Rezultate din textul definițiilor
ALFA2 s. m. invar. planta graminee originara din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hartie alfa = hartie de calitate superioara, fabricata din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.
CIUMIZA, ciumize, s. f. planta graminee furajera cu frunze late si cu inflorescenta un panicul (Setaria italica-maxima). – Et. nec.
GAOLEAN ~i m. planta graminee furajera, asemanatoare cu porumbul, avand seminte bogate in proteine si grasimi. [Sil. ga-o-le-an] /<fr. gaolian, rus. gaolean
ALFA s.n. invar. (Bot.) planta graminee din nordul Africii si din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hartie alfa = hartie de calitate superioara, fabricata din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa].
GAOLEAN s.m. planta graminee cu tulpina suculenta si frunze asemanatoare cu ale porumbului, cultivata in estul Asiei pentru furaje. [< rus. gaolean, cf. fr. gaolian].
NARD s.m. planta graminee originara din regiunea Himalaia. ♦ Parfum fin extras din aceasta planta. [< fr. nard, cf. lat. nardus].
secara s. f. – planta graminee (Secale cereale). – Var. sacara. Mr., megl. sicara, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Puscariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segala si lat. sēcāle › alb. thekere, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secarea, s. f. (planta furajera, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secarica, s. f. (chimen; rachiu de secara); secarita, s. f. (chimen; planta, Ramischia secunda); secaros, adj. (se zice despre griul amestecat cu secara).
tenchi (-i), s. m. – 1. Porumb. – 2. planta graminee, Triticum monococcum. Mag. tengeri „porumb” (Tiktin; Candrea).
timoftica (-ci), s. f. – planta graminee (Phleum pratense). – Var. iarba-lui-Timofte. De la Timofte ‹ sl. Timothej.
GLUMA2, glume, s. f. (Bot.) Bractee situata la baza fiecarui spiculet al unei plante graminee. – Din fr. glume.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.
PALEE2, palee, s. f. Invelis floral al plantelor graminee, alcatuit din doua frunzisoare care se afla pe axa spiculetului, la baza fiecarei flori. – Din lat. palea, germ. Pale.
TRESTIOARA, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina inalta, asemanatoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioara.
SPICULET, spiculete, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicusor, spicut. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescente care impreuna formeaza spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -ulet.
STEPA, stepe, s. f. Intindere de loc arid, de obicei ses, acoperit cu o vegetatie compusa in special din plante graminee, plante cu rizomi, tufisuri si plante spinoase; formatie vegetala care creste pe acest loc. – Din rus. step'.
CEREALA ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate si cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale, ca materie prima pentru industrie etc. (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.). 2) planta din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. cereale, lat. cerealis
GRAUNTOASE f. pl. pop. Grup de plante graminee, cu tulpini neramificate, cultivate pentru boabele lor, folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale si ca materie prima pentru industria usoara (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.); cereale. /graunt(e) + suf. ~oase
MALURA f. 1) Boala care ataca unele plante graminee, cauzata de ciuperci parazite ce distrug continutul boabelor, formand in interiorul lor o pulbere neagra. 2) Ciuperca microscopica care produce aceasta boala. 3) Pulberea neagra din interiorul boabelor atacate de aceasta ciuperca. [G.-D. malurii; Acc. si malura] /cf. ngr. meluri
MONOCOTILEDONAT e n. 1) la pl. Clasa de plante superioare al caror cotiledon are un singur embrion (reprezentanti: gramineele). 2) planta din aceasta clasa. /
PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) Multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea
taposica s.f. (reg.) planta graminee, cu tulpina rigida, cu frunze subtiri rigide si cu spice lungi; paisita.
ALFA2 s. m. inv. planta graminee din Africa si Spania, pentru hartie, fibre, tesaturi etc. ♦ hartie ~ = hartie de calitate superioara, din frunzele acestei plante. (< fr. alfa)
SORG s. m. planta graminee furajera, rezistenta la seceta, cu frunze liniare mari si cu inflorescenta in forma de panicul. (< fr. sorgho, it. sorgo)
VETIVER s. m. planta graminee cultivata in India si in Antile pentru radacinile ei, din care se extrage un ulei folosit in industria parfumurilor. (< fr. vetiver)
spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescenta a plantelor graminee. – 2. Virf, pisc, parte inalta. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Puscariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. epi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoana care spicuieste); inspica, vb. refl. (a da in spic; a creste plantele; a-i da mustata; a i se face parul maciuca).
bambu m. (fr. bambou, sp. it. bambu, d. maleazu bambu). Un fel de planta graminee gigantica (pina pe la 25 m.) care creste pe la tropice si din care se fac bastoane, prajini, mobile s.a. – Gen. ar fi bambuului, pl. bambui.
alfa f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O planta graminee din care se fac impletituri si hirtie. Creste pin [!] nordu Africii si sudu Europei.
anual, -a adj. (lat. annualis). Care tine un an: plantele graminee is anuale. Care revine in fie-care an: venit anual. Adv. Pe an: o mie de franci anual.
colilie f. (sirb. kovilje, bg. kovilo, kovileak). Bot. O planta graminee care produce o tufa de spice foarte lungi cu peri moi si albi de aspectu unui mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea paru alb colilie, a avea paru alb de tot si lung. V. nagara si stuf.
bucatel m., pl. ei (d. bucata). O planta graminee care creste pin finete (agrostis canina).
MEISOR, meisori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) planta cu radacina taratoare si florile de culoare verde-deschis sau violeta; mei-paduret (Millium effusum); b) planta cu frunze paroase si flori violacee, alcatuind spice asezate ca niste degete (Panicum sanguinale); c) mei marunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -sor.
CEREALA, cereale, s. f. (La pl.) Grup de plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.), cu radacini fasciculate, tulpini neramificate si fructele cariopse, ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. cereale.
TEPOSICA, teposici, s. f. 1. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. planta paroasa din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Tepos + suf. -ica.
PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.
TIMOFTICA, timoftici, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cultivata ca planta furajera (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ica.
MALAI ~ie n. 1) planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.
VETIVER s.m. planta din familia gramineelor cultivata in unele regiuni tropicale pentru radacinile ei, din care se extrage un ulei folosit in industria parfumurilor. [< fr. vetiver].
codina, codini, s.f. (reg.) 1. lana de calitate proasta (de la cozile, picioarele si capul oilor); miezura. 2. ramasita de grau sau de porumb cu gunoaie; goz, zoana. 3. stiulete de porumb pipernicit; ghijura, glodar, baherca. 4. ramasite de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. planta din familia gramineelor care creste prin livezi si fanete.
paiusita, paiusite, s.f. (reg.) planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi.
parusca s.f. (reg.) planta din familia gramineelor cu spice lungi; taposica, paisita. 2. loc de pasunat pe un munte.
pernej s.m. (reg.) 1. iarba-neagra. 2. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi; taposica.
TAPOSICA s. f. 1. planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. planta paroasa din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din teapa + suf. -os-ica.
CEREALA, cereale, s. f. Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.) ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; grane, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. cereale (lat. lit. cerealis).
BUCATEL s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucatea (prin substituire de sufix).
GAOLEAN, gaoleani, s. m. planta furajera din familia gramineelor, asemanatoare cu porumbul, cu seminte bogate in proteine si grasimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.
GRAU, (1) s. m., (2) grane (graie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu radacina adanca, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenta in forma de spic, din ale caror boabe se face faina (Triticum); planta care face parte din acest gen. ♦ Samanta acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semanatura, lan, holda de grau (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub forma de boabe. – Lat. granum.
ZIZANIE, zizanii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemanator cu cel al pirului, cultivata ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). [Var.: zazanie s. f.] – Din ngr. zizania.
MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.
PAIUSCA s. f. Mica planta erbacee din familia gramineelor, cu florile dispuse in spiculete mici (Festuca pseudovina). – Pai + suf. -usca.
PARANG s. m. (Reg.) Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parinc, paring, parang s. m.] – Lat. panicum.
PERISOR2, perisori, s. m. 1. Diminutiv al lui par2. 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fata superioara si paroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mica planta erbacee cu tulpina fina, cu frunze late, acoperite cu peri scurti, si cu flori mici rosietice (Circaea alpina). – Par2 + suf. -isor.
PIEPTANARITA, pieptanarite, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lunga si subtire terminata in spic, spontana sau cultivata ca planta de nutret (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. -arita.
VITELAR, vitelari, s. m. 1. Persoana care supravegheaza si ingrijeste viteii. 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu miros placut, cu frunze lungi, cu florile grupate in spic; parangina (Anthoxanthum odoratum). – Vitel + suf. -ar.
ODOS s. m. (Reg.) Numele a doua specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, raspandite in culturi ca buruiana (Avena factua si stigosa). – Din magh. vadosz.
SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.
OREZ s. m. planta alimentara din familia gramineelor, cu tulpina dreapta, cu frunze liniare alungite si cu spice mici, cultivata in terenuri umede pentru fructele ei cu seminte foarte hranitoare, bogate in amidon (Oryza sativa). ♦ Semintele acestei plante. – Din bg. oriz.
FIRUT, -A, firute, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte raspandite in vegetatia pajistilor naturale (Poa). – Fir + suf. -ut.
OVASCIOR subst. planta erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, cultivata pentru nutret (Arrhenatherum ciatius). – Ovas + suf. -cior.
ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
F*******A, f*******e, s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.
MEI subst. 1. S. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
MOHOR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascutite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse in spice cilindrice, dintre care unele se cultiva ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care creste mohor. – Din magh. mohar.
NAGARA s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, caracteristica vegetatiei din stepe, cu paiul inalt, frunzele inguste si spicul cu fire lungi si aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghina. [Var.: negara s. f.] – Et. nec.
DUGHIE, dughii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite si ascutite la varf, cu flori dispuse in spice, cultivata ca planta de nutret; parang (Setaria italica). – Et. nec.
COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.
TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.
TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat2, tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.
SADINA, sadine, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze paroase si cu spiculete violete sau galbui, avand la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.
SALBATIE, salbatii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida, cu florile reunite intr-un spic si cu fructe otravitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.
SECAREA, secarele, s. f. planta erbacee din familia gramineelor asemanatoare cu ovazul (Bromus secalinus). – Secara + suf. -ea.
SECARA s. f. 1. planta anuala din familia gramineelor, cu paiul mai inalt si cu spicul mai aspru decat al graului, care se cultiva ca planta alimentara si furajera (Secale cereale). 2. Compus: secara-cornuta = conul-secarei. – Lat. secale.
COSTREI, costrei, s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom tarator si cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic si cu spiculete roscate, cea mai daunatoare buruiana din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. kostrjava.
COLILIE ~i f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina subtire, e****a, cu peri albi in varful semintelor. [Art. colilia; G.-D. coliliei; Sil. -li-e] /cf. sb. kovilje
DUGHIE ~i f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze late si cu seminte ca ale meiului, cultivata pentru nutret. [Sil. -ghi-e] /Orig. nec.
MEISOR m. planta erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificata, frunze inguste si cu flori de culoare verde-deschisa sau violeta. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~isor
MOHOR ~oare n. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ascutite si cu flori galbene-ruginii, dispuse in spice cilindrice. /<ung. mohar
TREMURATOARE ~ori f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse in spiculete si cu frunze lanceolate care tremura la adierea vantului. /a tremura + suf. ~toare
TRESTIOARA ~e f. (diminutiv de la trestie) planta erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu trestia, dar cu tulpina mai mica. /trestie + suf. ~oara
CEREALA s.f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc in alimentarea oamenilor si a animalelor sau in diferite industrii; grane. [Pron. -re-a-. / < fr. cereales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeita agriculturii la romani].
RAIGRAS s.n. planta erbacee din familia gramineelor, insamantata pentru peluze, terenuri sportive, pasuni etc. [Pron. rai-. / < fr. ray-grass, engl. ryegrass, cf. germ. Raigras].
paiusan, paiusani, s.m. (reg.) planta erbacee din familia gramineelor asemanatoare cu ovazul, cultivata pentru nutret; obsiga.
papusoaica, papusoaice, s.f. (reg.) 1. papusa mare, papusoaie. 2. planta erbacee din familia gramineelor cu spiculete roscate; costrei.
papusoaie s.f. (reg.) 1. papusa mare, papusoaica. 2. manusa de in sau de canepa; gluga, gramada de manusi. 3. planta erbacee din familia gramineelor; costrei.
parangina, parangini, s.f. (reg.) 1. planta erbacee din familia gramineelor, cu miros placut, cu frunze lungi, cu flori grupate in spic, vitelar. 2. iarba-Sfintei-Marii. 3. trestie de camp. 4. planta denumita si tremuratoare.
plosnitar, plosnitari, s.m. (reg.) planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite verzui sau purpurii; tremuratoare.
susau s.n. (reg.) nagara (planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul inalt, frunzele inguste si spicul cu fire lungi si aspre).
CEREALE RE-A-/ s. f. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc la alimentarea oamenilor si a animalelor, sau in diferite industrii. (< fr. cereales, lat. cerealia)
GAOLEAN s. m. planta furajera din familia gramineelor asemanatoare cu porumbul, cultivata in estul Asiei. (< rus. gaolean, fr. gaolian)
RAIGRAS s. n. planta erbacee din familia gramineelor, insamantata pentru peluze, terenuri sportive, pasuni etc. (< germ. Raigras)
orz s. m. – planta erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Puscariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grine); orzarie, s. f. (lan de orz); orzisor, s. m. (arpacas); orzoaica, s. f. (varietate de orz); orzaret (var. urzaret), adj. (varietate de pere).
ovaz (-zuri), s. n. – Numele unor plante erbacee din familia gramineelor (Avena). – Var. ovas. Megl. uves. Sl. ovisu, ovesu (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 235), cf. bg. ovisi (Conev 47), slov., ceh. oves, pol. owies. Z final, care nu este in sl., e greu de explicat, dar cf. lituan. aviza, let. duza. – Der. ovascior, s. m. (planta furajera, Arrhenatherum elatius).
BUCATEL s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee dispuse in forma de spic (Agrostis canina). – Din bucatea.
ZIZANIE, zizanii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemanator cu cel al pirului; se cultiva ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). – Ngr. zizania.
GAOLEAN (< rus.) s. m. planta anuala din familia gramineelor, cu seminte mici, bogate in proteine si grasimi (Sorghum chinense). In Romania se cultiva pentru nutret.
GOLOMOZ1 s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu flori rosietice sau violete, cultivata ca planta furajera (Dactylis glomerata). [Var.: golomat s. m.] – Et. nec.
MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.
PIR s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu rizom tarator, cu frunze liniare aspre si cu flori verzi, grupate in spice, care creste spontan, impiedicand dezvoltarea plantelor de cultura (Agropyrum repens). ◊ Pir paduret = specie inalta de pir, care ajunge pana la 1 m, cu frunzele aspre, cenusii-verzui si cu spicul lung si subtire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.
SORG s. m. planta furajera anuala din familia gramineelor, rezistenta la seceta, cu frunze lungi, mari si cu inflorescente in forma de panicul (Sorghum vulgare). – Din fr. sorgho, it. sorgo.
COSTREI m. planta erbacee anuala din familia gramineelor, cu flori purpurii si radacini taratoare, puternice, daunatoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. kostrjava
graminee ~ f. 1) la pl. Familie de plante monocotiledonate, cu tulpina inalta (in noduri si internoduri), cu frunze inguste, liniare, si cu inflorescenta in forma de spic (reprezentanti: porumbul, graul, secara etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. graminee
MEI ~ m. 1) planta erbacee furajera din familia gramineelor, cu seminte mici, ovale, care se folosesc in alimentatie. 2) Semintele acestei plante folosite ca hrana pentru vite si pasari. /<lat. milium
CAATINGA (‹ fr.) s. f. Padure tropicala rara, in E Pod. Braziliei (America de Sud), caracterizata prin arbori mici si vesnic verzi, prin abundenta de plante tepoase si prin absenta gramineelor.
OBSIGA (‹ scr.) s. f. planta furajera perena din familia gramineelor cu radacini puternice, stoloni subterani lungi si tulpina inalta pana la 140 cm, cu frunze liniare, late, si cu inflorescenta un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistenta la seceta, intra in componenta pasunilor si fanetelor cultivate, in amestec cu alte graminee si leguminoase. Se mai cultiva pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri si diguri, nisipuri miscatoare etc. Creste si spontan in fanetele din regiunile secetoase.
OVAZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutret din familia gramineelor, cu paiul drept si cu inflorescenta ramificata (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Seminte de ovaz (1), folosite ca hrana pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semanaturi de ovaz (1). [Var.: ovas subst.] – Din sl. ovesu.
graminee s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate cu inflorescenta in forma de spic si cu tulpina paioasa; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ne-e, sg. invar. / < fr. graminees, cf. lat. gramineus < gramen – iarba].
graminee s. f. pl. familie de plante fanerogame angiosperme cu inflorescenta in forma de spic si cu tulpina paioasa. (< fr. graminees)
COLILIE (‹ scr.) s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte pina la 100 cm, formind tufe dese, cu frunze inguste, inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute, in general, cu perisori albi, moi; cresc in stepe si locuri uscate. Sin. nagara. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu parul complet alb.
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
graminee, graminee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu radacina fasciculata, cu tulpina formata din noduri si internoduri, cu inflorescenta in forma de spic; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. graminee.
V******T, -A adj. (Despre plante) La care portiunea inferioara a frunzei invaluie ramul sau tulpina ca frunzele gramineelor. [< fr. v******t].
TEACA teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) in care se tin obiecte taioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lama in care se fixeaza coada sau manerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Invelis al semintelor, avand forma alungita si constand din doua valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care imbraca tulpina. /<lat. theca
mei (meiuri), s. n. – O anumita graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. milium (Puscariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s. n. (caderea florii la vita de vie), al carui semantism nu este clar; meisor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiste, s. f. (cultura de mei).
