mar², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

discordie s.f. Dezbinare, neintelegere, dezacord; (p. ext.) vrajba, cearta. ◊ marul discordiei = subiect de cearta. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].

mar² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

Eris, la greci, zeita vrajbei, corespunzatoare discordiei din mitologia romana. Eris era fiica zeitei Nyx (Noaptea). Ea a fost izgonita din ceruri de catre Zeus, pentru ca semana neintelegere printre zei. Nefiind poftita la nunta zeitei Thetis cu Peleus, cind petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care era scris „celei mai frumoase”, iscind astfel rivalitatea dintre Aphrodite, Athena si Hera. marul aruncat de zeita Eris a fost daruit Aphroditei in urma judecatii unui muritor, Paris (v. si Aphrodite, Paris).