monarhie, monarhii, s. f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. Stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

absolut, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].

ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absoluta a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic aparut in sec. XVIII si caracterizat prin atitudinea intelegatoare a suveranilor fata de cerintele progresului, de sfaturile ganditorilor luminati etc. – Din fr. absolutisme.

absolutISM s.n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; forma de guvernamant bazata pe puterea nelimitata a unui monarh; monarhie absoluta. V. tiranie, autocratie, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].

absolutISM s. n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamant bazata pe aceasta putere si pe totala lipsa de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.

ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absoluta a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic aparut in sec. XVIII si caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din fr. absolutisme.

L’ETAT C’EST MOI (fr.) statul sunt eu – Cuvinte pe care Ludovic al XIV-lea le-ar fi rostit in 1651 in fata Statelor generale. Indica chintesenta monarhiei absolute si, prin extensie, tendintele dictatoriale.

HALIFAX [hælifæks], Sir George Savile, marchiz (1633-1695), om de stat si eseist englez. Orator de mare talent. Adept al monarhiei absolute, H. a contribuit la aducerea pe tronul Angliei a lui Carol al II-lea Stuart si, apoi, a fiului acestuia, Iacob. Ulterior, a sustinut aducerea pe tron a stathuderului Tarilor de Jos, Wilhelm de Orania.

RICHELIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. Roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.

ABSOLUTISM n. 1) Forma de guvernamant bazata pe puterea absoluta a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocratie. 2) Conceptie care sta la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme