AC, ace, s. n. 1. Mica ustensila de otel, subtire, ascutita si lustruita, prevazuta cu un orificiu prin care se trece un fir care serveste la cusut. ◊ Expr. A avea (sau a gasi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana sau de a pedepsi pe cineva. A calca (sau a umbla) ca pe ace = a merge incet, cu grija. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate. Nici cat un varf de ac = extrem de mic, foarte putin, aproape deloc. A cauta acul in carul cu fan = a se apuca de o munca zadarnica. 2. (Cu determinari) nume dat unor obiecte asemanatoare cu un ac (1), avand diverse intrebuintari. Ac cu gamalie. Ac de siguranta. Ac de par. ◊ Ac de masina = ac pentru masina de cusut. ♦ Ace de gheata = cristale de gheata, subtiri si ascutite, care se formeaza iarna. 3. Indicator la unele instrumente de masura sau in medicina. Ac magnetic. Acul busolei. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de aparare si de atac al unor animale, in forma de ghimpe sau de varf ascutit. ♦ Organ in forma de ac (1) sau de ghimpe care acopera pielea unor animale, folosit pentru aparare. Acele ariciului. 5. Frunza ingusta, ascutita, caracteristica coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe si cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = peste marin, lung si ascutit, in forma de andrea, acoperit cu placi osoase (Syngnathus rubescens) – Lat. acus.

ACACIA, acacii, s. f. nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

ACANTA, acante, s. f. 1. nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

ACARIOZA, acarioze, s. f. nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni si la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose.

ADENOPATIE s. f. nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifesta prin cresterea in volum si inflamarea acestora. – Din fr. adenopathie.

ADMITANTA, admitante, s. f. nume dat fenomenului invers impedantei si definit ca marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu catul dintre valoarea efectiva a curentului electric absorbit si valoarea efectiva a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.

AFLUENT, afluenti, s. m. nume dat unei ape curgatoare secundare, considerata in raport cu apa curgatoare mai mare in care se varsa. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis.

AGAVA, agave, s. f. nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi pana la 2 m, late si groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac franghii si diferite tesaturi. – Din fr. agave.

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

ALB, -A, albi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. ◊ Carne alba = carne de pasare sau de peste. Hartie (sau coala) alba = hartie care nu a fost scrisa. Rand alb = spatiu nescris intre doua randuri scrise. Arma alba = arma cu lama de otel. Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare in care este impartita, conventional, omenirea si care se caracterizeaza prin culoarea alba-roz a pielii. ◊ Expr. Alb la fata = palid. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici alba, nici neagra = a) nici asa, nici asa; b) fara multa vorba; deodata. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. ♦ Carunt. ◊ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) pana la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. ◊ Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele 50° si 65° nord si sud, in care nu se produce intunecare completa, din cauza ca soarele nu coboara suficient sub orizont. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. (Rar) Zile albe = viata tihnita, fericita. (In basme) Lumea alba = lumea reala. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fara rima. II. S. m. Denumire data, dupa revolutia franceza, contrarevolutionarilor si conservatorilor. III. S. n. 1. Culoare obtinuta prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisa mai sus. ◊ Expr. Negru pe alb = asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure, scrise. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba (I 1). (Pop.) Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit in industria vopselelor; ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. S. m. Denumire generica data unor rase de porcine de culoare alba (I 1) cu prolificitate si precocitate ridicate, crescute pentru productia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepa. V. S. f. pl. art. nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – Lat. albus.

ALBISOR, -OARA, albisori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. si f. (Iht.) Oblet. III. S. m. 1. nume dat unor bureti comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitura (2). 2. Varietate de vita de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -isor.

ALBITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc.; albisoara. 3. (Reg.) nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Alb + suf. -itura.

ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -ita.

ALCHENA, alchene, s. f. nume dat unor hidrocarburi aciclice nesaturate. – Din fr. alkene, germ. Alkene.

ALIOR, aliori, s. m. nume dat mai multor specii de plante care contin in tulpina si in frunze un suc laptos, otravitor; laptele-cainelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALOE s. f. nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

AMERICA s. f. nume dat in trecut unei panze de bumbac de calitate inferioara. – Din n. pr. America.

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

ARIN, arini, s. m. nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dintate, si cu flori verzui-rosiatice, grupate in amenti (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus).

AZALEE, azalee, s. f. nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalee.

BABITA¹, babite, s. f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. nume dat la doua specii de ciuperci, in forma unei copite de cal, care cresc pe copaci si din care se prepara iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. nume dat, in antichitate, de greci si de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) nume generic pentru popoarele care au navalit la inceputul evului mediu in Europa; (si la sg.) persoana care facea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana necivilizata, cu purtari grosolane. ♦ Persoana cu atitudine si comportare inumana, cruda, salbatica. ♦ (Adverbial) In mod crud, salbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

BABUSCA, babusti, s. f. 1. Babuta. 2. nume dat pasarilor cantatoare imbatranite, in special sticletelui si scatiului. – Cf. rus. babuska.

BALUSCA, baluste, s. f. nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Bal + suf. -usca.

BEHLITA, behlite, s. f. nume dat mai multor specii de pesti mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. nume dat mai multor pasari, inrudite cu vrabia, cu penajul colorat in albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (In sintagma) Limba bengali = limba vorbita in Bengal (India). [Acc. si: bengali] – Din fr. bengali.

BESSI s. m. pl. 1. nume dat de romani tribului trac asezat in antichitate intre muntii Rodopi si cursul superior al raului Marita. 2. numele pecenegilor in izvoarele scrise latine. – Cuv. lat.

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

BITER subst. nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bitar] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

BONdaR, bondari, s. m. nume dat unor insecte himenoptere mari asemanatoare cu albina; barzaun (Bombus); (pop.) nume care se da oricarei insecte mari care bazaie. – Formatie onomatopeica.

BONJURIST, bonjuristi, s. m. nume dat dupa 1830-1840 tinerilor romani progresisti care studiasera in Franta. – Bonjur + suf. -ist.

BRADISOR, bradisori, s. m. 1. Bradut. 2. nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcata, acoperita cu frunze mici, aciculare, la subsuoara carora se gasesc sporangi cu spori, raspandite in padurile montane; pedicuta. – Brad + suf. -isor.

BRADULET, braduleti, s. m. 1. Bradut. 2. nume dat unui motiv de broderie care imita frunzele de brad (1). – Brad + suf. -ulet.

BREABAN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

BREASLA, bresle, s. f. 1. (In societatea medievala) Asociatie de mestesugari de aceeasi bransa, creata pentru apararea intereselor comune; organizatie inchisa a mesterilor. 2. nume dat organizatiilor profesionale formate din muncitori si patroni; corporatie. 3. Meserie; p. ext. profesiune. 4. (Inv.) Trupa de soldati recrutata din breslasi (1) si din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĩstvo.

BROASCA, broaste, s. f. I. nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BUJOR, bujori, s. m. 1. nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numita si bujor de gradina) are flori mari, rosii, roz sau albe, iar alta (numita si bujor de camp) are flori rosii ca sangele (Paeonia). ◊ Bujor romanesc = specie de bujor ocrotita de lege, cu tulpina inalta de 50-80 cm si cu flori mari sangerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roseata naturala a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. bozur.

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

BURUIANA, buruieni, s. f. (Pop.) nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiana de leac = planta medicinala. ♦ nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. si: buruiene. – Var.: buruian s. n.] – Din bg., scr. burjan.

CACTUS, cactusi, s. m. nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicata, folosit la calarie si la tractiune (Equus caballus); p. restr. armasar castrat. Calul de dar nu se cauta la dinti (sau in gura) = lucrurile primite in dar se iau asa cum sunt, fara sa se mai tina seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de posta = a fi intrebuintat la toate; a alerga mult. Cal de bataie = a) persoana hartuita, muncita de toti; b) problema de care se ocupa multa lume si care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal magar = a face sa ajunga (sau a ajunge) intr-o situatie mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereti) = a-si inchipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Pastele cailor = niciodata. O alergatura (sau o fuga) de cal = o distanta (destul de) mica. Calul d******i = femeie batrana si rea; vrajitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de masura pentru putere, egala cu 75 de kilogrammetri-forta pe secunda, folosita pentru a exprima puterea unui motor. 2. nume dat unor aparate sau piese asemanatoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastica; b) piesa la jocul de sah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-d******i (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apa) = libelula; (Iht.) cal-de-mare = mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; calut de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus.

CALE, cai, s. f. I. 1. Fasie de teren special amenajata pentru a inlesni circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ◊ Loc. adv. Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune) in calea cuiva sau a-i sta cuiva in cale = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca un lucru etc.); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi. A iesi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva. A gasi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti ca este nimerit. Calea-valea = treaca-mearga, asa si asa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai incolo si incoace; pe scurt, in concluzie. A pune la cale = a pregati ceva, a aranja; a sfatui, a indruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa..., pe punctul sa..., gata de a... ♦ Cale ferata = mijloc de transport terestru, destinat circulatiei vehiculelor prin rulare pe sine sau pe cabluri. ♦ (Art.; urmat de determinari care indica numele) nume dat unor strazi lungi si largi. ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator. 2. Artera de patrundere intr-un oras, facand legatura cu o sosea importanta. 3. Element al unei constructii pe care se deplaseaza un aparat sau o masina. 4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati. 5. Calatorie. Dor de cale. ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea intoarsa = a se intoarce din drum. Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanta, departare. A mers cale de doua ceasuri. II. Fig. Directie luata de o dezvoltare, de o actiune, de o miscare; linie. ♦ Metoda, mijloc, modalitate, procedeu. ◊ Cale de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotararea unui organ de jurisdictie sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii hotararii si rejudecarii litigiului. ◊ Loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativa. – Lat. callis.

CAMERA, camere, s. f. I. 1. Incapere intr-o cladire; odaie. ◊ Camera mobilata = camera care se inchiriaza cu mobila proprietarului. Camera de lucru = birou intr-o casa particulara. Muzica de camera = compozitie muzicala pentru un numar restrans de instrumente. 2. nume dat unor incaperi cu destinatie speciala: camera obscura = a) incapere neluminata in care se executa developarea, fixarea si alte operatii fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran (sau pe un cliseu) imaginea rasturnata a unui obiect; camera de comanda = incapere speciala in care se efectueaza in mod automat controlul si conducerea functionarii unei centrale sau statiuni electrice; camera frigorifica (sau refrigerenta) = incapere izolata termic, in care se mentine o temperatura mai joasa decat a mediului ambiant. 3. Spatiu in care se produce un proces tehnic; incinta care face parte integranta dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezinta instrumentul insusi: camera de combustie = spatiu in care arde un combustibil intr-un cazan cu aburi sau intr-un motor cu ardere interna in vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartusului = partea dinapoi a tevii armelor de foc, unde se introduce cartusul si unde se produce explozia pulberii; camera de luat vederi = aparat cu ajutorul caruia se obtin imaginile succesive ale obiectelor in miscare pe pelicula cinematografica; camera de sunet = aparat folosit pentru inregistrarea sunetelor pe o pelicula fotosensibila in cinematografie; camera de transpunere = aparat pentru inregistrarea optica a sunetelor pe film in cinematografie; camera de televiziune sau camera videocaptoare = aparat complex cu ajutorul caruia se realizeaza captarea imaginii si transpunerea ei in semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umfla cu aer si care se asaza inauntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat inauntrul anvelopei, care se umfla cu aer; p. ext. recipient cu pereti extensibili in care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; in sintagmele) Camera paleala sau camera mantalei = spatiu cuprins intre peretii mantalei si corpul molustei. III. (Urmat de determinari) Parte componenta a organului legislativ in unele tari. – Din it. camera, (pentru unele sensuri si) engl. camera, fr. camera.

CAMPOS s. n. pl. nume dat savanei din platourile braziliene. [Pr.: campus] – Cuv. port.

CANALICUL, canalicule, s. n. nume dat canalelor mici din tesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.

CANON, canoane, s. n. 1. Regula, dogma bisericeasca; tipici. ♦ Norma, regula de conduita. ♦ Lista de texte sacre care se bucura de autoritate deplina in cadrul unei religii. 2. Pedeapsa data de biserica la calcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. 4. Regula care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regula rigida, formalista. 5. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 6. Litera de tipar, avand corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipareau in trecut cartile canonice. – Din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon.

CANOTAJ s. n. nume dat sporturilor nautice care se practica in ambarcatii puse in miscare cu ajutorul vaslelor. ◊ Canotaj academic = ramura a sporturilor nautice care se practica pe schifuri si pe giguri¹. – Din fr. canotage.

CANURA s. f. nume dat firelor scurte de lana ramase in dintii pieptenului dupa daracit, folosite (ca batatura) pentru tesaturi mai groase. – Lat. cannula.

CAPITALUTA, capitalute, s. f. nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleasi dimensiuni cu literele obisnuite din corpul respectiv. – [Litera] capitala + suf. -uta.

CAR¹, cari, s. m. nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).

CARBOID, carboide, s. n. (Chim.) nume dat unor compusi organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboides.

CARBONAT, carbonati, s. m. nume dat sarurilor acidului carbonic. ♦ (Adjectival) Care contine carbon. – Din fr. carbonate.

CARETE, careti, s. m. nume dat unor viermisori care se formeaza pe anumite alimente. – Car¹ + suf. -ete.

CARNE, carnuri, s. f. 1. nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor impreuna cu tesuturile la care adera. ◊ Carne de tun = masa de militari trimisi pe front spre a lupta si care sunt expusi macelului, cu pierderi mari de vieti omenesti. Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia (sau a da, a trage) in plin, direct (in cineva); b) a incerca sa curme un rau prin masuri foarte drastice. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) la o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, ruda de sange. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face eforturi mari, a risca foarte mult in vederea realizarii unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie, a fi bucuros. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Partea interioara a pielii, opusa fetei acesteia. 4. (Bot.) Pulpa la fructe. – Lat. caro, carnis.

CARTA, carte, s. f. 1. nume dat (in evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii si libertati fundamentale ale unor clase sau paturi sociale si a servi drept constitutie unui stat. 2. Manifest cuprinzand revendicarile unei organizatii politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care sta la baza organizarii si functionarii unei organizatii internationale. Carta Organizatiei Natiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

CASA¹, case, s. f. 1. Cladire destinata pentru a servi de locuinta omului. ◊ Loc. adj. De casa = facut in casa¹. ◊ Expr. (A avea) o casa de copii = (a avea) copii multi. A-i fi cuiva casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, normala, linistita. A nu avea (nici) casa, (nici) masa = a duce o viata neregulata, plina de griji, de framantari. ♦ (Reg.) Camera, odaie. ◊ Casa de veci = mormant. 2. Incapere speciala intr-o cladire, avand o anumita destinatie. ◊ Casa ascensorului = spatiul in care se deplaseaza cabina unui ascensor. Casa scarii = spatiul dintr-o cladire care adaposteste o scara. 3. Cutie dreptunghiulara in care se pastreaza literele, semnele etc. tipografice de acelasi caracter. 4. Gospodarie. 5. Totalitatea celor care locuiesc impreuna (formand o familie); familie. ♦ Dinastie; neam. 6. Casnicie, menaj. ◊ Expr. A face (sau a duce) casa (buna) cu cineva = a trai cu cineva (in buna intelegere), a se impaca bine. A duce casa buna cu ceva = a se impaca bine cu ceva. 7. (Urmat de determinari) nume dat unor institutii, asezaminte, intreprinderi, firme comerciale etc. ◊ Casa de economii = institutie publica de credit care se ocupa cu strangerea disponibilitatilor banesti temporare ale populatiei, acordand pentru acestea mai ales dobanda. Casa de ajutor reciproc = asociatie benevola a unor angajati sau pensionari, creata pentru acordarea de imprumuturi si de ajutoare membrilor ei din fondurile obtinute din depunerile lor lunare. Casa de filme = institutie producatoare de filme cinematografice. Casa de cultura = institutie culturala in care au loc diverse manifestari culturale, educative etc. Casa de nasteri = institutie medico-sanitara, in care se acorda viitoarelor mame, la nastere, asistenta calificata. Casa de vegetatie = constructie speciala, cu acoperisul si cu peretii de sticla, folosita pentru experiente de agrochimie, plantele fiind cultivate in vase de vegetatie. ♦ Specialitatea casei = produs specific al unei intreprinderi, al unei gospodine. 8. Boala a vinurilor, pe care acestea o capata cand ajung in contact cu aerul si care se caracterizeaza prin tulburare si prin schimbarea culorii. – Lat. casa.

CAUDILLO s. m. nume dat dictatorilor din tarile de limba spaniola; persoana careia i se da acest nume. [Pr.: ca-u-di-lio] – Cuv. sp.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului, formata din oasele astragal si calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai) sub totala dominatie a cuiva, a fi exploatat, subordonat, impilat. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva), a se indragosti subit; b) a fi zorit, nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calareti) a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn, de forma prismatica, fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructie care se reazema pe grinda sau folosita ca piesa de rezistenta intr-o imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lant sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun si lesiile de glicerina la fabricarea sapunului. – Lat. calcaneum.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.

CARVUNAR, carvunari, s. m. (La pl.) nume dat, prin asociatie cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au initiat, la inceputul sec. XIX, in Tara Romaneasca si in Moldova, o miscare reformatoare, reprezentand interesele boierilor liberali si ale negustorilor; (si la sg.) membru al acestei miscari. – Cf. it. carbonaro.

CANTAR, cantare, s. n. 1. nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

CEANGAU, ceangai, s. m. (La pl.) nume dat populatiei de grai romanesc si maghiar si de religie catolica, emigrata de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei in Moldova (mai ales in judetul Bacau); (si la sg.) persoana care face parte din aceasta populatie. – Din magh. csango.

CEAUS, ceausi, s. m. 1. Functionar inferior la turci, care indeplinea functia de usier, de curier sau de aprod (1) al curtii. 2. nume dat, in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova, unor functionari publici: a) sef al unei cete de slujitori; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod (3). 3. (Inv.) Om de serviciu la sinagoga. – Din tc. cavus.

CERC, cercuri, s. n. I. 1. Figura geometrica plana formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix; circumferinta; suprafata limitata de aceasta figura. ◊ Cerc polar = fiecare dintre cele doua linii inchipuite pe globul pamantesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade si 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de astri in miscarea lor aparenta, zilnica, in jurul Pamantului. 2. Figura, desen, linie sau miscare in forma de cerc (I 1). ◊ Loc. adv. In cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greseala de logica constand in faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decat cu ajutorul primului lucru. 3. Linie in forma de arc. 4. Fig. Sfera, intindere, cuprins, limita (de cunostinte, de atributii, de ocupatii etc.) II. nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. in forma de linie circulara. 1. Banda subtire de metal sau de lemn care inconjura un butoi cu doage pentru strangerea si consolidarea acestora. 2. Banda subtire (de metal) cu care se consolideaza un cufar, un geamantan etc. 3. Sina de fir fixata in jurul rotilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile si pentru a servi ca piesa de uzura la rulare. 4. Obiect de lemn de forma circulara, pe care il ruleaza copiii lovindu-l cu un betisor. 5. (Inv.) Diadema. III. Disc gradat, intrebuintat la unele instrumente de masura pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busola. IV. Grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legati intre ei prin preocupari, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop stiintific, artistic sau instructiv-educativ. ◊ Cercuri muncitoresti = organizatii politice muncitoresti aparute la noi la sfarsitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice dupa fr. cercle).

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.

CEREBROZIda, cerebrozide, s. f. nume dat unor substante lipoidice complexe prezente in tesutul nervos cu rol important in metabolismul neuronului. – Din fr. cerebroside.

CETATE, cetati, s. f. 1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitara. ♦ nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit). 2. (Inv.; in sintagma) Cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Lat. civitas, -atis.

CETINA, cetini, s. f. 1. Ramura, creanga de brad; p. ext. brad. ♦ nume dat speciilor de arbori si de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetina-de-negi = mic arbust rasinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase si cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. si: cetine] – Din bg., scr. cetina.

CHEFAL, chefali, s. m. nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

CHIPROVICENI s. m. pl. nume dat unor mestesugari bulgari stabiliti in a doua jumatate a sec. XVII in Tara Romaneasca. – Chiprovat (n. pr.) + suf. -ean.

CHITCAN, chitcani, s. m. 1. Animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.

CICAda, cicade, s. f. nume dat unor insecte cu corpul scurt si gros, cu capul mare, terminat printr-o proeminenta ascutita. – Din lat. Cicada (denumire stiintifica).

CIOCANITOARE, ciocanitori (ciocanitoare), s. f. nume dat mai multor specii de pasari agatatoare de padure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocanesc coaja copacilor, distrugand insectele daunatoare si larvele lor; ghionoaie. – Ciocani + suf. -toare.

DEMIURG s. m. nume dat in filosofia lui Platon, creatorului divin care a faurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ si creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

DUMA s. f. nume dat adunarii legislative constituite (in 1905) in Rusia tarista. – Din rus. duma.

FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.

GAIE, gai, s. f. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.

GALBEN, -A, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lamaiei etc. ◊ Rasa galbena = grup de popoare care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri galbene = boala contagioasa raspandita in tarile tropicale, transmisa de o specie de tantari, caracterizata prin febra si prin colorarea pielii in galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emotii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben inaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameteala, a i se face rau. ♦ (Despre fata omului sau despre alte parti ale corpului sau; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre parul oamenilor) Blond. ♦ (Despre parul sau culoarea cailor) Sarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situata intre portocaliu si verde. ♦ Substanta, colorant, pigment care are culoarea descrisa mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfura de cadmiu intrebuintata ca pigment galben-oranj in pictura. Galben de crom = pigment galben-inchis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obtinerea verdelui. 3. S. m. nume dat mai multor monede straine de aur, de valori variabile, care au circulat si in tarile romanesti. 4. S. f. (In sintagma) Galbena de Odobesti = specie de vita de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) galbin, -a adj., subst.] – Lat. galbinus.

GAZ², gaze, s. n. 1. nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusa, incolore, usor deformabile si expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o forma proprie stabila si tind sa ocupe intregul volum pe care il au la dispozitie. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune si volum ramane constant la orice temperatura. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obtinut prin distilarea huilei la temperaturi inalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile usor lichefiabile, obtinut prin extragerea directa din gaze de sonda sau prin distilare din unele produse petroliere, pastrat in stare lichida in butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate in grupa a opta principala a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inertia lor chimica. Gaz solid = combinatie solida de molecule de gaz metan si de apa, care se gaseste in special in zonele unde pamantul este inghetat pana la mari adancimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emana din pamant. 2. (La pl.) nume dat unor substante gazoase toxice sau asfixiante folosite in razboi. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita; nici nu ma gandesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomana. – Din fr. gaz.

GAZELA, gazele, s. f. nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

GARGARITA (GARGARITA), gargarite, s. f. nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care ataca unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.

GET, -A, geti, -te, s. m. si f. (La pl.) nume dat de greci dacilor; (si la sg.) persoana care facea parte din populatia bastinasa a daciei. ◊ (Adjectival) Triburi gete. – Din fr. Getes, lat. Getae, -arum.

GHIOLBANA, ghiolbane, s. f. (Reg.) nume dat unei femei frumoase careia ii place sa cocheteze. [Pr.: ghiol-].

GLOSEM, gloseme, s. n. (Lingv.) nume dat in teoria glosematica unitatii minimale a limbii. – Din fr. glosseme.

GOGOASA, gogosi (gogoase), s. f. 1. Produs de patiserie facut din aluat dospit si prajit in grasime, peste care se presara zahar. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciuna (evidenta). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul) Excrescenta sferica (de marimea unei alune) care se formeaza pe ramurile unor specii de stejar. 3. Invelis protector format din fire (matasoase), in interiorul caruia are loc transformarea larvelor unor insecte in nimfe. ◊ Gogoasa de matase = gogoasa (3) a viermelui de matase; cocon². 4. nume dat unor obiecte umflate si sferice. [Var.: (reg.) gugoasa s. f.] – Et. nec. Cf. cocoasa.

GRAD, grade, s. n. 1. nume dat mai multor unitati de masura pentru diverse marimi (variabile), in cadrul unor sisteme sau scari de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arata posibilitatile de miscare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponentilor marimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponentii monoamelor care alcatuiesc un polinom. ◊ Ecuatie de gradul intai (sau al doilea etc.) = ecuatie a carei necunoscuta e la puterea intai (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile in care se imparte un sistem sau o scara de reper, de masura. 4. Valoare a unei marimi, considerata in raport cu o valoare de referinta. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizeaza un proces tehnic, o insusire a unui material etc. 6. (In sintagma) Grad de comparatie V. comparatie. 7. (Urmat de determinari) Treapta, nivel, stadiu (intr-un proces, intr-o situatie etc. data). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere intre rude. ◊ Loc. adv. In ultimul grad = in stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor institutii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor functii; p. ext. loc pe care il ocupa cineva in ierarhia unor functii; persoana care ocupa o anumita functie in aceasta ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

GRIPA, gripe, s. f. Boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala proasta, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GUZ, guzi, s. m. (Reg.) nume dat unor animale rozatoare (mari). – Din magh. guzu.

HAITEIE s. f. pl. 1. Totalitatea partilor din care se compune plugul sau carul. 2. nume dat diferitelor unelte de plugarie, formand un tot. [Var.: haiteie s. f. pl.] – Din hinteu.

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (In expr.) A tine hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a insoti, a intovarasi; c) fig. a tine partea cuiva, aproband tot ce face si ce spune; a face pe placul cuiva, a canta cuiva in struna. 2. (Reg.) nume dat unor instrumente sau unor parti ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a tine acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

HETAIRA, hetaire, s. f. nume dat curtezanelor din Grecia antica. – Din fr. hetaire.

HUGHENOT, -A, hughenoti, -te, s. m. si f. nume dat adeptilor din Franta ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot.

IASCA s. f. nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.

IDE s. f. pl. nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.

IDIOCROMOZOM, idiocromozomi, s. m. (Biol.; rar) nume dat cromozomilor de s*x. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiochromosome.

IGNAT s. m. (Pop.) nume dat zilei de 20 decembrie, in care taranii obisnuiesc sa-si taie porcii ingrasati in vederea sarbatorilor de iarna. ◊ Expr. Nu se ingrasa porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios in ultimul moment. – Din sl. Ignatije.

INFLUENTA², influente, s. f. (inv.) nume dat unei boli epidemice asemanatoare cu gripa; p. gener. gripa. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFRAVIRUS, infravirusi^{1) vezi nota}, s. n. (Biol.) nume dat unor acizi nucleici deveniti autonomi si presupusi a fi capabili sa determine anumite afectiuni. – Din fr. infravirus.

INSURGENT, -A, insurgenti, -te, s. m. si f. Persoana care participa activ la o insurectie. ♦ Spec. nume dat colonistilor americani care s-au ridicat impotriva Angliei in sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.

INTERPOL s. n. nume dat organizatiei internationale de politie criminala. – Din fr. Interpol.

INTALNITURA, intalnituri, s. f. nume dat in popor unor boli a caror cauza este atribuita intalnirii cu un duh rau. – Intalni + suf. -tura.

INTINZATOR, intinzatoare, s. n. 1. nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a intinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Bat, lemn la razboiul de tesut, cu ajutorul caruia se rasuceste tesatura pe sulul dinainte; intorcator, incordator. Intinde + suf. -ator.

JALE² s. f. nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

JELER, jeleri s. m. nume dat in evul mediu taranilor fara pamant sau cu pamant putin din Transilvania, care munceau pe mosiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zseller.

JUNTA, junte, s. f. nume dat unor organe de stat sau organizatii politice in Spania si in unele tari din America de Sud. [Pr.: hunta] – Din sp. junta, fr. junte.

LEFEGIU, lefegii, s. m. 1. nume dat mercenarilor din tarile romane in evul mediu. 2. (Pop. si fam.) Salariat; functionar. – Din tc. ulufeci.

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura si care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveste la mestecarea si inghitirea alimentelor, iar pentru om este si organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc de comunicare intre membrii unei colectivitati, alcatuit din sistemul gramatical si lexical. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. ♦ Totalitatea altor mijloace si procedee (in afara de sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile si sentimentele. Limba surdo-mutilor. 2. Vorba, cuvant; grai, glas. 3. (Inv. si arhaic) Informatie (asupra intentiilor dusmanului), relatie, veste, stire. ♦ Informator, spion, iscoada. 4. (Inv. si arhaic) Comunitate de oameni care vorbesc aceeasi limba. (II, 1); popor, neam, natiune. III. nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamana formal sau functional cu limba (I). 1). Bara mobila de metal, agatata in fundul clopotului, care prin miscare, loveste in peretii lui, facandu-l sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os etc. care inlesneste incaltarea pantofilor; incaltator. 4. Bucata de piele lunga si ingusta, care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde se incheie cu siretul. 5. Lama de metal a unui cutit, briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fasie de lumina care strabate intunericul. 7. Fasie lunga si ingusta de pamant, de padure etc. 8. Deschizatura, gura lasata la cotetul de pescuit. – Lat. lingua (sensul „popor” (II 4) dupa v. sl. jenzyk „grai”, „popor”).

MAGNOLIE, magnolii, s. f. nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau rosii, placut mirositoare, ale caror frunze sunt (la unele specii) intotdeauna verzi, cultivati ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

MASA², mese, s. f. 1. Mobila formata dintr-o placa dreptunghiulara, patrata sau rotunda, sprijinita pe unul sau mai multe picioare si pe care se mananca, se scrie etc. ◊ Masa verde = a) masa² (1), de obicei acoperita cu postav verde, la care se joaca jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masa² (1) in jurul careia stau diplomatii cand duc tratative internationale. Masa rotunda = dezbatere libera pe o tema data, la care sunt chemati sa-si spuna cuvantul specialistii din domeniul respectiv (sau reprezentanti ai publicului larg). Sala de mese = incapere in care se serveste mancarea intr-o scoala, intr-o cazarma, la o cantina, etc. Masa calda = un fel de tejghea metalica incalzita pe care sunt expuse si mentinute calde preparate alimentare, in localurile de alimentatie publica. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusa masa = pe neasteptate, pe nepregatite, deodata. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a intinde, a asterne) masa = a aranja, a pregati si a pune pe masa² (1) toate cele necesare pentru a servi mancarea. A strange masa = a aduna de pe masa² (1) mancarile ramase si farfuriile, tacamurile etc. cu care s-a mancat. A nu avea ce pune pe masa = a nu avea cu ce trai, a fi sarac. Pune-te (sau intinde-te) masa, scoala-te (sau ridica-te) masa = a) se spune despre cei care duc o viata plina de desfatari, care traiesc fara griji, care asteapta totul de-a gata; b) se spune cand esti obligat sa servesti mereu de mancare. A intinde masa mare sau a tine masa intinsa = a primi invitati multi, a oferi ospete, banchete; p. ext. a se tine de petreceri. A pune (pe cineva) la masa cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau in jurul aceleiasi mese² (1) si mananca; mesenii. 2. Ceea ce se mananca; mancare, bucate; p. ext. pranz, cina; ospat, banchet. ◊ Inainte de masa = a) in partea zilei care preceda pranzul; b) in fiecare dimineata. Dupa masa = a) in partea zilei care urmeaza dupa pranz; dupa-amiaza; b) in fiecare dupa-amiaza. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a sedea) la masa = a manca de pranz sau de cina. A avea casa si masa = a avea ce-i trebuie pentru a trai. A-i fi (cuiva) casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, fara necazuri. 3. nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte care seamana cu o masa² (1) si se folosesc in diverse scopuri practice. ◊ Masa de operatie = obiect de metal pe care este intins un pacient in timpul interventiei chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = planta erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.

NUTRET, nutreturi, s. n. nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrana animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituita din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrana pentru animale. – Lat. nutricium.

ODOLEAN, odoleni, s. m. nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una serveste la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietati sedative; valeriana (Valeriana officinalis). [Var.: odoleana s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.

ORHIDEE, orhidee, s. f. (La pl.) nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpina simpla, frunze alterne intregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termina de obicei in forma de pinten rasucit (Orchidaceae); (si de la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidees.

PAINISOARA, painisoare, s. f. 1. Diminutiv al lui paine (1); painica, painita. 2. Ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin padurile de stejar si de fag (Russula lepida). ♦ nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile si necomestibile. – Paine + suf. -isoara.

PARS, parsi, s. m. nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

RUJA¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Maces. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roseata, rumeneala in obraz. 3. Planta erbacee cu frunze carnoase si flori galben-purpurii, grupate intr-un buchet, care creste pe stancile din regiunea alpina (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = planta avand tulpina fara peri, cu frunze ovale si cu flori galbene; marita-ma-mama (Rudbeckia laciniata). [Pl. si: ruji] – Din bg., scr. ruza.

SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

SOC, soci, s. m. nume dat mai multor specii de arbusti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate in inflorescente, care au proprietati sudorifice, si cu fructe (boabe negre sau rosii), scoarta si radacini cu proprietati laxative si diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

TATA, tati, s. m. 1. Barbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui barbat copiii sai cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre el ori pe care si-l da el insusi cand vorbeste cu copiii sai; taica, parinte, tatan, babaca. ◊ Tata de familie = barbat care are copii pe care ii creste; cap de familie. Tata mare sau tata-mosu = bunic. Tata vitreg = al doilea sot al unei femei in raport cu copiii ei dintr-o casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ◊ Loc. adj. Din tata in fiu = transmis de-a lungul generatiilor, prin descendenta directa, din generatie in generatie. ◊ Expr. Calca pe urmele lui taica-sau, se spune despre cel care seamana cu tatal sau in apucaturi si obiceiuri (rele). Bucatica rupta tata-sau sau tata-sau in picioare, se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada si de tata-sau sau vinde si pe tata-sau, se zice despre un om rau, lipsit de scrupule. Unde da tata, creste carnea, se spune cand parintele isi pedepseste copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatie de uimire sau de satisfactie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate si de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) nume dat unui barbat (mai in varsta) in semn de respect sau de afectiune. ♦ (Pe langa un nume de persoana) nume dat unui neam etc. 5. (In credinta crestina) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatal nostru = numele unei rugaciuni crestine. ◊ Expr. (A sti) ca (pe) Tatal nostru = (a sti) foarte bine, pe de rost, fara greseala. 6. Fig. (Fam.) Creator, fauritor, fondator. 7. (Glumet) Cel care intrupeaza cele mai inalte calitati, care este deasupra altora, ii covarseste pe toti. [Nom. sg. art.: tata si tatal; gen.-dat. sg.: tatii si tatei] – Lat. tata.

TRUFA¹, trufe, s. f. 1. nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber). 2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din fr. truffe.

TANTAR², tantari, s. m. (La pl.) nume dat populatiei aromane din Macedonia de populatia slava localnica; (si la sg.) persoana care face parte din aceasta populatie. – Et. nec.

TOLINA, toline, s. f. (Reg.) nume dat unei femei rele, viclene. – Tol² + suf. -ina.

ULM, ulmi, s. m. nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.

UNIVERSALII s. f. pl. nume dat notiunilor generale in filozofia scolastica. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = discutie in jurul notiunilor generale si a naturii lor, fapt care a determinat aparitia celor trei curente din sanul scolasticii: realismul, nominalismul si conceptualismul. – Din lat. universalia.

VALAH, -A, valahi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. nume dat in evul mediu romanilor din stanga si din dreapta Dunarii de catre alte popoare. 2. Adj. Care apartine Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -a s. m. si f., adj.] – Cf. sl. vlahu.

VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.

VATAMATURA, vatamaturi, s. f. (Pop.) nume dat mai multor boli interne care provoaca crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). – Vatama + suf. -atura.

VARTEJ, vartejuri, s. n. I. 1. Portiune din masa unui fluid in care acesta, datorita unui obstacol ivit in cale, are o miscare de rotatie; turbion, bulboana. valtoare, varticus. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub forma de cercuri repetate, in locul unde se cufunda cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Miscare a unui fluid, in cursul careia particulele componente au o deplasare complexa de translatie si de rotatie. 2. Vant puternic, vijelios, care se invarteste cu viteza pe loc, ridicand in aer obiecte usoare (praf, hartii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloana, tramba (de praf, de fum, de zapada etc.). ♦ Compus: vartejul-pamantului = a) planta erbacee cu tulpina taratoare si cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mica planta erbacee, cu cate trei frunze la un nod, cu flori rosii dispuse in varful tulpinii, care creste prin locuri stancoase din regiunea alpina (Pedicularis verticillata). 3. Miscare (ametitoare) in cerc. ♦ Fig. Valmasag care taraste pe cineva ca o valtoare; ameteala, buimaceala, zapaceala. 4. Loc in crestetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde parul porneste in toate directiile. II. nume dat unor unelte care, atunci cand functioneaza, descriu o miscare circulara: a) fus pe care se desfasoara o funie sau un lant la capatul carora se afla o galeata, si care se invarteste cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apa din put, pamant din gropi etc.; b) (reg.) unealta cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) incuietoare la usa sau la poarta, compusa dintr-o bucata de lemn care se invarteste in jurul unui cui; d) unealta din lemn folosita pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strans (la masa dulgherului); e) unealta de dogarie care serveste la strangerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vartez.

WHIG s. m. nume dat adversarilor ducelui de York, organizati intr-un partid care, dupa dezmembrarea partidului, la inceputul sec. XIX, au intrat in partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl.

YANKEU, yankei, s. m. nume dat, incepand cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; p. gener. (de obicei depr.) cetatean al S.U.A. – Din engl. yankee.

ZAHAR s. n. 1. Specie de zaharoza de culoare alba cristalizata, usor solubila in apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza. ♦ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ♦ Loc. adj. De zahar = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. nume dat excesului de glucoza din sange; (si in sintagma boala de zahar) boala cauzata de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. zahari. Cf. bg. zahar.

ZAVERA, zavere, s. f. (Inv. si reg.) nume dat rascoalei organizate de greci in 1821 impotriva stapanirii turcesti (cu ramificatie si in tarile romanesti); p. gener. revolta, rascoala, razvratire. – Din scr., bg. zavera.

ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci¹).

ZBICER, zbiceri, s. m. nume dat calusarului care pocneste din bici in timpul jocului. – Zbici³ + suf. -ar.

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Poloniei. ♦ Moneda de aur care a circulat in Europa centrala si rasariteana. ♦ Moneda de argint care, la inceputul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o consideratie cuiva sau la ceva. ♦ nume dat odinioara in Transilvania unei monede austriece; moneda de argint de doua coroane. – Din pol. złoty.

ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) nume dat mai multor specii de plante agatatoare ornamentale, cu flori mov-roscate sau albastre, avand corola in forma de palnie; buna-dimineata, adormitele (Ipomaea, Pharbitis); (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. Fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

MAHON s. m. nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicala a Americii, cu lemnul de culoare bruna-rosiatica, foarte rezistent, intrebuintat la confectionarea mobilelor de lux. p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din tc. mahun, mahon.

MAHONA, mahone, s. f. nume dat unor vase sau unor ambarcatii (cu fundul plat) folosite la transportul marfurilor, la incarcarea si descarcarea navelor, la pescuit etc. [Var.: mahoana s. f.] – Din fr. mahonne.

MEGALIT, megaliti, s. m. nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, in epoca neolitica si la inceputul epocii bronzului, din blocuri de piatra bruta sau cioplite sumar. – Din fr. megalithe.

MAMON s. m. (In superstitii) nume dat diavolului, considerat ca ispiteste pe oameni prin bani; fig. lacomie de bani. – Slav. (v. sl. mamona < gr.)

MANI s. m. pl. nume dat in mitologia romanilor si a vechilor popoare italice sufletelor mortilor, considerate zei ocrotitori ai caminului. – Din lat. manes, -ium.

MARCA³, marci, s. f. 1. nume dat in statul franc si in Germania medievala comitatelor de frontiera, aflate sub guvernare militara. 2. Obste sateasca din Europa apuseana medievala, in care pamantul arabil ramane proprietate privata. – Din germ. Mark.

MEMBRANA, membrane, s. f. 1. nume dat tesuturilor animale sau vegetale, subtiri si suple, foarte diferite ca structura, care captusesc, imbraca, leaga, sustin sau delimiteaza anumite organe sau parti de organe; piele subtire; pielita. ♦ Diferentiere protoplasmatica sau celulozica, care inveleste si limiteaza celula animala si cea vegetala. 2. (Fiz.) Corp subtire flexibil, care prin v******e, poate produce sau transmite sunete, fiind intrebuintat la telefon, la microfon si la alte aparate acustice sau de percutie. 3. Corp subtire folosit pentru a separa doua medii; diafragma. 4. (Inv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

MIRE, miri, s. m. nume purtat de barbat in ziua sau in preajma casatoriei sale. ♦ (La pl.) nume dat, in ziua sau in preajma casatoriei, celor doua persoane care se casatoresc. – Cf. alb. mire „bun”.

MOT¹, moturi, s. n. 1. Suvita de par (mai lung si mai des) din frunte sau din crestetul capului (la oameni si la animale). ◊ Expr. (Fam.) (A fi) cu mot (in frunte) sau mai cu mot = (a se socoti) cu vaza, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu mot = a exagera, a inflori ceva. Mot si el = se spune cand cineva intervine (nechemat) intr-o discutie. A lua (pe cineva) de mot = a trage de par. ♦ Suvita de par legata cu o panglica; p. ext. panglica cu care se leaga aceasta suvita. ♦ (Mai ales la pl., in forma moate) Suvita de par rasucita pe un siret, o hartie, o carpa etc. pentru a se increti; p. ext. siret, carpa, hartie etc. folosita in acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3. Panas, ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la fes, scufie, caciulita etc. 4. Pielea rosie-albastruie de pe capul curcanului, care atarna in jos; creasta. ◊ Compus: motul-curcanului = a) planta erbacee mare cu flori rosii, roz sau albe in forma de spice care atarna in jos (Polygonum orientale); b) planta erbacee cu flori rosii, mici, asezate in spice lungi, care atarna ca o coada (Amaranthus caudatus). 5. nume dat unor inflorescente. 6. (Reg.) Planta acvatica cu flori verzui, unite in spic, care ies la suprafata apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioara, ascutita, prelungita sau bulbucata, a unor lucruri; varf. [Pl. si: moate.] – Et. nec.

MUCEGAI, mucegaiuri, s. n. nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvolta pe suprafata substantelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pasla, cenusiu sau verzui, si care provoaca degradarea mediului pe care se dezvolta; p. ext. igrasie; mucezeala. [Var.: mucigai s. n.] – Din muced.

MARTIN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinari care indica specia) nume dat mai multor specii de pescarusi si de pescari. – Din fr. martin.

VECE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii in unele orase rusesti in sec. X-XV. 2. nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. vece.

TAMARISCA s. f. nume dat mai multor specii de arbusti ornamentali cu frunze marunte si dese si cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Catina. [Var.: tamarix s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis.

MARGEAN subst. 1. nume dat unor specii de animale care traiesc in colonii marine formate din mai multi indivizi de culoare rosie, mai rar alba, infipti pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoaba facuta din acest schelet. 2. Sirag de margele facut dintr-un material asemanator cu margeanul (1). – Din tc. mercan.

MARACINAR, maracinari, s. m. nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

ETERIE s. f. nume dat unei organizatii politice secrete, cu ramificatii si in tarile romanesti, infiintata la inceputul sec. XIX de patriotii greci pentru eliberarea tarii lor de sub stapanirea otomana. ♦ Miscarea revolutionara a grecilor din 1821 impotriva turcilor. – Din ngr. eteria „societate”.

MASEA, masele, s. f. 1. Fiecare dintre dintii mari (terminati cu o suprafata plata) fixati in partea posterioara a maxilarelor, dupa canini, la om si la unele animale, servind la zdrobirea si la macinarea alimentelor; molar¹. ◊ Masea de minte = fiecare dintre cele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. ◊ Expr. (Oltean) cu douazeci si patru (sau cu gura plina) de masele = (om) voinic si istet, descurcaret, abil. A-i crapa (cuiva) maseaua (sau maselele) (in gura) = a fi nerabdator, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la masea = a bea mult, a fi betiv. N-ajunge nici pe o masea = e foarte putin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o masea sau nici cat (sa) pui pe o masea = a avea foate putin (de mancare). A lepada, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o masea stricata = a se debarasa (de cineva sau ceva) fara parere de rau. 2. Compus: (Bot.) maseaua-ciutei = mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori rosii, cu frunze patate rosu-brun (Erythronium dens canis). 3. nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte asemanatoare, ca forma sau ca functie, cu maseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piua, la grapa, leuca, talpile saniei, bocanci etc.) – Lat. maxilla „maxilar”.

MASELAR, maselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Maselarita. 2. nume dat diferitelor parti ale unor obiecte sau unelte. – Din masea + suf. -ar.

MASURATOR, -OARE, masuratori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care masoara; cu care se masoara. 2. S. m. si f. Persoana care masoara ceva; spec. lucrator care efectueaza operatii de masurare. ◊ (Pop.) Masurator de pamant = inginer hotarnic. 3. S. n. si f. nume dat unor obiecte care servesc la masurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a masura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Masura + suf. -tor.

FRATE, frati, s. m. 1. Persoana de s*x masculin considerata in raport cu alta persoana (indiferent de s*x), nascuta din aceiasi parinti sau din acelasi tata ori din aceeasi mama; fratane. ◊ Frate bun (sau adevarat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre fratii nascuti din acelasi tata si din aceeasi mama in raport unii cu altii. Frati de lapte = copii care au supt la aceeasi doica. Frate de mana = baiat care serveste mireasa in timpul nuntii. Frate de cruce = fartat. ♦ (La pl.) nume dat copiilor (in cazul cand se afla intre ei si baieti) nascuti din aceiasi parinti sau numai din acelasi tata ori din aceeasi mama. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adreseaza unei persoane (indiferent de s*x). 3. Grad in ierarhia calugareasca dat unui calugar care nu este cleric si care ajuta la treburile gospodaresti; calugar care are acest grad. 4. Lastar care se formeaza la subsuoara frunzelor cerealelor paioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; in compusul) Fratele-priboiului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care creste prin paduri sau locuri pietroase, umede si umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.

MAZARICHE s. f. I. nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

NARD s. m. 1. nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaia (Nardostachys); spec. planta cu radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esenta parfumata extrasa din radacina de nard. – Din ngr. nardos.

OCHEAN¹, ocheane, s. n. nume dat unor instrumente optice portative care maresc unghiul sub care se vad obiectele departate de pe suprafata pamantului, permitand o mai buna distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele romanesti terminate in -an.

SOL¹ s. invar. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele sapte sunete ale gamei; nota corespunzatoare acestui sunet. 2. nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

STARC, starci, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.

PIETROSEL, pietrosei, s.m. 1. (Iht.) Porcusor. 2. nume dat mai multor specii de pasari migratoare, care traiesc printre stanci si prin locuri pietroase.

MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

SOPARLA, soparle, s. f. nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenusie sau pestrita, cu capul si abdomenul acoperite cu placi cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, indreptate in afara, cu coada lunga, subtiata spre varf, regenerabila (Lacerta). – Cf. alb. shapi.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

TARA¹, tare, s. f. 1. dara. 2. nume dat unor greutati nemarcate formate din diferite bucati de metal sau de sticla, care se intrebuinteaza la diferite cantariri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de baza ale pulberii (3). [Var.: tara s. f.] – Din ngr. tara.

TRANdaFIR, trandafiri, s. m. 1. nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

TRIBAL, -A, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populatie) care traieste in triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) nume dat unor triburi trace din sudul Dunarii mijlocii, care s-au stabilit la inceputul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, intre muntii Balcani si Dunare. – Din fr. tribal.

EFOR, efori, s. m. 1. Membru in consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. nume dat in Sparta antica fiecaruia din cei cinci magistrati cu largi atributii in politica interna si externa a statului. – Din ngr. eforos.

EFORIE, eforii, s. f. nume dat unor institutii administrative de utilitate publica sau culturala din trecut; consiliul de conducere al acestor institutii; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforia.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

FOCA, foci, s. f. nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti care traiesc mai ales in regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

FOFEAZA, fofeze, s. f. nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.

FOND, fonduri, s. n. I. 1. (In corelatie cu forma) Continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema actuala importanta; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esentiala a vocabularului unei limbi, caracterizata printr-o mare stabilitate, cuprinzand toate cuvintele cu mare frecventa care denumesc, de obicei, notiuni fundamentale si care sunt, in general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate si cu multe expresii si locutiuni. ◊ Loc. adv. In fond = in realitate, de fapt. 2. Totalitatea trasaturilor esentiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de baza a unui tablou, a unei tesaturi etc. pe care se contureaza desenele sau figurile; camp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care serveste drept decor in desfasurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprima cu o culoare mata pe suprafata hartiei, folosite la tiparirea actiunilor si a altor actiuni de valoare. 4. nume dat unor probe sportive care se desfasoara pe distante mari si care necesita o deosebita rezistenta fizica. 5. (Fiz.) Radiatie greu de inlaturat sau inevitabila, cu caracter parazit, in prezenta careia se efectueaza o experienta sau o masurare. II. 1. Valoare materiala reprezentata prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ◊ Expr. (Fam.) A fi in fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de baza dintr-un domeniu al culturii. ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. – Din fr. fond.

TABORITI s. m. pl. nume dat membrilor aripii radicale din miscarea husita, reprezentand interesele maselor de tarani si de mestesugari. – Din fr. taborites.

FUGACI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergator, iute la fuga; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecator, fugitiv. 3. S. m. nume dat mai multor specii de pasari migratoare de marimea unui porumbel, cu picioarele lungi si foarte iuti, bune alergatoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.

PLOP, plopi, s. m. nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PAGUR, paguri, s. m. (La pl.) nume dat unor crustacee decapode marine al caror abdomen moale este adapostit intr-o cochilie goala (parasita de gasteropode); (si la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure.

PALANCA, palanci, s. f. 1. (Inv.) Palisada (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palanca (la pamant) = a culca la pamant, a dobori. 2. (Reg.) nume dat unor constructii rudimentare, folosite ca gard, ca adapost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palank.

PALEANTROP, paleantropi, s. m. nume dat omului fosil din pleistocenul mediu. [Pr.: -le-an-] – Din lat. palaeanthropus, numele stiintific al paleantropului.

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) nume dat mai multor specii de arbori tropicali si subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, avand in varf o coroana bogata de frunze penate sau palmate (1); (si la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

PANAGHIE, panaghii, s. f. 1. nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept. 2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghia.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

PARA², pere, s. f. 1. Fructul parului¹. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para² (1). – Lat. pira.

PASIFLORA, pasiflore, s. f. nume dat mai multor specii de plante tropicale agatatoare, cu tulpina lemnoasa si cu flori albastrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.

PADUCHE, paduchi, s. m. 1. nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit. 2. nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora. 3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Lat. peduculus.

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

PELARGONIE, pelargonii, s. f. (Bot.) nume dat mai multor specii de muscata. – Din germ. Pelargonie.

PELINITA, pelinite, s. f. nume dat mai multor specii de pelin (1). – Pelin + suf. -ita.

PENATI s. m. pl. nume dat, in mitologia romana si etrusca, unor divinitati considerate a fi ocrotitoare ale casei si ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Camin, casa (parinteasca). – Din lat. penates.

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

ARGONAUT, argonauti, s. m. 1. (Mitol.) nume dat eroilor antici greci care au calatorit pe corabia Argo spre Colchida. ♦ Fig. Navigator indraznet. 2. Specie de molusca cefalopoda din apele tropicale (Argonauta argo). – Din fr. argonaute.

ASIGNAT, asignate, s. n. nume dat in trecut bancnotei in unele tari. – Din fr. assignat.

ARTROPATIE, artropatii, s. f. nume dat mai multor boli articulare, avand cauze diverse. – Din fr. arthropathie.

ANGORA s. f. nume dat unor specii de animale (capra, iepure, pisica) cu par lung si matasos; p. ext. parul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora.

ANTILOPA, antilope, s. f. 1. nume dat mai multor rumegatoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi si subtiri, care traiesc prin tarile calde. 2. Pielea tabacita a antilopei (1) sau material care imita aceasta piele. – Din fr. antilope.

VIZIR, viziri, s. m. nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.

ANTIFONIE s. f. nume dat in muzica antica modului de a canta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie.

ANTIHRIST, antihristi, s. m. (In crestinism) nume dat principiului raului, lui Satana si ereticilor; p. ext om nelegiuit, p*****s, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstu.

ROATA¹, roti, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spite sau plin, care, invartindu-se in jurul unei osii, pune in miscare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roata = caii (sau boii) rotasi. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zapacit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face sa se desfasoare sau a se desfasura in conditii foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel incat sa functioneze perfect. 2. (Tehn.) Organ de masina sau ansamblu unitar de piese in forma de cerc, care se poate roti in jurul unei axe proprii. 3. nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemanatoare cu roata (1), avand diverse intrebuintari. ◊ Roata olarului = masina de lucru rudimentara a olarului, construita dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjeste lutul, dand diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere castigatoare, care este invartit cu mana de jucatorul care isi incearca norocul. ◊ Expr. roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a intors roata = s-a schimbat situatia (in defavoarea cuiva); s-a intors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat in forma de roata (1), de cerc, de disc. Roata de cascaval. Roata de franghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figura pe care o formeaza mai multe fiinte sau lucruri asezate in forma de cerc. ◊ (Adverbial) Sedeau roata in jurul focului. 6. Miscare circulara; invartitura, rasucire, rotocol. ◊ Expr. A da roata = a merge de jur imprejur, a inconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (in mers sau in zbor), a face ocoluri. ♦ Figura de acrobatie care consta in rotirea corpului prin sprijinirea succesiva pe maini si pe picioare. ◊ Roata mortii = acrobatie care consta in alergarea in cerc, cu un vehicul, pe peretii (aproape verticali ai) unei constructii special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortura si executie de forma circulara, folosit in evul mediu. [Pl. si: roate] – Lat. rota.

ROFII s. f. pl. (Pop.) nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe fata, indata dupa nastere. – Cf. scr. rohav „ciupit de varsat”.

APARATOR, -OARE, aparatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apara sau protejeaza. 2. S. m. si f. Persoana care apara sau sprijina ceva sau pe cineva. ♦ Persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei. ♦ Jucator dintr-o echipa sportiva care are rolul de a apara sau proteja propria poarta; fundas. 3. S. n. si f. nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apara + suf. -ator.

APELLA s. f. nume dat adunarii poporului din Sparta antica. – Cuv. gr.

VEDE s. f. pl. nume dat culegerii de texte religioase si literare scrise in sanscrita veche, care reprezinta primele documente literare din India. – Din fr. Vedas.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

ANTOFITA, antofite, s. f. (La pl.) nume dat plantelor cu flori; (si la sg.) planta din acest grup; s**********a. – Din fr. anthophytes.

VIERME, viermi, s. m. nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.

VIESPE, viespi, s. f. 1. nume dat mai multor insecte himenoptere, asemanatoare cu albina, prevazute de obicei in partea posterioara a abdomenului cu un ac si cu o punga cu venin. 2. Fig. Femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa).

PERONOSPORA, peronospore, s. f. nume dat mai multor ciuperci inferioare, parazite pe plantele fanerogame. [Var.: peronospora s. f.] – Din lat. peronospora.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

PESCARITA, pescarite, s. f. 1. Femeie care se ocupa cu pescuitul 2. (Ornit.) nume dat mai multor specii de pescarusi; pasare care apartine acestor specii. – Pescar + suf. -ita.

PESCARUS, pescarusi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.

ARIPA, aripi, s. f. 1. Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere, care serveste la zbor. ◊ Expr. A capata (sau a prinde) aripi = a capata independenta, curaj; a incepe sa se inflacareze, sa se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face sa capete curaj; a insufleti (pe cineva). A taia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) sa-si piarda curajul, avantul; a descuraja. ♦ Fig. Ocrotire, protectie. 2. (Iht.) Inotatoare. 3. Membrana a unor fructe si seminte care serveste la raspandirea lor cu ajutorul vantului. 4. nume dat unor obiecte, parti ale unor aparate etc. care au forma, functiunea sau pozitia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa masinii. 5. Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala; fiecare dintre extremitatile unei constructii (in raport cu partea centrala). ♦ Fiecare dintre cele doua ziduri de sprijin care pleaca de la portalul unui tunel si sustin taluzurile de la capete. 6. Capat, margine, flanc al unei trupe (dispuse in ordine de bataie). ♦ (In unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucatorii plasati in marginea terenului de joc. 7. Fig. Fractiune cu o anumita orientare politica din cadrul unei organizatii, al unui partid. [Acc. si aripa] – Lat. alapa.

PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. a**l. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

VIKING, vikingi, s. m. nume dat razboinicilor, navigatorilor si negustorilor scandinavi care au intreprins, intre secolele VII si X, numeroase expeditii in Europa si in America de Nord. – Din fr. viking.

PINGUIN, pinguini, s. m. nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

PIROFOR, pirofori, s. m. 1. nume dat corpurilor care produc scantei si se aprind usor in contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire). 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumina fosforescenta; (si la sg.) insecta care apartine acestui gen. – Din fr. pyrophore.

PISICA, pisici, s. f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blana deasa si moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice si cu ghearele retractile si ascutite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ◊ Pisica salbatica = specie de pisica (I 1), mai mare decat aceasta, cu blana roscata-cenusie cu dungi negre, care traieste in padure (Felis silvestris). ◊ Expr. A trai (sau a se intelege, a se iubi) ca cainele (sau ca soarecele) cu pisica = a nu se intelege, a trai rau cu cineva. A umbla cu pisica-n traista = a cauta sa inseli, sa pacalesti pe cineva. A cumpara pisica in traista = a se insela la cumparaturi (luand marfa pe nevazute). A avea ochi de pisica = a) a avea privire agera; b) a fi viclean. (Fam.) A avea noua suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisica plouata = a fi abatut, descurajat, fara chef; a arata prost, a avea o tinuta necorespunzatoare. A se spala ca pisica, se spune despre cei care se spala superficial si, p. ext., despre cei neglijenti. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arata ca se petrece ceva neobisnuit, de importanta deosebita. 2. Blana de pisica (I 1) prelucrata. 3. Compus: pisica-de-mare = specie de peste marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal si cu coada terminata cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, parti ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se infig in ceva etc. 1. Dispozitiv de agatare si de desprindere a berbecului din capatul cablului de ridicare de la sonetele cu cadere libera. 2. Carucior deplasabil pe o grinda sau pe un pod rulant, prevazut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; carucior de macara. 3. Manunchi de sarme de otel, folosit pentru curatarea de noroi sau de pamant a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ica.

PITECANTROP, pitecantropi, s. m. nume dat omului fosil descoperit in Java, cu caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. – Din fr. pithecanthrope.

PETIMBROASA, petimbroase, s. f. (Reg.) nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciulita (Senecio rupester); b) cruciulita (Senecio vulgaris); c) batatarnica (Senecio crucifolius); d) spalacioasa (Senecio vernalis). – Et. nec.

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

PLANSOARE, plansori, s. f. 1. Plans¹. 2. (Inv. si reg.) Cerere, jalba. 3. nume dat in popor unor boli (de copii) care provoaca insomnii si planset necontenit. – Plans¹ + suf. -oare.

POCNITOARE, pocnitori, s. f. 1. nume dat unor jucarii de copii care pocnesc cand sunt atinse sau miscate. 2. Sfichi (la bici). 3. (Bot.) Plesnitoare. – Pocni + suf. -toare.

TELEGRAF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicatie care transmite la distanta semnale (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor necesare in acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, receptia si transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Inv.) Aparat situat pe inaltimi sau in turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanta a unor semnale optice. 3. S. m. nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare si cu tulpina agatatoare ajungand pana la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii si cu tulpina fragila (Tradescantia v*******a). – Din fr. telegraphe.

PODOABA, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care infrumuseteaza pe cineva sau ceva; gateala, ornament; p. ext. lucru de pret, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Insusire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fala, cinste; stralucire. 2. (Pop.) nume dat unor boli de piele. ♦ nume dat unor insecte parazite care traiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

POL², poli, s. m. Moneda de metal sau de hartie valorand douazeci de lei, care a circulat in tara noastra; douazeci de lei. ♦ nume dat mai multor monede rusesti si frantuzesti (de aur) care au circulat in tarile romane in sec. XIX; napoleon. – Din rus. pol.

POLDER, poldere, s. n. nume dat in Olanda unei portiuni joase de uscat smulsa marii sau unui lac maritim prin indiguire si drenare. – Din germ. Polder.

NIVEL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Inaltimea la care se gaseste un punct, o linie sau o suprafata a unui loc, a unui obiect etc. in raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul marii = punct situat la inaltimea mijlocie a marilor si a oceanelor care comunica intre ele, in raport cu care se masoara toate altitudinile. Curba (sau linie) de nivel = linie care uneste punctele suprafetei terestre cu aceeasi altitudine fata de o suprafata de referinta; punct, suprafata care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se incruciseaza (la aceeasi altitudine) o cale ferata cu o sosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = in regiunea..., in dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zona geologica, subdiviziune stratigrafica a etajelor si a subetajelor, care se distinge dupa fosilele caracteristice pe care le contine. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensiva a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. 2. nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra. ◊ Nivel cu (sau de) apa = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care serveste la determinarea planului orizontal dupa inaltimea la care se ridica apa in doua tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale populatiei unei tari, ale unor clase sau ale unei persoane in conditii istorice date. [Var.: (2) nivela s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

LINGURA, linguri, s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcatuit dintr-o parte ovala scobita si dintr-o coada. ◊ Expr. (Fam.) A atarna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gat (sau in, de brau) = a lasa pe cineva nemancat fiindca a venit tarziu la masa. A(-si) manca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuieste prea mult, care risipeste. 2. Continutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; in sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zanelor = ciuperca lemnoasa, bruna-roscata, ce creste pe trunchiul si pe radacinile arborilor; lingurita, lingurita-zanei (Ganoderma lucidum). II. nume dat unor unelte sau unor parti de instrumente sau de masini asemanatoare cu o lingura (I 1). 1. Tub cilindric inchis la capatul de jos cu unul sau cu doua ventile, folosit la extractia titeiului, la curatarea gaurii de sonda sau la cimentat. 2. Unealta de rotarie sau de dogarie, folosita la gaurirea butucului rotii sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Naluca metalica folosita la pescuit. – Lat. lingula.

POLIZAHARIda, polizaharide, s. f. nume dat unor substante cu structura macromoleculara, de origine naturala, din clasa hidratilor de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide.

POP¹, popi, s. m. 1. Stalp, barna, par, prajina etc. avand diverse intrebuintari, mai ales ca element de sustinere sau de sprijin: a) bucata lunga de lemn, prajina sau par, folosite pentru a sprijini in mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stalp sau barna groasa de lemn cu care se sustine provizoriu sau se consolideaza un zid, un planseu, un acoperis; c) fiecare dintre stalpii unei prispe sau ai unui pridvor care, avand unul dintre capete infipt in talpa prispei, sustin cu celalalt capat streasina acoperisului; d) (reg.) fiecare dintre stalpii care, avand unul dintre capete infipt in pamant, sustin un gard sau o poarta. ♦ Betisor asezat in cutia de rezonanta a unor instrumente cu coarde. 2. (Reg.) nume dat mai multor piese, obiecte sau parti ale acestora, asemanatoare ca forma sau ca intrebuintare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Gramada de snopi sau de manunchi de canepa ori de alte plante, asezate in picioare ca sa se usuce. [Pl. si: (3, n.) popuri] – Din bg. pop.

POPA, popi, s. m. 1. (Pop.) Preot. ◊ Expr. A plati ca popa = a plati sigur (si pana la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popa tuns = a starni valva cu o fapta neobisnuita; a se face mare zarva in jurul cuiva sau a ceva. A-si gasi popa = a gasi pe cineva pe care nu-l poti birui, insela, amagi, domina; a i se infunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) sa se cuminteasca, a-i veni (cuiva) de hac; a invata (pe cineva) minte. A calca a popa = a) (mai ales la forma negativa) a da semne de seriozitate, a inspira incredere; b) a-si da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. numele uneia dintre cartile de joc, care are imprimata pe una dintre parti o imagine asemanatoare cu a unui rege; riga, crai, rege. ◊ Popa prostul = numele unui joc de carti, in care pierde jucatorul care ramane cu popa (2). ◊ Expr. (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoana nehotarata sau care manifesta o atitudine inconsecventa, schimbandu-si usor parerile, felul de a gandi sau de a actiona. 3. nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din sl. popu.

POROINIC, poroinici, s. m. nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis). – Et. nec.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. nume dat mai multor specii de pasari salbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mica, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasare apartinand uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbas. ◊ Porumbel calator (sau de posta, voiajor) = porumbel dresat sa se intoarca la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trai in dragoste si in buna intelegere. ◊ Compus: porumbel-razator = gugustiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbita. II. S. m. Stiulete de porumb cu boabele inca necoapte, in lapte, care se mananca fierte sau coapte in spuza. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumba¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care creste prin vii si livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PLOP, plopi, s. m. nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus), cu scoarta neteda, alb-cenusie si cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioara, cu petiolul lung si flori crescute in amenti (Populus). ◊ Expr. Cand va face plopul mere si rachita micsunele = niciodata. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

MOCAN, mocani, s.m. nume dat locuitorilor din regiuinile muntoase (in special in Transilvania); cioban din aceste regiuni.

MOCANCA, mocance, s.f. nume dat femeilor din regiunile muntoase (in special ale Transilvaniei).

PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din faramitarea naturala a scoartei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vietuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfarama in bucati; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fara rost; c) (fam.) a invinge pe cineva intr-o discutie in contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf si pulbere sau a (se) preface in praf = a (se) distruge complet, a nu mai ramane nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu ramane nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf in ochii cuiva = a incerca sa insele pe cineva, dandu-i iluzia ca lucrurile sunt altfel decat sunt in realitate, a induce in eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grija, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe toba = nimic. 2. (De obicei urmat de determinari) nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine si care sunt folosite in diferite scopuri. ◊ Praf de pusca = pulbere formata dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf si carbune de lemn, folosita ca explozibil. Praf de spuma = preparat care produce in contact cu apa o spuma si care se foloseste pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se intrebuinteaza in patiserie pentru a face sa creasca aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care il degajeaza. Lapte praf = lapte sub forma de pulbere, obtinut prin eliminarea apei din componenta lui. Praf de bronz = pulbere care se amesteca cu ulei sau cu lac si formeaza vopsele care imita metalul. Praf de matase = substanta cu aspect lucios, preparata din mica¹ pisata, folosita la zugraveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil si imputrescibil, obtinut din cenusa de la termocentrale cu adaosuri de pacura, folosit pentru hidroizolari. 3. Spec. Substanta toxica sau medicamentoasa in forma de pulbere; (pop.) doza dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = c*****a. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (inv. si reg.) prav s. n.] – Din sl. prachu.

VITRIOL, vitrioluri, s. n. (Pop.) Acid sulfuric (in solutie concentrata). ♦ (Inv.) nume dat unor sulfati. [Pr.: -tri-ol] – Din fr. vitriol.

PREMONITIE, premonitii, s. f. nume dat fenomenului de presimtire a unor fapte viitoare, in general fara motivare rationala. – Din fr. premonition.

PRESOCRATIC, -A, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. nume dat unui grup de filozofi greci care, inaintea lui Socrate, au construit sisteme care incercau sa explice lumea, natura. – Din fr. presocratique, engl. pre-Socratic.

VITA, vite, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) nume dat mai multor plante perene cu radacina puternica, cu tulpina lipsita de sustinere proprie, din care ies mladite cu carcei agatatori, cu frunze mari, crestate adanc si cu fructele in forma de ciorchine, care se cultiva intr-un numar mare de soiuri si de varietati; vie (Vitis). ◊ Vita de Canada sau vita salbatica = arbust agatator din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se coloreaza toamna in rosu, cultivat ca planta decorativa (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lastarele lungi si flexibile ale vitei (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: vita-alba = planta agatatoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Suvita de par. ♦ Fiecare dintre firele, suvitele etc. din care se confectioneaza, prin impletire sau rasucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parama de sarma. 2. Fig. Descendent, urmas, vlastar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De vita = a) de calitate superioara; b) de obarsie boiereasca. – Lat. *vitea (= vitis).

PROCHIMEN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) nume dat versetelor din psalmi care se canta inainte de a se citi un pasaj din Biblie sau inainte de o rugaciune sau de o cantare. 2. (Inv.; in expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, dupa o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a indrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea buna. – Din ngr. prokimenon.

VITAMINA, vitamine s. f. nume dat unor compusi organici indispensabili vietii, care se gasesc in alimente sau se prepara sintetic, cu rol esential in mentinerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VITELLUS s. n. nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.

PSALMIST, psalmisti, s. m. 1. Autor sau cantaret de psalmi. 2. (Art.) nume dat regelui evreu david, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

PUNI s. m. pl. nume dat cartaginezilor de catre romani. – Din lat. Poeni.

PURICE, purici, s. m. 1. nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagra-cafenie, fara aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sarit, care se hranesc cu sange supt din corpul omului sau al unor animale. ◊ Expr. A i se face (cuiva) inima cat un purice, se spune cand cineva se simte in mare primejdie, cand este foarte speriat. A nu face (multi) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (In basme) De (sau pe) cand se potcovea puricele = foarte demult; niciodata. 2. numele a doua specii de insecte parazite mici, care traiesc pe plante: a) insecta de culoare albastra sau verde, cu un cap mic si cu antene subtiri, care distruge legumele, in special rasadul de varza (Haltica obracea); b) insecta de culoare neagra, care ataca inul, trifoiul si varza (Haltica nemorum). ◊ Compus: (Entom.) purice-de-apa = dafnie. 3. (La pl.) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite in tapiterie, in cizmarie etc. 4. (La pl.) Impuritati (de forma unor punctisoare) care apar pe tesaturile de bumbac nesupuse procesului de albire. 5. (Tehn.; la pl.) Bucati mici de piatra, de beton sau de otel care se asaza pe fundul cofrajului, sub armaturi etc. [Var.: purece, purec s. m.] – Lat. pulex, -icis.

PILEAT, pileati, s. m. nume dat de catre romani nobililor daci. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.

CIOCAN¹, ciocane, s. n. 1. Unealta formata dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme si dimensiuni variate, prevazuta cu un maner, folosita, manual sau mecanic, la batut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala = a fi intr-o situatie critica (din care nu exista posibilitate de iesire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a starui intruna pe langa cineva; a-l plictisi cu insistentele. 2. nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare ca forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner; p. ext. proba sportiva de atletism practicata cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betisoare ale tambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vartelnitei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (In sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens si de scurta durata. – Din sl. cekanu.

DIGITIGRAD, digitigrade, s. n. (La pl.) nume dat unui grup de animale mamifere care se sprijina in mers numai pe degete; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Animal digitigrad. – Din fr. digitigrade.

OIDIUM s. n. 1. nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.

SLEAHTA, slehte, s. f. 1. (Peior.) Clica, banda; gloata, ceata. 2. nume dat, in trecut, nobilimii poloneze; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta.

SOIM, soimi, s. m. 1. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.

SASLA s. f. 1. nume dat mai multor soiuri de vita de vie care produc struguri pentru masa. Sasla napoleon, Sasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vita de vie, folosit pe solurile bogate in calciu. [Var.: ceasla s. f.] – Din fr. chasselas.

SOVAR s. m. 1. nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

SPIT², spituri, s. n. 1. (Tehn.) Unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor. 2. (Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor. 3. nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etc. 4. (Reg.) Tigaret scurt. – Din germ. Spitze.

COSAS, cosasi, s. m. 1. Om care coseste. ◊ Compus: cei-trei-cosasi = cele trei stele din constelatia Orionului. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei. – Coasa + suf. -as.

STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

STIR s. m. nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificata, cu flori verzi dispuse in ghemulete rotunde si cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreapta, solida si paroasa, cu flori verzi, marunte, reunite intr-un spic ca un fel de pamatuf la varful ramurilor, si care serveste ca nutret pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele rosii si florile purpurii, dispuse in ghemulete rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau in spice lungi si subtiri, folosita ca planta ornamentala (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. stir.

FADO, fadouri, s. n. nume dat unui gen de cantece populare portugheze. [Acc. si: fado] – Din port., fr. fado.

COLECTURA, colecturi, s. f. nume dat unor oficii de colectare a cartilor (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agentie de vanzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.

FASA, fase, s. f. nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.

FATA, fate, s. f. 1. (Reg.) nume dat speciilor de peste mic (care inoata repede). 2. (Fam.) Femeie care se fataie. – Din fatai (derivat regresiv).

COROANA, coroane, s. f. 1. Podoaba in forma de cerc facuta din flori si frunze, cu care se incununeaza capul; cununa. ♦ Fig. Incununare. ♦ Cununa de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormantul cuiva. 2. Podoaba de metal (pretios), ornata cu pietre scumpe si purtata de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p. a**l. tiara papala. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat in forma de coroana (1) pe stemele si pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhica, suveranitate; p. ext. persoana care detine aceasta putere. 4. Unitate monetara in anumite tari. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. Partea superioara, vizibila, a dintelui omului, care iese din gingie si este acoperita cu smalt. ♦ Imbracaminte de metal, de portelan, de acrilat etc. cu care se acopera un dinte sau o masea cariata. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 9. (In sintagmele) Coroana solara = regiune luminoasa in jurul soarelui, formata din stratul exterior si cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibila cu ochiul liber in timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreala = numele unei constelatii (circulare) din emisfera boreala; Hora. 10. nume dat mai multor piese sau parti de piese mecanice, de lungime mica, avand forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.

COROI, coroi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.

CRUCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din doua bucati de lemn, de piatra, de metale pretioase etc. asezate perpendicular si simetric una peste alta si constituind simbolul credintei crestine. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut. A fi cu crucea-n san = a fi (sau a se preface) evlavios. Cruce de aur, spun oamenii superstitiosi cand aud numele diavolului. 2. Figura sau desen in forma de cruce (I 1), avand diferite semnificatii: intr-o lista de nume de persoane arata ca posesorul celui insemnat cu cruce a decedat; inaintea unui cuvant atesta vechimea mare a cuvantului respectiv; in calendar marcheaza o zi de sarbatoare crestina; peste un text indica semnul anularii etc. ◊ Cruce rosie = semn distinctiv al spitalelor, ambulantelor, centrelor de asistenta medicala, de prim ajutor etc. 3. Simbol al ritualului crestin, care consta dintr-un gest (semnul crucii) facut cu degetele la frunte, la piept si, succesiv, la cei doi umeri. ◊ Expr. A-si face cruce = a) a executa simbolul crucii (I 1); b) a se minuna, a se mira tare. 4. Religia, confesiunea crestina: crestinism. 5. Termen care intra in componenta numelui unor decoratii, insigne etc. in forma de cruce (I 1). Crucea „Sfantul Gheorghe”. 6. nume dat la diverse obiecte sau parti ale unor obiecte, dispuse in forma de cruce (I 1). ◊ (Tehn.) Cruce cardanica = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permitand transmiterea miscarii circulare intre doi arbori care pot forma intre ei un unghi oarecare. 7. Piesa de otel, fonta, beton etc. pentru legarea a doua conducte in prelungire, din care se despart doua orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrari. ♦ Crucea carutei = bucata de lemn pusa de-a curmezisul peste protap. Crucea amiezii = a) punct pe bolta cereasca unde se afla soarele la amiaza; b) ora 12 ziua. Crucea noptii = miezul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In cruce = (asezat) crucis, incrucisat. ◊ Expr. (Soarele) e cruce amiazazi sau in crucea amiezii sau soarele e (in) cruci sau (in) cruce amiazazi = (e) la amiaza, (ne aflam) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Crucis. ◊ Expr. A se pune cruce = a se impotrivi unei actiuni, a se pune de-a curmezisul spre a o zadarnici. 8. Instrument de tortura in antichitate, pe care osanditul il purta adesea in spinare pana la locul de executie si pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Expr. A-si purta crucea = a indura o suferinta mare. ♦ (La catolici) Drumul crucii = ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentand chinurile lui Cristos de la judecata lui Pilat pana la rastignire; calvar, drumul Golgotei. 9. (Pop.: art.) Constelatia lebedei, formata din cinci stele asezate in forma de cruce (I 1). 10. (Adesea la pl.) Loc unde se intretaie doua sau mai multe drumuri; rascruce, raspantie. ◊ Expr. A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se intalni intr-o statie, venind din directii diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i iesi cuiva cineva in cale, a se incrucisa drumurile mai multor persoane. A da cu crucea peste cineva = a intalni pe cineva din intamplare, pe neasteptate. A i se face cuiva calea cruce = a se deschide inaintea cuiva o raspantie; fig. a avea de ales intre mai multe solutii; a se ivi piedici inaintea cuiva. ♦ (Inv.) Echipa compusa din doi pana la patru soldati, care erau obligati sa plateasca, in mod solidar, capeteniilor o anumita cota de impozite. 11. (In sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = barbat in toata puterea; barbat bine facut; voinic. II. (Bot.) Compuse: crucea-pamantului = planta erbacee melifera din familia umbeliferelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori albe sau roz; branca-ursului (Heracleum sphondylium); crucea-voinicului = planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica). – Lat. crux, -cis.

FERIGA, ferigi, s. f. nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari si dintate, pe dosul carora se gasesc sporangi cu spori. [Acc. si: feriga. – Var.: (reg.) ferega s. f.] – Lat. filix, -icis.

OPRITOR, -OARE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. Subst. Ceea ce impiedica, stavileste ceva. 1. S. f. Frana formata dintr-un lant legat cu un capat de dricul carului si prevazut la celalalt capat cu o bucata de lemn, cu un carlig sau cu o talpa de otel, care se lasa sa se tarasca intre obada si sol pentru a impiedica una dintre roti cand vehiculul coboara la vale; piedica. 2. S. n. si f. Curea (sau lant, streang) la ham care ajuta la impingerea inapoi a vehiculului, la incetinirea vitezei in timpul coborarii si la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stavilar, zagaz, dig. 4. S. f. Plasa intinsa pe un semicerc, cu care se astupa gura matitei ca sa nu iasa pestele cand se scoate navodul din apa. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins peste, ca sa nu le rupa valurile. II. S. n. si f. nume dat unor piese sau dispozitive care limiteaza deplasarea unui organ mobil, a unei instalatii, a unui aparat etc. – Opri + suf. -tor.

FILARIA s. f. nume dat mai multor viermi lungi si subtiri ca o ata, care traiesc paraziti la oameni si animale (Filaria). [Pr.: -ri-a] – Din lat. Filaria [bancrofti etc.], numele stiintific al animalului.

FIORIN, fiorini, s. m. nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

ZETETIC², zetetici, s.m. nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zetetique) [morf. DOOM]

RUTISOR, rutisoare, s. n. nume dat mai multor plante erbacee: a) planta cu tulpina inalta, cu flori galbene dispuse in buchete pe varfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) planta cu frunze ovale si flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutisor-galben = planta cu rizom tarator si cu numeroase flori galbene mici, dispuse in umbele (Thalictrum flavum). – Ruta²+ suf. -isor.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

CUTOVLAH, -A, cutovlahi, -e, s. m. si f. (La pl.) nume dat populatiei aromane din Macedonia de catre populatia greaca localnica; (si la sg.) aroman din Macedonia. – Din ngr. kutsovlahos.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

FLOTOR, flotoare, s. n. nume dat unor obiecte care plutesc la suprafata apei, destinate sa efectueze masuratori sau reglaje ori sa sustina la suprafata corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele doua dispozitive etanse si umplute cu aer, fixate de aripi si de fuzelaj, care asigura plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

FURSEC, fursecuri, s. n. nume dat unor prajituri mici si uscate, facute din diferite aluaturi fragede, avand forme variate. – Din fr. foursec.

FUS¹, (I) fuse, (II) fusuri, s. n. I. 1. Unealta de tors care serveste la rasucirea firului si pe care se infasoara firul pe masura ce este tors, avand forma unui betisor lung si subtire, ingrosat la mijloc, cu capatul de sus ascutit si cel de jos rotunjit si intepenit intr-o rotita. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus¹ (I 1); fusiform. 2. Organ al masinilor de tors, cu ajutorul caruia se rasuceste si pe care se infasoara firul. II. 1. nume dat unor parti ale masinilor de tesut, de depanat etc. care seamana la forma cu fusul¹ (I 1). 2. nume dat unor parti de masini, de instalatii etc. care indeplinesc functia de arbore sau de osie. ♦ Portiune cilindrica, conica sau sferica a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijina si se roteste intr-un palier. 3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf, fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura, cuprinsa intre baza si capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fara brate si fara inel. 6. (In sintagmele) Fus sferic = portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata pamantului prin meridiane, distantate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcatie conventionale, urmand de aproape aceste meridiane. – Lat. fusus (cu unele sensuri dupa fr. fuseau).

CIOARA, ciori, s. f. 1. nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.

XILOCROM s.m. nume dat pigmentilor tanini din lemn. (din fr. xylochrome)

FURCA, furci, s. f. 1. Unealta agricola formata dintr-o prajina de lemn sau de otel terminata cu doi sau trei dinti (incovoiati), folosita pentru strangerea fanului, claditul sirelor, strangerea gunoiului, a baligarului etc. s Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri asezate in dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fan cat se poate lua intr-o furca (1). 2. (In sintagme) nume dat unor unelte sau obiecte asemanatoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care sta receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioara a sternului, cu cele doua cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gatului = extremitatea superioara a sternului, cu cele doua clavicule fixate de el; d) furca putului (sau fantanii) = stalpul de care se sprijina cumpana; e) furca scranciobului = stalpul orizontal de care este fixat scranciobul; f) furca drumului = raspantie. ♦ (Inv.) Spanzuratoare in forma de furca (1) cu doi dinti. 3. Vergea de lemn la capatul careia se leaga caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furca = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furca = a face (pe cineva) sa-si bata capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furca cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultati. (Pop.) A avea stupit la furca = a avea usurinta la vorba, a vorbi mult si cu placere, a avea chef de vorba. 4. Furcarie. 5. Organ al masinii de filat, cu ajutorul caruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stalpii grosi de stejar de care se prind cosoroabele si care sustin acoperisul si peretii caselor taranesti din paianta. – Lat. furca.

FECIORESC², -EASCA, fecioresti, adj. Care apartine feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) nume dat mai multor dansuri populare in care baietii executa unele figuri de virtuozitate; melodie dupa care se executa aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

LANDTAG s. n. nume dat unor adunari sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.

LANTANIda, lantanide, s. f. (La pl.) nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pamanturilor rare; (si la sg.) element chimic apartinand acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

LARI s. m. pl. nume dat in mitologia romana unor divinitati considerate a fi ocrotitoarele casei si ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.

LATINITATE s. f. Faptul de a avea origine latina sau caracter latin. ♦ nume dat culturii si civilizatiei latine. – Din fr. latinite, lat. latinitas, -atis.

CIOROI, cioroi, s. m. 1. Barbatusul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oaches; cioara. 3. nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu fructe achene (Inula). – Cioara + suf. -oi.

MUSITA, musite, s. f. 1. nume dat ingramadirii de insecte care se formeaza in jurul butoaielor cu vin, al vaselor de otet sau al fructelor in fermentatie. 2. Multime de larve care se dezvolta vara pe carne sau pe cadavre din ouale depuse de o specie de musca. 3. (Reg.) nume dat unor insecte parazite care ataca radacinile si frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeala. – Din bg. musica.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

LACUSTA, lacuste, s. f. nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, daunatoare agriculturii, care se caracterizeaza prin lungimea antenelor si prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sarit; insecta care apartine uneia dintre aceste specii. [Var.: locusta s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).

LEMING, lemingi, s. m. nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura, servind la perceperea gustului, la mestecarea si la inghitirea alimentelor, la om fiind si organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-si inghiti limba = a) a manca cu pofta; b) a se abtine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tacut. A alerga (sau a umbla) dupa ceva (sau dupa cineva) cu limba scoasa = a cauta cu orice pret sa obtina sau sa gaseasca ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i iesi) limba de-un cot = a) a-si pierde respiratia, a gafai; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mancarime de (sau vierme la) limba = a fi limbut, a nu pastra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate si fara prudenta, a spune si ce nu trebuie. A-si scurta limba = a vorbi mai putin. A scurta (sau a taia, a lega) limba cuiva = a opri, a impiedica pe cineva sa vorbeasca. A prinde (la) limba = a capata curaj, a incepe sa vorbeasca. A i se lua (sau a-i pieri, a i se incurca, a i se ingrosa cuiva) limba sau a nu avea limba (de grait) = a nu avea curajul sa vorbeasca. A-si pune frau la limba sau a-si tine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tacea. (A avea) limba ascutita (sau rea, de sarpe) = (a fi) rautacios, malitios in tot ce spune. A intepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva, a cauta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fatarnic, prefacut. A-si musca limba = a regreta ca a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limba = a nu-si putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunitati umane, istoric constituita, caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evolutia unei limbi, anterior diferentierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace si procedee (decat sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei si sentimente. Limba surdomutilor. 4. (Inv. si reg.) Vorba, cuvant; grai, glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = ca ultima dorinta (exprimata pe patul mortii). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin juramant) sa-ti indeplineasca o ultima dorinta, exprimata inainte de moarte. 5. (Inv.) Prizonier folosit ca informator asupra situatiei armatei inamice. 6. (Inv. si arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeasi limba; popor, neam, natiune. III. nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamana formal sau functional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal, agatata in interiorul clopotului, care, prin miscare, loveste peretii lui, facandu-l sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care inlesneste incaltarea pantofilor; incaltator. 4. Bucata de piele, de panza etc. lunga si ingusta, care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde aceasta se incheie cu siretul. 5. Lama de metal a unui cutit, a unui briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fasie de lumina care strabate intunericul. 7. Fasie lunga si ingusta de pamant, de padure etc. 8. Deschizatura, gura lasata la cotetul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscarita; limba-boului = planta erbacee acoperita cu peri aspri si teposi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) feriga mica cu rizom scurt si tarator, de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albastruie-liliachie, care creste in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mieluselului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arariel (Borago officinalis); limba-oii – a) planta erbacee cu frunze dintate si spinoase, cu flori purpurii, care creste prin locuri umede si mlastinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta si cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limba-pestelui = planta erbacee cu frunzele verzi-albastrui si cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante inrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasa si flori rosii, albe sau galbene; limba-sarpelui = feriga mica cu rizomul lung, cu o singura frunza, de forma ovala, raspandita prin locurile umede, prin tufisuri si paduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate si cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limba-de-mare = peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situati pe o singura parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

LOTUS, lotusi, s. m. nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

CONDEI, condeie, s. n. 1. Unealta de scris in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; toc (impreuna cu penita). ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintr-un condei sau dintr-o trasatura de condei = dintr-o data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment, clipa. ♦ (Inv.) nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, indemanare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din incurcatura printr-o intorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care, impreuna cu lopata, formeaza carma plutei. – Din ngr. kondili.

CONDIMENT, condimente, s. n. nume dat unor substante (picante) de origine minerala, vegetala, animala sau de sinteza care, adaugate unor produse alimentare, le confera un gust sau o aroma specifica, placuta; ingredient, mirodenie, bacanie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.

CIUCUSOARA, ciucusoare, s. f. nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina si cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

LARGITOR, largitoare, s. n. nume dat mai multor unelte care servesc la largirea unui obiect, a unei piese, a unei gauri etc. – Largi + suf. -tor.

LIMAX, limacsi, s. m. nume dat mai multor moluste gasteropode cu corpul alungit, lipsit de cochilie. – Din fr. limace, lat. limax.

LINOLEAT, linoleati, s. m. (Chim.) nume dat sarurilor de plumb, de mangan etc., folosite in prepararea uleiurilor sicative. [Pr.: -le-at] – Din engl. linoleate.

LINTITA, (rar) lintite, s. f. nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.

LIPICI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanta care serveste la lipit (hartia); clei. 2. S. m. nume dat mai multor plante erbacee care secreta o substanta lipicioasa. 3. S. n. Fig. (Pop. si fam.) Ceea ce atrage, incanta sau seduce in faptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. si adv. Cu lipici = incantator, atragator, fermecator, seducator. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin infatisare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se indragosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.

COPOI, copoi, s. m. 1. Caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ Caine politist folosit in urmarit. 2. (Arg.) nume dat agentilor de politie. – Cf. magh. kopo.

RAC, raci, s. m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagra-verzuie, care devine rosie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din fata este in forma de cleste (Astacus fluviatilis). ◊ Expr. A da inapoi (sau indarat) ca racul = a-i merge rau, a nu mai progresa. Rosu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoana foarte rosie la fata. 2. (Art.) numele unei constelatii in dreptul careia Soarele ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pamantesc, la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. nume dat unor unelte care prind sau agata ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de tevi de pompare in coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea si readucerea la suprafata a unor piese scapate sau ramase accidental in gaura de sonda. 4. Ustensila de uz casnic, confectionata din otel, ascutita si prevazuta cu un maner, cu care se extrag dopurile din sticlele infundate; tirbuson. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. raku.

LOBOda, (rar) lobode, s. f. nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivata (Atriplex hortensis). ◊ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca voda prin loboda = a umbla fara grija (dandu-si importanta). – Din sl. loboda.

LOBONT, lobonti, s. m. nume dat ostasilor care luptau pentru cauza Imperiului Habsburgic in timpul miscarii antihabsburgice din Ungaria si din Transilvania. – Cf. magh. labanc.

MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.

MUR¹, muri, s. m. nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.

MANECA, maneci, s. f. 1. Parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.

MANTUITOR, -OARE, mantuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mantuie (1), salveaza. 2. (Rar) Care mantuie (2), care vindeca; tamaduitor. 3. (In limbaj bisericesc) Care mantuie (3), izbaveste (de pacate); izbavitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mantui + suf. -tor.

MATA, mate, s. f. 1. (Pop.) Pisica; p. restr. puiul (de s*x feminin al) pisicii. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu mata in sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care cauta sa insele, sa minta. A umbla cu mata in sac = a umbla cu inselaciuni. (A fi) mata blanda = (a fi) prefacut, ipocrit, fatarnic. Ca o mata plouata = a) abatut, descurajat, fara chef; b) rusinat, umilit. A trai (sau a se intelege, a se avea etc. cu cineva) ca mata cu soarecele (sau cu soarecii, cu cainele) = a fi in relatii foarte proaste cu cineva. (Reg.) A se stupi ca matele = a) a fi in relatii foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta. A trage mata de coada = a fi stramtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sarac, nevoias. A se uita ca mata in calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul strain de o problema, de un subiect. (Reg.) A rupe mata in doua = a fi voinic, energic, curajos. 2. (Depr.) Epitet dat unui animal sau unui om slab, prapadit, jigarit. 3. nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive etc. cu care se apuca, se prinde, se trage sau se fixeaza ceva. – Probabil formatie onomatopeica. Cf. alb. mica.

MEDUZA, meduze, s. f. nume dat mai multor (specii de) animale marine din increngatura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, in forma de ciuperca. – Din fr. meduse.

MENZIL, menziluri, s. n., s. m. (Inv.) 1. S. n. nume dat in tarile romanesti, inainte de introducerea cailor ferate, serviciului de transport (pentru calatori si pentru corespondenta); olac. 2. S. m. Curier, stafeta. – Din tc. menzil.

MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.

CUVIOS, -OASA, cuviosi, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se da calugarilor si calugaritelor. ♦ (Substantivat: in religia crestina) nume dat sfintilor proveniti din calugari care nu au fost martiri. 2. (Inv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

MELC, melci, s. m. I. nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

METROPOLA, metropole, s. f. 1. nume dat marilor orase ale lumii (de obicei capitale de state), 2. Oras sau stat antic, considerat in raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat in raport cu coloniile sale. [Acc. si: metropola] – Din fr. metropole.

MIAZA¹, miaze, s. f. nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizeaza in diferite tesuturi sau cavitati. – Din it. miasi.

MICROORGANISM, microorganisme, s. n. nume dat organismelor microscopice vegetale sau animale; [Pr.: -cro-or-] – Din fr. micro-organisme.

MIJA s. f. art. (Reg.; adesea cu determinari) nume dat unor jocuri de copii; mijoarca. – Din miji (derivat regresiv).

MIJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s. n. I. 1. Punct care se gaseste la egala departare de doua extreme; centru; loc aflat in interiorul unui spatiu, la oarecare distanta de margine. ◊ Loc. adj. De mijloc = situat intre limita superioara si cea inferioara; mijlociu. ◊ Loc. adv. La (sau in) mijloc = (aproximativ) in centru, in spatiul care separa doua persoane sau doua lucruri. ◊ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. In mijlocul... = intre². ◊ Expr. A fi la mijloc = a fi in cauza, in joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelamurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni intre doua persoane care se cearta, pentru a le impiedica sa se incaiere; a media intr-un conflict. A-si pune capul (sau gatul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirma; a garanta. 2. nume dat anumitor parti ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate in partea (aproximativ) centrala a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsa intre torace si solduri; talie, brau. ◊ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a tine etc.) de mijloc = a petrece bratul in jurul taliei cuiva (in semn de afectiune). 4. (Inv.) Mediu¹, ambianta. 5. Moment situat la aceeasi departare de inceputul si sfarsitul unei actiuni, al unei perioade de timp; jumatate. ◊ Loc. adv. La mijloc = intre doua momente; intre un moment trecut si cel prezent. ◊ Loc. prep. In mijlocul... = in cursul..., in toiul..., in puterea... ♦ (Inv.) Veacul (sau varsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei actiuni, a unei naratiuni etc. situata intre inceputul si sfarsitul ei. 6. (Inv. si pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situata intre o limita superioara si alta inferioara. ◊ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = pozitie intermediara intre doua extreme, solutie moderata sau de compromis; atitudine ponderata. II. 1. Ceea ce serveste ca unealta pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilitati (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metoda, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinta. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ◊ Mijloace de munca = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul carora oamenii actioneaza asupra obiectelor muncii, modificandu-le potrivit scopului urmarit de ei. Mijloace de productie = totalitatea obiectelor muncii si a mijloacelor de munca pe care oamenii le folosesc in procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulatie (sau de locomotie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. si: mijloc] – Lat. medius locus.

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

MLASTINITA, mlastinite, s. f. nume dat mai multor plante erbacee, cu frunze lanceolate, cu flori verzi, albe, roz si rosii (Epipactis). – Mlastina + suf. -ita.

MOS, mosi, s. m. I. 1. Barbat (mai) in varsta; unchias, mosneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tanar se adreseaza unui barbat mai in varsta. ◊ Mos Martin sau (rar) mos Ursila = ursul. ◊ Expr. A-i veni mos Ene pe la gene = a i se face somn, a incepe sa motaie. 2. (Inv. si reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai indepartat), inaintas, stramos. ◊ Expr. De cand cu mos Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) mosi-stramosi = mostenit de la stramosi, pastrat din generatie in generatie; de demult, din vremuri stravechi. A spune (sau a insira, a indruga) mosi pe grosi (sau mosi parosi) = a indruga nimicuri, a spune vorbe fara temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La mosii cei verzi = niciodata, la pastile cailor. De cand cu mosii verzi (sau rosii) = de foarte multa vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentand un batran, care insoteste brezaia sau care apare in diferite creatii dramatice populare; mosneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Fiinte imaginare despre care se crede ca ar alunga iarna; fiecare dintre cele noua zile din luna martie care urmeaza dupa zilele babelor. 5. (La pl.; in traditiile populare) nume dat mai multor sarbatori religioase in care se fac slujbe si pomeni pentru morti. ♦ Balci traditional organizat in sambata dinaintea Rusaliilor; p. ext. targ care se tine in diverse localitati si unde, pe un anumit loc, sunt amenajate si organizate o serie de distractii publice. ◊ Expr. A se strange (sau a se aduna) lumea ca la mosi = a se aduna lume multa pentru a vedea ceva neobisnuit. II. Partea cu carlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se imbuca in celalalt disc. – Din moasa (derivat regresiv).

NALBA, nalbe, s. f. nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.

NOVAC, novaci, s. m. nume dat in mitologia populara unui personaj inchipuit ca un om puternic si voinic. – Din n. pr. Novac.

ZLOT, zloti, s. m. ~ ♦ Moneda de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat in Europa centrala si rasariteana intre sec. al XV-lea si al XVII-lea. ♦ Moneda de argint de valoare inferioara talerului², care a circulat in trecut si la noi si care, la inceputul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu in 1957]. ~ ♦ nume dat odinioara in Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatu = aur) [def. DLRLC]

CLINOMETRU, clinometre, s. n. nume dat mai multor instrumente care servesc la masurarea unghiurilor in plan vertical fata de orizont, a unghiurilor zenitale fata de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafata pamantului cu un plan orizontal etc. – Din fr. clinometre.

CLOCOTICI, clocotici, s. m. nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dintate si cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.

CLONCAN, cloncani, s. m. 1. (Inv. si reg.) nume dat mai multor pasari (corbi, ulii, vulturi) care scot strigate specifice asemanatoare. 2. Epitet depreciativ dat in trecut unor oameni de vaza, unor functionari superiori, unor fruntasi politici. – Clonc + suf. -an.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

NARCISA, narcise, s. f. nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, usor indoite pe nervura principala, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NEMTISOR, nemtisori, s. m. nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate si cu flori de obicei albastre, prevazute cu un pinten (Delphinium); planta care apartine uneia dintre aceste specii. – Neamt + suf. -isor.

ENCICLOPEDIST, -A, enciclopedisti, -ste, subst., adj. 1. S. m. pl. nume dat ganditorilor, savantilor si scriitorilor francezi precursori ai Revolutiei Franceze de la sfarsitul sec. XVIII, care s-au grupat in scopul editarii unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. si f. (Rar) (Persoana) care are cunostinte enciclopedice. – Din fr. encyclopediste.

SANGE, (5) sangiuri, s. n. 1. Substanta lichida de culoare rosie, compusa din plasma si din globule (albe si rosii), care circula prin vine si artere, asigurand nutritia si oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sange rece = animal (peste, reptila, batracian si nevertebrat) la care temperatura corpului se schimba in functie de temperatura mediului inconjurator. Frate de sange = frate de la acelasi tata si de la aceeasi mama; frate bun. Legaturi de sange = rudenie. Glasul sangelui = inclinare fireasca (si instinctiva) de dragoste pentru familie, pentru o ruda apropiata. ◊ Loc. adj. De sange = a) de culoare rosie; b) (despre lacrimi) de durere, de suparare mare; c) de neam, de familie buna, aleasa. In sange = (despre fripturi) care a ramas putin crud, care isi pastreaza inca sangele. ◊ Loc. adj. si adv. Cu sange rece = fara emotie; calm, linistit. Cu sange iute = fara stapanire, impulsiv. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sange = extrem de aspru, de drastic; pana la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sange = a avea hemoptizie. A lasa (sau a lua) cuiva sange = a scoate cuiva o cantitate de sange (in scop terapeutic). A da sange = a lasa sa i se scoata o cantitate de sange (in mod terapeutic sau pentru a fi folosit in transfuzii). A avea sange in vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i navali, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sangele in obraz (sau la cap, in fata) = a) a se inrosi din cauza unei emotii puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se infuria. A nu mai avea (nici) o picatura de sange in obraz = a fi palid din cauza bolii; a pali de emotie, de frica etc. A-i ingheta (cuiva) sangele in vine sau a ingheta sangele (in cineva) = a se speria, a fi cuprins de groaza, a inlemni de spaima. A fierbe (sau a clocoti) sangele (in cineva) = a se infierbanta din cauza maniei, a supararii etc. A-si face (sau a-i face cuiva) sange rau = a (se) supara foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu iesi) sange din inima (sau din cineva), se spune pentru a arata ca cineva este foarte suparat. A avea (ceva) in sange = a fi obisnuit cu ceva; a avea ceva innascut. A bate (sau a zgaria) pana la sange = a bate (sau a zgaria) tare (pana cand curge sange). A umple de sange = a bate foarte tare, crunt. A suge sangele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sange nevinovat, se spune despre cel ucis fara nici o vina. Varsare de sange = omor in masa, macel. A varsa sange = a omori. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sange sau a fi omul sangelui = a fi crud, a fi ucigas. A se scalda in sange sau a se adapa cu sange = a omori (in masa) din cruzime. A avea mainile patate de sange = a fi vinovat de o crima. A face sa curga sange = a fi pricina unui razboi, a unei incaierari sangeroase. A-si da (sau a-si varsa) sangele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-si da viata (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obarsie; p. ext. familie, neam; progenitura 3. Fig. Soi, rasa (de animale). 4. Compuse: sange-de-noua-frati sau sangele d******i, sangele-zmeului = produs vegetal rasinos, de culoare rosie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor si care, arzand, raspandeste un miros placut; sangele-voinicului = a) planta agatatoare din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a doua specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze inguste, alungite, indreptate in sus, cu miros placut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare rosie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealalta cu flori de culoare purpurie intunecata (Nigritella nigra). 5. (Inv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) nume dat unei boli a vitelor (care le face sa sangereze). – Lat. sanguis.

STUPA¹ s. f. nume dat firelor de canepa ramase intre dintii daracului dupa scoaterea fuiorului. ♦ Calti de canepa sau de bumbac cu care se curata uneltele, masinile etc. ♦ Dop de calti, de carpe sau de hartie care se pune in pusca sau in cartus deasupra pulberii ori alicelor; fuituiala. – Lat. stuppa.

COCOS, (I, III, IV) cocosi, s. m., (II) cocoase, s. n. I. S. m. Masculul gainii; pasare domestica mai mare decat gaina, cu o creasta rosie dezvoltata, cu cioc ascutit si cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Canta cocosul (intr-o casa), se spune pentru a arata ca intr-o familie data barbatul are cuvantul hotarator. Basm (sau poveste) cu cocosul rosu = povestire, intamplare fara sfarsit sau neadevarata. ♦ (Pop.) nume dat masculilor unor pasari. ◊ Compuse: cocos-de-munte sau cocos-salbatic = pasare salbatica de marimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albastrui, cu ciocul puternic si putin inconvoiat (Tetrao urogallus); cocos-de-mesteacan = pasare salbatica avand coada in forma de lira, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocanel percutor la armele de vanatoare. 2. Parghie de comanda a supapei la ciocanele actionate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrala a miezului pepenului verde, mai dulce si lipsita de samburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mancat). IV. S. m. Categorie in care sunt incadrati boxerii intre 51 si 54 kg si luptatorii intre 52 si 57 kg; boxer sau luptator care face parte din aceasta categorie. [Var.: (reg.) cucos s. m. si n.] – Din sl. kokosi „gaina”.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

SOARE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent si luminos, in jurul caruia graviteaza si se invartesc pamantul si celelalte planete ale sistemului. ◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pamant, in lume. ◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinti = (a fi) frig pe vreme senina. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebita frumusete. (In basme) La soare te poti uita, dar la dansa (sau la dansul) ba, se spune spre a arata ca cineva este de o frumusete exceptionala. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multa dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inima = a i se face foame. ◊ Compuse: (pop.) soare-rasare = rasarit, est, orient; p. ext. vremea cand rasare soarele; soare-apune (sau -scapata) = apus, vest, occident; p. ext. vremea cand apune soarele. ♦ Lumina (si caldura) care vine de la soare (1). ◊ Loc. adv. Cu soare = cat mai e ziua, cat mai e lumina. 2. nume dat astrilor care, ca si soarele (1), au lumina proprie. 3. Fig. Fericire, bucurie; buna-stare. – Lat. sol, -lis.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.

TIFOS, tifosuri, s. n. nume dat mai multor boli febrile, infectioase si epidemice; a) febra tifoida; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pesta bovina. – Din ngr. tifos, fr. typhus.

TANAGRA s. f. nume dat statuetelor de pamant ars care s-au gasit in necropolele de la Tanagra, in Grecia (iar mai tarziu in toata lumea greco-romana). – Din fr. tanagra.

TATU, tatu, s. m. nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fara dinti, cu corpul acoperit de placi osoase si cornoase mobile, care traiesc in America Centrala, de Sud si in Mexic; animal apartinand unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TAMAITA, tamaite, s. f. nume dat mai multor plante; a) planta erbacee cu miros aromatic puternic si cu flori verzui dispuse intr-un ciorchine la varful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) planta cu flori verzi-galbui, cu miros patrunzator (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tamaita-de-camp = planta erbacee paroasa, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tamaie + suf. -ita.

SCOICA, scoici, s. f. 1. nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

CODOBELC, codobelci, s. m. nume dat melcului in unele jocuri de copii. – Contaminare intre codoberc (putin folosit „fara coada” <coada + berc) si melc.

COLIBRI s. m. invar. nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.

COLOANA, coloane, s. f. 1. Stalp cilindric de marmura, piatra, lemn etc., destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu sau sa-l infrumuseteze. ♦ (Anat.) Coloana vertebrala = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formand axul de sustinere a scheletului la animalele vertebrate; sira spinarii. 2. (Fiz.) Masa cilindrica a unui fluid, inchisa intr-un tub sau tasnind cu putere dintr-o conducta sau dintr-un rezervor. Coloana de mercur. 3. Fiecare dintre sectiunile verticale in care se imparte o pagina tiparita de ziar, revista etc. si care este despartita de celelalte printr-o linie neagra verticala sau printr-un spatiu alb; p. ext. continutul unei astfel de despartituri. ◊ Expr. A pune (pe cineva) pe doua coloane = a demonstra ca cineva a plagiat, expunand, in coloane alaturate, textul plagiatorului si originalul folosit de acesta. ♦ Rubrica intr-un formular, registru etc. 4. Sir de cifre asezate unele sub altele intr-un tabel, intr-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 5. nume dat mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta cilindrica verticala de metal, de sticla etc. care contine materiale adsorbante sau talere de forma speciala, materiale filtrante etc. 6. Formatie realizata prin dispunerea in adancime a unitatilor militare in vederea deplasarii lor. ♦ (Si in sintagma coloana de mars) Grup de oameni, de soldati, de vehicule etc. care se deplaseaza pe acelasi itinerar in siruri paralele. 7. (Cin.; in sintagma) Coloana sonora = ansamblu de sunete (cuvinte, muzica etc.) care insotesc imaginile unui film; pista sonora. – Din fr. colonne.

TERMIDORIAN, -A, termidorieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) nume dat participantilor la lovitura de stat din Franta de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794). 2. Adj. – Din 9 termidor, anul II. [Pr.: -ri-an] – Din fr. thermidorien.

TORY s. m. nume dat in trecut membrilor Partidului conservator englez. – Cuv. engl.

TOBA, tobe, s. f. 1. Instrument muzical de percutie, format dintr-un cilindru scurt, larg si gol, de lemn sau de metal, pe fundurile caruia este intinsa cate o membrana de piele, care, lovita (cu doua baghete), produce sunete. ◊ Expr. A bate toba = a) a bate ritmic cu degetele intr-un obiect (din nervozitate sau din nerabdare); b) (fam.) a avea accese de tuse, a tusi; c) (fam.) a divulga un secret, a lansa tot felul de stiri. A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfatui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat. A face (pe cineva) toba de bataie sau a face (cuiva) pantecele (sau spinarea) toba = a bate zdravan (pe cineva). A fi (sau a iesi) toba de carte (sau de invatatura) = a fi foarte invatat. A umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitatie publica. 2. nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal, fixe sau mobile, in forma de cilindru gol. ◊ Toba de esapament = cutie cilindrica la motoarele cu ardere interna, care amortizeaza zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de masina folosit pentru transmiterea unei forte de tractiune prin intermediul unui cablu sau al unui lant. ♦ Cutie metalica de forma rotunda sau dreptunghiulara, in care se bobineaza filmul pentru unele aparate de proiectie. 3. Mezel preparat din bucatele de carne, de slanina, de maruntaie etc. introduse in membrana care formeaza stomacul porcului. 4. (La jocul de carti) Caro. [Var.: (inv. si pop.) doba s. f.] – Din magh. dob.

TRAPEZAN, trapezani, s. m. nume dat salaului mic, sub 30 de cm lungime. – Et. nec.

TURMALINA, turmaline, s. f. nume dat mai multor silicati naturali de sodiu, calciu, magneziu si aluminiu, cu bor¹, cristalizati si divers colorati, folositi ca pietre semipretioase sau in optica, radiotehnica etc. – Din fr. tourmaline.

TRICOMONAS s. m. nume dat mai multor protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni si la unele animale (Trichomonas). – Din fr. trichomonas.

TRIFOI, trifoiuri, s. n. nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu florile stranse in inflorescente globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

TRIGONOCEFAL, trigonocefali, s. m. nume dat mai multor specii de serpi veninosi din familia viperelor, care traiesc in Asia si in America. – Din fr. trigonocephale.

RAIA, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat si administrat direct de autoritatile militare turcesti. 2. nume dat de catre turci locuitorilor din Moldova si Tara Romaneasca, datori sa le plateasca tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā.

RATA, rate, s. f. 1. nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

RAZNOCINTI s. m. pl. nume dat in Rusia, incepand din sec. XVIII, intelectualitatii ridicate din randurile functionarimii, micii burghezii, negustorimii si taranimii, care a avut un rol important in miscarea revolutionara si in dezvoltarea stiintei si culturii. – Din rus. raznocinti.

RACHITA, rachite, s. f. nume dat mai multor specii de salcie cu frunze inguste si lunguiete, cu ramuri subtiri si elastice, folosite ca material de impletit (Salix). [Pl. si: rachiti] – Din bg., scr. rakita.

RANZA, ranze, s. f. 1. (Reg.) Pipota. 2. (Pop. si fam.) Stomac. ♦ (Reg.) nume date unor boli de stomac. – Cf. alb. rrendes „cheag”.

REITCORD s. n. nume dat unei tesaturi de bumbac, care este utilizata pentru confectionarea balonzaidelor, raglanelor si canadienelor. [Pr.: rait-cord] – Denumire comerciala.

COMATI s. m. pl. nume dat (de romani) geto-dacilor de rand. – Din lat. comati.

CUMPANA, cumpene, s. f. 1. Dispozitiv format dintr-o barna mobila de lemn asezata pe un stalp inalt, avand legata la un capat o greutate pentru echilibru si la celalalt o galeata, cu ajutorul caruia se scoate apa din fantana. 2. Cantar format dintr-o parghie cu brate egale si o limba care oscileaza la cea mai mica aplecare a talerelor. ◊ Expr. A arunca (ceva) in cumpana = a aduce (ceva) ca argument decisiv in rezolvarea unei probleme. A trage (greu) in cumpana = a avea importanta (mare). A fi (sau a sta) in cumpana = a sovai in luarea unei hotarari. (Inv.) A pune (pe cineva) in cumpana = a pune (pe cineva) in incurcatura. ♦ Echilibru. ◊ Loc. adj. si adv. (Despre arme) In cumpana = in cumpanire. ◊ Expr. A tine (ceva) in cumpana = a tine ceva in pozitie suspendata, facand sa balanseze. ♦ Fig. Limita, masura; moderatie. Trebuie sa aiba omul, in fiinta lui, buna cumpana a intelepciunii. 3. Simbol al justitiei, reprezentat printr-o balanta. ♦ Una dintre constelatiile zodiacului, reprezentata printr-o balanta. 4. (In sintagmele) Cumpana apelor sau cumpana de ape = punct inalt de teren de unde apele isi trag izvorul si de unde se separa, pornind la vale pe unul dintre cele doua versante. Cumpana noptii = miezul noptii. 5. nume dat unor instrumente folosite la verificarea directiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivela cu bula de aer. 6. Fig. Soarta (rea); primejdie, nenorocire; incercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.

RUBLA, ruble, s. f. 1. Unitatea principala a sistemului monetar din Rusia; moneda care reprezinta aceasta unitate. 2. nume dat in trecut monedelor straine de argint. – Din rus. rubl'.

RINOCER, rinoceri, s. m. nume dat la doua genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa si Asia, cu pielea aproape lipsita de par, cu unul sau cu doua coarne in frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinoceros, lat. rhinoceros.

DELEATUR s. n. nume dat semnului de corectura tipografica prin care se indica suprimarea unei litere, a unui grup de litere etc. [Pr.: -le-a-] – Cuv. lat.

DENUMIRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ nume dat unei fiinte sau unui lucru; cuvant cu care numim ceva. – V. denumi.

STURZ, sturzi, s. m. nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

COMICS, comicsuri, s. n. nume dat unor povestiri prezentate sub forma de desene seriale (publicate in reviste, brosuri etc.), insotite de texte scurte. – Din engl. comics.

ROXOLAN, -A, roxolani, -e, s. m. si f. (La pl.) nume dat unor triburi sarmatice existente la inceputul secolului I la rasarit de Prut, care au atacat provincia romana Moesia, au fost aliati cu Decebal in timpul campaniei romane impotriva statului dac (101-102) si au fost supusi de goti la mijlocul sec. III; (si la sg.) persoana care facea parte din aceste triburi. – Din lat. Rhoxolani, fr. Roxolans.

DECEMBRIST, -A, decembristi, -ste, s. m. si f. nume dat revolutionarilor rusi de origine nobiliara care au organizat, la Sankt Petersburg, rascoala armata din decembrie 1825 impotriva absolutismului tarist; decabrist. – Decembrie + suf. -ist. (dupa rus. dekabrist).

DIABET, diabeturi, s. n. nume dat mai multor boli metabolice si endocrine caracterizate prin eliminare abundenta de u***a, prin senzatie continua de sete, prin prezenta glucozei in u***a etc.; boala de zahar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabete.

DIAVOL, diavoli, s. m. 1. Fiinta imaginara considerata drept intruchipare a spiritului rau; d**c, satana, demon, necuratul, aghiuta. 2. Fig. nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, istet sau obraznic, rau. – Din sl. dijavolu.

KITARED s.m. nume dat lui Apolo, conducatorul corului muzelor, care canta cu kitara. ♦ Rapsod, recitator care canta si din kitara. (din germ. Kitharode, gr. kitharaoidos)

SACRAMENT, sacramente, s. n. nume dat in religia catolica fiecareia dintre cele sapte taine bisericesti. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

SAGOTIER, sagotieri, s. m. nume dat mai multor specii de palmieri al caror trunchi contine sago (Metroxylon). [Pr.: -ti-er] – Din fr. sagoutier.

SALEP, salepuri, s. n. 1. nume dat tuberculilor uscati ai unor specii de orhidee; p. ext. praf de amidon extras din acesti tuberculi si care, fiert in lapte sau in apa, se foloseste ca intaritor pentru copii sau convalescenti. 2. Bautura preparata de orientali din salep (1), miere si apa. [Var.: (reg.) salip s. n.] – Din tc. salep.

SALIENI s. m. pl. nume dat la romani preotilor zeului Marte. [Pr.: -li-eni] – Din fr. saliens.

SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.

SIGURANTA, (3) sigurante, s. f. 1. Lipsa de primejdie; sentiment de liniste si incredere pe care il da cuiva faptul de a se sti la adapost de orice pericol; securitate. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita, incredere nestramutata; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranta = a) fara indoiala, desigur; sigur; b) cu incredere, cu hotarare, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, indemanare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care impiedica descarcarea accidentala a armei. ♦ Organ de masina, aparat sau dispozitiv care protejeaza un material sau un sistem tehnic impotriva efectelor daunatoare provocate de actiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranta in functionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranta automata = siguranta electrica de tipul unui intrerupator automat, care este repusa in functiune prin simpla apasare a unui buton. ♦ Ac de siguranta = ac prevazut cu o inchizatoare care ii acopera varful, pentru a evita intepatura sau pentru a impiedica desprinderea din locul unde este infipt. ♦ Dispozitiv care se introduce in broasca unei usi, pentru ca usa sa nu poata fi deschisa cu o cheie falsa. 4. nume dat in trecut politiei secrete. [Var.: (inv.) sigurantie s. f.] – Sigur + suf. -anta.

SAMANTA, seminte, s. f. 1. Parte a plantelor superioare (inchisa in fruct) care contine embrionul si din care, in conditii prielnice, se poate dezvolta o noua planta; p. gener. orice parte a plantei care se seamana. ◊ Loc. adj. De samanta = pastrat si folosit pentru reproducere. ◊ Expr. Nici de samanta = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mica din ceva; bob, strop, farama. ♦ (La pl.) Graunte germinative intrebuintate in alimentatie, in medicina, in industrie etc. Seminte de floarea-soarelui. 2. (Pop.) nume dat oualor unor insecte. 3. (Pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor si oamenilor, din care se dezvolta fatul. ◊ Loc. adj. Bun de samanta = prolific. ◊ Loc. adj. si adv. De samanta = pentru prasila. 4. (Inv.) Progenitura, urmas, descendent. 5. Specie, gen, fel, soi. ♦ Vita, neam, semintie. 6. Fig. Element din care se dezvolta ceva; germen. ♦ Cauza, pretext, motiv. ◊ Expr. Samanta de vorba = prilej, ocazie, subiect de discutie, de cearta. A avea samanta de vorba = a avea pofta de vorba, a fi dispus la flecareala. – Lat. pop. sementia.

SANTAL, santali, s. m. nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

SARAZIN, -A, sarazini, -e, s. m. si f. nume dat, in evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.

SARITURA, sarituri, s. f. 1. Rezultatul actiunii de a sari; salt. ♦ nume dat mai multor probe sportive (in atletism, natatie, schi etc.) in care concurentul face un salt. 2. Spatiu parcurs intr-un salt. 3. Fig. Trecere brusca de la o idee la alta, de la o etapa, faza etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilatie brusca. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sari + suf. -tura.

SCALD, scalzi, s. m. nume dat vechilor poeti nordici, mai ales islandezi. – Din fr. scalde.

SCOLASTIC, -A, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Sistem filozofic aparut in evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii crestine si se caracteriza prin rationamente abstracte si prin artificii logice; p. ext. mod de gandire si de activitate intelectuala bazat pe cunostinte formale, rupte de practica si manuite in mod pedant. ♦ nume dat invatamantului (filozofic) din tarile Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care apartine scolasticii (1), privitor la scolastica. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viata practica, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.

SCRANTITOARE, scrantitori, s. f. nume dat mai multor specii de plante din familia rozaceelor, cu tulpina taratoare, cu flori hermafrodite, mai ales galbene (Potentilla). – Scranti + suf. -toare.

TORA s.f. a. nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. b. 1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. b. MW, et. TLF]

SCURGERE, scurgeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) scurge si rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) nume dat unor secretii patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

SFINX, sfincsi, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antica (greaca si egipteana), cu corp de leu, cu cap de om si cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatra infatisand acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboara in timpul serii si noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

SILEN, sileni, s. m. nume dat, in mitologia greaca, satirilor batrani; p. ext. persoana in varsta care, sub o infatisare grotesca, ascunde o intelepciune ironica. – Din lat. Silenus, fr. Silene.

SILVIE, silvii, s. f. nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

SINAXA s. f. nume dat adunarilor primilor crestini. – Din fr. synaxe, ngr. sinaxis.

SPIROCHET, spirocheti, s. m. nume dat mai multor bacterii in forma de filament subtire, spiralat, mobil, dintre care unele sunt patogene pentru om. – Din fr. spirochete.

STANJENEL, stanjenei, s. m. nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.

STILIST, -A, stilisti, -ste, s. m. si f. 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului sau; maestru al stilului. 2. nume dat credinciosilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. – Din fr. styliste. Pentru sensul 2, cf. stil.

SOLA², sole, s. f. nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

CRUCIULITA, cruciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mana, foarte folosita in portul national si in lucraturile romanesti. 3. nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.