemeiata de regele Ancus Marcius in sec. 7 i. Hr.; atestata documentar abia in sec. 4 i. Hr. Distrusa de Marius in timpul razboaielor civile, O. a fost reconstruita in anul 87 i. Hr. de L. Cornelius Sulla; in sec. 1-2 a fost un infloritor centru comercial si important port de aprovizionare cu cereale pentru Roma. A decazut in sec. 4. Astazi se pastreaza ruinele unor locuinte, a forului, teatrului, Capitoliului si templului lui Augustus (cu decoratii bogate si mozaicuri), precum si vestigii ale caii de legatura intre Roma si O. (via O.).

OSTROVSKI, Nikolai Alekseevici (1904-1936), scriitor rus. Participant la razboiul civil, paralizeaza si orbeste in urma unei rani. Romane patetice, cu substrat autobiografic („Asa s-a calit otelul”, „Nascuti in furtuna”).

ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. Romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul razboiului civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („Zile birmane”, „Fara un ban la Paris si Londra”).

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgenta la unitati (in vederea razboiului); a trece de la starea de pace la cea de razboi. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a pastra in timp de razboi (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupa, supunandu-l disciplinei militare impuse de starea de razboi. ♦ (Fam.) A chema intr-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a intruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o actiune sau la o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general. – Din fr. mobiliser.

civil, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

civil ~a (~i, ~e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Actiune ~a. ◊ Stare ~a situatie a unui cetatean in raport cu familia. razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis

KU KLUX KLAN, organizatie secreta terorista si rasista americana, fondata (1866) dupa razboiul de Secesiune, ca un club social in Pulaski (Tennessee), de veteranii sudisti, cu scopul declarat al ingradirii drepturilor cetatenesti acordate negrilor dupa desfiintarea sclaviei (in special dreptul la vot). Interzisa in 1877, a fost refacuta la Atlanta (1915), bucurandu-se de un mare numar de adepti. Activitatea ei a fost indreptata si impotriva evreilor, a strainilor si a sindicatelor. In declin dupa 1928, a reaparut in anii ’60 pentru a se opune politicii de integrare rasiala si acordare de drepturi civile.

RAZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.