ALTUL, ALTA, altii, altele, pron. nehot. 1. (Tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu alta fiinta sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de fata sau care este cel obisnuit) Sa raspunda altul. ◊ Expr. unuia (si) altuia = oricui, Unii (si) altii = multi. unul ca altul = la fel, deopotriva, egal. unul mai... decat altul = fiecare la fel de... unul dupa altul = succesiv. ♦ (Cu forma feminina si sens neutru) Poveste, intamplare. ◊ Expr. Alta (acum)!, exprima dezaprobarea fata de o propunere sau o veste neasteptata. unul una, altul alta = fiecare cate ceva. una (si) alta = de toate. nici una, nici alta = cu orice pret; fara a se gandi prea mult. Pana una-alta = deocamdata. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorba-n vorba. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (In alternanta cu „unul”, „una”) Celalalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.

DOI, DOUA num. card. Numar avand in numaratoare locul intre unu si trei si indicat matematic prin cifrele 2 si II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. In (sau din) doua vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fara multa vorba. La doi pasi = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) doua vorbe si-un cuvant = (a spune) pe scurt, in putine cuvinte. (Fam.) In doi timpi si trei miscari = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) A venit de doua ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Plecau cate doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. In (sau pe din) doua = in doua bucati, in doua parti (egale). In (sau pe din) doua cu... = amestecat (in parti egale) cu altceva. una-doua = intruna, mereu, continuu. Cu una, cu doua = (in constructii negative) cu usurinta, repede. nici una, nici doua = pe neasteptate; imediat. Din doua una sau una din doua = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. una si cu una fac doua = fara vorba multa; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) doua = a nu scoate o vorba; a tacea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = cativa. ♦ (Substantivat) Cifra care indica numarul definit mai sus. A scris un doi pe tabla. – Lat. *dui, duae.

nici adv., conj. I. Adv. 1. (Preceda cuvantul sau cuvintele care poarta accentul frazei, exprimand o negatie mai categorica decat „nu” si fiind de obicei dublat de „nu”) nici nu s-a clintit. 2. (In expr.) nici ca = deloc nu... 3. (Impreuna cu pron. nehot. „unul”, „una” formeaza pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) nici un zgomot, nici o adiere de vant nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leaga doua sau mai multe propozitii, stabilind un raport de coordonare copulativa si purtand accentul in fraza; repetat, arata excluderea, pe rand, a ideilor exprimate prin propozitiile sau prin cuvintele pe care le preceda) Nu are timp, nici nu doreste. nici nu vede, nici nu aude. ◊ (Leaga doua sau mai multe parti ale unei propozitii negative) A fost furtuna mare, nu vedeai nici inainte, nici inapoi. ◊ Expr. nici una, nici doua sau nici una, nici alta = indata, numaidecat; brusc, pe neasteptate. ◊ (Intre „nici” si cuvantul negat se intercaleaza pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) nici tu casa, nici tu masa. – Lat. neque.

DOI² doua num. card. 1) unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

alt (ta), adj. si pron. – 1. Diferit, celalalt (al doilea termen al unei antinomii). – Alta data „in alta zi, in alt moment”. – Nimeni altul. – De alta parte. – Si altele etc. – 2. Cel dinainte: alta data „odinioara, pe vremuri” – 3. unul nou, unul la fel. – 4. (F., cu sens. de n.) Altceva, ceva diferit. – Intre altele. – Nu alta. – Alta acuma. – Nu de alta. – una intr-alta, una peste alta. – nici una, nici alta. – Mr., megl. altu, istr. ǫt. Lat. alter, vulg. *altru, de unde it. altro, sicil. autru, sard. altu, engad. oter, v. prov., fr. autre, cat. altre, sp. otro, port. outro (Puscariu 67; Candrea-Dens., 48; REW 382; DAR). Pentru uzul sau, cf. Sandfeld, Syntaxe 184-95. Comp. altadata, adv. (odinioara, pe vremuri); altaoara, adv. (inv., odinioara); altceva, pron.; altcineva, pron.; altcum, adv. (Trans., altfel); alteori, adv.; altfel, adv.; altinderi, adv. (inv., in alt loc); la olalta, adv., explicat de Candrea-Dens., 48, ca la alalta, si de Pascu, Beitrage, 14, plecind de la la una la alta, ca comp. una intr-alta.

artut (-ta), adj. – Siret, viclean. Cuvint rar, mentionat o singura data de Puscariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai putin vechi decit crede Puscariu, poate o deformare locala a unui cuvint sas., de ex. hart. Totusi, Puscariu si DAR se gindesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), si il explica printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 il relationeaza cu ars „arta”, si 751 cu astutus. nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibila.

baga (bag, at), vb. – 1. A injuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispozitia cuiva, a (se) angaja intr-o slujba. 4. A pune in inferioritate, a obliga. – 5. A infringe, a supune, a invinge. – 6. A pune inauntru, a introduce, a viri. – 7. A pune, a seza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca in ceva, a (se) amesteca in ceva, a-si viri coada. – Mr., megl. bag, bagari. Daca scara de valori semnalata aici corespunde, cum credem, evolutiei istorice si cronologice a cuvintului, etimonul sau ar putea fi lat. bῑgāre, de la bῑga ‹ bis iuga. Consideram drept semnificatie primara cea care mai pastreaza inca in expresia a baga in plug, a baga in cird. De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” in general, ca la Cantemir: silea sa-l bage la mina. De altfel, evolutia semantica pare normala; ar putea fi comparata cu cea a lat. inchoare, de la co(h)us „parte a jugului”. Bῑga a lasat descendenti in limbile romanice (cf. REW 1096); nu se mentioneaza insa nici un reprezent al lui bῑgāre, a carui forma apare in dictionare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenta labialei anterioare, cf. masura, pacat, batrin), prezinta dificultati in dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari. Este de presupus ca vocala atona a suferit, in mr. si in megl., o schimbare accidentala, fie datorita vocalei urmatoare, fie influentei altui cuvint, ca de ex. gr. βάλλω › βάξω. Intrebuintarea acestui ultim cuvint coincide perfect cu cea din mr., astfel incit βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar daca aceasta ipoteza este insuficienta sub toate aspectele. Cf. si ngr. μπήγω „a pune, a introduce”. nici una din explicatiile propuse anterior nu pare a fi retinut atentia specialistilor. In afara de Cihac, se cuvine sa mentionam ipoteza lui Miklosich, Slaw. Elem., 8, care considera cuvintul ca provenind din fondul autohton. DAR si Candrea il dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, il considera de origine obscura. G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 si Rohlfs, Differenzierung, 29, il leaga de un radical romanic *bag › prov. baga, de unde fr. bague, bagage. Se pot adauga parerile lui Scriban, care explica prin sl. badati „a gauri” cuvintul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleaca de la longob. bauga „fiare, lanturi” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu, Arch. Rom., X, 473, care pleaca de la bg. bakan.

copil (-ii), s. m. – 1. (Inv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiica. – 3. Prunc. – 4. Vlastar, mladita. – 5. Virf, sfirc, capat. – Mr. cochil „bastard”, cochila „fecioara”, megl. copil „bastard”, cupilas „flacau”. Origine necunoscuta. S-a raspindit din rom. in toate celelalte idiomuri balcanice: cf. ngr. ϰόπελος „bastard”, ngr. ϰοπέλι „baiat”, ϰοπέλα „fata”; alb. kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bg. kopele, kopile, kopelak „bastard”; sb. kopile „bastard”, kopilan „flacau”, v. rus. kopelu „bastard”, rut. kopyl, sl. kopilu „bastard”, mag. kope „haimana”, in ngr., bg. si sb. cu un numar de der. locali. Aceste cuvinte nu se explica prin nici o limba cunoscuta, iar raspindirea lor geografica nu permite sa presupunem un punct de plecare diferit de rom., limba in care, pe de alta parte, o aton si l final (inainte intervocalic) nu permit cautarea unui etimon in fondul lat. ci, cel mult, in cel expresiv. Este cuvint de uz general (ALR, I, 181), insa in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi in celelalte regiuni; asupra semantismului, cf. Seineanu, Semasiol., 200. Admit provenienta din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; cf. Lahovary 325 si Rosetti, II, 115. Incercarile facute pentru a deriva acest cuvint din lat. par a fi esuat (de la pūpilus, dupa Laurian si Scriban, de la *copilis „care serveste paharul”, dupa Meyer 198). Cuvintul rom. a fost considerat uneori ca der. din ngr. (Cihac, II, 651); din sl. (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din alb. (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvintul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o radacina sl. care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); cf. mai multe amanunte in DAR. nici una din aceste ipoteze nu pare convingatoare, cu atit mai mult, cu cit pare evident ca in ngr., sl. si alb. este vorba de cuvinte imprumutate, care ramin fara explicatie, daca nu se admite originea lor rom. Der. copila, s. f. (fiica naturala, bastarda; fata, tinara); copilet, s. m. (copil; vlastar; scaunel cu trei picioare); copilandru, s. m. (tinar, flacau); copilari, vb. (a-si petrece anii copilariei; a da in mintea copiilor); copilarie, s. f. (perioada a vietii omenesti de la nastere pina la adolescenta; fapta, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilaros, adj. (ca un copil); copilaresc, adj.(al copilului, propriu copilului); copilareste, adv. (in felul copiilor); copili, vb. (a taia lastarii sau crengile care nu poarta rod, a lastari); copila, s. f. (actiunea de lastari porumbul); copilaret (var. copilarime), s. n. (multime de copii); copilitura, s. f. (Trans., bastard).

gide (gizi), s. m. – 1. Calau. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecator. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientala. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. Dupa Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „calau”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de ciine), pentru a carui variatie vocalica cf. giza-ghiza; ghidanac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidalan, s. m. (vlajgan); ghidus, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -us; ghidusesc, adj. (caraghios); ghidusie, s. f. (caraghioslic). Ghidus este considerat de Philippide, Principii, 64 si DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 si la Scriban din mag. budos „puturos”, de unde provine si sas. bidusch; si de Draganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidos „pastor de capre”, aluzie la un obicei popular de Craciun. nici una din aceste explicatii nu ni se pare convingatoare.

imbuiba (imbuib, imbuibat), vb. – 1. A ghiftui, a indopa cu mincare. – 2. (Refl.) A minca lacom, in exces. – 3. A creste din abundenta, a se inmulti. Origine necunoscuta. nici una din explicatiile date pina acum nu pare multumitoare. Dupa Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incerta a lui „sfirc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Puscariu 72 si REW 4286a; insa autorul a renuntat mai tirziu la aceasta ipoteza, convingindu-se ca glosarea era incorecta. Dupa Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuere, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, si Rosetti, I, 167, care stabileste o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci, cf. buiac; insa explicatia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri”, cu care DAR admite ca s-a incrucisat.

impindura (-r, at), vb. – A imprastia, a raspindi a intinde. – Var. impindara, impandra. Origine incerta. Dupa Laurian, din lat. *impendulo, de la impendere „a folosi”. Pentru Tiktin (si Scriban), in legatura cu raspindi, dar der. este neclara. DAR crede ca este vorba de o var. de la impana, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nn › nd; si Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandere „a extinde”. nici una din aceste explicatii nu pare convingatoare. Cuvintul este rar, in Munt.

malai (malaiuri), s. n. – 1. (Mold., Trans.) Mei (Panicum miliaceum). – 2. (Trans.) Teren cultivat cu mei. – 3. (Mold., Trans.) Faina de mei. – 4. Faina de porumb, porumb macinat. – 5. (Mold.) Piine de mei sau de porumb. – Var. (Mold.) malai (sensul 2, pl.) malaie. Origine necunoscuta. S-a incercat explicarea acestui cuvint ca mostenire daca (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmas al sl. mleti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvint mei lai (Weigand, Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin lat. amylum (‹ gr. ἄμυλος), cu suf. -alium (Giuglea, Dacor., III, 599). nici una din aceste ipoteze nu este satisfacatoare. Apare evidenta inrudirea cuvintului cu mamaliga, cu atit mai mult, cu cit ambele lipsesc din dialecte. Daca-i vorba de o formatie interna si expresiva, ne-am putea gindi la o forma primitiva *mamalaie, cu aceeasi reduplicare ca in mamaliga si cu suf. expresiv diferit, cf. harmalaie, harabaie, vilvataie etc. Baza expresiva ar fi, intr-un astfel de caz, reduplicarea m-m, cu sensul de „aliment”, ca in mama si mamaliga; si forma actuala, malai, ar fi reconstituita dupa pl. malaie, cu pierderea reduplicarii ca in maliga. Der. malaoi, s. n. (turta din saminta de cinepa); malaoi, s. m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; planta, Helianthemum alpestre). Din rom. provin rut. maljaj, pol. malaj (Miklosich, Wander., 10; Berneker, II, 10), rus. malai (Vasmer, II, 90), bg. malai (Capidan, Raporturile, 225), mag. male (Edelspacher 18).

matreata (-ete), s. f. – 1. Epiderma descuamata de pe pielea capului. – 2. Lintita (Peplis portula). – 3. Planta acvatica. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. matrita, s. f. (Trans., planta, Zannichellia palustris). Megl. matrita. Origine necunoscuta. nici una dintre der. propuse nu este convingatoare. A fost considerat drept der. al lui matura cu suf. -eata si cu sensul de „ceea ce se scoate, se separa la curatat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atragatoare prin paralelismul cu matrice, nu este clara semantic. Nu sint posibile urmatoarele ipoteze (legat cu it. materasso ‹ arab. matrah, cf. sp. almadraque, dupa Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trameata dupa Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, dupa Diculescu, Elementele, 479). E cuvint de uz comun (ALR, I, 11).

pastaie (pastai), s. f. – Teaca, coaja. – Var. pastare, pastau, inv. postaie. Mr. pastal’e, pistal’e. Origine indoielnica. Mr. pare sa indice prezenta unui etimon lat. terminat in -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Puscariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsula” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pistaie (Candrea). nici una din aceste explicatii nu pare suficienta. – Der. pastaios, adj. (cu pastai, cu coaja). Din rom. provine rut. pastaja.

reteza (retez, at), vb. – 1. A scurta, a taia, a transa. – 2. A curata stupul. – Var. rateza. Origine indoielnica. nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabila. Din sl. rezati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrezati (Cretu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beitrage, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediāre ‹ caedere (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Puscariu 1457; REW 7106; Puscariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiāre ‹ recidere (Giuglea, Dacor., II, 221) prezinta aceeasi problema fonetica, care pare insolubila. Altii au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a taia crengile care atirna deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a carui explicatie semantica pare deficienta; din sl. retęzu „zavor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sint neverosimile. Explicatia lui P. Papahagi, Dunarea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibila. In cercetarea originii acestui cuvint, trebuie sa se tina seama de sensul lui foarte special, acela de „a taia potrivind” sau „a taia alegind”, cum se face de exemplu la taierea parului, la curatirea unui copac etc. Daca se ia in consideratie aceasta nuanta, ne putem gindi ca nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curata nivelind”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea initialei nu este clara; dar coincide cu cea de la rincheza › nincheza. Der. retez, s. n. (tais, custura; diametru); retezatura, s. f. (taiere, taietura; unealta de marcat vitele).

roua s. f. – Apa provenita din condensarea vaporilor din atmosfera, care se depune pe pamint, pe plante etc. – Var. inv. ro(a)o, ro(a)a. Mr. aroaua, arao, megl. raua. Lat. rōs, rōrem (Puscariu 1477; REW 7374), cf. prov., cat. ros; dar mecanismul de transmitere este discutabil. S-a sugerat o var. *rōlla (Candrea, Elements, 75), care nu pare justificata. Un *rōs, n., cu rezultatul rom. *ro › roua ca zi › ziua (Philippide, Principii, 66; Puscariu 1477; Iordan, Dift., 189) este dubios, daca se ia in consideratie paralelismul cu nos › noi, dos › doi, post(i) › poi etc. S-a crezut intr-o modificare de decl. rōs, *rǒvem ca bōs, bǒvem (Meyer, Alb. St., IV, 45); sau intr-un rezultat *rore (cf. logud. rore, Wagner 112), cu disimilarea celui de-al doilea r (Tiktin; Skok, Arch. Rom., VIII, 158; Graur, BL, III, 51). nici una dintre explicatii nu este suficient de clara. Daca „la brisure” intre cei doi r ar fi o certitudine (cf. prooroc), s-ar putea porni de la *rore › *roore › *rouri, care, desigur, s-ar fi simtit ca un pl., de unde sing. regresiv roua. In realitate nici „la brisure” nu ne pare sigura, nici sing. n-ar trebui sa fie f.; cf. totusi toate der. acestui cuvint, care nu pleaca de la roua, ci postuleaza un rouri. Der. roura (var. inroura, inroua), vb. (a acoperi cu roua; a umezi; a burnita), din lat. rōrāre (Puscariu 1478; Tiktin; Candrea) daca se admite o „brisure” ror- › roor- (Graur, BL, III, 50), sau mai probabil de la un pl. *rouri, ca haina › inhainura, corn › incornora, fase › infasura etc.; rourica, s. f. (firuta, Glyceria fluitans); rouros, adj. (plin de roua; umed). Cf. rourusca.

taraboi (-oiuri), s. n. – Zarva, galagie, larma. Origine incerta, probabil expresiva. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); taraba (Tiktin); alb. terboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). nici una din aceste solutii nu pare posibila.

ALTUL, ALTA, altii, altele, pron. nehot. 1. (Tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu alta fiinta sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de fata sau care este cel obisnuit) Sa raspunda altul. ◊ Expr. unuia (si) altuia = orisicui. Unii (si) altii = multi. unul ca altul = la fel, deopotriva, egal. unul mai... decat altul = fiecare la fel de... unul dupa altul = succesiv. ♦ (Cu forma feminina si sens neutru) Amu a scornit alta (CREANGA). ◊ Expr. Intre (sau printre) altele = printre alte lucruri. Alta (acum)! exprima dezaprobare fata de o propunere sau o veste neasteptata. unul una, altul alta = fiecare cate ceva. una (si) alta = de toate. nici una, nici alta = cu orice pret; fara a sta mult pe ganduri. Pana una-alta = deocamdata. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorba-n vorba. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (In alternanta cu „unul”, „una”) Celalalt, al doilea. Pandea cand unul, cand altul (ISPIRESCU). ◊ Expr. Pe de o parte..., pe de alta..., (sau pe de alta parte...), exprima o alternanta. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.

AMORALISM s. n. Conceptie care preconizeaza o atitudine indiferenta fata de morala; faptul de a nu recunoaste valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme.

IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

COMPLET², -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

VESniciE, vesnicii, s. f. Durata care nu are nici inceput, nici sfarsit, care nu se supune nici unei determinari temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) vesnicie = pentru totdeauna. ♦ Durata nelimitata in viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioada foarte lunga. [Var.: (inv. si pop.) vecinicie s. f.] – Vesnic + suf. -ie.

NITAM-NISAM adv. (Pop. si fam.) Pe neasteptate, deodata (si in mod nepotrivit); nici una, nici alta; pe nepusa masa; tam-nisam. [Var.: netam-nesam, (rar) netam-nisam adv.] – Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo”; „nicaieri”.

TOTuna adv. 1. La fel, acelasi lucru. Expr. A-i fi (cuiva) totuna, se spune cand, din mai multe alternative, cineva nu da preferinta nici uneia, socotindu-le pe toate pe acelasi plan. 2. (Rar) Intruna, fara a se opri. – Tot + una.

TRICROMATIC, -A, tricromatici, -ce, adj. Care se refera la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (1). ◊ (Fiz.) Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental ca orice culoare poate fi reprodusa prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleasi, si care trebuie astfel alese incat nici una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. – Tri- + cromatic.

nici o adj. f., g.-d. nici unei

niciuna pr. f., g.-d. niciuneia; pl. niciunele, g.-d. niciunora

nici unul pr. m., g.-d. nici unuia; pl. nici unii, g.-d. nici unora

ALTUL ~ta (~tii, ~tele) pron. nehot. (tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau cu lucrul despre care s-a vorbit sau care este de fata). ◊ unul ca ~ la fel; deopotriva. Pana una ~ta deocamdata. nici unul, nici ~ nimeni. /<lat. alter

BALOTAJ ~e n. Situatie creata in timpul unor alegeri, cand nici unul dintre candidati nu obtine la primul tur numarul necesar de voturi, ceea ce determina repetarea alegerilor. /<fr. ballottage

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

IRATIONAL ~a (~i, ~e) Care nu este rational; contrar logicii; ilogic. ◊ Numar ~ numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi. [Sil. -ti-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel

NEUTRU ~a (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietati bine pronuntate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; sters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de baza. [Sil. ne-u-; Acc. si neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro

INDEPENDENTA s.f. 1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< fr. independance].

REMIZA s.f. I. 1. Partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. Forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].

BALOTAJ s.n. Situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. ♦ Alegere care are loc atunci cand candidatii nu au obtinut numarul necesar de voturi la un scrutin anterior. [< fr. ballottage].

IMPERSONAL, -A adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ◊ (Gram.; despre verbe, constructii etc.) Care arata o actiune neatribuita nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].

nicicare pron. neg., adj. neg. (pop.) 1. (pron. neg.) nici unul, nici una. 2. (adj. neg.) nici un nici o.

IRATIONAL, -A adj. Impotriva gandirii logice, contrar logicii; nerational. ♦ (Mat.) Numar irational = numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie irationala = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].

LIBER, -A adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restrictii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtari, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].

NECONDITIONAT, -A adj. Nesupus nici unei conditii, fara rezerve. [Pron. -ti-o-. / < ne- + conditionat, cf. fr. inconditionne].

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

NULIGESTA adj., s.f. (Femeie) care nu a fost niciodata gravida. [Cf. lat. nullus – nici unul, gestatio – sarcina].

NULIPARA adj., s.f. (Femeie) care nu a avut copii. [< fr. nullipare, cf. lat. nullus – nici unul, parere – a naste].

SCOR s.n. (Sport) Raportul dintre punctele castigate si cele pierdute intr-o competitie. ♦ Scor alb = rezultatul unui meci in care nici una dintre echipe nu a reusit sa marcheze vreun gol; meci nul. [Pl. -ruri. / < fr., engl. score].

BALOTAJ s. n. situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. (< fr. ballottage)

HETAIRISM s. n. 1. stare de promiscuitate in prima faza a comunei primitive, in care raporturile s*****e nu erau supuse nici unei reglementari sociale. 2. conditia, obiceiurile hetairelor. (< fr. hetairisme)

IMPERSONAL, -A adj. care nu se refera la o persoana, nu vizeaza direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ◊ (despre verbe, constructii verbale) care exprima o actiune neatribuita nici unei persoane. ◊ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)

INDEPENDENTA s. f. 1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ◊ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< fr. independance)

IRATIONAL, -A adj. 1. care este impotriva gandirii logice, contrar ratiunii. 2. (mat.) numar ~ = numar real care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie ~a = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)

NECONDITIONAT, -A adj. nesupus nici unei conditii; fara rezerve. (dupa fr. inconditionne)

imburda (-dez, imburdat), vb. – A trinti, a dobori. Origine necunoscuta. De la bord „pietricica”, dupa Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catir”, dupa Puscariu, Dacor., III, 838 si DAR; din mag. borda „coasta”, dupa Draganu, in DAR; din lat. abhorridus, dupa Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; insa nici una din aceste explicatii nu pare pertinenta. Pare a fi vorba mai curind de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai in compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprima ideea de hurducatura a unei carute, cf. hurduc.

netam nesam adv. – Cu de-a sila, cu sila, fara voie, nicu una, nici doua. – Var. nitam nisam, nesam netam. Bg. ni tam ni sam „nici acolo nici aici” (Tiktin; Candrea), cf. rom. nici una nici doua.

oacar (oacara), adj. – (Oaie) alba cu pete negre pe bot. – Mr. oacar(n)a. Origine necunoscuta. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oaches (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav in dialectul aroman, 76); sau bg. vakalu „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, in loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingatoare. Trebuie sa existe o legatura ca oaches.

preajma s. f. – Apropiere, imprejurimi. In preajma, aproape de; in jur de; circa. – Var. prejma, prejmet. Origine necunoscuta. S-a gindit la sl. premo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. prezda „inainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), prezdinu „inainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. su prezda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicatii nu este satisfacatoare fonetic. – Der. imprejmui, vb. (a incercui); imprejmuire, s. f. (cerc; gard; regiune); imprejmuitor, adj. (vecin cu).

ABSOLUT², -A, absoluti, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restrictii; nelimitat. ♢ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit in viitor, care reprezinta cunoasterea completa a lumii obiective. (In filozofia idealista) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = presupus factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. Desavarsit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).

BALOTAJ, balotaje, s. n. Situatie in care nici unul dintre candidatii la o alegere n-a intrunit majoritatea de voturi ceruta de lege, ceea ce face necesara o noua alegere. – Fr. ballottage.

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

niciCARE pron. nehot. (Pop.) nici unul; nici una. – Din nici + care.

POLLA TA DEINA K’OUDEN ANTHROPON DEINOTERON PELEI (πολλα τα δειυὰ χουδέυ αυθρωπου δειυότερου πέλει) (gr.) exista multe lucruri minunate (pe lume), dar nici unul nu-i mai minunat decat omul – Sofocle, „Antigona”, corul, 331.

CUANTOR s. m. (LOG.) Operator logic, redat printr-un simbol, ce indica masura in care este considerata o multime de obiecte din domeniul de definitie al variabilei logice. Principalii c. sint: c. universal, redat prin cuvinte ca: „toti”, „orice”, „nici unul” etc., iar simbolic prin (∀); c. existential, redat prin cuvinte ca: „unii”, „exista cel putin un...” etc., iar simbolic prin (∃).

odinioara adv. – 1. Odata. – 2. Demult, in timpuri stravechi. – Var. (inv.) danaoara, dinaoara; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o data”; cf. de doua ori (explicatie comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oara), sugerata de Candrea, pare mai dificila, caci rom. ar presupune forma redusa a art. f., o in loc de una). Cf. nici odinioara (var. inv. nice danaoara) „niciodata”, a carei comp. a fost reprodusa in niciodata. Var. moderne cu sensul „de curind, acum o clipa”. – Cf. oara.

POMENEALA s. f. (In expr.) nici pomeneala (de... sau sa...) = nici urma (de asa ceva), nici vorba (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. -eala.

LAI, LAIE, lai, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; alege! nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. – Cf. alb. laja.

AORIST s.n. Forma temporala a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericeasca etc.) care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fara, oristos – marginit, determinat].

NEAGRESIUNE s.f. Lipsa de agresiune. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care doua sau mai multe state se obliga sa nu intreprinda nici o actiune dusmanoasa unul fata de celalalt. [< ne- + agresiune, dupa fr. non-agression].

AORIST s. n. forma verbala a unei limbi care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

A MALCI ~esc tranz. reg.: A o malci a nu spune nici o vorba (din cauza unei emotii puternice); a amuti. /<sl. mlutati

SONANTA, sonante, s. f. Consoana a carei emisiune nu comporta nici un zgomot si care are unele caracteristici articulatorii si functionale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoana sonanta. – Din fr. sonnante.

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. Stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.

DEZNADEJDE, (rar) deznadejdi, s. f. Stare sufleteasca extrem de apasatoare specifica omului care nu mai are nici o nadejde (in rezolvarea sau indreptarea unei situatii); desperare. – Dez- + nadejde.

PROTEST s. 1. (rar) protestatie, (inv.) protes-taciune. (Si-a exprimat cu vehementa ~ul.) 2. crac-neala, cracnire, murmur, (pop.) carteala, (inv.) rapstire. (Nu se aude nici un ~.) 3. (FIN.) protestare, (rar) protestatie. (~ul unei polite.)

CALCAN² (‹ tc.) s. n. Zid exterior al unei cladiri, in care nu se amenajeaza nici o deschidere, destinat sa fie acoperit de un zid asemanator al cladirii vecine.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

LECUI, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) ingriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sanatos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) insanatosi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un pret sa faca ceva (in urma unei intamplari neplacute). – Leac + suf. -ui.

RAGAZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitata, pe care o are la dispozitie cineva. Nu are nici o clipa de ~. 2) Schimbare a datei de indeplinire a unei obligatii; amanare; pasuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru in conditii normale; a (nu) pasui. 3) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; repaus; pauza; recreatie. Da-mi putin ~ sa ma gandesc. ◊ Fara ~ fara intrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniste; a nu avea tihna. /Orig. nec.

AUTOCRATIE s.f. Forma de guvernamant in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane, neingradita in exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].

MONOM s.n. Expresie algebrica compusa dintr-un singur termen, in care nu figureaza nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) In monom = in rand, unul in urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monome, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune].

SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija. – Lat. singulus.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.

PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.

UNIFORM, -A adj. Care are permanent aceeasi forma, aceeasi infatisare. ♦ (Despre miscare) Care nu are variatii de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – forma].

RECOMBINARE (‹ re² + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

SUFLARE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)

UNIVERSALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplica fara nici o discriminare si in mod egal in toate statele. ◊ caracterul unei organizatii internationale de a fi deschisa tuturor statelor lumii care-i accepta statutul. (< fr. universalite, lat. universalitas)

ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Poloniei. ♦ Moneda de aur care a circulat in Europa centrala si rasariteana. ♦ Moneda de argint care, la inceputul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o consideratie cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioara in Transilvania unei monede austriece; moneda de argint de doua coroane. – Din pol. złoty.

OGAR, ogari, s. m. Caine de vanatoare cu botul lung, cu corpul inalt, subtire si zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fuga. ◊ Expr. nici caine, nici ogar, se spune despre cel care nu apartine in mod clar unei specii sau unei grupari, unei tagme, care se gaseste intr-o pozitie (sociala, profesionala etc.) confuza. (Slab) ca un ogar = foarte slab (si lipsit de vlaga). – Din magh. agar.

NECREDINCIOS, -OASA, necredinciosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Om) care isi calca cuvantul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se increde (usor) in ceva. 3, (Om) care nu crede in nici o doctrina religioasa; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, in special de la dogmele religiei crestine; eretic. ♦ Spec. (Inv. si pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

BOABA ~e f. Fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe

LEAC ~uri n. Substanta folosita pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de ~ planta medicinala. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A gasi ~ul a gasi mijlocul de a rezolva ceva. (nici) de ~ catusi de putin; deloc. /<sl. leku

ALANDALA adv. (Fam.) La intamplare, in dezordine, fara nici o noima; pe dos. [Var.: halandala adv.] – Din ngr. alla and'alla „unul in locul altuia”.

MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

INTRODUCERE s. 1. v. bagare. 2. bagare, bagat, punere, varare, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagare, bagat, trecere, varare, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. bagare, intrare, varare, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. v. inglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii in fabricarea ...) 7. v. initiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fara nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefata.

MISTRET¹ ~eata (~eti, ~ete) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrisor. 2) rar Care provine de pe urma unei incrucisari a doua specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rau. /<lat. mixticius

AVANTAJ s. 1. beneficiu, castig, folos, profit, (inv. si reg.) seama, (inv.) folosinta, (inv.,in Transilv.) dobanda, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, castig, folos, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. favoare, inlesnire, privilegiu, usurinta, (pop. si fam.) hatar. (I-a facut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucura de ~ul de a-l cunoaste.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.

ABSURD, -A, absurzi, -de, adj. Care contrazice gandirea logica; care nesocoteste legile naturii si ale societatii; contrar bunului simt. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui rationament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand ca nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustine. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus).

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

SIMBRIE ~i f. inv. 1) Plata acordata unei persoane angajate la stapan. ◊ A fi sluga fara ~ a munci din greu fara nici un castig. A tine pe cineva cu ~ a avea pe cineva in calitate de angajat. 2) Salariu platit soldatilor mercenari; solda. 3) Intovarasire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sambra + suf. ~ie

DESPOT s.m. 1. (Ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, dupa bunul sau plac, neingradit de nici o lege; tiran. ♦ (Fig.) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalti. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [Cf. ngr. despotis, fr. despote, gr. despotes – stapan].

VARSTA¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

FOLOS s. 1. v. avantaj. 2. afacere, avantaj, chilipir, castig, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, eficienta, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~oase stiintei.) 6. v. utilitate.

PRICINA ~i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fara (nici o) ~ nemotivat; fara indreptatire. Din ~ ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili ~a. ◊ A cauta (cuiva) ~ a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (cuiva) ~ a gasi cuiva motiv de cearta. 3) inv. Actiune judecatoreasca; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) Situatie neplacuta; necaz. 5) inv. Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. pritina

minune (minuni), s. f. – Miracol, minunatie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. si nici un e sigur ca rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Puscariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Cretu 348 se gindea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, si Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca clati(na), rusi(na), timpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minunatie, s. f. (miracol, minune).

FIGURANT, -A, figuranti, -te s. m. si f. 1. Persoana care participa la desfasurarea actiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenta fizica sau prin gesturi, atitudini etc., fara sa rosteasca nici o replica. ♦ Persoana care este prezentata la desfasurarea unui eveniment, la o intamplare etc., fara a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

PISCATURA s. 1. v. intepatura. 2. v. ciupitura. 3. intepatura. (~ a vinului, a unei mancari picante.) 4. farama, fir, pic, picatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (nici o ~ de...)

IREVERSIBILITATE (‹ fr.) s. f. Proprietate a unei transformari de a fi ireversibila. ◊ (BIOL.) Ireversibilitatea evolutiei = legitate conform careia un organism nu mai poate reveni, nici macar partial, la starea o data parcursa in sirul stramosilor sai, deoarece fiecare specie, fiecare etapa in evolutia filogenetica a unei ramuri filetice reprezinta un unicat din punct de vedere genetic, morfofiziologic, ecologic, biogeografic. De ex. vertebratele terestre au provenit filogenetic din grupul pestilor; unele mamifere, in mod secundar, s-au readaptat la mediul acvatic (ex. cetaceele), dar nu au redevenit pesti, ci au ramas mamifere.

una SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singura salvare pentru cei invinsi: sa nu spere in nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Indemn adresat de Enea luptatorilor sai in ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

NUD, -A, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fara nici un vesmant, complet dezbracat, gol. ◊ Floare nuda = floare fara petale, care are numai stamine si pistil sau numai unul dintre aceste doua elemente. 2. S. n. Persoana sau corp omenesc complet dezbracat: spec. reprezentare in artele plastice a omului complet dezbracat. 3. Adj. Fara ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fara artificii, fara complicatii; simplu; curat, pur. 4. Adj. (In sintagma) Proprietate nuda = proprietate pe care o stapaneste cineva fara a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it.nudo.

PREGATIRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparatie. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gatit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nunta.) 5. v. formare. 6. instruire, indrumare. (~ unei fete pentru viata de gospodina.) 7. v. meditare. 8. v. invatatura. 9. v. formatie. 10. v. capacitate. 11. cunostinta, (inv.) stiinta. (Nu avea nici o ~ in acest domeniu.)

DISCRIMINANT, -A adj. (Mat.) Care face o separatie intre doi termeni. // s.m. Relatie intre coeficientii unei ecuatii de gradul al doilea care indica daca aceasta poseda doua radacini distincte, o radacina dubla sau nu admite nici o radacina; realizant. [Cf. lat. discriminans, it. discriminante, fr. discriminant].

REFLEXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reintoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiatiilor corpusculare etc.) in mediul din care au venit atunci cand cad pe suprafata altui mediu. Datorita r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumina. ◊ R. totala = r. pe care o sufera radiatiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafata unui mediu mai putin dens, sub un unghi de incidenta superior unei unei anumite limite, caracteristica fiecarei perechi de medii; in cel de-al doilea mediu, desi este si el transparent, nu patrunde nici o fractiune a energiei radiatiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

CONDAMNA vb. tr. 1. a osandi printr-o hotarare jude-catoreasca, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrange, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare. 5. a inchide definitiv, a bloca (o fereastra, o usa etc.). (< fr. condamner)

TEMATIC, -A, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care tine de o tema, privitor la o tema, facut pe anumite teme. 2. Adj. (In sintagma) Vocala tematica = vocala care nu poate fi considerata nici sufix, nici desinenta, si care, adaugata la radacina unui cuvant, formeaza impreuna cu aceasta o tema. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esentiala a unei lucrari literare, artistice, stiintifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thematique, (3) germ. Thematik.

DUMNEZEU (lat. dom(i)ne deus) s. m. (cu regim de nume propriu) 1. (In religiile monoteiste) Fiinta suprema personala, cauza transcendenta primordiala, principiu fundamental al existentei si ordinii universale, creator, proniator si judecator al lumii. Monoteismul iudaic si cel islamic il separa pe D. de lume (deism), pe cand cel crestin imbina prezenta si activitatea lui D. in lume prin energiile sale divine necreate (imanenta), cu realitatea Sa infinita si vesnica de dincolo de lumea timpului si spatiului (transcendenta). Crestinismul mai afirma ca D., unu in fiinta, este intreit in persoane (ipostasuri): Tatal, Fiul si Duhul Sfant. 2. Divinitate, zeu. ◊ Expr. A nu avea (sau a fi fara) nici un Dumnezeu = a nu avea (sau a fi fara) niciun sens, valoare, gust.

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

FANTOMA, fantome, s. f. Fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni cu imaginatia tulburata sau pe care o creeaza fantezia scriitorilor; naluca, stafie, strigoi, fantasma, aratare. ♦ Fig. Ceea ce are o existenta incerta, fictiva, ceea ce (nici) nu exista in realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantoma. – Din fr. fantome.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

NEGRU¹ n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

vioara (-ori), s. f. – Violina, scripca. It. viola, dar der. nu este clara. Prezenta lui r, care nu poate reprezenta decit un l lat., nu a fost explicata; motiv pentru care s-a crezut intr-o der. directa din lat. *vῑvula (Meyer-Lubke apud Puscariu 1903; Draganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau intr-o creatie expresiva (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Galdi, Dict., 169) nu este mai probabila, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decit cuvint relativ modern, ca si instrumentul pe care-l denumeste; asa ca sintem siliti sa presupunem ca r se datoreaza unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist).

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca

SIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ Fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira

PARALELISM s.n. Starea a doua linii, a doua planuri paralele; (p. ext.) corespondenta intre doua lucruri, intre doua persoane situate in comparatie. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = conceptie dualista care considera ca fenomenele fiziologice si cele psihice nu prezinta nici un fel de relatii cauzale intre ele. ♦ Procedeu de compozitie, specific in general poeziei populare, constand in succesiunea unor sintagme identice sau asemanatoare ca schema a structurii sintactice. [< fr. parallelisme, cf. gr. parallelismos < para – langa, allelos – unul cu altul].

SPERANTA ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care spera; credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; nadejde. ~ zadarnica. ◊ In ~a ca sperand ca; nadajduind ca. A avea ~ a spera; a nadajdui. A nutri ~a a spera in adancul sufletului. A pierde orice ~ a inceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) Persoana sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nadejde. Unica ~. [G.-D. sperantei] /<it. speranza

DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

PRET ~uri n. 1) Expresie baneasca a valorii unei marfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpara ceva. ~ de contract. ~ cu amanuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde usor; b) a avea valoare. De ~ scump; pretios. Cu orice ~ a) oricat de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ in nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebita; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge sa fie apreciat; a capata valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. A sti ~ul a sti ce valoreaza (cineva sau ceva). /<lat. pretium

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc. 2. A transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, cu scopul readucerii in starea de functionare sau pentru a-i imbunatati caracteristicile functionale. 3. A inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

NAIBA f. una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

irosi (irosesc, irosit), vb. – A consuma, a cheltui, a prapadi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca in (a)coperi, (a)meninta, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normala in fata lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fires › hires etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR si Scriban) pleaca de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micsora”, care pare a se potrivi si mai putin, formal si semantic. Der. propusa de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simpla de la afierosi) nu pare probabila, intrucit acest cuvint nu a avut nici o circulatie populara. – Der. (f)iroseala, s. f. (risipa).

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

oteri (oteresc, oterit), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mincari, a irita, a strepezi dintii. 2. A se dezgusta, a se incrunta. – 3. A se supara, a se bosumfla. – Var. otari, otari. Origine indoielnica. Trebuie sa aiba legatura cu sb. ceriti se „a ride sarcastic” (Scriban), bg. ocervam „a-si arata coltii” (Candrea), bg. cerja se „a lua un medicament”, rus. sceriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comuna a acestor cuvinte nu este clara. Oricum, nu e posibila der. din sl. ostriti „a ascuti” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oterime, s. f. (Mold., dezgust); oteros, adj. (Mold., inv., groaznic).

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit in tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de leac = planta medicinala. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (dupa cineva sau ceva) ca dupa iarba de leac = a cauta cu infrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A gasi (cuiva) leacul = a gasi mijlocul de a stapani pe cineva, de a rezolva ceva, a gasi ac de cojocul cuiva. 2. (In expr.) Fara (de) leac de... = fara nici un pic de... (In constructii negative) (nici) de leac = catusi de putin, deloc. – Din sl. leku.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.

PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare