BOSTAN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. pepene verde. – Din tc., scr. bostan.

HARBUZ, harbuji, s. m. (Reg.) pepene verde. [Var.: arbuz s. m.] – Din ucr. harbuz.

LUBENITA, lubenite, s. f. (Reg.) pepene verde. [Acc. si: lubenita] – Din bg., scr. lubenica.

pepene s. (BOT.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, bosar, curcubete, die, duleti (pl.), harbuz, himanic, luba, lubenita, siarchin, tragula, zamos, tigva de tina, (prin Olt.) bolbotina. (pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) bosar, cantalos, cantalup, caune, galboi, harbuz, himunic, ieura, p****e, vleg, zamos. (pepene galben.)

HARBUZ harbuji m. pop. pepene verde. /<turc. harbuz

harbuz (harbuji), s. m. – pepene verde, lubenita (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Seineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzarie, s. f. (plantatie de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuza.

lubenita (lubenite), s. f. – pepene verde (Cucurbita citrullus). – Megl. l’ubinita. Sl. (sb., bg., cr., slov.) lubenica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Conev 44).

BOSTAN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap. 2. pepene verde. – Tc. bostan.

BOSAR, bosari, s. m. pepene verde cu miezul galben.

PEPENOAICA, pepenoaice, s. f. Specie de pepene verde de forma lunguiata, cu coaja vargata cu dungi de culoare verde inchis si verde deschis; pepenoaie. – pepene + suf. -oaica.

TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitura, crapare, ardere etc.; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cu zgomot sau cand casca cu pofta. ♦ (Despre pepeni verzi copti) A parai cand sunt stransi in palme. [Var.: (pop.) trasni vb.IV] – Cf. trasni¹.

COCOS s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumet) cucurigu, pintenat, (inv. si pop.) cantator. (~ul este masculul gainii.) 2. (ORNIT.) cocos-de-munte (Tetrao urogallus) = cocos-salbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tatar, cocos-de-sihla; cocos-salbatic v. cocos-de-munte. 3. (BOT.) inima. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scaparatoare. (~ la o arma de vanatoare.)

INIMA s. 1. (ANAT., MED.) cord. (Sufera de ~.) 2. suflet, (inv.) mate (pl.), pantece. (Ofteaza din adancul ~ii.) 3. v. suflet. 4. v. cupa. 5. v. maduva. 6. cocos. (~ la pepenele verde.)

BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

PEPENOAICA ~ce f. Varietate de pepene verde, avand fructul lunguiet si coaja vargata cu dungi de culoare verde-inchis si verde-deschis. /pepene + suf. ~oaica

harbuz, harbuji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubeta.

tragula, traguli, s.f. (reg.) 1. furtun de tras vin din butoi. 2. sanie. 3. planta erbacee (tigva; pepene verde).

TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prabusire, izbitura; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ Fig. (Fam.) A avea rasunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cand casca. ♦ Tranz. A-si intinde incheieturile si a le face sa paraie. ♦ (Despre pepeni verzi) A parai cand sunt stransi in maini. ♦ Tranz. A incerca un pepene pentru a vedea daca este copt facandu-l sa paraie in maini. [Var.: trasni vb. IV] – V. trasni².

bacir m. (cp. cu turc. bakyr, arama). Munt. Dobr. Bosar, pepene verde mare si gustos.

bosar m. Munt. Bacir, pepene verde (harbuz) foarte mare si gustos: bosari de Braila.

BOSAR, bosari, s. m. pepene cu coaja verde si miezul galben. – Et. nec.

caun si caun m. (turc. rus. kaun). Bas. Dobr. pepene (zamuz) cu mezu [!] verde sau violet.

pepene ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis