eterie s. f. – miscare revolutionara greaca, ce a izbucnit in 1821, impotriva turcilor, in scopul cucerii independentei nationale. – Mr. eterie. Gr. ἐταιρία „societate”. Sec. XVIII (cf. Galdi 184). – Der. eterist, s. m. (revolutionar).

ETERIE s. f. Nume dat unei organizatii politice secrete, cu ramificatii si in tarile romanesti, infiintata la inceputul sec. XIX de patriotii greci pentru eliberarea tarii lor de sub stapanirea otomana. ♦ miscarea revolutionara a grecilor din 1821 impotriva turcilor. – Din ngr. eteria „societate”.

ETERIST, eteristi, s. m. Participant la miscarea revolutionara a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. – Eterie + suf. -ist.

RAZNOCINTI s. m. pl. Nume dat in Rusia, incepand din sec. XVIII, intelectualitatii ridicate din randurile functionarimii, micii burghezii, negustorimii si taranimii, care a avut un rol important in miscarea revolutionara si in dezvoltarea stiintei si culturii. – Din rus. raznocinti.

CONTRAREVOLUTIE s.f. Lupta impotriva unei miscari revolutionare, a unei revolutii. [Dupa fr. contre-revolution, rus. kontrrevoliutiia].

CASTRISM s. n. miscare revolutionara care se inspira din ideile lui Fidel Castro. (< fr. castrisme)

ALCAZ, Eugeniu (1808-1892, n. Iasi), colonel roman. Participant la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, partizan al Unirii Principatelor, colaborator apropiat al lui Kogalniceanu. Ministru de finante (1859, 1860). A infiintat fabrica de postav de la Buhusi (1885).

BACH [bah], Alexander baron von (1813-1893), om politic austriac. Ministru de Interne (1849-1859). Promotor al centralizarii administratiei monarhiei habsburgice si adversar al miscarilor revolutionare.

BAKUNIN, Mihail Aleksandrovici (1814-1876), revolutionar rus, unul dintre fondatorii si ideologii anarhismului si narodnicismului. Fiind in emigratie, a participat la miscarile revolutionare din Europa. A considerat statul si religia ca principalele obstacole in calea nazuintei omului spre libertatea neingradita („Statul si Dumnezeu”, „Statul si anarhia”). Anarhistii, in frunte cu A., au fost exclusi din Internationala I, in 1872, pentru activitate fractionista.

BOLSEVISM s. n. Invatatura leninista despre teoria si tactica miscarii revolutionare a proletariatului si despre transformarea revolutionara a oranduirii capitaliste in oranduire comunista; leninism. – Rus bol'sevizm.

HABYARIMANA, Juvenal (1937-1994), general si om politic din Rwanda. Presedinte (din 1973) si prim-min. (din 1974) al Rwandei. Presedinte-fondator al partidului miscarea revolutionara Nationala pentru Dezvoltare (din 1975). Asasinat.

RADETZKY VON RADETZ [radetski fon radets], Joseph, conte (1766-1858), feldmaresal austriac. S-a remarcat, in 1813-1815, in luptele impotriva Frantei in Razboaiele napoleoniene; ca sef al Statului Major, el a intreprins modernizarea armatei austriece. In calitate de comandant-sef al armatei austriece in N Italiei (1831-1857) a reprimat sangeros miscarea revolutionara. Guvernator general al Regatului Lombardo-Venetian (1849-1857). Cel mai popular comandant de armata al Austriei. L-a inspirat pe J. Strauss-tatal, care a compus celebrul „Mars al lui Radetzky”.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

CARTISM s.n. Prima miscare politica revolutionara de masa aparuta in Anglia in prima jumatate a sec. XIX. [< engl. chartism < charte – carta].

COMUNISM s.n. 1. Oranduire social-economica bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie, avand, potrivit conceptiei marxiste, doua faze: una inferioara, socialismul, si a doua, superioara, comunismul propriu-zis. 2. Ideologia, teoria infaptuirii oranduirii comuniste. 3. miscare politica-revolutionara care lupta pentru realizarea societatii comuniste. [< fr. communisme].

TABORITI s.m.pl. (Ist.) Nume dat membrilor aripii revolutionare din miscarea husita, reprezentand interesele taranimii si ale mestesugarilor. [< fr. taborites, cf. Tabor – cetate in sudul Cehiei].

CARTISM s. n. prima miscare politica revolutionara de masa a proletariatului, in Anglia. (< engl. chartism, fr. chartisme)

TABORITI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revolutionare din miscarea husita, reprezentand interesele taranimii si ale mestesugarilor. (< fr. taborites)

CERNISEVSKI, Nikolai Gavrilovici (1828-1889), socialist utopist, scriitor si critic literar rus. Conducator al miscarii democrat-revolutionare ruse. A abordat raportul dintre arta si realitate, functiile gnoseologice si sociale ale artei („Raporturile dintre arta si realitate”). Romanul „Ce-i de facut?”.

PAZ ESTENSSORO [pas], Victor (1907-2001), om politic bolivian. Presedinte al partidului miscarea Nationala revolutionara – aripa istorica (din 1941). Presedinte al tarii (1952-1956, 1960-1964, 1985-1989); a nationalizat minele de cositor si a realizat o reforma agrara.

SANCULOT, sanculoti, s. m. revolutionar din cadrul miscarii populare in timpul Revolutiei Franceze din 1789-1794. [Pr.: -cu-. – Var.: sanchilot s. m.] – Din fr. sans-culotte.

BOLSEVISM s. n. ansamblu de pozitii ideologice radicale si de practici revolutionare, aparut in miscarea social-democrata din Rusia. (< rus. bolsevizm, fr. bolchevisme)

SANCULOT s.m. revolutionar francez din cadrul miscarii populare din timpul revolutiei de la sfarsitul sec. XVIII. [Scris si sans-culottes s.m.pl. / < fr. sans-culottes].

SANCULOT [-CU-] s. m. nume dat, sub Conventie, de aristocrati revolutionarilor francezi din cadrul miscarii populare din timpul revolutiei de la sfarsitul sec. XVIII. (< fr. sans-culotte)

OPORTUNISM s. n. 1. curent ideologic-politic (in miscarea muncitoreasca) care promova ideea renuntarii la mijloacele luptei revolutionare. 2. lipsa de conduita morala, de fermitate si de principialitate, urmarind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr. opportunisme, rus. opportunizm)

BOTEV, Hristo (1848-1876), poet si om politic democrat-revolutionar bulgar. Erou national al poporului bulgar. Conducator al miscarii de eliberare de sub stapinirea otomana. A desfasurat o intensa activitate in cadrul emigratiei bulgare din Romania (1867-1876), a organizat si a participat la rascoala antiotomana izbucnita in apr. 1876, in timpul careia a fost ucis. Poeme de factura romantica („Haiducii”, „Hagi Dimitar”, „Spinzurarea lui Levski”, „,Mamei”).

NARODNICISM n. (in Rusia din a doua jumatate a sec. XIX) miscare social-politica a intelectualilor raznocinti, care sustinea ca principala forta revolutionara este taranimea si intelectualitatea. /narodnic + suf. ~ism

REFORMISM s. n. 1. curent politic in miscarea muncitoreasca, ce neaga necesitatea revolutiei si a dictaturii proletariatului, preconizand inlocuirea luptei revolutionare cu reforme marunte, care nu ating bazele oranduirii capitaliste. 2. atitudine politica bazata pe introducerea reformelor. (< fr. reformisme)

AVANGARDISM (‹ avangarda) s. f. 1. miscare intelectuala din primele decenii ale sec. 20, caracterizata prin cautarea unor solutii radicale, revolutionare, printr-o ruptura hotarita cu trecutul si traditiile. 2. Denumire generica data unor curente si grupari literar-artistice (f******m, cubism, dadaism, suprarealism etc.) aparute la inceputul sec. 20, care incercau sa sparga canoanele artei traditionale, academice, recurgind la formule indraznete, uneori excentrice. In literatura si arta romana a. devine o prezenta activa indeosebi in perioada interbelica, grupindu-se in jurul publicatiilor „Contemporanul”, „75 H.P.”, „Integral”, „Unu”, „Punct” s.a.

IMPIEDICA vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scapata. (Calul se ~ in mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorba.) 3. a infrana. (~ o caruta, la vale.) 4. a opri, a retine, (inv. si reg.) a popri, (inv.) a apara. (Nu-l pot ~ sa ...) 5. a jena, a stingheri, a stanjeni. (Il ~ in miscari.) 6. v. zadarnici. 7. a infrana, a opri, a stavili, (fig.) a frana. (Nu puteau ~ avantul revolutionar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.

revolutionaR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de revolutie; propriu revolutiei. Situatie ~a. 2) Care este orientat spre infaptuirea unei revolutii. miscare ~a. 3) Care este stabilit de revolutie; menit sa consolideze biruinta revo-lutiei. Grup ~. 4) fig. Care revolutioneaza un domeniu de activitate. Transformari ~e in productie. [Sil. -ti-o-] /<fr. revolutionnaire

STANGISM s.n. Conceptie si practica sectara in miscarea comunista si muncitoreasca, expresie a unui „revolutionarism grabit”, care nu tine seama de etapa revolutionara si de nivelul constiintei politice a maselor. [< stang + -ism, dupa rus. levizna].

POSIBILISM s. n. miscare socialista moderata, in Franta in sec. XIX, care cauta sa abata proletariatul de la metodele revolutionare de lupta, propunand limitarea activitatii acestuia la cadrul politicii „posibilului”. (< fr. possibilisme)

NARODNICISM s. n. miscare social-politica din Rusia in a doua jumatate a sec. XIX, care sustinea ca principala forta revolutionara este taranimea si intelectualitatea, si care acorda personalitatilor, eroilor rolul de creatori ai istoriei. – Narodnic + suf. -ism.

BLANQUI [blãki] 1. Jerome Adolphe B. (1798-1854), economist si publicist francez. Adept al liberalismului. Influentat de saint-simonism, a obtinut, ca deputat, pentru prima data in Europa, o legiferare a regimului de munca a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revolutionar francez. Frate cu B. (1). Socialist utopist. A participat la revolutiile din 1830 si 1848 si la un mare numar de miscari complotiste; a stat in inchisori c. 40 de ani.

NARODNICISM s.n. miscare social-politica in Rusia, din a doua jumatate a sec. XIX, care vedea in taranime si in intelectualitate singurele forte revolutionare. [< narodnic + -ism, cf. rus. narodnicestvo < narod – popor].

ECONOMISM s.n. Curent oportunist manifestat in sanul miscarii muncitoresti ruse la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, care nega rolul conducator al partidului clasei muncitoare si rolul teoriei revolutionare, considerand ca proletariatul trebuie sa se limiteze numai la lupta economica, lasand lupta politica in seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm].

LASSALLEANISM s. n. curent in miscarea muncitoreasca din Germania, care, admitand posibilitatea transformarii pasnice a capitalismului in socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de stat, propovaduia inlocuirea luptei revolutionare prin lupta pentru vot universal si prin activitatea parlamentara pasnica. (< germ. Lassalleanismus)

LASSALLEANISM s.n. Curent oportunist in miscarea muncitoreasca din Germania, care, admitand posibilitatea transformarii pasnice a capitalismului in socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovaduia inlocuirea luptei revolutionare prin lupta pentru vot universal si prin activitatea parlamentara pasnica. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german].

NARODNICISM s. n. miscare social-politica in Rusia din a doua jumatate a sec. XIX, care, subapreciind dezvoltarea si rolul clasei muncitoare, vedea in taranime si in intelectualitate singurele forte revolutionare. (dupa rus. narodnicestvo)