MUCARER, mucareruri, s. n. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor romani de catre poarta otomana. 2. Suma de bani platita Portii otomane de catre domnii tarilor romanesti, incepand din sec. XVII, pentru a obtine la fiecare trei ani reinnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.

SANGEAC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Inv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (in special) steag cu semiluna in varful lancii, trimis de poarta otomana noului domn ales in tarile romanesti. 2. S. n. Diviziune teritoriala in Imperiul otoman, subimpartire a unui pasalac. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sangeac s. n.] – Din tc. sancak.

SUBLIM, -A, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat. Sublima poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu otoman; poarta otomana. 2. S. n. Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din fr. sublime.

BEILIC ~uri n. inv. 1) Conac in care erau gazduiti inaltii demnitari, trimisi de poarta otomana in Principatele Dunarene. 2) Vanzare fortata de oi facuta in Principatele Dunarene la porunca sultanului turc, pe pret de nimic. [Sil. bei-lic] /<turc. beylik

BIR ~uri n. 1) (in evul mediu) Impozit perceput de la tarani si oraseni. 2) ist. Dare (in bani) incasata de catre domnitor pentru poarta otomana; tribut. ◊ A da ~ cu fugitii a fugi de undeva; a se face nevazut. /<ung. ber

CAPUCHEHAIE f. ist. Diplomat roman la poarta otomana. [Sil. -ha-ie] /<turc. kapikahayasi

CHEHAIA ~iele f. inv. 1) Slujbas la vama sau la posta. 2) Persoana care administra curtea unui vizir sau a unui pasa. 3) Reprezentant al domnilor romani pe langa poarta otomana. /<turc. kehaya

MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de poarta otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer

SANGEAG ~uri n. inv. 1) Steag turcesc de culoare verde, pe care-l trimitea poarta otomana cu ocazia inscaunarii noului domn in tarile romane. 2) Diviziune teritoriala in Imperiul otoman. /<turc. sancaki

TRIBUT ~uri n. 1) inv. Dare in bani perceputa de catre domnitori pentru poarta otomana; bir. 2) fig. Concesie spirituala impusa de circumstante. A plati ~ modei. /<lat. tributum, fr. tribut

balgiu, balgii, s.m. (inv.) turc strangator de miere pentru poarta otomana.

ALI PASA din Tepelene, pasa de lanina (1788-1822). S-a declarat independent fata de poarta otomana (1819). Si-a extins autoritatea asupra unui terit. care cuprindea parti din Grecia si Albania; asediat de turci in lanina, a fost invins si ucis.

BAIRAMLIC (‹ tc.) s. n. (In sec. 18-19, in Tara Romaneasca si Moldova) Impozit in bani si in natura, perceput de domnie in vederea trimiterii darurilor catre poarta otomana cu ocazia bairamului (1).

BETHELEN (IKTARI), familie de nobili maghiari din Transilvania. Mai important: Gabriel B., principe al Transilvaniei (1613-1629). A dus o politica de independenta fata de Habsburgi si fata de poarta otomana, iar prin initiativele sale din domeniul economic, administrativ, militar si cultural a reusit sa faca din Transilvania un factor al politicii europene. A participat la Razboiul de 30 de Ani de partea puterilor protestante.

CONSTANTIN SERBAN, domn al Tarii Romanesti (1654-1658). In timpul sau a avut loc rascoala seimenilor (1655). Mazilit de poarta otomana pentru sprijinul acordat lui Gh. Rackozi II in coroanei poloneze. Aliat cu principele Transilvaniei, cu domnul Gheorghe Stefan si mai apoi cu Domnul Mihnea III, a participat la rascoala antiturceasca a Tarilor Romane. A esuat in incercarile (1659, 1661) de a lua in stapinire Moldova.

OBERTYN, localitate in Galitia (azi Ucraina), unde la 22 aug. 1531 oastea Moldovei, condusa de Petru Rares, a fost infranta de poloni (au fost capturate tunurile si s-au inregistrat numeroase victime). Aceasta infrangere a agravat situatia internationala a Moldovei, in special fata de poarta otomana.

BEILIC, beilicuri, s. n. 1. Casa in care erau gazduiti beii si alti trimisi oficiali ai Portii otomane in tarile romanesti. 2. Vanzare fortata de oi in tarile romanesti, facuta in favoarea sultanului la preturi fixate de turci; dijma (in oi). 3. Munca efectuata gratuit in folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

CAPUCHEHAIA s. f. (Turcism) Reprezentant sau agent diplomatic al domnitorilor romani la poarta otomana. [Var.: capuchehaie, capichehaie s. f.] – Din tc. kapikahaya.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Sef al padurarilor. 2. (Inv.) Slujbas vamal; sef de posta. 3. (Inv.) Intendent al vizirului sau al unui pasa turc, insarcinat cu inspectia curtii acestora. 4. (Inv.) Reprezentant al domnilor romani pe langa poarta otomana. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.

HATISERIF, hatiserifuri, s. n. (Turcism inv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Portii otomane catre marii demnitari ai imperiului si catre domnii tarilor romanesti, purtand pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai. – Din tc. hatti-serif.

SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.

PESCHES, peschesuri, s. n. 1. (Inv., pop. si fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva pesches (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dusmanului. 2. Spec. Dar anual, in bani sau in natura, pe care domnii tarilor romane il ofereau Portii otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii tarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peschis s. n.] – Din tc. peskes.

FANARIOT, -A, fanarioti, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din paturile instarite care locuia in cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Portii otomane ori dregator sau domn in tarile romanesti care provenea din aceasta patura greaca instarita. ◊ Epoca fanariotilor = perioada din istoria Romaniei cuprinsa intre anii 1711 si 1821. 2. Adj. Care apartine fanariotilor (1), privitor la fanarioti; caracteristic fanariotilor; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariotis.

RAGEAL, rageli, s. m. (Turcism inv.) Ministru sau mare demnitar al Portii otomane. – Din tc. rical.

SAIGIU, saigii, s. m. Slujbas al Portii otomane care strangea in tarile romanesti darea platita in oi; p. ext. slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (inv.) saegiu s. m.] – Din tc. sayıcı.

CAPUCHEHAIE s. (IST.) (inv.) chehaia. (~ era reprezentant al domnilor romani la poarta otomana.)

IMPERIU s. (IST.) 1. imparatie, (pop.) craie, (inv.) craime. 2. Imperiul otoman = poarta, (fig.) semiluna.

MUCARER s. (IST.) (inv.) mucaremea. (Dom-nul a refuzat sa plateasca ~ Portii otomane.)

SEMILUNA s. v. imperiul otoman, poarta.

PESCHES ~uri n. ist. 1) Dar in bani sau in natura oferit de domnitor Portii otomane. 2) fam. Obiect daruit cu o anumita ocazie; dar; cadou. /<turc. peskes

PLOCON ~oane n. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Dar oferit de supusii Portii otomane, curtii domnesti sau mosierului. 2) fam. Cadou facut unei persoane pentru a obtine o favoare sau drept multumita pentru un serviciu ◊ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva ~ cuiva a prezenta pe cineva in fata cuiva (in semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu

capigiu (capugiu), capigii, (capugii), s.m. (inv.) 1. portar al seraiului unui sultan. 2. trimis al Portii otomane in tarile romane la inaugurarea unei noi domnii sau la mazilirea unui domn.

capugi-basa s.m. (inv.) capul portarilor Seraiului, marele sambelan al Portii otomane.

capu-olan s.m. (inv.) trimisul domnului de la poarta otomana, venit in tara, inainte de instalarea acestuia pe tron.

devlet s.n. (inv.) guvern; poarta otomana.

havalea, havalele, s.f. (inv.) 1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etc. pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului. 2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Tarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura). 3. contributie in bani si natura ceruta de poarta, in contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.

regeal, regeali, s.m. (inv.) mare demnitar al Portii otomane.

saigiu, saigii, s.m. (inv.) 1. slujbas al Portii otomane care strangea in Tarile Romane darea platita in oi; slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop. 2. (in forma: saegiu) furnizor de vite din Tarile Romane pentru macelaria imparateasca din Constantinopol. 3. persoana care indeplinea diverse functii la grajdurile domnesti; comis, grajdar. 4. (la pl.; reg.) flacaii care, in noaptea din ajunul zilei sfantului Dumitru, merg din casa in casa jucand si cantand, in virtutea unei datini.

schemni-ceaus s.m. (inv.) ceaus, reprezentant al Portii otomane, care insotea in Tarile Romane pe noul domn numit de poarta.

ANGIOLELLO, Giovani Maria (1450-1525), vistier al Portii otomane. L-a insotit pe Mehmed II in campania din 1476 impotriva lui Stefan cel Mare, pe care o evoca in memoriile sale.

CARAGEA, familie de boieri de origine greaca, stabilita in Tara Romaneasca in sec. 17. Mai importanti: 1. Nicolae C., mare dragoman al Portii otomane (1769-1774), domn al Tarii Romanesti (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Portii otomane, domn al Tarii Romanesti (1812-1818); a dus o politica fiscala excesiva si a reglementat renta feudala in defavoarea taranimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). In timpul domniei sale a bintuit o epidemie de ciuma („ciuma lui Caragea”).

CAPUCHEHAIE s. f. (Turcism inv.) Reprezentant al domnitorilor romani la poarta otomana. [Var.: capichehaie s. f.] – Tc. kapikahyasi.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Inv.) 1. Slujbas vamal; sef de posta. 2. Intendent al vizirului sau al unui pasa turc, insarcinat cu inspectia curtii acestora. 3. Reprezentant al domnilor romani pe langa poarta otomana. – Tc. kehaya.

IPSILANTI, familie de fanarioti. Mai importanti: 1. Alexandru I., domn al Tarii Romanesti (1774-1782, 1796-1797) si al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administratia si justitia si a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condica (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) si al Tarii Romanesti (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmarit emanciparea de sub dominatia Portii otomane, sprijinind rascoala sarbilor (1804); mazilit in 1806, s-a reintors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat sa se retraga in Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). General in armata rusa; a fost sef suprem al „Eteriei”. In 1821 a trecut in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. Dezavuat de tarul Aleksandru I si intrand in conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Infrant de turci la Dragasani (1821), s-a refugiat in Transilvania si apoi la Viena, unde a fost inchis (1821-1827).

poarta otomana, denumire data Curtii sultanului si, prin extensiune, Imp. otoman. Provine de la titulatura Sublima poarta, cum isi spunea cancelaria sultanului in relatiile diplomatice si in tratatele oficiale.

IOAN VODA CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politica de intarire a autoritatii domnesti, lovind in interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) si de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. Refuzand sa plateasca Portii un bir sporit, in apr. 1574 a inceput razboiul antiotoman, infrangand, la Jiliste (apr. 1574) o armata turco-munteana. A patruns apoi in Tara Romaneasca, inscaunandu-l pe Vintila-Voda, dar, tradat de o parte a boierimii, a fost infrant la Iezeru Cahulului si la Roscani (iun. 1574), fiind ucis de turci in chinuri groaznice. A dezvoltat comertul, a batut moneda proprie, a intarit armata.

SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul otoman si din alte tari musulmane; persoana care poarta (sau purta) acest titlu. ♦ (Inv.) Sultan-mezat = licitatie speciala care avea loc in divanul tarii. – Din tc. sultan.

SANGIAC, (1, 2) sangiacuri, s. n., (3) s. m. (Inv.) 1. Steag turcesc, de culoare verde; (in special) steagul cu semiluna in varf, trimis de poarta noului domn din Principate. 2. Diviziune teritoriala in vechiul imperiu otoman, subimpartire a unui pasalac. 3. Guvernator al unui sangiac (2). [Var.: sangeac s. n.] – Tc. sancak.

RAZBOAIELE BALCANICE, denumire a doua razboaie purtate in Peninsula Balcanica. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

CAROL V (CAROL QUINTUS), rege al Spaniei sub numele de Carol I (1516-1556) si imparat al Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana (1519-1556), din dinastia Habsburg. A reunit sub autoritatea sa teritorii atit de vaste (Germania, cea mai mare parte a Pen. Italice, Spania impreuna cu posesiunile din America), incit se spunea ca in imperiul sau „Soarele nu apune niciodata”. Urmarind crearea unei monarhii catolice universale, a condus lupta impotriva Reformei si a purtat razboaie cu Franta (pentru dominatia in Pen. Italica), cu Imperiu otoman si impotriva principilor protestanti; a abdicat si a impartit imperiul intre fratele sau Ferdinand I (Germania) si fiul sau Filip II (Spania, Tarile de Jos, Italia si coloniile americane).

poarta porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a otomana Imperiul otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.

BEI ~ m. inv. 1) Titlu nobiliar, purtat in tarile din Orientul Apropiat si cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oras sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. 3) Titlu dat de turci dom-nitorilor din Principatele Dunarene. /<turc. bey

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

poarta s. I. 1. prag, usa, (Dobr.) tocat. (A iesit in ~.) 2. (SPORT) (livr.) but. (Apara ~ echipei de fotbal.) II. (IST.) 1. (n. pr.) v. Imperiul otoman. 2. lude.

BEI (‹ tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar in tarile din Orientul Apropiat si Mijlociu. A circulat si sub formele de beg si bek. 2. (In ev. med. in Imp. otoman) Guvernator al unei provincii turcesti sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (In sec. 19-20, in Turcia) Titlu acordat unor ofiteri superiori si unor inalti functionari. 4. (Intre 1705 si 1957, in Tunisia) Titlu purtat de conducatorul ereditar.

RAZBOIUL CRIMEII (1853-1856), razboi purtat intre Rusia, pe de o parte, si Turcia, Marea Britanie, Franta si Regatul Sardiniei, pe de alta. Izbucnit ca urmare a acutizarii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, in general, si problema impartirii posesiunilor Imp. otoman aflat in declin, in special. In primele zile ale razboiului, flota rusa a distrus la Sinope flota turca. Operatiunile militare s-au desfasurat pe Dunare, in Transcaucazia si in Crimeea, in Marea Baltica si in Kamceatka. Teatrul principal al razboiului a fost Crimeea, unde aliatii au provocat infrangeri grele armatei ruse, cucerind, dupa un indelung asediu, orasul Sevastopol (1855). Razboiul s-a incheiat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).

CALLIMACHI (CALMASUL), familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Ioan Teodor C., mare dragoman al Imp. otoman (1741-1751 si 1752-1756) si domn al Moldovei (1758-1761). A dus o politica fiscala excesiva. 2. Grigore C., domn al Moldovei (1761-1764 si 1767-1769). 3. Alexandru C., domn al Moldovei (1795-1799). 4. Scarlat C., domn al Moldovei (1806, 1807-1810, fara a ocupa efectiv tronul, si 1812-1819), animator cultural, initiator al codului de legi al Moldovei care-i poarta numele. Domn al Tarii Romanesti (1821), fara a ocupa efectiv tronul.

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterana; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, comercial si bancar al tarii. Constr. de masini. Ciment; rafinarie de petrol. Ind. alim., de tricotaje si de prelucr. a pieilor. Patru universitati (intre care una franceza si alta americana). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, in ev. med. s-a aflat in stapinirea arabilor, a cruciatilor (1110-1187 si 1197-1291), iar mai tirziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populatiei – musulmani, crestini si refugiati palestinieni (dupa 1975) – a provocat violente lupte de strada soldate cu numeroase victime si distrugerea practic a orasului.

IRAKLION (HERAKLION), oras in Grecia (Creta), port la M. Egee; 117,2 mii loc. (1991). Aeroport. Ind. textila, chimica si alim. (vinuri). Export de vin, fructe, masline, piei si conserve. Muzeu de arheologie cu o bogata colectie de arta minoica. Monumente de arhitectura din sec. 16. Turism. Baza navala maritima. Fundat de arabi (828) in apropierea anticului Cnossos, a fost cucerit de bizantini (960-961) si de venetieni (1204), care l-au numit Candia si l-au stapanit pana cand, dupa un indelung asediu (1649-1669), a intrat in componenta Imp. otoman. In 1913, o data cu ins. Creta, s-a unit cu Grecia.

SAMSUN, oras in N Turciei, port la golful omonim al Marii Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de masini, chica (ingrasaminte), textila si alim. Productie de tigarete. Exporta tutun, tigarete, lana, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Intemeiat in 562 i. Hr. de colonistii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel Mare in sec. 4 i. Hr., de romani in anul 71 i. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortareata pe care au numit-o Samsun, cu existenta de sine statatoare pana in 1425, cant turcii otomani le-au unit intr-o singura asezare. Anexat de Rusia in 1783. Distrus in mare parte de incendiul din 1869.

BAGDAD (BAGHDAD), cap. Iraqului, port pe fl. Tigru; 3,94 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international (Bamerni). Pr. centru politic si economic al tarii; centru comercial. Fabrici de textile (matase si lina) si de tricotaje, de prelucr. a pieilor; covoare; ciment, produse electrotehnice, mat. rulant; rafinarie de petrol (Ad Daura). Doua universitati. Centru al culturii arabe in ev. med. Monumente arhitectonice din sec. 13 (minarete, mausolee). Moscheea de aur (sec. 16). Muzeu national. Intemeiat in 762 de califul Al-Mansur, a devenit capitala Califatului arab condus de dinastia Abbasizilor, fiind unul dintre cele mai importante centre economice si culturale ale Orientului medieval. Ocupat succesiv de Buizi, turcii selgiucizi, mongoli, turcii otomani, persi, englezi. Capitala Iraqului din 1921.