CONSISTORIU ~i n. 1) Organ administrativ si disciplinar in conducerea unor biserici. 2) Adunare de c*******i, convocata de papa de la roma. [Sil. -to-riu] /<lat. consistorium, fr. consistoire

PONTIF s. (BIS.) 1. (rar) pontifice. (~ in roma antica.) 2. pontiful roman v. papa; pontiful romei v. papa.

papaL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru papa de la roma; propriu papei de la roma; pontifical. Vesminte ~e. Stema ~a. 2)Care tine de catolicism; propriu caatolicismului. /<fr. papal

CATOLICISM n. Confesiune crestina care recunoaste primatul Papei de la roma. /<fr. catholicisme

NUNTIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la roma intr-o tara straina. /<it. nunzio, lat. nuntius

PONTIF ~i m. 1) (in roma antica) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior; prelat. 3) Sef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la roma. 4) fig. depr. Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife

CATOLICISM s.n. (Bis.) Confesiune crestina in fruntea careia se afla papa de la roma si care are usoare diferente de doctrina fata de alte confesiuni. [Cf. fr. catholicisme].

CATOLICISM s. n. confesiune crestina care recunoaste primatul si infailibilitatea papei de la roma, iar in materie de credinta, purcederea Sfantului Duh si de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenta purgatoriului etc. (< fr. catholicisme)

CAPELA SIXTINA, capela a Vaticanului, construita la roma (1473), in timpul papei Sixtus IV, decorata cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio si, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creatia lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).

CATOLICISM s. n. Confesiune crestina avand o organizatie bisericeasca in fruntea careia se afla papa de la roma. – Fr. catholicisme.

ORSINI, familie romana. Guelfi, traditional adversari ai familiei Colonna, ghibelina. Mai importanti: 1. Giacinto di Bobone, papa (1191-1198, sub numele de Celestin III). 2. Matteo Rosso (?-1246) general; nepotul precedentului. A respins atacul lui Frederic II indreptat impotriva romei (1241) 3. Giovanni Gaetano, fiul precedentului. papa sub numele de Nicolae III (1277-1280). 4. Clarice, sotia lui Lorenzo Mgnificul (din 1468). 5. Nicolo (1442-1510), condotier in serviciul lui Lorenzo Magnificul, capitan general al fortelor pontificale (1489) si comandant suprem al armatei venetiene (1496).

papa s. (BIS.) pontiful roman, pontiful romei, sfantul parinte, suveranul pontif.

LEGAT s.m. 1. (La romani) Trimis special al romei; ambasador, inalt demnitar, general. 2. C******l care reprezinta pe papa pe langa un suveran, pe langa un consiliu. [Cf. fr. legat, it. legato, lat. legatus].

PONTIF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea roma, care supraveghea cultul; (astazi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papa. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care isi da aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex].

ARNALDO DA BRESCIA [bresa] (c. 1100-1155), reformator religios si om politic italian. Discipol al lui Abelard. Conducator (din 1145) al republicii create la roma in timpul rascoalei din 1143; exilat, a fost prins de imparatul Frederic I Barbarossa si predat papii Adrian IV, din ordinul caruia a fost executat.

BORGHESE, familie patriciana de mecenati, originara din Siena. Mai importanti: Camilio B., papa (1605-1612), sub numele de Paul V, si nepotul acestuia, c********l Caffarelli, fondatorul celebrei galerii de arta din roma, adapostita de Vila Borghese.

SAN PIETRO IN VATICAN, bazilica in roma, langa Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilica crestina, a carei prima forma a fost ridicata de Constantin cel Mare si consacrata in 326. In 1452 papa Nicolae V ii incredinteaza refacerea lui B. Rossellino. Lucrarile, intrerupte in 1455, sunt reluate din initiativa papei Iuliu II care-i incredinteaza lui Bramante continuarea bazilicii gandita ca un edificiu in forma de cruce greceasca si cupola centrala. Un nou proiect este propus de Rafael in 1514. O data cu Michelangelo si B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta si D. Fontana ridica (1588-1589), marea cupola conceputa de Michelangelo. Bazilica a fost consacrata in timpul papei Urban VIII (1626). In fata altarului principal se afla grandiosul baldachin in bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pieta” lui Michelangelo. Bazilica adaposteste mormintele mai multor suverani pontifi.

PONTIF, pontifi, s. m. (In roma antica) Preot din colegiul sacerdotal suprem, insarcinat cu supravegherea cultului religios si a celorlalti preoti; p. ext. grad inalt in ierarhia sacerdotala la diferite popoare; (astazi) inalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Seful suprem al Bisericii catolice; papa. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoana care are pretentia sau este considerata a fi o autoritate indiscutabila intr-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.

OCHINO, Bernardino (1487-1564), cleric si reformator religios italian. Calugar franciscan (1504-1534); vicar general al Ordinului capucinilor (1538-1542); confesor al papei Paul al III-lea. Influentat de Juan de Valdes, se converteste la calvinism si pleaca (1542) la Geneva. Predicator la Augsburg, Londra, Zurich, Basel, Nurnberg s.a. Lucrari: „Tragedia sau Dialog despre injusta uzurpare a primatului de catre episcopul romei”, „Dialoguri”.