sedentar, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

ALUNAR ~i m. 1) pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

BOTGROS ~si m. pasare sedentara, de talie mica, cu penajul brun-rosiatic, cu cioc scurt si gros; ciresar; samburar. /bot + gros

BOTROS ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc foarte scurt si rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + ros

CINTEZA ~e f. pasare sedentara de talie mica, cu ciocul conic, scurt, si cu penajul cenusiu-verzui, cu o dunga alba de-a curmezisul aripilor. /Orig. nec.

CIOARA ciori f. pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. ~ gulerata. ◊ Cat ~a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ra] /Cuv. autoht.

CIOCANITOARE ~ori f. pasare sedentara, de talie mijlocie, cu cioc puternic si cu penaj viu colorat, care ciocaneste coaja copacilor in cautarea viermilor cu care se hraneste; ghionoaie. [G.-D. ciocanitorii] /a ciocani + suf. ~toare

CIOCARLAN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an

CIRESAR² ~i m. pasare sedentara de talie mica, cu penaj brun-rosiatic si cu cioc scurt si gros (care se hraneste in special cu cirese); botgros; samburar. /cireasa + suf. ~ar

CLONTAR ~i m. reg. pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar

CORB ~i m. pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ Negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus

COROI ~ m. pop. pasare sedentara de prada, de talie medie, cu cioc scurt, incovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascutite, si cu coada lunga in forma de furca; soim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

ERETE ~ti m. pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Orig. nec.

FALCONIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari sedentare, rapitoare, de talie mare, cu cioc scurt, gros si incovoiat, cu aripi lungi si cu gheare tari (reprezentanti: vulturul, pajura, uliul, soimul etc.). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. falconides

FAZAN ~i m. pasare sedentara, de talie medie, cu coada lunga si ascutita, cu penaj viu colorat, apreciata pentru carnea sa delicioasa. /<fr. faisan, lat. phasianus

FLORINTE ~ti m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc conic, rosiatic, si cu penaj galbui. /Orig. nec.

GAITA ~e f. 1) pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

GHIONOAIE ~oi f. pop. pasare sedentara de talie medie, cu penaj viu colorat, avand cioc puternic, cu ajutorul caruia sparge coaja copacilor prin ciocanit pentru a cauta insecte; ciocanitoare. [G.-D. ghionoii si ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

NUCAR ~i m. 1) reg. pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar

PAUN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ◊ A se umfla in pene ca ~ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de ~ a-si atribui meritele altuia. 2) Pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, ~onis

PITULICE ~i f. 1) pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu penaj alburiu pe pantece si brun-roscat pe spate. 2) pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cenusiu pe pantece si brun-verziu pe spate; sfredelus. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice

PITIGOI ~ m. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt, conic, si cu penaj divers colorat. /Orig. nec.

SAMBURAR ~i m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc scurt, gros, si cu penaj brun-rosiatic, care se hraneste, mai ales, cu samburi; botgros; ciresar. /sambure + suf. ~ar

SCATIU ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi

STANCA stanci f. pasare sedentara, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, putin curbat, coada lunga si penaj negru-cenusiu; ceuca. /Din Stanca n. pr.

STICLETE ~ti m. pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

SOIM ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom

SOPARLAR ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soricar. /soparla + suf. ~ar

SORICAR¹ ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soparlar. /soarece + suf. ~ar

TARCA tarci f. 1) pop. pasare sedentara, de talie medie, cu aripi scurte si coada lunga, cu penaj alb-negru foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. peior. Femeie guraliva. [G.-D. tarcii] /<ung. szarka

ULIU ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late si scurte, rotunjite si cu coada lunga; erete; coroi. /< ung. olyu

URZICAR ~i m. 1) pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar

VINDEREU ~i m. pasare sedentara rapitoare, asemanatoare cu soimul, dar de talie mai mica. /<ung. vandorsolyom

VIRDARE ~ari f. pasare sedentara asema-natoare cu ciocanitoarea, avand penajul verde impestritat cu diferite culori. /Orig. nec.

VRABIE vrabii f. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

VULTAN ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

VULTUR ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

ZGRIPTOR ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. Moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) Fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

PICIFORME s. f. pl. ordin de pasari sedentare si insectivore, cu picioare lungi, ale caror degete sunt indreptate spre inapoi: ciocanitoarea. (< fr. piciformes)

BRUMARITA (‹ bruma) s. f. Gen de pasari sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemanatoare cu vrabia, dar cu cioc mai subtire (Prunella). In Romania se cunosc doua specii: b. de stinca (P. collaris) ce traieste in Carpati si b. de padure (P. modullaris) raspindita in padurile de conifere.

CIOVICA ~ci f. 1) pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

ticlean, ticleni, s.m. (reg.) 1. pasare insectivora, sedentara; scortar, ciocarlet. 2. pitigoi. 3. sticlete. 4. oblet.

CINTEZA (‹ cintez) s. f. pasare cintatoare, sedentara, din familia fringilidelor, raspindita din padurile de salcii ale Deltei Dunarii pina in zona jneapanului, cu penajul caramiziu-roscat si cenusiu-albastriu (Fringilla coelebs). ♦ C. de iarna = pasare migratoare, cintatoare, de 16 cm, din familia fringilidelor, oaspete de iarna in Carpati, cu penajul negru si caramiziu-roscat.

BUFNITA ~e f. 1) pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

CIOCARLIE¹ ~i f. pasare cantatoare de camp, sedentara, de talie mica, cu penajul pestrit, al carei zbor se caracterizeaza prin inaltari si coborari precipitate. [Sil. cio-car-li-e] /cioc + irla + suf. ~ie

CIUF (cuv. autohton) s. n., s. m. 1. S. n. Smoc de par zburlit (cazut pe frunte). 2. S. m. C. de padure = cea mai frecventa pasare de prada de noapte din Romania, din ordinul strigiformelor, sedentara, de c. 36 cm, cu penaj cafeniu-patat si doua smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. C. de cimpie = pasare calatoare, din ordinul strigiformelor, de c. 38 cm, care vineaza si ziua si noaptea (Asia flameus).

CORVIDE (‹ fr.; {s} lat. corvus „corb” + gr. eidos „aspect”) s. n. pl. Familie de pasari cu c. 100 de specii cosmopolite, de talie mijlocie si mare, incluzind, cu exceptia pasarilor lira, cei mai mari reprezentanti ai ordinului paseriforme (corbul), migratoare (cioara neagra), sedentare (cotofana), carnivore (corbul), vegetariene (stancuta), omnivore (cioara de semanatura); rapitoare indraznete si viclene, sint in general daunatoare; au instincte sociale dezvoltate, sint foarte bune imitatoare ale oricarei voci si se pot dresa (Corvidae).

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

sedentar ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obisnuieste sa stea mai mult timp intr-un loc; care sta mai mult acasa. 2) (despre ocupatii) Care se exercita fara deplasari. 3) (despre populatii, popoare) Care traieste permanent in acelasi loc; cu trai stabil. ◊ pasari ~e pasari care nu migreaza in timpul iernii. /<fr. sedontaire, lat. sedentarius

COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).