CEASORNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare intr-o uzina, intreprindere etc., care imprima pe fisele individuale momentul intrarii si iesirii muncitorilor. 2. (Bot.) planta agatatoare cu flori albe, trandafirii si albastrii (Passiflora coerulea). - Din bg., scr. casovnik (modificat dupa ornic).

INDRUSAIM, indrusaimi, s. m. 1. planta agatatoare decorativa din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe; sangele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Muscata. [Var.: indrisaim s. m.] – Din tc. itirsahi, itrisahi.

COBEA s.f. (Bot.) planta agatatoare originara din Mexic, cultivata pentru florile sale mari, colorate in alb sau albastru-violet. [Pron. -be-a. / < fr. cobea, cf. Cobo – botanist spaniol].

GAMBIR s.m. (Bot.) planta agatatoare din regiunile subtropicale, din ale carei frunze se obtine un extract tanant si care se foloseste si in medicina ca astringent. [< fr. gambir, germ. Gambir].

iedera s. f. – 1. planta agatatoare cu frunze verzi stralucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadira, megl. iadra. Lat. hedera (Puscariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.

BOUGAINVILLEA [bughẽvilea] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. planta agatatoare, originara din America, cultivata ca ornamentala pentru bracteele mari, rosii-violacee stralucitoare, ce inconjura florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. 2. Hidrozoar din Oc. Atlantic, asemanator ca aspect cu b. (1), care se reproduce eliberind in apa meduze minuscule, purtatoare de organe s*****e.

LANDRA, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceata galagioasa, gramada. ◊ Expr. A pleca (sau a se tine) landra = a merge in card, tinandu-se scai unul de altul. 2. planta agatatoare cu flori purpurii si violete (Vicia striata).

agatator, -OARE, agatatori, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agata. Plante agatatoare. II. 1. s. f. Siret sau lantisor cusut la o haina spre a o putea atarna in cui; atarnatoare. 2. (La pl.) Grup de pasari avand la fiecare picior cate doua degete dispuse inainte si cate doua inapoi, care le permit sa se agate cu usurinta de copaci. [Var.: acatator, -oare adj.] – Agata + suf. -ator.

ARAC, araci, s. m. Par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haraki.

ARACI, aracesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vita de vie sau alte plante agatatoare. [Var.: haraci, haragi vb. IV] – Din arac.

BOLTA, bolti, s. f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. ♦ Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (In sintagma) Bolta cereasca sau bolta cerului = cer² (1). 2. (In sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

GAMBIR s. m. Numele a doua plante agatatoare subtropicale, din ale caror frunze se obtine un extract folosit ca astringent (Ourouparia si Uncaria gambir). – Din lat. [Ourouparia si Uncaria] gambir, numele stiintific al plantelor.

ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agatatoare ornamentale, cu flori mov-roscate sau albastre, avand corola in forma de palnie; buna-dimineata, adormitele (Ipomaea, Pharbitis); (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

PERGOLA, pergole, s. f. Constructie usoara intr-un parc sau intr-o gradina, formata dintr-o retea de grinzi de lemn sustinute de siruri de coloane, de stalpi, pe care se intind plante agatatoare decorative. – Din fr., it. pergola.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpina a unor plante agatatoare sau taratoare; p. ext. lastar. [Pl. si (m.) vreji] – Din bg. vrez.

SPALIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ Alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

RADICANT, -A, radicanti, -te, adj. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite radacini; (despre plante) agatator prin radacini suplimentare. – Din fr. radicant.

SUITOR, -OARE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urca, ascendent; spec. (despre plante) agatator. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonatie crescanda; ascendent. 3. S. f. Trecere verticala sau inclinata prin care se realizeaza legatura intre doua lucrari miniere situate la nivele diferite sau intre un orizont subteran si suprafata si care nu este echipata cu mijloace de transport. 4. S. m. (Inv.) Ruda in linie ascendenta. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

CURPEN, curpeni, s. m. 1. Mladita lunga si subtire a vitei de vie sau a altei plante agatatoare, care se incolaceste sau se agata de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramura tanara si flexibila. 2. Arbust cu tulpina subtire, agatatoare si ramificata, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, in panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.

CARCEL s. 1. (reg.) acatele (pl.) cir. (~ al unor plante agatatoare.) 2. v. capusa. 3. (BOT.) (Ephedra distachya) slabanog.

ARAC ~ci m. Par lung si subtire folosit pentru sustinerea vitei de vie sau a unor plante agatatoare. /<ngr. haraki

A ARACI ~esc tranz. (plante agatatoare, mai ales vita de vie) A pune pe araci. /Din arac

BOLTA bolti f. 1) Parte interioara, boltita cu baza circulara a acoperisului unui edificiu; cupola. 2) Incapere cu tavanul concav. ◊ bolta cereasca (sau bolta cerului) cerul. bolta palatina palatul, cerul gurii. 3) Constructie speciala din vergele de lemn sau de metal, indoite in forma de arc, care serveste drept sprijin pentru plantele agatatoare. [G.-D. boltii] /<sb. bolta, ung. bolt

CRAMPON ~oane n. 1) Cui de otel cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2) Bucata mica de piele, cauciuc, lemn sau cuie de metal fixate pe talpa unor bocanci de sport pentru a impiedica alunecarea. 3) Radacina adventiva a plantelor agatatoare, cu ajutorul careia se agata de corpurile din apropiere. /<fr. crampon

A HARAGI ~esc tranz. (plante agatatoare, mai ales vita de vie) v. A ARACI.

MAZARE f. 1) planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

PERGOLA ~e f. Constructie usoara intr-un parc sau intr-o gradina, constand dintr-o retea de grinzi sustinute de piloni, pe care se intind plante agatatoare decorative. /<fr., it. pergola

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

JUNGLA s.f. Desis (adesea mlastinos) format din ierburi inalte, din arbori si din plante agatatoare, care acopera regiunile tropicale ale Indiei, ale Asiei de sud-est si ale Africii meridionale. ◊ Legea junglei = dominarea violentei, a fortei brutale in raporturile dintre oameni. [< fr. jungle, cf. hind. djangale, pers. djangal, djengel – padure, codru, desis].

VOLUBILISM s.n. Incolacire a plantelor agatatoare; volubilitate (2). [ < fr. volubilisme].

CRAMPON s.n. 1. Piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. Mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ♦ Pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. [< fr. crampon].

pocit², pocita, adj. (reg.; despre un teren) inchis, imprejmuit cu pocii (cu crengi infipte in pamant); (despre vita de vie sau alte plante agatatoare) aracit.

racorel, -ica, racorele, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui racoare. 2. nume de plante agatatoare; volbura, zorele.

PERGOLA s.f. (Arhit.) Constructie din grinzi de lemn sustinute de coloane, folosite in parcuri si gradini pentru a se ridica pe ele plantele agatatoare. [< it., fr. pergola].

RADICANT, -A adj. (Despre tulpina) Care are capacitatea de a emite radacini; (despre plante) agatator prin radacini suplimentare. [< fr. radicant].

SPALIER s.n. 1. Scara facuta din bare paralele (de lemn) pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. Sir de plante sau arbusti cu ramurile tunse, care alcatuiesc un perete de verdeata in lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete; scara fixa. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)

PERGOLA s. f. constructie usoara din grinzi de lemn sustinute pe coloane, folosite in parcuri si gradini pentru a se ridica pe ele plantele agatatoare. (< fr., it. pergola)

SPALIER s. n. 1. scara din bare paralele pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. sir de tufe tunse, perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete. (< germ. Spalier)

vrej (vrejuri), s. n. – Tulpina, lastar al plantelor agatatoare. – Var. vreaje, vreaja. Mr. vreaje. Bg. vreza, sb. vriez (Tiktin; Conev 50).

agatator, -OARE, agatatori, -oare, adj. Care se agata. Plante agatatoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de pasari avand la fiecare picior cate doua degete dispuse inainte si cate doua inapoi, ceea ce le permite sa se agate cu usurinta de copaci; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. [Var.: acatator, -oare adj.] – Din agata + suf. -(a)tor.

ARAC, araci, s. m. Par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Ngr. haraki.

ARACI, aracesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vita de vie sau alte plante agatatoare. [Var.: haraci, haragi vb. IV] – Din arac.

BOLTA, bolti, s. f. 1. Element de constructie cu suprafete curbe si cu suprafata inferioara bombata in sus, care acopera in intregime un spatiu, o incapere, o cladire etc. sau constituie elementul principal de rezistenta al unei constructii. ♦ Fig. Cer². ♦ (Arh.; rar) Arcada. ♦ Constructie usoara in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Acoperis in forma de arc, format din ramurile dese ale copacilor. ♦ Incapere sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Gang (cu tavan arcuit). 2. (Reg.) Pravalie, dugheana. 3. (Reg.) Caruta cu coviltir. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – (1) Sb. bolta (<it.), (2) magh. bolt (<it.).

ZOREA, zorele, s. f. Nume dat unor plante agatatoare ornamentale, cu flori rosii sau albastre, avand corola in forma de palnie (Ipomaea). – Din zori¹.

brionie f. (vgr. bryonia, d. bryo, rasar, inverzesc, abud. V. brei). Bot. O planta agatatoare. V. mutatoare.

condur m. (turc. kondura, kundura, d. ngr. kondura [scris kontura], d. kontos, scurt, si ura, coada; bg. kundura, sirb. kondur, rut. kondury). Rar azi. Pantof femeiesc cu calciiu inalt. Conduru doamnei, altingic, coltunas, sultanica, o planta agatatoare cu flori mari galbene rosiatice originare din Peru (tropaeolum majus). V. papuc.

BORCEAG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a doua plante: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructe in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de mazariche sau de mazare furajera cu o cereala paioasa, folosit ca nutret. – Din bg. borcak.

HAMEI s. m. planta erbacee agatatoare cu flori galbene-verzui, ale carei inflorescente femele aromatice si amare se intrebuinteaza la fabricarea berii (Humulus lupulus). [Var.: hamei s. m.] – Din sl. chumelĩ.

IMPARATEASA, imparatese, s. f. 1. Sotie de imparat sau femeie care conduce un imperiu. 2. planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutatoare (Bryonia dioica). – Imparat + suf. -easa.

MAZARE s. f. planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.

PASIFLORA, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agatatoare, cu tulpina lemnoasa si cu flori albastrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.

liana s.f. planta lemnoasa agatatoare, caracteristica padurilor tropicale. (fr. liane)

VITACEE, vitacee, s. f. (La pl.) Familia de plante lemnoase, agatatoare, avand ca prototip vita de vie; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. vitacees.

ORESNITA, oresnite, s. f. planta erbacee agatatoare, melifera, cu frunzele terminate printr-un carcel ramificat, cu florile purpurii, placut mirositoare si cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. oresak.

ZOREA, zorele, s.f. planta decorativa agatatoare, avand flori de diferite culori, cu corola in forma de palnie, care se deschid in zori si se inchid cand incalzeste soarele.

MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

CONDUR, conduri, s. m. 1. (Inv.) Pantof femeiesc cu toc inalt, impodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = planta ornamentala agatatoare, cu flori mari, galbene-roscate si cu un pinten drept; caltunasi, conduras (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.

AMPELIDACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare (reprezentant: vita de vie). 2) planta din aceasta familie. /<fr. ampelidacee

HAMEI m. planta erbacee agatatoare, cultivata pentru florile aromate si amare, folosite la fabricarea berii si in scopuri medicinale. /<sl. chumeli

IMPARATEASA² ~ese f. planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa

LASNICIOR ~i m. planta erbacee agatatoare cu flori violete si fructe bace, otravitoare, a carei tulpina se foloseste in medicina. /cf. sl. lasina

LIANA ~e f. planta erbacee agatatoare cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, care creste incolacindu-se pe trunchiurile si ramurile copacilor, mai ales in padurile tropicale si in jungla. [G.-D. lianei; Sil. li-a-] /<fr. liane

MUTATOARE ~ f. planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator

TELEGRAF² ~i m. planta erbacee agatatoare, cu frunze in forma de inima si cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosita in scopuri decorative. /<fr. telegraphe, germ. Telegraph

TIGVA ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; teasta; scafarlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om marginit. 3) planta erbacee agatatoare cu tulpina culcata, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tatarca. 4) Vas facut din fructul uscat si scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tatarca. /<bulg., sb. tikva

VITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare, cu frunze palmat-lobate si cu fructe bace, carnoase (reprezentant: vita de vie). 2) planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. vitacees

GLICINA¹ s.f. planta decorativa agatatoare, cu flori albastre si parfumate. [< fr. glycine].

VITACEE s.f.pl. Familie de plante lemnoase agatatoare, din care face parte vita de vie; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. vitacees].

LIANA s.f. planta lemnoasa agatatoare, caracteristica padurilor tropicale. [Pron. li-a-. / < fr. liane].

LUFA s.f. planta cucurbitacee agatatoare din Africa si Asia, al carei fruct, de forma alungita, se consuma ca leguma inainte de a se coace. [< fr. luffa].

prisc s.m. sg. (reg.; in sintagma) prisc pasaresc = planta erbacee agatatoare, melifera, cu flori purpurii mirositoare si cu tuberculi comestibili; oresnita.

sorhan, sorhane, s.n. (reg.) 1. planta erbacee agatatoare, cu fructe bombate; tigva, talv. 2. (in forma: surhan) obiect de tinichea, in forma de tigva lunguiata, folosit la trasul vinului din butoi.

GLICINA¹ s. f. planta decorativa agatatoare, cu flori albastre si parfumate, asemanatoare cu ale salcamului. (< fr. glycine, lat. glycina)

LUFA s. f. planta cucurbitacee agatatoare din Africa si Asia, al carei fruct, uscat, serveste ca burete de baie; buretele insusi. (< fr. luffa)

BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a doua plante din familia leguminoaselor: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructele in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase si cereale, cultivate pentru nutret. 3. Semanatura de borceag (2). – Bg. borcak.

VANILIE, vanilii, s. f. 1. planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.

ATARNATOARE, atarnatori, s. f. agatatoare (la haina). 2. planta erbacee ornamentala cu flori mici roz-purpurii, asezate in fascicule (Zebrina pendula). – Atarna + suf. -atoare.

LASNICIOR, lasniciori, s. m. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii la maturitate, a carei tulpina se intrebuinteaza in ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.

TARTACUTA, tartacute, s. f. 1. planta taratoare sau agatatoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiete, rosii si cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumet) Cap. ♦ Fiinta mica, bondoaca. – Tatarca + suf. -uta.

INITA ~e f. planta erbacee parazita, agatatoare, cu tulpina filiforma, lipsita de frunze; tortel. [Sil. -ti-a] /in + suf. ~ita

LUMINOASA f. pop. planta erbacee perena agatatoare, cu flori albe, acoperita cu peri moi. /<lat. luminosus

VREJ ~uri n. Tulpina a plantelor taratoare sau agatatoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrez

pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.

VITACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, agatatoare: vita de vie. (< fr. vitacees)

CASTRAVETE, castraveti, s. m. planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).

CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).

CUCURBITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, taratoare sau agata-toare, cu frunze mari si fructul carnos, cu coaja tare (reprezentanti: dovleacul, pepenele etc.). 2) planta din aceasta familie. /<fr. cucurbitacee

agatator adj. catarator, suitor, urcator. (Plan-ta ~.)

CONDUR ~i m. inv. poet. Pantof femeiesc de stofa, cu toc inalt, impodobit cu broderii. ◊ ~ul-doamnei planta decorativa anuala, cu tulpina agatatoare, frunze verzi-albastrui si flori mari portocalii. /<turc. kundura

SCAI ~ m. 1) planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze prelungi si cu fructe globuloase, acoperite de numerosi spini agatatori. 2) Fructul ghimpos al acestei plante. ◊ A se tine ~ de cineva (sau a se tine de cineva ca ~ul de oaie) se spune despre o persoana care deranjeaza in permanenta pe cineva. ~ voinicesc planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si spinoasa, cu frunze opuse, lanceolate si flori liliachii (uneori albe). [Monosilabic] /< sb. ckalj

SUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urca; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care creste in sus, incolacindu-se in jurul altei plante sau al unui suport; agatator; volubil; urcator; catarator. /a sui + suf. ~tor

VANILIE ~i f. 1) planta tropicala erbacee cu tulpina agatatoare si fructe carnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /<fr. vanille, it. vaniglia

URCATOR, -OARE, urcatori, -oare, adj. (Despre plante) Care se agata, se urca; agatator, suitor. – Urca + suf. -ator.

VENTRILICA, ventrilici, s. f. 1. planta erbacee cu tulpina culcata sau agatatoare si cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. planta erbacee paroasa, cu tulpina taratoare la baza si ridicata la varf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi inchise (Veronica officinalis). – Et. nec.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

CUCURBITACEE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini taratoare sau agatatoare, cu frunze mari, cu fructul carnos avand coaja tare; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) planta cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacee.

agatator ~oare (~ori, ~oare) (mai ales despre plante) Care se agata. /v. a agata

TRAMBITA² ~e f. Arbust agatator cu flori galbene-rosietice, cultivat ca planta ornamentala. ◊ ~a-ciobanului planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotei. /<sl. tronbica

CONVOLVULUS s. m. planta erbacee perena, cu tulpina taratoare sau agatatoare, lunga si cu flori albe; volbura, rochita-randunicii. (<fr., lat. convolvulus)

SALCE¹ s. f. planta erbacee exotica din familia liliaceelor, cu tulpina agatatoare si cu flori dispuse in umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al radacinii acestei plante, cu utilizari in medicina. [Var.: salcie s. f.] – Et. nec.

URCATOR ~oare (~ori, ~oare) rar (mai ales despre plante) Care se urca; care creste in sus; agatator; suitor; catarator; volubil. /a (se) urca + suf. ~ator

acatator, -oare adj. Se zice despre pasarile care (ca cucu, ghionoaia) ori despre plantele care (ca edera, volbura) se acata. – Si agatator, acatarator si catarator. V. suitor.

TORTEL m. planta erbacee parazita fara frunze, cu tulpina filiforma si agatatoare; inita. /tort + suf. ~el

SARMENTOS, -OASA adj. (despre plante) 1. care produce sarmenti. 2. cu tulpina lunga, mladioasa si agatatoare. (< fr. sarmenteux, lat. sarmentosus)

TELEGRAF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicatie care transmite la distanta semnale (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor necesare in acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, receptia si transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Inv.) Aparat situat pe inaltimi sau in turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanta a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare si cu tulpina agatatoare ajungand pana la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii si cu tulpina fragila (Tradescantia v*******a). – Din fr. telegraphe.

palangie, palangii, s.f. (reg.) 1. planta erbacee ornamentala, cu flori albe, mirositoare, si cu tulpina agatatoare de 5-6 m. 2. telegraf.

TURITA ~e f. planta erbacee cu tulpina rigida, in muchii si cu fructe acoperite cu tepi agatatori, care se prind de hainele oamenilor si de blana animalelor. /<sb. turica

IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.

VOLUBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbeste repede si cu usurinta; cu un bogat debit verbal. 2) (despre manifestarile persoanelor) Care denota viociune, iuteala; mobil. 3) (despre plante) Care creste in sus incolacind usor tulpina in jurul unui suport; suitor; urcator; agatator; catarator. /<fr. volubile, lat. volubilis

IEDERA ~e f. Arbust agatator, cu frunze verzi, lucioase si persistente, si cu flori mici, galbene-verzui (cultivat deseori ca planta decorativa). [G.-D. iederei] /<lat. hedera