FURNITURA ~i f. 1) Ceea ce este furnizat. 2) material auxiliar (ata, captuseala, nasturi etc.) folosit la confectionarea articolelor de imbracaminte. /<fr. fourniture

CUBILOU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tabla captusita cu caramida refractara, in care se incalzeste metalul impreuna cu combustibilul si cu materialele auxiliare, pentru a obtine fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. – Din fr. cubilot.

ADJUVANT, -A adj., s. n. 1. (medicament) care se asociaza cu un alt medicament. 2. (produs) care se adauga unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)

TEHNIC¹, -A I. adj. referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

REGLETA, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalatii electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact si prin intermediul caruia se face legatura intre cablul fix al instalatiei si diferitele aparate mici. – Din fr. reglette.

auxiliar ~a (~i, ~e) Care are o functie secundara; ajutator. material ~. ◊ Verb ~ verb cu ajutorul caruia de formeaza timpurile si modurile verbal compuse. [Sil. a-u-xi-li-ar] /<fr. auxiliaire, lat. auxiliaris

TEHNICA s.f. 1. Totalitatea uneltelor si a deprinderilor de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite in practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].

PAPIROLOGIE s. f. Ramura auxiliara a istoriei care studiaza papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn si alte materiale. – Din fr. papyrologie.

PAPIROLOGIE s.f. Disciplina auxiliara a istoriei care se ocupa cu studiul papirusurilor egiptene si grecesti, precum si al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen. -iei. / < fr. papyrologie, cf. gr. papyros – papirus, logos – studiu].

TEHNIC, -A, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care apartine tehnicii (II), privitor la tehnica. ◊ Desen tehnic = desen care reprezinta la scara un obiect, cu inscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului in spatiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etc. 3. (Mil.; in sintagma) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din fr. technique.

IZOLANT, -A I. adj., s. m. (material) cu ajutorul caruia se poate realiza o izolare electrica, fonica, termica, hidrofuga etc. II. adj. limba ~a = limba lipsita de structura morfologica, in care raporturile gramaticale se exprima prin topica, prin intonatie si prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)