DOMNIE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politica si juridica a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cat un domn (3) se afla la conducerea tarii. ♦ Regiune sau populatie stapanita de un domn (3). 2. Dominatie, stapanire, putere. 3. (Inv.; formeaza locutiuni pronominale cu valoare de pronume de reverenta) Vom face cum vei hotari domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestatii) maria-ta. – Domn + suf. -ie.

maria ta (sa, voastra) s. f. art. + adj., g.-d. mariei tale (sale, voastre); pl. Mariile voastre

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii). ◊ Expr. (Intranz.) A zari ca prin sita = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea; a vedea neclar, ca prin ceata. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. (Rar) A vedea. ◊ Refl. impers. De la maria-ta se zarea la el si de la el la maria-ta (DELAVRANCEA). 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. impers. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. Incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum (COSBUC). 4. Intranz. (Pop.) A straluci. Casele lui Dobriseanu... zaresc ca soarele (TEODORESCU). – Din zare.

BRAIA, Mia (maria) (n. 1912, Bucuresti), cintareata romana de muzica usoara si romante. A compus romante de mare popularitate („Vioara”, „De ti-ar spune poarta ta”).