CUNEIFORM ~a (~i, ~e) si substantival Care este in forma de cui. Litera cuneiforma. ◊ Scriere cuneiforma sistem de scriere, la unele popoare din orientul antic, cu litere in forma de cuie. [Sil. -ne-i-] /<fr. cuneiforme

CUNEIFORM, -A adj. Care este in forma de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiforma = sistem de scriere cu litere in forma de cuie, folosita de unele popoare din orientul antic. // s.f. Litera folosita in acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cuneiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – forma].

CUNEIFORM, -A I. adj. in forma de cui. ♦ scriere ~a = sistem de scriere cu litere in forma de cuie, la unele popoare din orientul antic. ◊ (s. f.) litera folosita in acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cuneiforme)

SARGON, numele a doi regi din orientul antic: S. I, rege al Akkadului (c. 2371-2315 i. Hr.). A organizat prima armata permanenta cunoscuta in istorie, cu care a instaurat hegemonia akkadienilor semiti asupra Sumerului, infrangandu-l pe Lugalzaggisi. A cucerit apoi Elamul si Siria, punand bazele unui imperiu care se intindea de la M. Mediterana pana la G. Persic. S. II, rege al Asiriei (722-705 i. Hr.). A cucerit Siria, Israelul, a reprimat o rascoala a Babilonului si a purtat campanii in Urartu. A construit o noua capitala: Dur-Sarrukin (azi Khorsabād).

BANU, Ion (1913-1993, n. Bucuresti), filozof roman. Prof. univ. la Bucuresti. Lucrari de istorie a filozofiei antice („Heraclit”, „Filozofia orientului antic”) si de teorie a istoriei filozofiei („Introducere in istoria filozofiei”).

CHILDE [tʃaild], (Vere) Gordon (1892-1957), arheolog australian. Specialist in istorie si arheologie preistorica („Zorii civilizatiei europene”, „Cel mai antic orient Apropiat”).

ASIRIA, stat antic in orientul Mijlociu, pe cursul mijlociu al fl. Tigru. Intemeiat la sfirsitul milen. 3 i. Hr., s-a ridicat la rangul de mare putere politica in sec. 14-11 i. Hr. Dupa o perioada de decadere, in sec. 10-7 i. Hr., terit. statului a cuprins Mesopotamia, Siria, Fenicia si, pentru scurt timp Egiptul. A. s-a prabusit in 605 i. Hr., sub loviturile mezilor si ale babilonienilor.

CANAAN (Tara Fagaduintei) 1. Numele biblic in ebraica al Palestinei. 2. (In antic.) Reg. situata in orientul Apropiat, intre M. Mediterana si riul Iordan, locuita in sec. 14-12 i. Hr. de triburile israelite.

KARKEMIS, oras-stat in Siria antica, intemeiat in milen. 2 i. Hr. Importanta asezare comerciala a orientului Apropiat. Centru al unui principat dependent de Regatul Hitit (se.c. 17 i. Hr.), ulterior stapanit de statul Mitanni (sec. 16-15 i. Hr.), de hititi (sec. 14-13 i. Hr.) si de asirieni (sec. 9 i. Hr.). Inclus in 717 i. Hr. in Imp. Asirian. Aici a avut loc, in 605 i. Hr., o mare batalie, in care Nabucodonosor II, regele Babilonului, a infrant ostile asiriene si egiptene conduse de faraonul Nechao II, punand capat existentei statului asirian. Azi, Jerablus.

AMARNA, EL’AMARNA sau TELL EL-AMARNA, asezare antica situata pe malul rasaritean al Nilului (la 287 km S de Cairo) in apropierea careia se afla ruinele orasului Akhetaton, capitala in timpul faraonului Amenhotep IV (c. 1361-1340 i. Hr.). Aici a fost gasita celebra corespondenta diplomatica a faraonilor Amenhotep III si Amenhotep IV cu suveranii orientului Apropiat.