mar², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

OMUSOR, (1) omusori, s. m., (2) omusoare, s. n. 1. S. m. Omulet (1). 2. S. n. Apendice carnos, mobil si contractil, situat in cavitatea bucala, in partea posterioara a palatului moale; lueta, uvula. ♦ (Rar) marul lui Adam. – Om + suf. -usor.

beregata (-ati), s. f. – 1. marul lui Adam. – 2. Git, gitlej. – Istr. biricuata. Lat. *verucata, de la veruca, datorita aspectului marului lui Adam, cf. sp. nuez (Puscariu, Dacor., IX, 440). Este cuvint folosit in Banat, Olt. si Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie sa provina din rom. Nu pare posibila der. propusa de Diculescu, elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ.

NODUL GATUlui s. v. marul-lui-Adam.

OMUSOR ~oare n. (diminutiv de la om) 1) Prelungire musculara posterioara a cerului gurii; uvula; guster; imparatus. 2) rar Nodul gatului; marul lui Adam. /om + suf. ~usor

mar² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum