HISTRION, histrioni, s. m. 1. Actor de comedie la greci si la romani; bufon. 2. Mascarici, comediant lipsit de talent. ♦ Fig. om ipocrit, perfid, sarlatan. [Pr.: -tri-on. – Var.: istrion s. m.] – Din fr. histrion, lat. histrio, -onis.

FARISEU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populatiei orasenesti instarite si care se caracteriza prin formalism exagerat in respectarea ritualului religios. 2. Fig. om ipocrit, fatarnic, prefacut. – Din sl. fariseĩ.

HISTRION s.m. 1. Actor de comedie la greci si la romani; bufon. 2. Mascarici, comediant lipsit de talent. ♦ (Fig.) om ipocrit, sarlatan; gesticulant ridicol. [Pron. -tri-on, var. istrion s.m. / < fr. histrion, lat. histrio].

fariseu (farisei), s. m. – 1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei. – 2. om ipocrit, fatarnic. Gr. φαρισαiος, prin intermediul sl. farisei. Sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (inv., de fariseu), din sl. farisejaninu; farisesc, adj. (de fariseu); fariseeste, adv. (in mod ipocrit); fariseism, s. n., din fr. pharisaime.

IEZUIT, -A, iezuiti, -te, s. m. (si adj.) Membru al unui ordin de calugari catolici, intemeiat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuita. – Din fr. jesuite, germ. Jezuit.

CAFARD, -A adj., s. m. f. 1. (om) ipocrit, prefacut, fatarnic. 2. (fam.) denuntator, turnator. (< fr. cafard)

HISTRION s. m. 1. actor de comedie la greci si la romani; bufon. 2. mascarici, comediant. ◊ (fig.) om ipocrit, sarlatan. (< fr. histrion, lat. histrio)

IEZUIT s. m. 1. membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jesuite, germ. Jesuit)

iezuit (iezuiti), s. m. – 1. Membru al ordinului de calugari catolici intemeiat in 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (inv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. jezovit. – Der. iezuitic, adj. (care apartine iezuitilor); iezuitism, s. n. (conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor).

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

TALER², taleri, s. m. Moneda de argint (austriaca) care a circulat in trecut si in tarile romane. ◊ Expr. Taler cu doua fete = om prefacut, ipocrit, fals. [Pl. si: (n.) talere] – Din germ. Taller.

ComEDIANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Actor de comedie. 2) inv. Actor de circ sau de balci cu infatisare caraghioasa, care prezinta exercitii acrobatice usoare; mascarici; saltimbanc; paiata; pehlivan. 3) Artist lipsit de talent. 4) fig. Persoana prefacuta, care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fatarnic, ipocrit. [Sil. -di-ant] /<germ. Komodiant, it. commediante

SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens

TALER² ~i m. Moneda austriaca de argint cu circulatie si in tarile romane. ◊ ~ cu doua fete om fatarnic; ipocrit; prefacut. /<germ. Taler

ComEDIAN, -A s.m. si f. Actor, actrita de comedie. ♦ (Fig.) Cel care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fals, ipocrit. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. comedien].

FALS, -A adj. 1. Care nu este adevarat, care nu este veritabil; contrafacut. ♦ Neautentic, neadevarat, nereal, nenatural. ♦ Neintemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefacut, ipocrit. 3. (Muz.) Care suna contrar legilor armoniei; gresit. [Var. fals, -a adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].

nelcusos, -oasa, adj. (reg.; despre oameni) prefacut, ipocrit.

FALS, -A I. adj. 1. care este contrar adevarului, mincinos, neintemeiat. ◊ care are numai aparenta adevarului; contrafacut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefacut, ipocrit. 3. (muz.) care suna contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevar, contrafacere. 2. schimbare a adevarului intr-un act, prin imitarea semnaturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

ESCOBAR s.m. (Rar) om care uzeaza de siretlicuri; om viclean, chitibusar; ipocrit. [< fr. escobar, cf. Escobar y Mendoza – iezuit spaniol].

poznit, -a, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras si urat. 3. poznas, hazliu, glumet, vesel, sugubat, nazdravan, mehenghi, ghidus. 4. (despre oameni) prefacut, fals, ipocrit, fatarnic.

ESCOBAR s. m. om care uzeaza de siretlicuri; om viclean, chitibusar; ipocrit. (< fr. escobar)

CALIN, -A, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Caruia ii place sa alinte sau sa fie alintat; (despre manifestarile oamenilor) dezmierdator, dragastos. ♦ Magulitor, lingusitor; ipocrit. – Din fr. calin.

SIRET adj., s. 1. adj. v. smecher. 2. adj. abil, smecher, viclean, (pop.) mehenghi. (om ~ in actiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (inv.) fatarit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestrit, (inv. fig.) calp, zugravit. (Atitudine ~eata.)

PREFACUT, -A, prefacuti, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Fatarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.

ipocrit, -A adj., s. m. f. (om) prefacut, fatarnic, fals. (< fr. hypocrite)

MASCARADA, mascarade, s. f. 1. Actiune sau atitudine falsa, ipocrita; prefacatorie, inselatorie, farsa; inscenare. ◊ Expr. (Rar) om de mascarada = om de nimic; secatura. 2. (Inv.) Bal mascat; grup de oameni mascati. – Din fr. mascarade.

DISIMULAT, -A, disimulati, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect inselator) adevarata infatisare a lucrurilor, a situatiei etc. ♦ (Despre oameni si firea lor) Inchis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.

FATARNIC, -A, fatarnici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefacut, ipocrit, fals. – Fatare (inv. „fatarnicie” < fata) + suf. -nic.

PERFID, -A adj. s. m. f. (om) care sub o infatisare binevoitoare ascunde rautate, viclenie; fatarnic, prefacut, ipocrit. (< fr. perfide)

VICLEAN adj., s. 1. adj. v. ipocrit. 2. s. v. ipocrit. 3. adj. v. perfid. 4. adj. v. smecher. 5. adj. abil, siret, smecher, (pop.) mehenghi. (om ~ in actiuni.)

ipocrit, -A, ipocriti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se arata altfel de cum este; (om) prefacut, fatarnic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor, fizionomie etc.) Care tradeaza, arata ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

ARTIFICIAL ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu natural) Care nu este natural; facut de om dupa modele naturale. Flori ~e. Matase ~a. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de naturalete; lipsit de sinceritate; prefacut; nesincer; fals; fatarnic; ipocrit. 3) Care este facut dupa criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis