Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre

MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălțime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.)

BRĂTESCU, Constantin (1882-1945, n. sat Mineri, jud. Tulcea), geograf român. M. coresp. al Acad. (1919), prof. univ. la Cernăuți și București. A susținut concepția geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii („Delta Dunării. Geneza și evoluția sa morfologică și cronologică”, „Oscilațiile de nivel ale apelor și bazinului Mării Negre în Cuaternar”).

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 î. Hr.), întemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se întindea din munții Slovaciei și Dunărea mujlocie până la Hemus și Marea Neagră. Pe plan intern, politica lui B. a fost îndreptată spre unificarea formațiunilor politico-militare din Dacia și spre construirea unui sistem defensiv în zona M-ților Orăștiei. Pe plan extern, a dus o politică activă de redobândire a unor vechi ținuturi dacice și de preîntîmpinare a pericolului roman în Pen. Balcanică. În anul 60/59 î. Hr. i-a învins pe boii și tauriscii de la Dunărea mijlocie și din Slovenia, iar între 50 și 48 î. Hr. a cucerit și supus influenței sale cetățile grecești de pe țărmul de N și V al Mării Negre, precum șu terit. cuprins între Dunăre și Balcani. A intervenit în conflictul dintre Cezar și Pompei (48 î. Hr.), făgăduindu-i acestuia din urmă ajutor militar. După moartea sa (44 î. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refăcut sub conducerea lui Decebal.

URANUS (ORANUS) (în mitologia greacă), zeul cerului. Soțul Geei, zeița Pământului și tatăl Titanilor și Ciclopilor. Știind că va fi detronat de unul dintre copiii săi, îi ținea închiși în Tartar. Totuși, fiul său Cronos îl va detrona, castrându-l cu o seceră și luându-i locul de stăpân al Universului. Din sângele său răspândit pe Pământ s-au născut Furiile, iar din cel căzut în spuma mării s-a născut Afrodita. Personaj central în „Teogonia” lui Hesiod și în orfism.

ÖSTERLING [östərliŋ], Anders Johan (1884-1981), scriitor și critic literar suedez. Creator șa uneia dintre cele mai reprezentative poezii lirice ale literaturii suedeze contemporane, într-o cromatică apropiată de simbolism și impregnată de melancolie („Arbori în floare”, „Cartea idilelor”, „Ecoul mării”, „Târziu în viață”, „Fuga anilor”). Studii critice („Impresii în timp”, „Poezia și viața”), memorialistică („Oameni și peisaje”); traduceri.

REDGRAVE [rédgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru și film. Pe scenă – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) și cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). În film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discreția și distincția cu care exprimă drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete împietrite”, „”Singurătatea alergătorului de cursă lungă„). Vanessa R. (n. 1937), actriță britanică de teatru și film. Fiica lui R. (1). Considerată cea mai mare actriță de teatru, de limbă engleză, a sec. 20, excelează în roluri care îi pun în valoare feminitatea ei rebelă (”Femeia îndărătnică„, ”Femeie mării„, ”Pescărușul„, ”Orfeu În Infern„). Aparent rațională, dar profund temperamentală, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezită să-și devoaleze excentricitățile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Întoarcerea la Howards End„).