ODRASLA, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmas; progenitura. ♦ (La animale) Pui, prasila. 2. (Inv. si pop.) ramura tanara, lastar, mladita, vlastar. – Din sl. otraslu, odraslu.

MLADITA, mladite, s.f. 1. ramura tanara, subtire si flexibila; lastar. 2. (Fig.) Descendent, urmas, odrasla.

LASTAR, lastari, s. m. (Adesea fig.) ramura tanara care se dezvolta din radacina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copacei tineri, crescuti dupa taierea unei paduri (din cioturile ramase). [Pl. si: (n.) lastare] – Din bg. lastar.

MLAJA, mlaji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenusii sau verzi, cu frunzele lanceolate, putin ondulate si acoperite cu peri matasosi, care creste mai ales pe malurile si pe prundisurile raurilor (Salix viminalis). ♦ Rachita. 2. ramura tanara de mlaja (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., taiata din planta si intrebuintata la impletitul cosurilor, al leselor etc. sau la legatul vitei de vie. – Refacut din mlada.

MLADITA, mladite, s. f. 1. ramura tanara, subtire si flexibila a unei plante lemnoase; mlada (1), lastar, vlastar. 2. Fig. Descendent, urmas, odrasla. – Din bg. mladica.

LASTAR ~i m. 1) ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase; mlada; vlastar. 2) la pl. Copacei tineri, crescuti pe locul unde a fost taiata padurea. /<bulg. lastar

LUJER ~i m. 1) Tulpina sau portiune de tulpina (a unei plante erbacee). 2) ramura tanara (de 1-2 ani) a unei plante lemnoase. /Orig. nec.

MLADA mlazi f. 1) ramura tanara, subtire si flexibila care creste din radacina sau tulpina unei plante lemnoase; mladita; vlastar; lastar. 2) Padure tanara si deasa. /<sl. mladu, bulg. mladia

MLADITA ~e f. 1) ramura tanara, subtire si flexibila care creste din radacina sau tulpina unei plante lemnoase; mlada; lastar; vlastar. 2) fig. Persoana care se trage din...; descendent; urmas. /<bulg. mladica

ODRASLA ~e f. 1) pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii sai; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prasila. 3) ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante mature; lastar; mladita. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

NUIA, nuiele, s. f. 1. Vergea lunga, subtire si flexibila, obtinuta dintr-o tulpina sau dintr-o ramura tanara de copac; varga. 2. Lovitura data cu nuiaua (1). [Pr.: nu-ia] – Lat. novella.

LUJER, lujeri, s. m. Tulpina sau portiune de tulpina subtire (la plantele erbacee); ramura tanara (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec.

RAPAN, rapane, s. n. 1. Boala de piele asemanatoare cu raia, pe care o capata caii, cainii si porcii, uneori si oamenii. ♦ Jeg. 2. Boala a merilor si a perilor, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor cruste pe frunze, pe fructe si pe ramurile tinere, incetinind sau oprind cresterea. – Et. nec.

RISTIC s. n. (In sintagma) Gogoasa de ristic = gogoasa bogata in tanin, care se formeaza pe frunzele si pe ramurile tinere al unor stejari, in urma intepaturii facute de o specie de viespe, si care se intrebuinteaza in medicina sub forma de tinctura, in industria chimica si in industria tabacariei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki.

CURPEN, curpeni, s. m. 1. Mladita lunga si subtire a vitei de vie sau a altei plante agatatoare, care se incolaceste sau se agata de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramura tanara si flexibila. 2. Arbust cu tulpina subtire, agatatoare si ramificata, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, in panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.

smicea, smicele, s.f. 1. (inv. si reg.) varf ascutit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mica din ceva. 3. (inv.) bucata mica (rupta sau taiata) din ceva; farama. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu varf ascutit: fus, betisor, cutitas, cutit. 5. (pop.) ramura tanara, lastar, mlada, mladita. 6. (pop.) ramura de mar sau de par cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; in sintagma) samcele de ziua = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subtire de iarba.

MENTOR s.m. 1. Preceptor, educator; indrumator, povatuitor. 2. Planta pe care se altoieste o ramura de la o planta tanara, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise si preceptorul lui Telemac].

MENTOR s. m. 1. preceptor, educator; indrumator. 2. planta pe care se altoieste o ramura de la o planta tanara, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor)

SALEZIAN s. m. Membru al „Societatii Sf. Francisc de Sales”, ordin catolic intemeiat in 1859 de Sf. Ioan Bosco la Torino si dedicat reeducarii tinerilor, in special a celor defavorizati. ramura feminina a fost fundata in 1610.

MERISTEM, meristeme, s. n. Tesut vegetal tanar situat la extremitatea radacinii, tulpinii si ramurilor, care se inmulteste continuu in vederea cresterii acestora. – Din fr. meristeme.