matern, -A, materni, -e, adj. De mama, propriu mamei, care se refera la mama; care provine de la mama. ◊ limba materna = limba pe care o invata cineva din prima copilarie, de la parinti; limba natala. ♦ (Adverbial) Cu sentimente de mama; ca mama. – Din lat. maternus, it. materno.

matern, -A adj. De mama, al mamei. ◊ limba materna = limba invatata si vorbita din copilarie, transmisa de la parinti. ♦ adv. Cu sentimente de mama, ca o mama. [< lat. maternus, it. materno].

NATAL, -A, natali, -e, adj. De care este legat cineva sau ceva prin nastere, in care s-a nascut cineva; de bastina, de origine. ◊ limba natala = limba materna. – Din fr. natal.

RETROVERSIUNE s. f. 1. retraducere a unui text in limba din care a fost tradus. 2. traducere din limba materna intr-o limba straina. (< germ. Retroversion)

VEHICULAR, -A adj. referitor la vehicule. ♦ limba ~a = limba care serveste comunicarii intre popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. vehiculaire)

BIELSKI, Marcin (c. 1495-1575), cronicar polon. Primul istoric polon care si-a scris opera in limba materna. A elaborat o istorie universala, care cuprinde stiri si despre romani. Lucrarea a fost completata si editata, in 1597, de fiul sau, Joachim (1540-1599).

MONOLINGVISM s. n. Intrebuintare a unei singure limbi (cea materna) de catre acelasi individ sau acelasi grup social. – Din fr. monolinguisme.

MONOLINGVISM n. Folosirea curenta de catre o persoana sau o colectivitate a unei singure limbi (cea materna). /<fr. monolinguisme

MONOLINGVISM s.n. (Rar) Intrebuintare a unei singure limbi (cea materna) de catre acelasi individ sau acelasi grup social. [Var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme].

MONOLINGVISM s. n. intrebuintare a unei singure limbi (cea materna) de catre acelasi individ sau grup social. (< fr. monolinguisme)

stranic, stranica, adj., s.m. si f. 1. (adj., s.m. si f.; inv.) strain, venetic, pelerin. 2. (adj.; inv. si reg.; despre limba, dialecte) alta decat limba sau dialectul matern; strain. 3. (adj.; s.m. si f.; inv.) (persoana) care nu este in relatii apropiate de rudenie cu cineva; care nu apartine unei familii. 4. (s.m. si f.; inv.) oaspe, oaspete.

matern, -A adj. de (la) mama. ♦ limba ~a = limba invatata si vorbita din copilarie, transmisa de la parinti. ◊ (adv.) cu sentimente de mama; ca o mama. (< lat. maternus, it. materno)

matern ~a (~i, ~e) Care tine de mama; propriu mamei; provenit de la mama. Dragoste ~a. ◊ limba ~a limba invatata in frageda copilarie in sanul familiei. /<lat. maternus, it. materno