poama, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

POMUSOARA ~e f. (diminutiv de la poama) 1) reg. Coacaz salbatic cu fructe acre, de culoare rosie. 2) Fruct al coacazului salbatic. 3) la pl. Fructe ale arbustilor (cultivati sau salbatici). /poama + suf. ~usoara

ciumari, ciumarasc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre vin si poame) a se face astringent, a se acri. 2. a se mania, a se supara, a se necaji; a se vaita.

buberic m. (cp. cu ung. boborek, besicuta, pin aluz. la poamele capsulare ale acestei plante. C. si cu turc. bubrek, rinichi). O planta puturoasa cu gust acru si amar si care creste pin locuri umede (scrofularia nodosa). Odinioara era uzitata in med. – Se numeste si frunza de buba cea rea si urzica neagra.