BADMINTON s. n. joc sportiv asemanator cu tenisul, practicat cu o minge de pluta prevazuta cu pene, care se arunca cu racheta. – Din engl., fr. badminton.

BASCHETBAL s. n. joc sportiv disputat intre doua echipe de cate cinci jucatori, care marcheaza punctele facand sa treaca mingea prin cosul de sfoara impletita fixat de un panou inalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basket-ball.

BASE-BALL s. n. joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua jucatori cu o minge ca cea de oina, care se lanseaza cu un batator spre terenul echipei adverse, de unde poate fi trimisa inapoi tot prin lovire cu batatorul. [Pr.: beiz-bol] – Cuv. engl.

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv, intre doua sau patru persoane, in care se urmareste introducerea unei mingi mici si dure in mai multe gauri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosa. 2. (In sintagma) Pantaloni golf = pantaloni (initial de sport) mai largi decat cei obisnuiti, legati strans dedesubtul genunchiului, cu faldurile cazand (pana deasupra gleznei) peste legatura. – Din engl., fr. golf.

HANDBAL s. n. joc sportiv de echipa, in care jucatorii, aruncand mingea cu mana, incearca s-o introduca in poarta echipei adverse. – Din germ. Handball, fr., engl. hand-ball.

HOCHEI s. n. joc sportiv pe gheata sau pe iarba, in care jucatorii, servindu-se de o crosa, cauta sa introduca in poarta echipei adverse un puc sau o minge. – Din fr., engl. hockey.

VOLEI s. n. joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de doua echipe adverse compuse din cate sase jucatori, care arunca o minge speciala peste o plasa intinsa sus, in mijlocul terenului. [Var.: volei-bal s. n.] – Din engl. volley[-ball].

FOTBAL s. n. joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.

POLO s. n. 1. (Adesea urmat de determinarea „pe apa”) joc sportiv de echipa in care jucatorii, deplasandu-se inot intr-un bazin, incearca sa marcheze goluri prin aruncarea mingii cu mana in poarta adversarilor. 2. joc sportiv de echipa practicat calare, in care mingea este lovita cu bastoane lungi. – Din fr., engl. polo.

OINA s. f. joc sportiv care se disputa intre doua echipe compuse din cate 11 jucatori fiecare, o echipa aflandu-se „la bataie”, pe linia de asteptare, si cealalta „la prindere”, in campul de joc, tehnica constand in lovirea unei mingi cu un baston de lemn de catre fiecare jucator, pentru a o trimite in terenul adversarului. – Et. nec.

MOTOBAL s. n. joc sportiv de echipe, in care mingea este lovita de sportivi de pe motocicleta sau cu motocicleta si introdusa in poarta adversarului. – Din fr. motoball.

TENIS (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ Tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

RUGBI s. f. joc sportiv desfasurat intre doua echipe a cate 15 jucatori, pe un teren de forma dreptunghiulara, avand ca obiect de joc o minge ovala pe care jucatorii o pot folosi, in egala masura, cu piciorul sau cu mana. [Scris si: rugby] – Din engl., fr. rugby.

CRICHET s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 11 oameni care lovesc cu niste bastoane speciale mingea, incercand s-o introduca in poarta adversarului. – Din engl., fr. cricket.

CROCHET s. n. joc sportiv in aer liber in care mai multe persoane lovesc pe rand, cu un ciocan, niste bile de lemn, facandu-le sa treaca, dupa anumite reguli, printr-o serie de portite instalate pe terenul de joc. – Din fr. croquet.

BASCHETBAL n. joc sportiv, practicat intre doua echipe a cate cinci jucatori, care tind sa introduca mingea cu mana intr-un cos fixat pe un stalp de pe terenul echipei adverse. /<engl., fr. basket-balle

BASE-BALL [pr.: beizbol] n. joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua persoane (jucatori), foarte asemanator cu oina. /Cuv. engl.

CRICHET n. joc sportiv intre doua echipe in care fiecare dintre jucatori se straduie sa plaseze mingea in poarta adversarilor, servindu-se de un baston de lemn. /<engl., fr. cricket

CROCHET n. joc sportiv in aer liber, cu bile de lemn, care, lovite de un ciocan cu coada lunga, trebuie sa treaca prin niste portite instalate pe terenul de joc. /<fr. croquet

FOTBAL n. joc sportiv cu mingea, intre doua echipe, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, lovind-o cu piciorul (sau alta parte a corpului in afara de mana). /<engl., fr. football

HANDBAL n. joc sportiv intre doua echipe constand in introducerea mingii cu mana in poarta adversarului. [Sil. hand-bal] /<engl. hand-ball

MOTOBAL n. joc sportiv constand in lovirea si introducerea mingii in poarta adversarului de pe motociclete. /<fr. motoball

OINA f. (in unele tari) joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

PELOTA ~e f. 1) Perna mica (de obicei atarnata in cui) in care se infig acele pentru a nu se pierde; pernita de ace. 2) joc sportiv cu mingea, originar din regiunile bascilor. /<fr. pelote

POLO n. invar. joc sportiv intre doua echipe a cate patru jucatori calari, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea unei mingi de lemn, prin lovire cu un baston flexibil, in poarta adversarului. ◊ ~ pe apa joc sportiv intre doua echipe a cate sapte jucatori, intr-un bazin special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, inotand si aruncand cu mana. /<fr., engl. polo

RUGBI n. joc sportiv desfasurat intre doua echipe, pe un teren special, cu o minge ovala, care poate fi lovita atat cu piciorul cat si cu mana. /<engl., fr. rugby

TENIS n. joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

VOLEI-BAL n. joc sportiv intre doua echipe a cate sase jucatori, constand in aruncarea mingii peste o plasa fixata la o anumita inaltime in mijlocul unui teren amenajat special. [Var. volei] /< engl. volley[ball]

BADMINTON s.n. joc sportiv, originar din China si Japonia, asemanator cu tenisul, practicat cu o minge mica prevazuta cu pene sau un fel de aripioara de plastic, care se arunca cu racheta. [Pron. bedminton. / < engl. badminton, cf. Badminton – oras in Anglia].

GOLF¹ s.n. 1. joc sportiv care consta in introducerea unei mingi intr-o serie de gropite succesive cu ajutorul unui baston special. 2. Pantaloni golf = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. Golf de cuvinte = joc de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui dinainte. 4. Stofa pentru capoate de femei. [< engl., fr. golf].

HANDBAL s.n. joc sportiv intre doua echipe de cate unsprezece sau sapte jucatori, in care se arunca mingea cu mana si se cauta a o introduce in poarta echipei adverse. [Pron. si hend-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mana, ball – minge].

HURLING s.n. joc sportiv originar din Irlanda, care se practica cu o minge de pluta imbracata in piele, condusa si lovita cu un fel de crosa, si care trebuie introdusa in poarta adversa. [Pron. arling. / < engl. hurling)

PELOTA s.f. 1. Pernita in care se infig ace. 2. joc sportiv originar din regiunile bascilor, care consta in aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mana sau cu o racheta, intr-un perete, de unde trebuie sa ricoseze intr-un anumit sector al terenului; mingea insasi. [< sp. pelota, fr. pelote].

RUGBI s.n. joc sportiv care se practica cu o minge ovala, manuita in egala masura cu picioarele si cu mainile intre doua echipe de cate 15 jucatori, timp de 80 de minute, in doua reprize. [Pron. rui-, scris si rugby, / < fr., engl. rugby].

VOLEI s.n. joc sportiv care are loc intre doua echipe de cate sase jucatori pe un teren special amenajat si care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste o plasa intinsa sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].

CRICHET s.n. joc sportiv intre doua echipe a cate 11 persoane, in care fiecare dintre ele cauta sa introduca mingea in poarta adversarului, prin lovituri cu un fel de baston de lemn. [< engl., fr. cricket].

MOTOBAL s.n. joc sportiv pe echipe, in care mingea este lovita de pe motocicleta sau cu motocicleta si introdusa in poarta adversa. [Cf. fr. moto(cyclette), engl. ball – minge].

TENIS s.n. joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ Tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

POLO s. n. joc sportiv cu mingea, practicat intr-un bazin, intre doua echipe de cate 7 jucatori, timp de patru reprize a cate 10 minute, urmand sa introduca mingea in poarta adversarului. (< fr., engl. polo)

BASCHET (BASCHETBAL) (‹ engl., fr.) s. n., s. m. 1. s. n. joc sportiv inventat de James Naismith (1891). Se disputa intre doua echipe formate din cite cinci jucatori, in care fiecare component incearca sa introduca mingea in cosul echipei adverse. Partida se desfasoara in doua reprize a cite 20 minute de joc efectiv, pe un teren dreptunghiular, avind la capete panouri cu cosuri, la inaltimea de c. 3m. 2. s. m. (Mai ales la pl.) Ghete pentru sport care fac parte din echipamentul baschetbalistului.

SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

BETON s. n. 1. Amestec de pietris, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) si apa, care se transforma prin uscare intr-o masa foarte rezistenta si se foloseste in constructii. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armatura de vergele metalice. (In sintagma) Beton v****t = beton de ciment a carui compactitate este sporita dupa turnarea in cofraje prin imprimarea unor oscilatii rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de aparare folosit in unele jocuri sportive (mai ales in fotbal), constand in utilizarea supranumerica a jucatorilor in linia defensiva. – Din fr. beton.

CART², carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria si partea mecanica simplificate si viteza redusa; automobil de acest tip folosit de copii in unele jocuri sportive. [Scris si: kart] – Din engl., fr. kart.

GOLAVERAJ, golaveraje, s. n. Raportul sau diferenta dintre golurile marcate si cele primite de o echipa la unele jocuri sportive, care departajeaza intre ele doua echipe aflate la egalitate de puncte. – Din fr. goal-average.

jucaTOR, -OARE, jucatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care practica un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) jucaus, zglobiu. – juca + suf. -ator.

FAULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intentionata, trantire, impingere etc.) comis de un jucator asupra adversarului si sanctionat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault.

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.

FORMATIE, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. Fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarare care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se imbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se infuria. 6. Tranz. Fig. A incepe sa studieze o problema. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) Miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

FILEU, fileuri, s. n. Retea deasa de ata, de sfoara etc., cu ochiuri innodate in forma de patrate, de romburi etc., care serveste la confectionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacose etc.; plasa¹. ♦ Saculet facut dintr-o astfel de retea, care serveste la transportarea cu mana a unor cumparaturi; sacosa. ♦ Plasa care desparte in doua terenul la unele jocuri sportive. ♦ Obiect facut dintr-o retea de ata subtire, folosit pentru strangerea si mentinerea intr-un anumit fel a parului pieptanat. [Pl. si: filee] – Din fr. filet.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies in evidenta pe un fond mai larg, de obicei de alta culoare; a face sa apara ceva ca niste puncte pe o suprafata. ♦ Fig. A scoate in evidenta, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A insemna punctele fiecarei partide sau etape castigate. ♦ A obtine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu doua piese care urmeaza sa fie sudate prin cateva puncte de sudura executate de-a lungul liniei de sudura. – Din punct (dupa fr. poncteur).

STOP interj., (2, 3) stopuri s. n. 1. Interj. Stai! Opreste! ♦ (In telegrame, ca termen conventional pentru a marca sfarsitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire brusca a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care regleaza circulatia la intretaierea strazilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde cand autovehiculul franeaza. 4. S. n. (Cin.; in compusele) Stop-cadru = efect folosit in cinematografie si televiziune, constand in oprirea miscarii si mentinerea unei imagini stationare, dupa care se reia miscarea, din faza la care a fost oprita. Stop-camera = procedeu de filmare combinata care consta in oprirea brusca a aparatului de filmare si a personajelor din cadru, in efectuarea unor modificari scenice si reluarea filmarii. – Din fr., engl. stop.

SUT², suturi, Lovitura (puternica) data cu piciorul, cu mana, cu capul sau cu un instrument special in minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot.

SUTA, sutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mana, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un sut². – Din fr. shooter.

MINGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni si greutati, confectionat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se foloseste in diferite jocuri (sportive), in gimnastica medicala etc.; balon (1). 2. joc cu mingea (1). [Var.: mingie s. f.] – Cf. sl. mec.

DREPTUNGHI, dreptunghiuri, s. n. Patrulater care are toate unghiurile drepte si laturile opuse egale. ◊ (Adjectival) Triunghi dreptunghic = triunghi care are un unghi drept. ♦ Portiune delimitata de teren (in forma patrulaterului definit mai sus) la unele jocuri sportive. – Drept + unghi (dupa fr. rectangle).

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) schimba infatisarea, a da sau a capata alt aspect, alta forma; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-si) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba in cantitati echivalente o forma de energie in alta forma de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obtine, prin executarea reusita a unei lovituri (de pedeapsa), unul sau mai multe puncte in avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

TUSIER, tusieri, s. m. Arbitru secundar la un joc sportiv, care supravegheaza desfasurarea jocului de pe marginea terenului. [Pr.: -si-er] – Tusa¹ + suf. -ier.

SETAVERAJ, setaveraje, s. n. Raportul dintre numarul seturilor (1) castigate si cele pierdute la anumite jocuri sportive (tenis, volei etc.). – Din engl. set-average.

but (bucata de carne, poarta la jocuri sportive) s. n., pl. buturi

ATAC ~uri n. 1) Actiune de lupta ofensiva. ~ aerian. ~ chimic. 2) Agresiune impotriva cuiva. 3) art. Semnal de trompeta, care se da la inceputul luptei. 4) fig. Actiune hotarata impotriva unei pareri, teorii, conceptii. ~ vehement. 5) Initiativa intr-un joc sportiv. 6) jucatorii care formeaza linia ofensiva a unei echipe. 7) Aparitie brusca si puternica a unei boli. ~ de cord. 8): Cale de ~ mijloc prin care o hotarare judecatoreasca este revizuita de o instanta superioara sau de instanta care a pronuntat-o. /<fr. attaque

BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

CENTRU² ~i m. 1): ~ nervos grup de celule nervoase care regleaza functiile organismului. 2) jucator care se afla in mijlocul liniei de atac sau de aparare la unele jocuri sportive. /<fr. centre, lat. centrum

FAULT ~uri n. (la unele jocuri sportive) Incalcare a regulilor de joc, manifestata prin acte brutale si sanctionata de arbitru. /<engl. fault

GOL³ ~uri n. 1) (la unele jocuri sportive) Introducere a mingii in poarta echipei adverse. 2) Punct marcat in favoarea echipei ce a reusit aceasta introducere. /<sl. golu

GOLAVERAJ ~e n. (la unele jocuri sportive) Raportul dintre numarul de goluri marcate si cele primite de o echipa, in cursul unei competitii. /<engl. goal average

GONG ~uri n. 1) Instrument de metal in forma de disc, care, fiind suspendat si lovit cu un ciocanas, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etc.). 2) Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument. /<fr., engl. gong

A juca joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

jucaTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care practica un joc sportiv sau de noroc. ~ de tenis. 2) pop. Persoana care danseaza, care joaca; dansator. /a (se) juca + suf. ~ator

JUDECATOR ~i m. 1) Jurist angajat oficial pentru solutionarea proceselor judiciare din cadrul unei instante judecatoresti. 2) Persoana solicitata sa-si spuna in mod obiectiv parerea intr-o chestiune controversata sau intr-o cauza; arbitru. 3) rar Persoana calificata in arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + suf. ~ator

MINGE ~i f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. ~ de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. meci

PARTIDA ~e f. 1) Durata a unui joc sportiv sau distractiv, la sfarsitul careia se stabilesc castigatorii. ~ de tenis. ~ de baschet. ◊ A pierde ~a a suferi un esec. 2) Divertisment concret cu participarea mai multor persoane. 3) Casatorie contractata in urma unor demersuri prealabile. 4) Persoana care constituie obiectul contractarii unei asemenea casatorii. 5) Fragment al unei partituri destinate unui interpret dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreti, care canta la unison. 6) Sistem de evidenta a unor operatii financiare; cont. 7) (in comert) Cantitate dintr-o marfa venita in acelasi timp de la fabrica sau pusa odata in vanzare; lot. [G.-D. partidei] /<ngr. partidha, fr. partie

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

PORTAR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei intreprinderi, unei institutii sau a unei cladiri particulare. 2) Persoana care supravegheaza intrarea intr-un local public; usier. 3) jucator care apara poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poarta + suf. ~ar

PRESING ~uri n. 1)(in jocurile sportive cu mingea) Tactica defensiva prin care fiecare membru al unei echipe trebuie sa supravegheze un jucator advers, neutralizandu-l in permanenta. 2) Presiune exercitata asupra adversarului. /<engl. pressing

SUT² ~uri n. (in unele jocuri sportive) Lovire puternica a mingii sau a pucului cu scopul de a inscrie un punct. ~ cu capul. ~ in poarta. /<fr., engl. shoot

A SutA ~ez tranz. (la unele jocuri spor-tive) A trage un sut in directia portii. /<fr. shooter

CART² s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a carei caroserie si parte mecanica sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii in anumite jocuri sportive. [Scris si kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) Intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. Competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

ATAC s.n. 1. Faptul de a ataca; asalt, ofensiva, navala, iures. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Formatie a unei echipe sportive; (p. ext.) jucatorii care formeaza linia atacanta a unei echipe. 2. Actiune violenta si sustinuta impotriva unor teorii, unor conceptii etc. 3. (Med.) Aparitie brusca si violenta a unei boli. V. acces, criza, soc. 4. (Muz.) Moment in care o voce sau un instrument incepe sa cante; emisiune mai accentuata a unui sunet. [Pl. -curi. / < fr. attaque, it. attaco].

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

FAULT s.n. (In unele jocuri sportive) Infractiune constand in impiedicarea unui adversar de a actiona in campul de joc. [Pron. fault. / < engl. fault].

INTERNATIONAL, -A adj. 1. Care se petrece intre natiuni. ♦ Care priveste raporturile dintre natiuni. 2. Care priveste toate natiunile; de importanta mondiala. // s.m. Participant la jocurile sportive internationale. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. international, germ. international, it. internazionale].

SERVI vb. IV. 1. tr. A indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masa. ♦ A oferi cumparatorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la carti) A pune mingea sau cartile in joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua sa manance sau sa bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].

ATAC s. n. 1. faptul de a ataca; actiune de lupta ofensiva. ◊ agresiune impotriva cuiva. 2. initiativa intr-un joc sportiv. ◊ jucatorii care formeaza linia atacanta a unei echipe. 3. actiune violenta si sustinuta impotriva unor teorii, conceptii etc. 4. (med.) acces (2), criza, soc. 5. (muz.) moment in care o voce sau un instrument incepe sa cante; emisiune mai accentuata a unui sunet. (< fr. attaque)

BADMINTON BED-/ s. n. joc sportiv asemanator cu tenisul, practicat cu o minge mica si usoara, care se loveste cu racheta. (< engl. badminton)

BANDY BENDI/ s. n. joc sportiv, asemanator cu hocheiul pe gheata, care se practica cu mingea in loc de puc in tarile scandinave, Anglia etc. (< engl. bandy)

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

BASCHET I. s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 5 jucatori, in care mingea se arunca intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa. (< engl., fr. basket)

BASE-BALL BEIZ-BOL/ s. n. joc sportiv (la americani) intre doua echipe a cate 9 jucatori, asemanator cu oina. (< engl. base-ball)

B****A s. n. joc sportiv, de origine italiana, la care participantii, asezati la echidistanta fata de tinta, la mijlocul terenului, incearca sa o loveasca cu niste mingi de lemn. (< it. b****a)

CENTRU¹ I. s. n. 1. (mat.) punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ◊ punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. punct central al unui spatiu, al unei suprafete. ◊ punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. 3. loc(alitate) in care sunt concentrate anumite activitati (politico-administrative, economice, culturale etc.) ◊ institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ◊ institutie care concentreaza o activitate stiintifica. 4. (fiz.) punct de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. 5. pozitie politica de mijloc, intre conceptiile de dreapta si de stanga. II. s. m. 1. (anat.) punct in care sunt localizate anumite functii. ♦ ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. 2. jucator aflat in mijlocul liniei de atac sau de aparare la anumite jocuri sportive. (< fr. centre, lat. centrum)

CRICHET s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 11 jucatori (unul portar), fiecare echipa cautand sa introduca mingea in poarta adversa (ghiset), lovind-o cu un baston special de lemn. (< engl., fr. cricket)

CROCHET s. n. joc sportiv intre doua echipe de cate 1⁸ jucatori, care lovesc niste bile cu un ciocan de lemn, facandu-le sa treaca printr-o serie de mici arcade dispuse dupa un anumit traseu. (< fr. croquet)

CURLING [CARLING] s. n. joc sportiv pe gheata, de origine scotiana, intre doua echipe a 4 jucatori, constand in lansarea unor obiecte (cibleuri) spre o tinta, cu scopul de a o dobori sau a le plasa cat mai aproape de aceasta. (< engl., fr. curling)

FAULT s. n. (in unele jocuri sportive) infractiune constand in impiedicarea adversarului de a actiona in campul de joc. (< engl. fault)

FAUSTBAL s. n. joc sportiv, asemanator cu voleibalul, foarte vechi, ce se disputa intre doua echipe a cate 5 jucatori, care trimit mingea peste o panza intinsa la mijlocul terenului. (< germ. Faustball)

FOTBAL s. n. joc sportiv intre doua echipe de cate 11 jucatori, care cauta sa introduca mingea, jucata doar cu piciorul si capul, in poarta adversa. (< engl., fr. football)

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv care consta in introducerea cu o mica crosa (club²) a unei mingi intr-o serie de gropite succesive aflate in teren. 2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui precedent. 4. stofa pentru capoate de femei. (< engl., fr. golf)

HANDBAL s. n. joc sportiv intre echipe a cate 7 (sau 1¹) jucatori, in care se arunca mingea cu mana, cautand a o introduce in poarta adversa. (< germ. Handball, fr., engl. handball)

HOCHEI s. n. joc sportiv pe iarba sau pe gheata, care se disputa intre doua echipe, jucatorii cautand sa introduca in poarta adversa o minge mica din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose. (< engl., fr. hockey)

HURLING HARLING/ s. n. joc sportiv, din Irlanda, care se practica cu o minge de pluta imbracata in piele, condusa si lovita cu un fel de crosa. (< engl. hurling)

INTERNATIONAL, -A I. adj. 1. care se petrece intre natiuni. ◊ referitor la raporturile dintre natiuni. 2. care priveste toate natiunile; de importanta mondiala. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internationale. III. s. f. 1. asociatie a partidelor si a organizatiilor clasei muncitoare din lumea intreaga. 2. competitie sportiva internationala. (< fr. international)

MOTOBAL s. n. joc sportiv intre doua echipe, pe motociclete, care urmaresc sa introduca mingea in poarta adversa. (< fr. motoball)

OLIMPIC, -A I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru in patru ani in Olimpia (Peloponez) in cinstea lui Zeus, reluate in timpurile noastre sub forma de competitii internationale complexe; olimpiada (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiada. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)

PARTANT s. m. participant (la jocuri sportive). (< fr. partant)

PELOTA s. f. 1. pernita in care se infig ace. 2. (med.) perna destinata a comprima o parte a corpului, in bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine basca, intre doi jucatori, constand in a arunca o minge de cauciuc brut cu o racheta (chistera) intr-un perete, de unde, ricosand si atingand pamantul, este reluata si jucata de partener; mingea insasi. 4. barca de piele, cusuta si etansata cu seu de foca, folosita pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota)

PRESING s. n. (sport) predominare in initiativa de joc; presiune exercitata asupra adversarului; sistem tactic in jocurile sportive prin folosirea apararii „om la om” pe tot terenul pentru a opri actiunile ofensive ale adversarilor. (< engl. pressing)

RUGBI RAGBI/ s. n. joc sportiv care se disputa intre doua echipe a cate 15 (13 sau 8) jucatori, cu o minge ovala care poate fi jucata cu mana sau cu piciorul. (< fr., engl. rugby)

SERVI vb. I. tr. 1. a indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masa. ◊ a oferi cumparatorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la carti) a pune mingea sau cartile in joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua sa manance sau sa bea. (< fr. servir)

SQUASH SCUOS/ s. n. joc sportiv asemanator tenisului de camp, cu rachete. (< engl. squash)

SUT² s. n. lovitura foarte puternica data cu piciorul (cu mana, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitura de pedeapsa la hochei pe gheata. (< fr., engl. shoot)

TENIS I. s. n. joc sportiv ce se disputa intre doi sau patru jucatori, care isi trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ◊ ~ de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa impartita printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. incaltaminte de sport, din panza, cu talpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

VOLEI/VOLEI-BAL s. n. joc sportiv disputat intre doua echipe a cate 6 jucatori, care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste un fileu intins sus, la mijlocul terenului. (< engl. volley/-ball/)

ATAC, atacuri, s. n. 1. Miscare ofensiva a unor forte armate, indreptata impotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta etc. care cheama ostasii la lupta. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. 2. Fig. Actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii, unor drepturi etc. sau impotriva celor care le sustin. 3. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ Congestie cerebrala, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafetei de examinat a unui metal, pentru a-i pune in evidenta structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., intre o masina si o alta masina sau un mecanism. – Fr. attaque.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge. 2. Tranz. Fig. A duce o actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa anuleze sau sa schimbe o hotarare sau un act. A atacat testamentul. 3. Tranz. A vatama; a distruge. 4. Tranz. Fig. A se apropia cu indrazneala de o problema, incercand s-o patrunda, sa-i gaseasca rezolvarea; a provoca o discutie. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. 5. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. – Fr. attaquer.

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

AVERTISMENT, avertismente, s. n. 1. Instiintare prealabila, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sanctiune administrativa aplicata unui angajat pentru o abatere disciplinara si prin care se atrage atentia acestuia ca va fi sanctionat mai aspru la o noua abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atentia cuiva sa nu repete o greseala. ♦ Sanctiune aplicata de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar si care, la repetarea abaterii, poate fi urmata de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement.

joc ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

PARTENER, -A s.m. si f. Fiecare dintre jucatorii care participa la o competitie sportiva, la jocuri etc., considerat in raport cu ceilalti jucatori din echipa. ♦ Fiecare din persoanele angajate intr-o tranzactie, intr-o discutie etc. ♦ Executant, impreuna cu altul, al unui numar de program (la teatru, la circ etc.). [< fr. partenaire].

CART² s. n. mic automobil cu caroserie simplificata, folosit in intreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

PARTENER, -A s. m. f. fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la jocuri etc. ◊ persoana cu care danseaza cineva. ◊ fiecare dintre persoanele angajate intr-o tranzactie, intr-o discutie etc. ◊ executant, impreuna cu altul, al unui numar de program (la teatru, la circ etc.). (< fr. partenaire)

PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Paguba materiala, stricaciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este pagubit. ◊ Loc. adv. In pierdere = fara castig, cu deficit. ♦ (La pl.) Paguba de vieti omenesti. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre cantitatea de material, de forta etc. introdusa intr-un sistem tehnic si cantitatea intrebuintata in mod util. ♦ Infrangere, insucces (in lupta, la jocuri, in competitii sportive). – V. pierde.

PARTENER, -A, parteneri, -e, s. m. si f. Fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la un joc etc., considerat in raport cu ceilalti participanti. ♦ Fiecare dintre persoanele care formeaza impreuna un cuplu, un grup, o societate, o asociatie etc., considerata in raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpreteaza pe scena, in film etc., impreuna cu altul, un numar de program, o scena dintr-o piesa etc., considerat in raport cu celalalt interpret. – Din fr. partenaire.

OLIMPIC, -A, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (In sintagma) jocuri olimpice = competitii sportive cu caracter periodic, practicate in Grecia antica si reluate in timpurile moderne sub forma de concursuri internationale complexe; olimpiada (2). 2. Adj. Care apartine jocurilor desfasurate in cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiada. – Din fr. olympique.

OLIMPIADA ~e f. 1) (in Grecia antica) Perioada de patru ani dintre doua jocuri olimpice. 2) Competitie sportiva internationala complexa, organizata o data la patru ani; editie ordinara a jocurilor olimpice. 3) Concurs intre elevi la diverse obiecte de invatamant. 4) Trecere in revista a activitatii artistilor amatori. [G.-D. olimpiadei; Sil. -pi-a-] /<ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade

BALCANIC, -A adj. Din regiunea Muntilor Balcani; din (sau in legatura cu) Peninsula Balcanica. ◊ jocuri balcanice = intreceri sportive organizate periodic intre reprezentantii tarilor din regiunea balcanica. [Cf. fr. balcanique].

POLOIST s.m. sportiv care practica jocul de polo. [Pron. -lo-ist. / cf. engl. poloist].

UNIVERSIADA s.f. Competitie sportiva universitara; (spec.) jocuri mondiale studentesti, organizate (in trecut) o data la doi ani. [Pron. -si-a-. [Cf. it. universiade < lat. universitas + (olimpi)ada].

BALCANIC, -A adj. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni. ♦ jocuri ~ e = intreceri sportive organizate periodic intre reprezentantii tarilor din regiunea balcanica; balcaniada. (< fr. balkanique)

OLIMPIADA s. f. 1. (la grecii antici) perioada de patru ani intre doua jocuri olimpice. 2. competitie sportiva internationala care se organizeaza din patru in patru ani; jocuri olimpice. 3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din invatamantul liceal. (< gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

UNIVERSIADA s. f. competitie sportiva universitara. (spec.) jocuri mondiale studentesti organizate o data la doi ani. (< universi/tate/ + /olimpi/ada)

CAMPIONAT ~e n. Competitie sportiva oficiala, organizata pentru evidentierea invingatorilor intr-o anumita proba sportiva. ~ul tarii. ~ al jocurilor Olimpice. [Sil. -pi-o-] /<it. campionato

LOVITURA ~i f. 1) Atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. Suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura

OLIMPIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de Olimp; propriu Olimpului. ◊ jocuri ~ce a) competitii sportive in cinstea lui Zeus, organizate in Grecia antica o data la patru ani; b) competitii sportive cu aceeasi periodi-citate, organizate in perioada moderna. 2) fig. v. OLIMPIAN. /<fr. olimpique

OLIMPIADA, olimpiade, s. f. 1. (In Grecia antica) Interval de patru ani dintre doua serbari succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologica conventionala. 2. Competitie sportiva internationala cu caracter complex, care are loc o data la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialitati organizat anual pe plan local si national pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

MANSA² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competitii sportive, a unui concurs de calarie, unui joc de carti etc. (< fr. manche)

PENALIZA, penalizez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea sau a aplica cuiva o anumita sanctiune penala; a pena, a sanctiona. 2. A prevedea sau a cere cuiva o anumita despagubire; a amenda. 3. A aplica unui sportiv o anumita sanctiune pentru incalcarea regulamentului de joc. – Din fr. penaliser.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

MECI ~uri n. Competitie sportiva intre doi concurenti sau intre doua echipe; partida; joc. ~ de box. ~ de fotbal. /<engl., fr. match

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

MECI, meciuri, s. n. Intrecere sportiva disputata intre doua persoane sau intre doua echipe; intalnire, partida, joc. – Din engl., fr. match.

PENALITATE, penalitati, s. f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsa judiciara; p. ext. pedeapsa judiciara aplicata cuiva. ♦ Spec. Clauza penala. 2. Faptul de a fi pasibil de o despagubire; p. ext. despagubire, amenda. 3. (Sport) Abatere a unui sportiv, in cadrul unei competitii, sanctionata de arbitru conform regulamentului de joc: p. ext. sanctiune aplicata in urma comiterii acestei abateri. – Din fr. penalite.

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

PENALITATE ~ati f. 1) Caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsa judiciara conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv in cadrul unei competitii penalizata de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sanctiune aplicata cuiva (in urma incalcarii unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. penalite

TUSA¹ ~e f. 1) Linie care marcheaza limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Iesire a balonului dincolo de aceasta linie si repunerea lui in joc. 3) Lovitura regulamentara la scrima prin care se atinge adversarul, notata cu puncte in folosul executantului. [G.-D. tusei] /<fr. touche

FORMATIE s. f. 1. intocmire, organizare; constituire. 2. cuvant format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. 3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipa, colectiv. 4. combinatie de cifre, figuri sau pozitii la unele jocuri (loto, sah etc.). 5. pregatire intr-un domeniu. (< fr. formation, lat. formatio)

SCORER I. s. m. 1. golgheter. 2. cel care inregistreaza scorul in foile de arbitraj; cel care opereaza pe panoul de scor evolutia rezultatului echipelor angajate in joc. II. s. n. panou pe care se afiseaza scorul intr-o intrecere sportiva. (< engl. scorer)

PENTATLON s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, fuga, aruncare cu sulita). 2. Concurs sportiv constand din cinci probe diferite la care participa aceiasi sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – lupta].

A EVOLUA ~ez intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a se afla in evolutie; a avansa; a inainta; a progresa; a se dezvolta; a propasi. 2) A-si urma cursul firesc; a decurge; a se desfasura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie miscari circulare; a executa evolutii; a se roti. 4) (despre trupe) A-si schimba pozitia printr-o serie de manevre. 5) sport A sustine un meci; a juca. 6) (despre echipe, formatii artistice etc.) A se prezenta in fata publicului in cadrul unei competitii sportive sau in cadrul unui program artistic. /<fr. evoluer

TUSA¹, tuse, s. f. 1. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa¹ (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

TUR¹ ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour

SARBU, Iosif (1925-1964, n. Sibot, jud. Alba), sportiv roman. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de arma libera, castigand prima medalie de aur din istoria participarii Romaniei la jocurile Olimpice de Vara.

TUR s.n. 1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura¹ (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) Miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].

OBSTRUCTIE, obstructii, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat in interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afara; ocluzie, obliterare, obliteratie. ◊ Obstructie intestinala = ocluzie intestinala. 2. Tactica folosita in unele parlamente pentru a impiedica, prin prelungirea artificiala a discutiilor, desfasurarea unei dezbateri, a unei actiuni, a unui proces sau luarea unei hotarari; p. ext. opozitie inversunata. ♦ Act nereglementar comis in unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea, fara ca el insusi sa incerce sa o joace. ♦ Actiune nereglementara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.

COMITETUL INTERNATIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al miscarii olimpice internationale avind atributia de a asigura desfasurarea regulata a jocurilor Olimpice, de a incuraja organizarea competitiilor de amatori, de a orienta si a mentine sportul in spiritul idealului olimpic, incurajind si consolidind prietenia intre sportivii tuturor tarilor. A fost infiintat la 23 iunie de Pierre de Coubertin. Este alcatuit din membri ai comitetelor nationale olimpice, afiliate lui.

PENTATLON s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, alergari, aruncare cu sulita); proba de atletism combinata din cinci exercitii (diferite dupa s*x). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (calarie, scrima, tir, natatie si cros), la care participa aceiasi sportivi. (< fr. pentathlon)

TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura¹ (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)

SPORT, sporturi, s. n. Complex de exercitii fizice si de jocuri practicate in mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a intari si de a educa vointa, curajul, initiativa si disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activitati. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haina sport. – Din fr. sport.

CASTIGA, castig, vb. I. 1. Tranz. A obtine bani sau alte bunuri materiale (prin munca, prin speculatii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobandi, a obtine experienta, cunostinte etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Castigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obtine, a cuceri victoria (intr-o competitie sportiva, intr-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat in..., a-si spori continutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.