pui¹, pui, s. m., interj. I. S. m. 1. (De obicei urmat de determinari care indica specia) Pasare, de la iesirea din ou pana la maturitate. ◊ Expr. pui de cuc = bastard. pui de bogdaproste = a) pui de gaina (de obicei mai mic si mai slab) care se da de pomana la inmormantare; b) copil mic, prapadit; copil al nimanui; bastard. 2. Spec. pui¹ (I 1) de gaina; carnea gatita a acestei pasari. 3. P. gener. Orice animal de la nastere pana la maturitate. ◊ Expr. pui de vipera (sau de naparca) = om rau, viclean, primejdios. 4. Ou sau larva de insecta. 5. Copil. ◊ Expr. pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) barbat afemeiat; c) femeie usuratica, imorala. (Nici) pui de om = nici tipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit cand vorbesti cu sau despre un copil ori cu sau despre barbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, da acestuia valoare de diminutiv) pui de mamaliga. pui de perna. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, confera acestora valoare de superlativ) pui de somn. pui de bataie. 6. Planta tanara, puiet; ramura tanara care creste din radacina sau tulpina unei plante; mladita, lastar. ♦ Spec. Vlastar care rasare pe langa tulpina porumbului, copilet. 7. (Pop.; la pl.) Cusatura decorativa marunta in forma de cruciulite pe pieptul, pe poalele si pe manecile camasilor taranesti. ♦ (Reg.) Puncte de alta culoare pe fondul unei tesaturi; picatele. 8. Ambarcatie mica cu vasle, folosita pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigat cu care se cheama puii¹ (I 2) sau alte pasari de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).

lele s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica¹. ♦ (In poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra. 2. Femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

lele s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) Femeie tanara; iubita. 2. Femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

lele f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. Femeie de moravuri usoare. ◊ pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

pui¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus