BATALION, batalioane, s. n. Unitate militara formata din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) multime de fiinte (organizate, incolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

VIESPAR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. multime de fiinte care misuna. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gargaun. 3. S. m. (Ornit.) Albinarel. – Viespe + suf. -ar.

PULBERE ~i f. 1) Material solid transformat in particule mici si fine; praf; pudra. ◊ A se face praf si ~ v. PRAF. 2) inv. Praf de pusca. 3) fig. multime de fiinte sau de lucruri. 4) Substanta exploziva in forma de firisoare sau de granule. /<lat. pulvis, ~eris

GREIME s. f. (Inv.) 1. Greutate (I 1). 2. multime (de fiinte); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

CIOTCA s. f. (Reg.) 1. Gramada, multime de fiinte adunate laolalta. 2. Buturuga, ciot, radacina de copac. [Var.: cioatca s. f.] – Cf. magh. csutka.

LIOTA, liote, s. f. (Pop. si fam.) Gramada, multime (de fiinte), gloata. – Din bg., scr. lihota.

misina / misuna (gramada de alimente, multime de fiinte) s. f., g.-d. art. misinii / misunii; pl. misini / misuni

A FOI¹ foiesc intranz. (despre multimi de fiinte) A se misca grabit si haotic fara intrerupere; a forfoti; a fojgai; a misuna; a furnica; a roi; a fosni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follire

GRAMADA² ~ezi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele in neoranduiala. 2) Grup numeros si neorganizat (de fiinte); droaie; multime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. gramezii] /<sl. gramada

GROAZA f. 1) Spaima foarte mare. A inmarmuri de ~. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) multime mare; grozavenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. groazei] /<sl. groza

GROZAVENIE ~i f. 1) v. GROZAVIE. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) multime mare; groaza; sumedenie. /grozav + suf. ~enie

A MISUNA pers. 3 misuna intranz. 1) (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a forfoti; a roi; a fosni; a foi; a fojgai; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, pasari etc.) A fi in numar mare. /cf. misina

PUZDERIE ~i f. 1) Masa constand din resturi marunte de tulpini, rezultate din melitarea sau ragilarea canepei, inului. 2) (despre fiinte, lucruri) multime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

A ROI ~iesc intranz. 1) (despre albine) A parasi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, pasari) A zbura in numar mare (ca un roi). 3) fig. (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a misuna; a fojgai; a fosni. /<bulg. roja, sb. rojiti

A VIERMUI pers. 3. ~este intranz. (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a foi; a fosni; a misuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgai. /vierme + suf. ~ui

ganga, gangi, s.f. (reg.) furnicar, multime de fiinte.

BATALION s. n. 1. subunitate militara din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) multime (de fiinte). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)

MISINA, misine, s. f. 1. (Reg.) Gramada de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; stransura; multime de bunuri, bogatie, avere. 2. (Reg.) Gaura in pamant sau musuroi in care isi depoziteaza unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuina, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuina. 3. (Reg.) multime, adunatura (de fiinte). 4. Mica scobitura pe suprafata dintilor (molari ai) calului si ai altor animale erbivore, care dispare cu varsta prin roadere si dupa care se recunoaste varsta animaluiui. [Pl. si: misini. – Var.: misuna s. f.] – Cf. rus. masina.

NEGURA ~i f. 1) Ceata deasa care se formeaza dimineata, reducand vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de fiinte sau lucruri); multime nenumarata. /<lat. nebula

SODOM n. pop. 1) multime mare de fiinte vii aflate in necontenita miscare. 2) Intamplare nefasta care aduce dureri si suferinta; nenorocire. /Din Sodom n. pr.

porobot, poroboturi, s.n. (reg.) 1. multime, gramada (de fiinte); inghesuiala. 2. zarva, larma, harmalaie, galagie mare.

INVALMASEALA, invalmaseli, s. f. 1. Ingramadire dezordonata de lucruri sau de fiinte; forfoteala a unei multimi; neoranduiala; p. ext. zgomot mare, zarva. ♦ Fig. Confuzie, zapaceala. 2. Lupta, incaierare, invalmasag. – Invalmasi + suf. -eala.

PLURALITATE, pluralitati, s. f. 1. Numar, cantitate mare (de fiinte, de lucruri etc.), multime; multiplicitate, diversitate. 2. Numarul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivitati; majoritate. – Din lat. pluralitas, -atis, fr. pluralite.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

NOIAN, noiane, s. n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belsug. ♦ multime, numar mare de fiinte, de lucruri, de fenomene. 2. Intindere mare de apa; nemarginire, imensitate. 3. Genune, abis, hau. [Pr.: no-ian. – Pl. si: noianuri] – Et. nec.

DUIUM n. pop. multime mare, compacta de fiinte sau lucruri. ◊ Cu ~ul in numar mare; cu gramada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum

SUMEDENIE ~i f. (despre persoane, fiinte sau despre lucruri) multime mare; puzderie. [G.-D. sumedeniei] /Din suma

dihanie (dihanii), s. f. – 1. (Inv.) fiinta, animal, vietate. – 2. (Banat) multime, lume. – 3. Fiara, lighioana. – 4. Monstru. Sl. dychanije „respiratie, spirit” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea). Cf. bizdiganie, duh. Cihac, II, 95, se refera gresit la sl. divu „minune”, sb., cr. divni „monstru”.

DUIUM s. n. multime, gramada, gloata, droaie (de fiinte, obiecte, intamplari etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = in mare numar sau cantitate; unul dupa celalalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

NEGURA, neguri, s. f. 1. Ceata densa care se formeaza indeosebi dimineata si seara, reducand mult vizibilitatea; negureala. ♦ Intuneric, bezna; obscuritate. 2. Fig. (Rar) multime, cantitate, numar mare, imens de fiinte sau de lucruri. O negura de lacuste. – Din lat. nebula.

INVALMASEALA ~eli f. 1) v. A SE INVALMASI. 2) Ingramadire de lucruri sau de fiinte in neoranduiala. 3) Forfota a unei multimi de oameni. /a invalmasi + suf. ~eala

multime ~i f. 1) Numar sau cantitate mare de fiinte sau de lucruri de acelasi fel. 2) Grup numeros (de fiinte) neorganizat; droaie; gramada. [G.-D. multimii] /mult + suf. ~ime

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

CLAIE, clai, s. f. Gramada mare de fan, de snopi de cereale etc., de obicei in forma conica. ♦ Fig. multime, ingramadire dezordonata (de lucruri sau de fiinte). ◊ Expr. Claie peste gramada = unul peste altul, in dezordine, la intamplare. – Din bg., scr. kladnja.

BUSCULADA ~e f. rar 1) Ingramadire de lucruri sau de fiinte in neoranduiala; invalmaseala. 2) Forfota a unei multimi de oameni; invalmaseala. /<fr. bousculade

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

MULTITUDINE ~i f. Cantitate mare de fiinte, de obiecte etc., considerata ca un ansamblu; multime. /<lat. multitudo, ~inis, fr. multitude

multime, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

GROZAVENIE, grozavenii, s. f. (Pop. si fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situatie groaznica. 2. (Concr.) Lucru sau fiinta infricosatoare. 3. Faptul de a iesi cu totul din comun prin calitatile sale; insusirea unui lucru cu deosebite calitati; grozavie. 4. (Concr.) Lucru sau fiinta care intruneste calitati deosebite, iesite din comun; grozavie. 5. Fig. Numar, cantitate mare; multime (de...). – Grozav + suf. -enie.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de pasari zburatoare de acelasi fel. 2. Grup (mare) de fiinte omenesti; palc, ceata. ♦ Spec. (Inv.) Coloana de soldati; grosul unei armate. ♦ (Rar) multime, gramada de lucruri de acelasi fel. 3. (Reg.) Manunchi, buchet. – Din ngr. stolos „flota”.

TRIPLET I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de acelasi fel. 2. a treia forma a unor cuvinte de aceeasi provenienta, dar intrate in limba in trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) multime ordonata avand trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei fiinte nascute deodata de aceeasi mama; trigemeni (< fr. triplet)

ELEMENT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forte ale naturii. 3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; ~ de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivitati etc. 4. (chim.) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu in care traieste o fiinta. ♦ a fi in ul sau = a fi intr-o situatie favorabila. 6. (mat.) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime. 7. celula a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. element, lat. elementum)

PRAPAD, prapaduri, s. n. 1. Dezlantuire de forte, provocata de fiinte sau de elementele naturii, care pricinuieste mari distrugeri de bunuri sau de vieti omenesti; urgie, ruina, dezastru. ◊ Expr. Prapadul pamantului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire ingrozitoare, despre ceva insuportabil, coplesitor. 2. Cantitate foarte mare, enorma; multime imensa; puhoi. – Din prapadi (derivat regresiv).