PANORAMA, panorame, s. f. 1. Priveliste din natura cu orizont larg, vazuta de departe si de la inaltime. ♦ Fig. privire de ansamblu consacrata unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii romane. 2. Tablou de proportii mari desfasurat de jur imprejurul unei incaperi circulare si iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel incat spectatorul aflat in mijlocul incaperii, in semiobscuritate, sa aiba iluzia unei imagini reale; p. ext. cladire circulara in care se afla un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de balci cu scamatorii, acrobatii, expozitie de animale exotice etc.; p. ext. baraca, constructie, amenajare in care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarama s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

CONSPECT s.n. privire de ansamblu, generala asupra unei probleme, asupra unei stiinte, asupra unor lucrari etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt].

PERSOANA ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice si psihice; fiinta umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatie) luat in raport cu societatea si privit ca subiect cu drepturi si cu obligatii. 3) lingv. Categorie gramaticala, proprie pronumelor si verbelor, care indica vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeste. [G.-D. persoanei] /<lat. persona, germ. Person, fr. personne

A TOTALIZA ~ez tranz. 1) (elemente omogene) A supune operatiei de adunare; a suma; a aduna. 2) A contine in sine; a numara in total. 3) (afirmatii, opinii, observatii etc.) A supune unei priviri de ansamblu (tragand concluzii). /<fr. totaliser

TUR s.n. 1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura¹ (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) Miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].

TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura¹ (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)

GESTIUNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; raspunderea pastrarii bunurilor si a manuirii fondurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; ansamblu de operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea unor bunuri materiale apartinand altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor incredintate cuiva in vederea administrarii lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis.

ORGANIZARE, organizari, s. f. Actiunea de a (se) organiza si rezultatul ei; p. ext. randuiala, disciplina, ordine. ♦ Oranduire, alcatuire. ◊ Organizarea productiei = ansamblu de masuri privind stabilirea, asigurarea si coordonarea mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii productiei cu maximum de eficienta economica. Organizarea muncii = ansamblu de masuri privind asigurarea si utilizarea eficienta a fortei de munca. – V. organiza.

COD², coduri, s. n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematica de reguli juridice privitoare la o anumita ramura a dreptului. Cod penal. Codul muncii ♦ ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale conventionale care serveste la transmiterea unui mesaj, a unei comunicari. ◊ Cod postal = numar atribuit unei localitati sau strazi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezinta parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. 3. (Biol.; in sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se inregistreaza, se conserva si se transmite informatia ereditara. – Din fr. code.

RETETA, retete, s. f. 1. Formulare in scris a unei doctorii si a modului de a o prepara; prescriptie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hartia pe care medicul a scris aceasta prescriptie medicala. 2. ansamblu de indicatii privind materiile prime, proportia, modul de preparare pentru obtinerea unui anumit produs, a unei mancari, a unei bauturi etc. 3. Fig. Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Suma de bani realizata din vanzarea unui spectacol. – Din ngr. reseta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

HADITH s.n. 1. ansamblu de traditii privind faptele si invataturile profetului Mahomed (si ale insotitorilor lui). 2. Povestiri care relateaza cugetarile si practicile lui Mahomed si ale insotitorilor lui. (cf. fr. hadith < cuv. ar. discurs, comunicare) [def. 2. si etim. MW]

DEZARMARE, dezarmari, s. f. Actiunea de a dezarma; ansamblu de masuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor si a fortelor armate, in primul rand a armelor de distrugere in masa. – V. dezarma.

ECONOMIE ~i f. 1) la sing. ansamblul elementelor care privesc producerea, distributia si consumul bunurilor materiale. ◊ ~ nationala totalitate a ramurilor de productie dintr-o tara. 2) la sing. Stare economica a unei ramuri de activitate umana. ~a industriei. 3) la sing. Stiinta care se ocupa cu studiul activitatii economice a societatii umane. 4) Chibzuinta in folosirea bunurilor materiale; masura in consum, in cheltuieli. Regim de ~. 5) mai ales la pl. Bani stransi cu un scop anumit; rezerva de bani. ◊ Casa de ~i casa unde se depun banii pentru pastrare. [G.-D. economiei] /<fr. economie, lat. economia

GESTIUNE ~i f. 1) Administrare a bunurilor materiale ale unei intreprinderi sau ale unei institutii. 2) ansamblu de operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor materiale dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie. 3) Totalitate a bunurilor materiale (dintr-o intreprindere, institutie) incredintate unei persoane pentru a fi pastrate. /<fr. gestion, lat. gestio, ~onis

IMPORT ~uri n. mai ales la sing. 1) ansamblu de operatii privind cumpararea si introducerea pe teritoriul national a unor marfuri de provenienta straina. 2) Totalitate a unor astfel de marfuri. /<germ. Import

RETETA ~e f. 1) Prescriptie eliberata de medic, in care se indica medicamentele nece-sare unui bolnav si modul lor de administrare. 2) Formular pe care este scrisa o asemenea prescriptie. 3) ansamblu de indicatii privind modul de preparare a unei mancari sau a unei bauturi. 4) fig. Solutie practica pentru rezol-varea unei probleme dificile. / < ngr. retsetta, germ. Rezept, fr. recette

INPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. ♦ Elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date intr-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – in, put – a pune, a introduce, a calcula].

BANKING s. n. Principiu de ~ = ansamblu de idei privind politica monetara, reprezentat de un grup de economisti englezi, care sustineau ca mijloacele de circulatie nu se pot reduce numai la aur si la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emisi de banci pe baza (re)scontarii politelor comerciale. (<engl. banking [principle])

COMUNISM s. n. 1. formatiune social-economica in dezvoltarea societatii, caracterizata prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de productie si prin regim totalitar de extrema stanga. ◊ ideologia, teoria infaptuirii oranduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate intemeiata pe desfiintarea proprietatii private si pe egalitatea sociala si economica. 3. ~ stiintific = socialism stiintific. (<fr. communisme)

COD¹ s. n. 1. act normativ cuprinzand normele juridice dintr-o anumita ramura a dreptului ◊ (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normala. 2. sistem de semne (simboluri) folosit in reprezentarea si transmiterea informatiilor sau a mesajelor. ♦ ~ postal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzator fiecarei localitati, care faciliteaza cartarea corespondentei. 3. ~ genetic = reprezentare biochimica a informatiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentand parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. (< fr. code)

GEROIGIENA s. f. ansamblu de reguli privind modul de viata rational al batranilor. (< gero- + igiena)

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. *elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date intr-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)

MONETAR, -A I. adj. referitor la moneda. ♦ sistem ~ = ansamblul reglementarilor legale privind moneda unui stat. II. s. n. inventar al banilor sortati dupa valoare, intocmit de un casier la predarea casei. (< fr. monetaire)

RITMIC, -A I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupa cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

GRAMATICA, gramatici, s. f. ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii; ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiaza aceste elemente. – Din lat. grammatica.

PSIHANALIZA s. f. 1. ansamblul conceptiilor lui Freud privind viata psihica constienta si inconstienta, dupa care tendintele sau dorintele profunde ale individului vin in conflict cu convingerile sale morale si sunt alungate in subconstient, de unde tind sa reapara sub o forma travestita. 2. Metoda de analiza psihologica si de tratament al bolilor neuropsihice, care isi propune, prin diverse probe (asociatii de cuvinte, relatari de vise, interpretari de figuri confuze etc.), sa descopere cauzele nevrozelor si psihozelor si sa vindece aceste boli. – Din fr. psychanalyse.

MONETAR, -A, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care apartine monedei, privitor la moneda. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementarilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortati dupa valoare, pe fisicuri si monede, intocmit de un manuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoana care lucreaza la baterea de monede. – Din fr. monetaire.

CONSPECT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetica, schematica si sistematica a datelor esentiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. privire generala, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizata intr-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

KNOW-HOW [pr.: nau-hau] n. ansamblu de informatii care privesc un nou proces tehnologic si modul de exploatare a unor utilaje noi. / Cuv. engl.

POEZIE ~i f. 1) (in opozitie cu proza) Opera literara artistica scurta in versuri. 2) Totalitate a unor astfel de opere literare artistice (ale unui poet, ale unui popor, ale epocii etc.). ~a poetilor romani din sec.XIX. ◊ ~ populara (orala) creatie populara in versuri. ~ calendaristica ansamblu de poezii populare privind obiceiurile calendaristice. 3) fig. Ceea ce are caracter poetic, ce incanta; farmec; vraja. ~a vietii. [G.-D. poeziei; Sil. po-e-] /<fr. poesie

SINOPTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre tabele, rubrici etc.) Care permite o privire generala asupra unui ansamblu. 2) Care tine de sinoptica; propriu sinopticii. Harta ~ca. /<fr. synoptique

UNIVERS ~uri n. 1) ansamblu de fiinte si lucruri, manifestate in diverse forme de existenta si infinite in timp si in spatiu; lume. 2) Suprafata a globului pamantesc. 3) Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul pamantesc. 4) ansamblu al corpurilor ceresti, privit ca un sistem unic, infinit in timp si in spatiu. 5) Mediu material si spiritual in care traieste cineva; camp de activitate; domeniu de preocupari. /<fr. univers, lat. universum

PROBLEMATICA s.f. ansamblu de probleme cu privire la acelasi subiect, domeniu etc. [Cf. fr. problematique].

STRUCTURALISM s.n. 1. Termen care desemneaza o categorie de orientari si tendinte metodologice si epistemologice actuale, constand in a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. ♦ Curent in lingvistica contemporana care sustine principiul unitatii interne a structurii limbii si priveste limba ca pe un sistem de relatii fonetice si gramaticale care se conditioneaza reciproc, dar o studiaza independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme].

MORALA s. f. 1. ansamblul ideilor, conceptiilor, convingerilor privind normele de convietuire si de comportare a oamenilor in raporturile dintre ei si fata de societate. 2. etica. 3. parte a unei fabule care contine o invatatura; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literara. 4. (fam.) mustrare, dojana. (< fr. morale)

PROBLEMATIC, -A I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; indoielnic, nesigur. ◊ (log.; despre judecati) care anunta un raport posibil intre termenii judecatii. 2. care constituie o problema; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la acelasi subiect, domeniu etc.; tematica. (< fr. problematique)

STRUCTURALISM s. n. 1. denumire generica, diverse orientari metodologice si epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. 2. curent in lingvistica contemporana care studiaza limba independent de sensurile cuvintelor si istoria societatii, privind-o ca pe un sistem unitar de relatii (fonetice si gramaticale) ce se conditioneaza reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme)

gramatic (gramatici), s. m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. gramatic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., inv. – Der. gramatica, s. f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, inv.

privire, priviri, s. f. Actiunea de a (se) privi si rezultatul ei. 1. Functia organica a ochilor, vaz; mod de a privi, cautatura, uitatura. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugara, de ansamblu). 3. (In loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., in privinta..., in ceea ce priveste... – V. privi.

PROBLEMATIC, -A, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Indoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problema, o enigma. ♦ (Log.; despre judecati) Care anunta un raport posibil intre termenii judecatii. 3. S. f. ansamblu de probleme (I 3) cu privire la acelasi subiect; tematica. – Din fr. problematique.

FRUMUSETE ~i f. 1) Insusirea de a fi frumos. 2) ansamblu de calitati care desfata privirea sau auzul. [Art. frumusetea; G.-D. frumusetii] / frumos + suf. ~ete

KNOW-HOW s. n. ansamblu al informatiilor si al experientei privind un nou proces tehnologic si modul de exploatare al unor utilaje noi. [Pr.: nau-hau] – Cuv. engl.

CONCEPTIE, conceptii, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de pareri, de idei cu privire la probleme filozofice, stiintifice, tehnice, literare etc. ◊ Conceptie despre lume = ansamblu de reprezentari si de idei despre lumea inconjuratoare, care tinde sa imbratiseze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gandirea, omul si locul omului in lume etc. intr-o interpretare unitara. 2. Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, in urma fecundarii ovulului de catre s**********d; procreare, zamislire (a unui copil). [Var.: conceptiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

TEORIE s.f. 1. Reflectare sistematizata, generalizata a unui ansamblu de cunostinte si de idei, privind unele domenii ale realitatii obiective sau ale constiintei sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca indrumator in practica; ansamblu de cunostinte, de idei, de ipoteze care dau explicatia unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, defineste genurile si speciile, curentele si metodele artistice, elementele si particularitatile stilului, notiunile de versificatie etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. theorie, lat., gr. theoria].

ORTOGRAFIE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corecta; aplicarea practica a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)

CONCEPTIE (‹ lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, stiintifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existentei. Din perspectiva marilor constructii ontologice clasice, filozofia este prezentata drept c. generala despre lume (Weltanschauung), vizind constituirea unui tablou ontologic complet si definitiv care sa includa o filozofie a naturii si una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de catre un s**********d; procreatie. ◊ (REL.) C. imaculata = dogma catolica potrivit careia Fecioara Maria a fost ferita de pacatul originar; sarbatoare prin care Biserica catolica cinsteste acest mister (8 dec.).

PEISAJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natura care formeaza un ansamblu artistic si este prinsa dintr-o singura privire; priveliste; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultand din combinarea factorilor naturali cu factorii creati de om. 2. Gen de pictura sau de grafica avand ca obiect reprezentarea cu precadere a privelistilor din natura; (concr.) tablou, fotografie care reprezinta un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii in opere literare; compozitie literara descriptiva. [Pr.: pe-i-. – Var.: peisagiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio.

STEREOGRAMA s. f. ansamblu de doua fotograme ale aceluiasi obiect, care, privit la stereoscop, permit obtinerea imaginii in spatiu a obiectului; stereofotograma. (< fr. stereogramme)

SPECTACOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentatie (teatrala, cinematografica etc.). 2. ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atentia, care impresioneaza, care provoaca reactii. ◊ Expr. A se da in spectacol = a atrage atentia printr-o purtare nepotrivita, a se face de ras. – Din fr. spectacle, lat. spectaculum.

PROGRAM ~e n. 1) Plan de activitate, intocmit dupa etape. 2) ansamblu de principii, de scopuri si de sarcini, care privesc activitatea unui partid politic, a unui guvern sau a unei organizatii obstesti. 3) Continut al unei reprezentatii (de teatru, de concert, de radio etc.). 4) Publicatie in care este prezentat continutul unei asemenea reprezentatii. 5) ansamblu de instructiuni codate cu ajutorul carora un calculator electronic rezolva o problema data. /<fr. programme

SPECTACOL ~e n. 1) Prezentare in fata publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentatie. 2) ansamblu de lucruri sau de fapte care se ofera privirii, provocand anumite reactii; scena impresionanta; priveliste. ◊ A se da in ~ a aparea in public intr-o lumina ridicola. /<fr. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo

GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].

ACULTURATIE s.f. ansamblul transformarilor care au loc intr-un grup social (privind felul de a munci si gandi, de a se comporta si judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].

PARTIU s. n. conceptie de ansamblu a unei lucrari de arhitectura, pictura, sculptura sau decoratie privind stabilirea proportiilor, a destinatiei etc. (< fr. parti)

MORAL, -A, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care apartine moralei, conduitei admise si practicate intr-o societate, care se refera la morala; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care contine o invatatura; moralizator. 2. Care apartine psihicului, spiritului, intelectului, care se refera la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. ansamblul facultatilor sufletesti si spirituale. 2. Stare afectiva, dispozitie sufleteasca temporara care priveste puterea, dorinta, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultatile. ♦ Curaj, tarie sufleteasca. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata (pe cineva). A(-i) scadea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.

ETOS s. n. 1. caracterul unui fenomen fizic, moral, social si artistic, privit in unitatea dintre intern si extern, dintre etic si estetic. 2. ansamblu de trasaturi morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci. 3. specific cultural al unei colectivitati. 4. parte a unui discurs in care se vorbeste despre moravuri. (< fr. ethos)

PARTIU s.n. Conceptie de ansamblu a unei lucrari de arhitectura, de pictura, de sculptura sau de decoratie, privind stabilirea proportiilor, a destinatiei etc. [< fr. parti].

SINOPTIC, -A I. adj. care permite o privire generala. ♦ meteorologie ~a = ramura a meteorologiei care reprezinta si analizeaza miscarile de ansamblu ale atmosferei; harta ~a = harta cu date meteorologice culese simultan in diferite localitati, servind la prognozarea timpului pentru urmatoarele ore sau zile. II. s. f. metoda de lucru a meteorologiei din analiza sinoptica a vremii. (< fr. synoptique, gr. synoptikos)

ESTETIC, -A, estetici, -ce, subst., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea mai inalta de creare si de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creatiei artistice, la criteriile si genurile artei. 2. S. n. art. ansamblul insusirilor si al fenomenelor studiate de estetica (1). 3. Adj. Care apartine esteticii (1), privitor la estetica (1); care priveste frumosul, care corespunde cerintelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthetique.

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. ansamblu de trasaturi caracteriale anormale, intilnit in special in psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influenteaza negativ comportamentul. Anormalitatea (p*********i, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea fata de societate, de munca, fata de o alta persoana sau fata de sine) ori vointa ei, exprimindu-se prin dificultatea adaptarii sociale.

COMUNICATIE s. f. 1. mijloc de comunicare intre doua puncte; legatura, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legaturi. 2. figura retorica prin care un orator sau autor se adreseaza auditoriului, respectiv cititorului, simuland a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau in legatura cu justetea unor afirmatii ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio)

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

MARKETING s. n. 1. conceptie privind organizarea si desfasurarea activitatii economice, potrivit careia productia trebuie sa fie permanent adaptata la cerintele prezente si viitoare ale consumatorilor si sa le satisfaca cu maximum de eficienta. 2. ansamblul metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerea acesteia. 3. disciplina stiintifica avand acest obiect. (< engl., fr. marketing)

PANORAMA ~e f. 1) Priveliste vasta, care poate fi contemplata din departare si de la inaltime; vedere circulara. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte in relief in prim-plan, executat pe peretele unei incaperi circulare, iluminat intr-un anumit fel si destinat a fi privit din centru. 4) Cladire circulara in care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de balci cu participarea scamatorilor, acrobatilor si a animalelor exotice. 6) Expozitie a figurilor de ceara; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

IPOTEZA, ipoteze, s. f. Presupunere, enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legaturi intre) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuitiei, impresiei etc. ♦ (Mat.) ansamblul proprietatilor date intr-o demonstratie si cu ajutorul carora se obtin noi propozitii. – Din fr. hypothese.

IPOTEZA s. f. 1. presupunere, supozitie enuntate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relatia dintre anumite fenomene sau la legaturile dintre acestea si cauzele launtrice care le determina. 2. figura retorica constand in presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecinta. 3. (mat.) ansamblul elementelor date pe baza carora se dezvolta o demonstratie. (< fr. hypothese)

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

REGLEMENTARE (‹ reglementa) s. f. 1. Actiunea de a reglementa. 2. (Dr.) ansamblu de norme juridice aplicabile intr-un anumit domeniu (ex. in materie de transport, de constructii, de aprovizionare tehnica-materiala); operatia de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizata spre a desemna normele impuse in mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales in ce priveste siguranta si normele de protectie pasnica a mediului. 3. Reglementarea pasnica a problemelor internationale = principiu fundamental al dreptului international, inscris in Carta O.N.U., potrivit caruia statele sunt obligate sa rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politica, prin negocieri si nu prin amenintarea cu forta sau cu folosirea fortei. 4. Reglementarea nasterilor (contraceptia) = actiune destinata evitarii temporare a procreatiei. Proces incurajat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, dupa 1985, pentru ingradirea nasterilor in tarile cu o explozie demografica rapida greu suportabila de statele respective.

FILOZOFIE, filozofii, s. f. 1. Stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. Totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) Atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) Lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

CAMP s. n. 1. spatiu delimitat in care este cuprinsa imaginea de pe o pelicula cinematografica. ♦ ~ vizual = portiune din spatiu care poate fi cuprinsa cu privirea. 2. ~ operator = portiune de piele special pregatita pentru o interventie chirurgicala. ♦ fasie de panza care delimiteaza plaga operatorie. 3. portiune din spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata. ♦ (inform.) subimpartire din punct de vedere logic a unei cartele continand, fiecare, o informatie reprezentata codificat. 4. multime de valori ale uneia sau mai multor marimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeasi sfera semantica, care exprima notiuni asemanatoare sau asociabile. 5. (arte) fond in limitele caruia poate fi reprezentata o imagine, un motiv ornamental etc. (dupa fr. champ, lat. campus)