intre prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... Luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

CASLEGI s. f. pl. Interval de timp intre doua posturi ortodoxe, in care crestinii pot manca de dulce. – Lat. caseum ligat.

INTERVAL, intervale, s. n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua perioade, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Distanta in spatiu intre doua puncte, intre doua lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse intre doua valori date. 3. Diferenta de inaltime intre doua sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum.

intre² prep. 1. In locul dintre... intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

RAStimp, rastimpuri, s. n. Durata (limitata) de timp; interval intre doua perioade sau intre doua momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. In rastimpuri sau din rastimp in rastimp = din cand in cand, cateodata, uneori. Intr-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat. In rastimp = intre timp. – Din sl. rastonpu (dupa timp).

PARCURS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanta, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care il strabate sau pe care trebuie sa-l strabata cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = in timpul unei calatorii; intre timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = in limitele..., in cuprinsul, in decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. – Din fr. parcours.

LUNATIE s. f. Interval de timp intre doua faze ale lunii (I 1); luna sinodica. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

intre timp loc. adv.

CASLEGI f. pl. Interval de timp intre doua posturi, cand crestinii mananca de frupt. /<lat. caseum ligat

DIMINEATA ~eti f. Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

A INTERVENI intervin intranz. 1) A intra intr-o actiune; a se incadra in cursul unui proces (influentand desfasurarea acestuia). 2) A lua cuvantul (intr-o discutie); a-si expune opiniile (in cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (in favoarea cuiva). 4) A se produce intre timp si pe neasteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

ORAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care este impartit pe ore. 2) Care indica orele. ◊ Diferenta ~a diferenta de timp intre doua longitudini diferite ale Pamantului. /<fr. horaire, lat. horarius

RAStimp ~uri n. Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; interval de timp. ◊ In ~uri (sau din ~ in ~) din cand in cand; uneori. Intr-un ~ intre timp. /<sl. rastonpu

RASUFLET ~e n. Interval scurt de timp intre doua faze ale unei activitati; intrerupere de scurta durata; scurt ragaz. /a (se) rasufla + suf. ~et

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

A SURVENI pers. 3 survine intranz. A se produce intre timp si pe neasteptate; a interveni. /<fr. survenir

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una

DIASTEMA s.f. 1. Fisura congenitala. 2. Spatiu anormal intre dintii incisivi frontali; (pop.) strungareata. 3. (Geol.) Interval de timp intre depunerea unui depozit de sedimente si depunerea depozitului imediat urmator. [Var. diastem s.n. / < fr. diasteme, cf. gr. diastema – interval].

INTERCINEZA s.f. (Biol.) Interval de timp intre doua diviziuni succesive ale nucleului celular. [< fr. intercinese].

INTERREGN s.n. Interval de timp intre doua domnii in care tronul nu este ocupat de nimeni; (p. ext.) interval de timp in care nu exista un guvern, o conducere. [< fr. interregne, cf. lat. interregnum].

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. Competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

PARCURS s.n. Drum (de) strabatut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = in timpul drumului; (p. ext.) intre timp, in aceasta perioada. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un calaret in competitie. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. [< fr. parcours].

AD-INTERIM adj. invar. Provizoriu, interimar. [< lat. ad interim – intre timp].

INTERVAL s.n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Spatiu care separa doua lucruri. 3. Diferenta de inaltime dintre doua sunete muzicale. 4. (Mat.) Multimea punctelor sau numerelor cuprinse intre doua puncte sau numere date. [< fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum].

sfarsang s.n. 1. (inv.) interval de timp intre intre doua posturi ortodoxe; caslegi. 2. (reg.) moroi, strigoi, varcolac, pricolici.

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ Zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

SURVENI vb. IV. intr. A se intampla pe neasteptate. ♦ A avea loc, a se petrece intre timp. [P.i. survin. / < fr. survenir].

ACRONIE s. f. lipsa de concordanta intre timpul real al evenimentelor si cronologia ideala a nararii lor. (< acron/ic/ + -ie)

AD-INTERIM adj. inv. care tine locul titularului; interimar. (< lat. ad interim, intre timp)

ANACRONIE s. f. discordanta intre timpul real al desfasurarii evenimentelor si cronologia ideala a nararii lor. (< an¹- + acronie)

CHENZINA s. f. 1. retributie cuvenita unei persoane pe o jumatate de luna. 2. perioada de timp intre o chenzina (1) si alta. (< fr. quinzaine)

DIASTEMA s. f. 1. fisura congenitala. 2. spatiu anormal intre dintii incisivi frontali; strugareata. 3. (geol.) interval de timp intre depunerea unui depozit de sedimente si depunerea depozitului imediat urmator. (< fr. diasteme)

INTERGLACIATIE s. f. interval de timp intre doua glaciatii; interglaciar (II). (< fr. interglaciation)

INTERVAL s. n. 1. distanta in timp intre doua fenomene, faze, evenimente etc. consecutive; rastimp. 2. spatiu care separa doua lucruri. 3. (muz.) raport dintre inaltimile a doua sunete. 4. (mat.) multimea punctelor (sau numerelor) intre doua puncte (sau numere) date. (< fr. intervalle, lat. intervallum)

PARCURS s.n. 1. drum (de) strabatut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = in timpul drumului; (p. ext.) intre timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un calaret in competitie. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. (< fr. parcours)

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

SURVENI vb. intr. a se intampla pe neasteptate. ◊ a avea loc, a se petrece intre timp. (< fr. survenir)

SWAP SUAP/ s. n. operatie valutara de creditare la valori echivalente, in valute diferite si pe anumite perioade de timp, intre doua sau mai multe banci. (< engl. swap)

TEMPORIZATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizeaza. II. s. n. aparat care introduce intentionat un interval de timp intre inceputul si sfarsitul functionarii unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

TROPIC¹ I. s. n. fiecare dintre cele doua paralele de pe globul terestru la latitudinea de 2³s2⁷', nord (T ul Cancerului sau al Racului) si sud (T ul Capriconului). ◊ (pl.) zona, regiune situata in jurul celor doua tropice. II. adj. an ~ = interval de timp intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. (< fr. tropique, lat. tropicus)

CISLEGI (lat. caseum ligat) s. f. pl. Interval de timp intre doua posturi, in care crestinii ortodocsi maninca de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Craciunului sau de iarna (v. cirneleaga); c. Pastilor, care tin opt saptamini, de la Duminica Pastilor pina la Duminica tuturor Sfintilor; c. Simpetrului, care tin de la 29 iun. pina la 1 aug.; c. de toamna, care tin de la 15 aug. pina la 15 nov.

HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). Cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

Creusa 1. Fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. Fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. Fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

AGRICOL, -A, agricoli, -e, adj. 1. Care tine de agricultura, care se refera la agricultura; folosit in agricultura. ◊ An agricol = perioada de timp cuprinsa intre inceputul muncilor agricole de toamna, care privesc recolta anului urmator, si strangerea recoltei din anul in curs. 2. (Despre oameni) Care se ocupa cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o tara) Care isi sprijina economia in special pe agricultura; agrar. – Din fr. agricole.

INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. Zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

RADAR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice si apoi le receptioneaza, dupa ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta si a localiza un obiect prin masurarea timpului trecut intre emisia si receptia undelor. ♦ Sistem de detectare si de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat masurarii vitezei autovehiculelor care trec prin campul electromagnetic emis. [Acc. si: radar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

DURATA, durate, s. f. Interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. Durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

ABIA adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte putin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte putin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ dupa aceea. 5) Cel putin; macar; barem. ~ se va astampara. [Sil. a-bia] /

CHINDIE ~i f. pop. 1) Perioada de timp cuprinsa intre amiaza si apusul soarelui. Pe la ~i. 2) Loc pe bolta cereasca unde se afla Soarele in aceasta perioada de timp. 3) art. Dans popular asemanator cu sarba. 4) Melodie dupa care se executa acest dans. [Art. chindia; G.-D. chindiei; Sil. -di-e] /<turc. ikindi

INTERVAL ~e n. 1) Distanta care exista intre doua obiecte; spatiu dintre doua lucruri. 2) Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; rastimp. 3) Raport dintre inaltimile a doua sunete muzicale. 4) mat. Multime de puncte cuprinsa intre doua puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum

RULAJ s.n. 1. Circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa, de cale ferata. 3. Circulatie a fondurilor banesti. [< fr. roulage].

CORESPONDENTA s.f. I. 1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care si le-au scris doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; concordanta, armonie. 2. (Mat.) Relatie care exista intre perechile formate din elemente apartinand la doua multimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = concordanta timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. [Var. corespondinta s.f. / cf. fr. correspondance, it. corrispondenza].

INTERSISTOLA s.f. (Med.) timpul scurs intre sistola auriculelor si cea a ventriculelor inimii. [Cf. fr. intersystole].

INTERSISTOLA s. f. timpul scurs intre sistola auriculelor si cea a ventriculelor inimii. (< fr. intersystole)

RULAJ s. n. 1. circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata. 3. circulatie a fondurilor banesti. (< fr. roulage)

RIONI, fluviu in Georgia; 327 km. Izv. din m-tii Caucaz, curge pe directie SV si V, trece prin Kutaisi si se varsa in Marea Neagra, la N de Poti. Navigabil in cursul mijlociu si inferior. Hidrocentrala Kutaisi. Denumirea antica: Phasis. In zona de varsare este plasata legendara Colhida. A fost considerat un timp frontiera intre Europa si Asia.

CHENZINA, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva il primeste la fiecare jumatate de luna. 2. Perioada de timp care trece intre o chenzina (1) si alta. – Din fr. quinzaine.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

PANA¹ prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

CHIPARISSA, Nicolae (sec. 17-18), cronicar moldovean, de origine greaca. Autor al unei cronici de curte, in limba greaca, in care se relateaza evenimentele petrecute intre 1716 si 1717, in timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai Racovita.

HAI PHONG [hai foŋ], oras in NE Vietnamului, in delta. fl. Hong Ha; 456 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport. Pr. port al tarii (export de cereale, carbune, fosforite etc.). Metalurgia cositorului; constr. navale, montaj auto, sticla, ciment, conserve de peste. Filatura de bumbac; ceramica. Punct terminus al c. f. dinspre Kunming (China). Intemeiat de francezi in 1846. A suferit importante distrugeri in timpul violentelor lupte intre francezi si Viet-minh (1946); alipit statului nord-vietnamez prin Acordurile de la Geneva (1954). Bombardat in repetate randuri de aviatia americana in timpul razboiului dintre Nord si Sud.

MARJA ~e f. Rezerva de care se poate dispune intre anumite limite. ~ de timp. /<fr. marge

TROPIC s.n. Fiecare dintre cercurile imaginare de pe suprafata Pamantului situate la latitudinea de 23⁰ 27' nord si sud. ♦ (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice; zona tropicala. // adj. An tropic = interval de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. [< fr. tropique, cf. gr. tropikos].

ADMISIUNE s.f. I. Admitere. II. 1. intrarea unui agent motor in cilindrul unei masini sau in masina care il utilizeaza. 2. Portiune din cursa pistonului in timpul careia agentul motor intra in cilindru. [Pron. -si-u-, var. admisie s.f. / cf. fr. admission, lat. admissio].

CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ Criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. Faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

ADMISIUNE s. f. 1. intrare a agentului motor in cilindrul unei masini sau in masina care il utilizeaza. 2. portiune din cursa pistonului in timpul careia agentul motor intra in cilindru. (< fr. admission, lat. admissio)

CRIZA s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)

INTERSESIUNE s. f. timp care se scurge intre doua sesiuni. (< fr. intersession)

LUNATIE s. f. schimbare succesiva a fazelor Lunii; interval de timp (circa 2⁹ de zile) intre doua faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

intreVEDEA, intrevad, vb. II. Tranz. A intrezari. ♦ Fig. A vedea in perspectiva timpului, a prevedea, a banui. – intre¹- + vedea (dupa fr. entrevoir).

CORESPONDENTA, corespondente, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intr-o localitate, facuta de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene, organe, parti ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordanta, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitii subordonate si predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al unei multimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multime. 4. (In sintagma) Corespondenta conturilor = schimbul de scrisori, legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeasi operatie economica. [Var.: (inv.) corespondinta s. f.] – Din fr. correspondance.

CADRIL ~uri n. 1) Dans de origine franceza, executat de patru perechi intr-un tempo lent, in timpul caruia partenerii se schimba intre ei. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. quadrille

INTRUNA adv. Tot timpul; neintrerupt; neincetat; incontinuu; mereu. /intru + una

MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca

LUNATIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs intre doua faze identice ale Lunii; luna siderala. [Gen. -iei, var. lunatiune s.f. / < lat. lunatio].

CATENA s.f. 1. Lant de incretituri ale scoartei pamantesti, formate cam in acelasi timp. 2. Lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. [< lat. catena – lant].

CROSSING-OVER s. n. schimb reciproc de gene intre cromatidele cromozomilor omologi, in timpul profazei. (< engl. crossing-over)

CALIMAH, Codul ~, cod civil al Moldovei. intrat in vigoare in 1817, in timpul domniei lui Scarlat Callimachi. Elaborat in limba neogreaca si tradus in limba romana in 1833. Bazat pe obiceiul pamintului si pe dreptul bizantin.

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

PASI, pasesc, vb. IV. intranz. 1. A face unul sau mai multi pasi, a inainta pas cu pas, a parcurge o distanta mergand pe jos; a se deplasa, a se duce, a calca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A inainta, a avansa. 2. A intra, a patrunde (intr-un spatiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumita varsta, a intra intr-o anumita perioada de timp. 3. A iesi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu cativa pasi) dincolo de ceva; a depasi. ◊ Tranz. Paseste santul. – Din pas³.

FILIGRAN, filigrane, s. n. 1. Lucratura artistica de giuvaergerie, asemanatoare ca aspect cu o dantela, realizata din fire subtiri de aur, de argint etc. sudate intre ele. 2. Marca transparenta imprimata in timpul procesului de fabricatie in structura unei hartii. [Var.: filigrana s. f.] – Din fr. filigrane.

TRECERE s. 1. v. deplasare. 2. v. treacat. 3. v. traversare. 4. (TEHN.) pasaj. (~ intr-un proces tehnologic.) 5. v. pasaj. 6. escaladare. 7. v. transmitere. 8. v. bagare. 9. v. patrundere. 10. v. intrare. 11. v. repartizare. 12. v. inregistrare. 13. scurgere. (~ timpului.) 14. v. tranzitie. 15. v. transformare. 16. v. incetare. 17. v. promovare. 18. v. influenta. 19. v. autoritate. 20. v. apreciere.

Dintre prep. 1) (exprima un raport spatial) Distanta dintre doua sate. Soarele a aparut dintre nori. 2) (exprima un raport relational) Dragoste dintre parinti si copii. 3) (exprima un raport cantitativ) Din. O parte dintre ei vor lucra la uzina. 4) (exprima un raport temporal) In timpul dintre cele doua razboaie. /de + intre

PURGATORIU ~i n. 1) (in religia catolica) Loc unde se crede ca sufletele celor morti, cu pacate mai mici, se purifica prin suferinte inainte de a intra in paradis. 2) fig. Loc sau timp de suferinte purificatoare. /<fr. purgatoire, lat. purgatorium

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

RUGBI s.n. Joc sportiv care se practica cu o minge ovala, manuita in egala masura cu picioarele si cu mainile intre doua echipe de cate 15 jucatori, timp de 80 de minute, in doua reprize. [Pron. rui-, scris si rugby, / < fr., engl. rugby].

ETAPA s.f. 1. Loc unde se opresc trupele in mars. ♦ Distanta intre doua opriri; distanta parcursa in timp de 24 de ore de o unitate care se deplaseaza in mars. 2. Interval de timp; moment, faza. 3. Portiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o intrecere sportiva. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. [< fr. etape].

AVANPLAJA s. f. sector de plaja situat intre limita atinsa de ape in timpul fluxului si refluxului. (< fr. avant-plage)

INTERLUDIU s. n. 1. episod sau mica piesa muzicala intre doua sectiuni ale unei lucrari vocale mai ample. ◊ parte a fugii intre doua expozitii succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat intre doua parti ale unui spectacol, intre doua emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauza. (< it. interludio, fr. interlude)

POLO s. n. Joc sportiv cu mingea, practicat intr-un bazin, intre doua echipe de cate 7 jucatori, timp de patru reprize a cate 10 minute, urmand sa introduca mingea in poarta adversarului. (< fr., engl. polo)

conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. konmak, a minca, a poposi; ngr. konaki, alb. bg. konak). Statiune, popas, loc de oprire (han, statiune postala [odinioara] s. a.). Rezidenta unui vizir sau unui pasa (V. beilic). Rezidenta unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la mosie (sud). timpu zilei pe la 9 dimineata si pe la 2 dupa ameaza [!] (cind lucratorii de la cimp se odihnesc). Distanta intre doua conace (loc sau timp): cale de trei conace, ziua de munca are trei conace (de la 4-9, de la 9-2 si 2-7). A face conac, a poposi. V. mansiune.

AUXILIAR, -A, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Element) care ajuta la ceva, care se afla pe plan secundar fata de ceva principal; (element) ajutator. ♦ (Parte de vorbire) care exprima raporturi intre cuvinte; (verb) care ajuta la formarea timpurilor si a modurilor compuse. 2. Adj. (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai usor o problema. [Pr.: a-u-gzi-li-ar] – Din fr. auxiliaire, lat. auxiliaris.

INTERGLACIATIE, interglaciatii, s. f. Interval de timp cu clima calda in pleistocen, cuprins intre doua glaciatii; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar.

PITIADA, pitiade, s. f. Interval de timp de patru ani care se scurgea intre jocurile pitice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pythiade.

ELECTRODINAMIC, -A, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la starile si la fenomenele legate de prezenta campului electromagnetic variabil in timp; referitor la actiunile care se exercita intre conductoarele parcurse de curentii electrici; care apartine acestor stari, fenomene si actiuni. ♦ (Despre instrumente de masura) Bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul proprietatilor electrice si magnetice ale materiei. – Din fr. electrodynamique.

DECALARE, decalari, s. f. Actiunea de a (se) decala si rezultatul ei; distantare in spatiu sau in timp; ramanere in urma; fig. nepotrivire, dezacord intre situatii, evenimente, conceptii etc. – V. decala.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

DECALAJ s.n. Distantare in spatiu, in timp. ♦ Lipsa de armonie, disproportie, nepotrivire, dezacord (intre situatii, conceptii etc.). [Cf. fr. decalage].

DISTANTA s.f. 1. Interval intre doua puncte; spatiu, interval care exista, se intinde intre doua lucruri, intre doua locuri etc. 2. Departare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferenta de rang, de situatie intre doua persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].

PITIADA s.f. Interval de timp de patru ani care se scurgea intre serbarile pitice. [Pron. -ti-a-. / < fr. pythiade].

PURGATORIU s.n. Loc unde (potrivit credintei bisericii catolice) sufletele celor mai putin pacatosi se pot curata de pacate pentru a intra apoi in rai. ♦ (Fig.) Loc sau timp de suferinta. [Pron. -riu. / < lat. purgatorium, cf. it. purgatorio, fr. purgatoire].

CATENA s. f. 1. lant de incretituri ale scoartei terestre, formate cam in aceeasi perioada de timp; sistem muntos. 2. lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. (< lat. catena)

DISTANTA s. f. 1. interval, spatiu intre doua puncte. ♦ a tine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant fata de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferenta de rang, de situatie intre doua persoane. (< fr. distance, lat. distantia)

PITIADA s. f. interval de timp de patru ani care se scurgea intre serbarile pitice. (< fr. pythiade)

PURGATORIU s. n. 1. (in religia catolica) loc unde sufletele celor mai putin pacatosi se pot curata de pacate, pentru a intra apoi in rai. 2. (fig.) loc sau timp de suferinta. (< lat. purgatorium, it. purgatorio)

ANNAM 1. Denumire a Vietnamului in literatura europeana si chineza in timpul dinastiei Nguyen (1802-1945). 2. Denumire a Vietnamului Central intre 1884 si 1945.

daraban m. (ung. darabant. V. dorobant). Vechi. Dorobant moldovenesc. – Si daraban si darabant. – Darabanii supt comanda unui capitan, impreuna cu seimenii supt comanda agii si armaseii supt comanda marelui armas, formau o pedestrime de 20,000 de oameni, care in timp de razboi, se indoia si intreia. Capitanu de darabani ingrijea de straja pedestra a curtii si tinea locu agii absent.

INTERGLACIAR, -A, interglaciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Interglaciatie; depozit aparut in timpul unei interglaciatii. 2. Adj. (Despre perioade geologice) Cuprins intre doua glaciatii, care se refera la interglaciatie, care apartine interglaciatiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. interglaciaire.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

DISCONTINUITATE, discontinuitati, s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatiu; intermitenta. ♦ (Mat., Fiz.) Variatie brusca si in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta, indepartata de ea, a unei marimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuite.

TAMPON, tampoane, s. n. 1. Piesa la vehiculele de cale ferata, constand dintr-un disc masiv de otel si un resort puternic, care primeste socurile dintre vehicule in timpul mersului si care mentine o anumita distanta intre vagoanele cuplate. 2. Bucata de vata sau de tifon sterilizat, care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie sau care se introduce intr-o cavitate naturala a organismului in scopuri terapeutice. 3. Substanta intrebuintata pentru a impiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcatuit dintr-o placa curbata acoperita cu hartie sugativa, care serveste la uscarea cernelii dupa scriere. – Din fr. tampon.

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers in fuga al calului, cu viteza mijlocie (intre pas si galop), animalul pasind in acelasi timp cu un picior din fata si cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot facut de un cal care merge in acest fel. 2. Interj. Cuvant care imita zgomotul facut de mersul in fuga al cailor sau, p. ext., de mersul grabit al unui om. – Din germ. Trab.

CONDITIONAT, -A, conditionati, -te, adj. (In sintagmele) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = reactie bazata pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionne.

CONDITIONAT, -A adj. Care indeplineste anumite conditii; care este facut in anumite conditii (date). ◊ Aer conditionat = aer din interiorul unei incaperi, mentinut in anumite conditii de puritate, de temperatura etc.; reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [< conditiona].

REFLEX s.n. 1. Raza reflectata; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reactie adecvata a organismului fata de un e******t, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ◊ Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecsi, -exe. / < fr. reflexe, cf. lat. reflexus].

INCIDENT s.n. 1. Intamplare neplacuta care survine intr-o situatie, in timpul unei activitati. ◊ Incident de frontiera = ciocnire armata intre formatii graniceresti care apartin la doua state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. [< fr. incident].

SPIS s.n. (Poligr.) Pata neagra care apare uneori intre cuvinte datorita ridicarii materialului de albitura in timpul tiparului. [< germ. Spiess].

CONDITIONAT, -A adj. care indeplineste anumite conditii; facut in anumite conditii (date). ♦ aer ~ = aer din interiorul unei incaperi mentinut in anumite conditii de puritate, temperatura etc.; reflex ~ = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. (< fr. conditionne)

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. Neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si Asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. Mare si C. Mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.

CEAI, (2, 3) ceaiuri, s. n. 1. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui (Thea chinensis); frunzele uscate ale acestui arbust, care se vand in comert. 2. Bautura obtinuta prin oparirea frunzelor uscate ale ceaiului (1). 3. Bautura obtinuta prin fierberea (frunzelor sau a florilor) unor plante medicinale. 4. timpul (de dimineata) cand se bea ceaiul (2). 5. Reuniune (intre prieteni sau intr-un cadru mai larg), in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Rus caj.

SUT s.n. 1. Lovitura foarte puternica data cu piciorul (sau cu mana) in minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Sut de penalitate = lovitura acordata in jocul de hochei pe gheata impotriva echipei care a savarsit o anumita infractiune. 2. Lucrul executat de un miner intr-o zi in mina. ♦ timpul cat lucreaza o echipa de mineri de cand intra si pana iese din mina; schimb. [< engl. shoot].

TORID, -A adj. excesiv de cald; dogoritor, fierbinte. ♦ zona ~ a = zona de pe suprafata Pamantului, intre cele doua tropice, cu temperaturi foarte mari tot timpul anului. (< fr. torride, lat. torridus)

CIRENAICA (CYRENAICA), reg. istorica in Africa de Nord, pe terit. actual al Libiei. Colonizata de greci, care, au fundat orasele Cirene, Arsinoe, Benerice, Ptolemaios si Apollonia, cunoscute in antic. sub numele de Pentapolis. Cucerita de romani si transformata in prov. romana, cu cap. la Cirene (74 i. Hr.). Terit C., cunoscut si sub numele de Libia, a fost cucerit de arabi (641), apoi impreuna cu Tripolitania a fost anexat de catre Imp. Otoman (sec. 16). Sub dominatie italiana (1912-1942). Aici au avut loc importante lupte (1940-1942) in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din 1951 a intrat in componenta Libiei.

CARBOXIHEMOGLOBINA s. f. Combinatie stabila intre oxidul de carbon si hemoglobina, care se formeaza in timpul intoxicatiei cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhemoglobine.

RECREATIE ~i f. 1) intrerupere pe un timp oarecare a unei activitati; odihna; pauza; ragaz; repaus. 2) Pauza intre lectii la scoala. Elevii au iesit in ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. recreation, lat. recreato, ~onis

ZABAVA f. 1) Lipsa de repeziciune; ince-tineala; taraganare. ◊ Fara ~ fara intarziere. 2) Interval de liniste intre doua peri-oade de activitate intensa; ragaz. 3) Folosire placuta a timpului; distractie; petrecere. [G.-D. zabavei] /<sl. zabava

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

LOGODNA, logodne, s. f. Ceremonie prin care un barbat si o femeie se angajeaza sa se casatoreasca; legamant solemn, promisiune de casatorie intre logodnici; credinta. ♦ Petrecere organizata cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre aceasta ceremonie si nunta. – Din sl. lagodĩnu.

RENDEZ-VOUS, rendez-vous-uri, s. n. (Frantuzism fam.) Intalnire intre doua sau mai multe persoane, intr-un loc si un timp dinainte stabilite. [Pr.: randevu] – Din fr. rendez-vous.

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

BRAHISTOCRONA s.f. (Fiz.) Traiectorie pe care un corp ce se deplaseaza intre doua puncte date sub actiunea gravitatiei realizeaza cel mai scurt timp. [< fr. brachystochrone, cf. gr. brachystos – cel mai scurt, chronos – timp].

NEUTRALISM s.n. 1. Doctrina implicand refuzul de a adera la o alianta militara, chiar in timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relatii biotice care se stabilesc intre indivizii a doua specii care nu utilizeaza aceeasi sursa de hrana. [< fr. neutralisme].

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) dupa aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care consta in stabilirea legaturii cauzale intre doua evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni in timp.

SAROYAN [sərouiən], William (1908-1981), scriitor american e origine armeana. Nuvele („Indraznetul tanar de pe trapezul zburator”, „Ma numesc Aram”, „Americanul muribund”), romane („Comedia umana”, „Asirianul”, „intre baieti si fete”), drame („Inima mea este in muntii Scotiei”, „timpul vietii lor”, „Clipe de viata”) cu implicatii autobiografice, inspirate din viata oamenilor simpli si a copiilor.

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. Durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

DECALAJ, decalaje, s. n. Distantare in spatiu a doua obiecte in raport cu pozitia initiala a unuia fata de celalalt; distantare in timp a doua sau mai multe fapte sau evenimente. ♦ Fig. Dezacord, nepotrivire intre situatii, conceptii, evenimente sau fapte. – Din fr. decalage.

CAPILNA 1. Com. in jud. Bihor, pe Crisu Negru; 2.387 loc. (1991). 2. Sat in com. Gilgau, jud. Salaj. Aici, la 16 sept. 1437, in timpul rascoalei taranesti de la Bobilna, s-a incheiat o „unire frateasca” intre nobilime, fruntasii secui si patriciatul sasesc (Unio trium nationum), indreptata impotriva taranilor rasculati si contra populatiei mojoritare romanesti, care urma sa fie exclusa din viata politica a Transilvaniei. 3. Sat in com. Sasciori (jud. Alba). In apropiere (la c. 610 m alt.) a fost descoperita o cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 1 i. Hr. – 2 d. Hr.).

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a retine un obiect in timpul miscarii lui; a surprinde si a controla o convorbire telefonica, o corespondenta intre doua persoane etc. – Din fr. intercepter.

LIPCAN, lipcani, s. m. Curier oficial (turc sau tatar) care facea legatura intre tarile romanesti si Constantinopol sau in interiorul tarii; curier, stafeta (calare) in timp de razboi. – Din tc. lipkan.

ESAFODAJ, esafodaje, s. n. 1. Constructie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate intre ele, pentru a sustine o platforma cu materiale, instalatii, muncitori etc. in timpul executarii unei constructii. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazeaza o opera, o conceptie, o ipoteza, o teorie. – Din fr. echafaudage.

CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

INTERCURENT, -A adj. Care survine in timpul sau in cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – intre, currens – curgator].

HIDROGRAD s.n. Unitate de masura a variatiei nivelului apelor curgatoare, reprezentand a zecea parte din diferenta care rezulta intre valoarea nivelurilor maxime si minime absolute inregistrate intr-o perioada lunga de timp. [< germ. Hydrograd, cf. gr. hydor – apa, lat. gradus – treapta].

SINCOPA s. f. 1. pierdere brusca a cunostintei datorita intreruperii activitatii inimii, insotita de intreruperea respiratiei. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei masuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. disparitie a unei vocale sau a unei silabe intregi (neaccentuate) intre doua consoane ale unui cuvant. 4. intrerupere, pauza. (< fr. syncope)

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

QUOTIENT s.n. Rezultat al unei diviziuni; cat. ◊ Quotient intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; quotient respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. [Pr.: cvo-] (din fr. quotient, lat. quotiens)

ANTRACT s.n. Pauza, interval de timp care separa doua acte ale unei reprezentatii teatrale. ♦ Piesa muzicala care se executa intre actele unei piese de teatru. [< fr. entracte, cf. entre actes – intre acte].

CILINDREE s.f. 1. Volumul cilindrului unui motor sau al unei masini cu abur, cuprins intre pozitiile extreme ale pistonului. 2. Cantitatea de gaze introdusa in cilindrul unei masini in timpul cursei de admisiune. [Pron. -e-e. / < fr. cylindree].

SIMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Proba la jocurile de tenis, disputata intre doi jucatori. 2. Usor de facut, de priceput etc. ♦ Fara ornamente, neincarcat, necautat. ♦ (Gram.) timp simplu = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. Care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (Despre oameni sau manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex].

QUOTIENT CVO-/ s. n. rezultat al unei diviziuni; cat. ♦ ~ intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; ~ respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. (< fr. quotient, lat. quotiens)

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

TAF prognoza de aerodrom privind evolutia vremii in interval de 9 ore cuprinzand: grupa de identificare a statiei, orele pentru care este valabil si pentru care se prognozeaza situatia meteo, grupa vantului, grupa vizibilitatilor, grupa timpului prezent, grupa norilor, grupa temperaturilor, jivrajul, grosimea stratului turbulentei, grupa de probabilitate de 30-40% de aparitie a unor fenomene, orele intre care este valabila probabilitatea, grupa facultativa cu elemente meteo, grupa de interval de timp. Taf se elaboreaza din trei in trei ore.

CALAFAT, oras in jud. Dolj, port pe stg. Dunarii; 20.542 loc. (1991). Expl. de argile, nisipuri si pietrisuri. Filatura si tesatorie de bumbac; intreprinderi de prelucr. metalelor, electrotehnice, de mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida), de mobila si alim. (morarit si panificatie, zahar, conserve de legume, lapte praf, unt). Mentionat documentar din 1424. Declarat oras in 1855. C. a avut rol tactic si strategic in timpul Razboiului de independenta (1877-1878), cind a devenit teatrul primelor schimburi de focuri de artilerie intre oastea romana si cea turceasca. Muzeu de istorie, de arta si etnografie. Monumentul „1877”.

SECUNDA s. f. 1. unitate de masura a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. unitate de masura pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval intre doua trepte alaturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treapta data. 4. a doua pozitie de aparare la scrima. (< fr. seconde, germ. Sekunde)

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

OLD FAITHFUL [əuld fəiθful] („Batranul fidel”), celebru gheizer din NV S.U.A., in parcul national Yellowstone, in cadrul celei mai mari concentrari de gheizere din lume (c. 300). Are o medie de eruptie de 65 minute (rareori +/- 21 minute), fiind gheizerul cu cele mai constante eruptii din lume (45-55 mii de litri de apa si aburi la o inaltime intre 27 si 54,8 m). Denumirea i-a fost data (1870) de catre generalul Henry D. Wasburn in timpul expeditiei de cercetare a parcului.

IARNA, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmeaza dupa toamna si preceda primavara, cuprins intre solstitiul de la 22 decembrie si echinoctiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarna = necesar in timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarna = fiind inca iarna. ♦ (Adverbial; in forma iarna) In timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

COERENT, -A, coerenti, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strans legate (si armonizate) intre ele; inchegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherent, -a adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.

OPTA vb. I. intr. A face o alegere intre mai multe lucruri, persoane sau situatii, care nu se pot obtine sau face in acelasi timp. [< fr. opter, it., lat. optare].

PAEKCHE [pakhə], unul dintre cele trei regate antice coreene situat in V peninsulei. Conform traditiei a fost intemeiat de conducatorul legendar Onjo (18 i. Hr.). In sec. 3, in timpul domniei regelui Koi (234-286), regatul a atins maxima inflorire. A trecut la budism (sec. 4), P. a intrat intr-o epoca de decadere, sfarsind (60) in urma loviturilor aplicate de regatele Koguryǒ si, mai ales, Silla. Ii corespunde in arta un stil caracterizat prin expresivitate si serenitate.

intreRUPE, intrerup, vb. III. Tranz. si refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfasurarea unei actiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri in cursul unei lucrari, al unei activitati; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva in timp ce vorbeste, a taia vorba cuiva. [Perf. s. intrerupsei, part. intrerupt – Var.: (Inv.) intrerumpe vb. III] – intre¹- + rupe (dupa fr. interrompre).

DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

CORESPONDENTA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ continutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie. 2. (mat.) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. ♦ a timpurilor = concordanta timpurilor. (< fr. correspondance)

PROXIM, -A adj. cel mai apropiat (in timp si spatiu). ♦ gen ~ = primul termen al unei definitii, care se refera la notiunea in sfera careia intra obiectul definit. (< lat. proximus)

AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre Marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).

ANTAGONIC, -A, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradictie antagonica = contradictie la baza careia sta lupta de neimpacat intre vechi si nou si care nu se poate rezolva decat prin distrugerea vechiului, constituind in acelasi timp continutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. In acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).

TRECE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (Il ~ naduselile, fiorii.)

SOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

VARSTA¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

CILINDREE s. f. 1. Volumul cilindrului unei masini de forta cu piston, cuprins intre cele doua pozitii opuse ale pistonului. 2. Cantitate de gaze introdusa in cilindrul unui motor cu ardere interna in timpul cursei de admisiune. – Din fr. cylindree.

PROXIM, -A adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (in timp si in spatiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definitii, care se refera la notiunea in sfera careia intra obiectul definit. [< lat. proximus].

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

SAN PIETRO IN VATICAN, bazilica in Roma, langa Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilica crestina, a carei prima forma a fost ridicata de Constantin cel Mare si consacrata in 326. In 1452 papa Nicolae V ii incredinteaza refacerea lui B. Rossellino. Lucrarile, intrerupte in 1455, sunt reluate din initiativa papei Iuliu II care-i incredinteaza lui Bramante continuarea bazilicii gandita ca un edificiu in forma de cruce greceasca si cupola centrala. Un nou proiect este propus de Rafael in 1514. O data cu Michelangelo si B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta si D. Fontana ridica (1588-1589), marea cupola conceputa de Michelangelo. Bazilica a fost consacrata in timpul papei Urban VIII (1626). In fata altarului principal se afla grandiosul baldachin in bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pieta” lui Michelangelo. Bazilica adaposteste mormintele mai multor suverani pontifi.

ponter, pontere, s.n. 1. (reg.) unitate de masura de capacitate (intre 1 decilitru si 1 decalitru). 2. (inv. si reg.) unitate de masura de lungime egala cu 7-8 cm. 3. (inv. si reg.) unitate de timp egala cu 7-8 minute.

COERENT, -A adj. 1. constituit din parti care sunt strans, logic legate intre ele; inchegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeasi lungime de unda si diferenta de faza constanta in timp. (< fr. coherent, lat. cohaerens)

REICHENBACH [raiʃənbah], Hans (1891-1953), filozof si logician german. Prof. univ. la Berlin, Istanbul si Los Angeles. Unul dintre organizatorii „Societatii de filozofie stiintifica” din Berlin, care, alaturi, de „Cercul de la Viena”, a pus, intre 1920 si 1930, bazele neopozitivismului. Preocupat de problema cauzalitatii si de aplicarea teoriei probabilitatii in logica („Logica probabilitatii”, „Filozofia spatiului si timpului”).

SINCOPA, sincope, s. f. 1. Incetare subita (momentana sau definitiva) a functiei inimii, cu intreruperea respiratiei si pierderea sensibilitatii si a miscarilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obtinut prin mutarea accentului unei masuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care consta in disparitia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate intre doua consoane ale unui cuvant. 4. (Rar) intrerupere, pauza. – Din fr. syncope.

BUZESCU, familie de boieri olteni, cu rol important in timpul domniilor lui Mihai Viteazul si Radu Serban. Mai importanti: 1. Radu B., clucer (1595-1610). 2. Preda B., postelnic si ban (1594-1608). 3. Stroe B., stolnic (intre 1594 si 1602), ranit mortal in lupta de la Ogretin cu tatarii; toti trei fii ai lui Radu Buzea, mare armas.

NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

COERENTA, coerente, s. f. 1. Legatura stransa (si armonioasa) intre partile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherenta s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. coherence.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

A STABILI ~esc tranz. 1) A pune sa stea nemiscat; a face sa stea stabil (intr-un loc sau intr-o pozitie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o intelegere prealabila, prin deliberare; a hotari; a determina. ~ un termen. ~ pretul. 3) A face sa intre in actiune. ~ legatura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevarat; a constata. 5) A scoate la iveala, demonstrand caracterul real. ~ adevarul. 6) A face sa se stabileasca; a statornici. /<lat. stabilire

RELATIV, -A adj. 1. Care se raporta, se refera la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raporta la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie relativa (si s.f. ) = propozitie subordonata introdusa prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotarate; propozitie atributiva; timp relativ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 2. Care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ♦ Valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (Fiz.) Miscare relativa = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. 3. Care nu exista decat in relatie cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus].

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare s., adj. 1. S. m. si f. Muncitor calificat care supravegheaza functionarea unei masini de lucru, a unui aparat sau care efectueaza diverse operatii cu acestea. ♦ Spec. Persoana care manuieste aparatul de luat vederi in timpul filmarii; persoana care proiecteaza filmul pe ecran. 2. S. m. si f. Persoana care face anumite operatii chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Functie intre doua spatii vectoriale, compatibila cu structura vectoriala a spatiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (In sintagma) Bloc operator = complex in cadrul unei sectii de chirurgie care include sala de operatii, sala de preanestezie si salile aferente. – Din fr. operateur, lat. operator, -oris.

STROFA, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate intre ele prin elemente prozodice (masura, ritm, rima). ♦ (In tragedia greaca antica) Arie in versuri pe care o canta o parte a corului, in timp ce evolua ritmic pe scena. – Din fr. strophe, lat. stropha.

ETAJ ~e n. 1) Fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre portiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pamant care corespund in timp unei varste geologice. 4) Diviziune principala a zacamantului unei mine stabilit in vederea exploatarii. /<fr. etage

INTERCOTIDAL, -A adj. (despre zone marine) cuprins intre limitele extreme ale oscilatiilor mareelor. ♦ linie ~a = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor unde mareea are loc in acelasi timp. (< fr. intercotidal)

IRIS (in mitologia greaca), zeita curcubeului. Fiica lui Thaumas si a oceanidei Electra si sora a Harpiilor, I. o slujea pe Hera, fiind in acelasi timp curiera acesteia si a lui Zeus. Reprezentata ca o tanara fecioara cu aripi de aur. Simbol personificat al curcubeului, I. era considerata mesagera intre zei si oameni.

BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

RELATIV, -A I. adj. 1. care exista in cadrul unor relatii concrete; conditionat, limitat. 2. care este in raport, in relatie cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raporteaza la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie atributiva; timp ~ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 3. (despre marimi fizice) care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ◊ valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (fiz.) miscare ~a = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)

BURGUNDIA (BOURGOGNE), [burgon] 1. Prov. istorica in E Frantei. Orase pr.: Dijon, Nevers. Expl. forestiere, de carbuni si min. radioactive. Griu, porumb, sfecla de zahar; cresterea bovinelor si a porcinelor. Viticultura si pomicultura. Dupa destramarea Imp. Carolingian, pe terit. B. s-au constituit mai multe formatii statale, dintre care cea mai importanta a fost Ducatul B. (sec. 9-15), al carui apogeu a fost atins in timpul domniei lui Carol Temerarul; dupa infringerea si moartea acestuia, o parte din B. a fost alipita Frantei. 2. Canalul Burgundiei, canal navigabil in Franta, construit intre 1775 si 1832, care uneste bazinul Senei si cel al Ronului prin riurile Saone si Yonne; 242 km. Traverseaza cimpia omonima si trece prin Dijon. Are 189 ecluze.

C s. m. invar. 1. A cincea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (semiclusiva prepalatala surda in grupurile ce, ci, oclusiva palatala in grupurile che, chi si oclusiva velara surda in celelalte pozitii). 2. (MUZ.) a) Notatie literala pentru sunetul do; b) Semn de masura de 4 timpi si, respectiv (in forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifra romana cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat intre limbajele de asamblare si limbajele de nivel inalt, orientate catre aplicatie.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

INTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand interiorul unui spatiu sau al unui obiect, directia) In. Lucreaza intr-un cabinet spatios. 2) (exprima un raport temporal, concretizand perioada de timp) Au plecat intr-o duminica. 3) (exprima un raport modal) Au strigat intr-un glas. ◊ Intr-un suflet in mare graba. Intr-adins in mod intentionat; in mod voit. Intr-o doara la intamplare; la nimereala. 4) inv. (exprima un raport final si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente circumstantiale de scop) In. I-au venit intr-ajutor. 5) (exprima un raport instrumental) S-a imbracat intr-o rochie noua. 6) (exprima un raport transgresiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Cenusareasa s-a transformat intr-o printesa. /<lat. intro

ADMISIUNE, admisiuni, s. f. 1. intrare dirijata a unui fluid intr-o masina care transforma o forma de energie in alta forma de energie. 2. Faza a ciclului de functionare a unor masini, efectuata in timpul intrarii agentului motor in masina. [Pr.: -si-u-. – Var.: admisie s. f.] – Din fr. admission, lat. admissio, -onis.

RASA¹ ~e f. 1) biol. Categorie sistematica intermediara intre specie si individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ araba. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentatia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloida. ~ europoida. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

INCIDENT, -A I. adj. 1. (despre cuvinte, propozitii) intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiatii) care atinge o suprafata intr-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neasteptat, neplacut, care survine in timpul unei activitati. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. (< fr. incident)

ADMISIE, admisii, s. f. 1. intrare dirijata a unui fluid intr-o masina care transforma o forma de energie in alta forma de energie. 2. Faza a ciclului de functionare a unor masini, efectuata in timpul intrarii agentului motor in masina. [Var.: admisiune s. f.] – Din fr. admission, lat.admissio, -onis.

IBERIA (IVIRIA), regiune istorica intre M-tii Caucaz si NE Armeniei antice, la E de Colhida (astazi partea centrala si de E a Georgiei). Populata de triburile neindo-europene ale iberilor. In decursul timpului, a fost dependenta nominal de Imp. Persan, de Regatul Pontului, de Imp. Roman si apoi de cel Sasanid.

BRINCOVENESC, -EASCA (‹ Brincoveanu) adj. Care apartine epocii lui Brincoveanu. ♦ Arta b. = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfirsitul sec. 17 si din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizind o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Pirvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizindu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

MODERN, -A, moderni, -e, adj. Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este in pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare antichitatii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarsitul evului mediu, cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) si Revolutia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutia Franceza din 1789 si Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie, vorbita efectiv de o populatie actuala. ♦ (Despre invatamant) Care acorda importanta, preferinta disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.

SENILA, senile, s. f. Banda metalica continua de rulare a unor vehicule, constituita din placi metalice articulate intre ele, infasurata peste rotile vehiculului situate pe aceeasi parte, pentru a se obtine o suprafata mai larga de contact cu terenul si o tractiune mai mare decat a rotilor obisnuite in timpul deplasarii. – Din fr. chenille.

SPUMA, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Lat. spuma.

CERNICA 1. Lac artificial pe valea Colentinei, la 7 km E de Bucuresti; 341 ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca loc de agrement pentru locuitorii Capitalei. 2. Com. in Sectorul Agricol Ilfov, pe Colentina; 8.579 loc. (1991). Complex turistic. Iazuri si helesteie. Asezare si necropola din Neoliticul timpuriu (milen. 4 i. Hr.); manastire zidita in 1608 de vornicul Cernica Stirbei, in timpul domniei lui Radu Serban, ulterior reconstruita si restaurata (1781). Deasupra primei biserici a manastirii se afla Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, construita in 1815. Biserica principala a manastirii este Biserica Sf. Gheorghe (construita intre anii 1831-1842), in jurul careia se afla chiliile. Colectie de arta.

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – Toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

CRISTIAN (CHRISTIAN), numele mai multor regi ai Danemarcii, Norvegiei si Suediei. Mai importanti: 1. C. I, rege al Danemarcii (1448-1481), Norvegiei (1450-1481) si Suediei (1457-1464, 1465-1467). Intemeietorul dinastiei Oldenburg. 2. C. IV, rege al Danemarcii si Norvegiei (1588-1648). A participat intre 1625 si 1629 la Razboiul de 30 de Ani de partea coalitiei antihabsburgice si a purtat razboaie cu Suedia. 3. C. VIII, rege al Danemarcii (1839-1848); a infaptuit mai multe reforme administrative. 4. C. IX, rege la Danemarcii (1863-1906., In timpul domniei sale a avut loc Razboiul Austro-Prusiano-Danez (1864).

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

ECUATIE, ecuatii, s. f. Relatie matematica intre mai multe marimi cunoscute si necunoscute, valabila numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = scriere prescurtata a reactiilor chimice cu ajutorul formulelor si simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problema, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuatia timpului = diferenta dintre timpul solar mediu si timpul solar adevarat, care apare datorita faptului ca miscarea soarelui pe bolta cereasca nu este uniforma. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equation, lat. aequatio, -onis.

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

PARAMETRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminata care intra in ecuatia unei curbe sau a unei suprafete si care permite prin varierea ei sa se obtina toate varietatile unei familii de curbe sau de suprafete. ♦ (Fiz.) Orice marime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. parametre, cf. gr. para – langa, metron – masura].

TAMBUR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol, fixa sau mobila in jurul unui ax, facuta din metal, din lemn etc., cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2. S. n. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit. ♦ Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor. 3. S. m. (Iesit din uz) Tobosar. ◊ Compus: tambur-major = subofiter care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intr-o fanfara militara). – Din fr. tambour.

BINAR, -A adj. 1. Care este compus din doua unitati, din doua parti. ◊ (Muz.) Subdiviziune binara = subdiviziune a unui timp in doua, patru sau opt parti egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cate doua, cate patru etc. ♦ (Chim.) Compus din doua elemente, din doua substante etc. 2. (Mat.) A carui baza este numarul 2. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

EXACT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; intocmai; precis. 2) Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul sau modelul. Copie ~ta a unui text. 3) (despre instrumente de masura) Care indica cu exactitate; precis. Valoare ~ta. 4) (despre persoane) Care face cele promise la timpul cuvenit; punctual. /<fr. exact, lat. exactus

ECUATIE s. f. 1. relatie matematica exprimata sub forma egalitatii, in care intra elemente cunoscute si necunoscute si care se verifica numai pentru anumite valori ale necunoscutelor. 2. (fig.) problema dificila. ♦ ~ chimica = reprezentare a unei reactii chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii si moleculele care iau parte efectiv la aceasta. 3. (astr.) ~ a timpului = diferenta dintre timpul solar mijlociu si cel adevarat. (< fr. equation, lat. aequatio)

TON² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus

AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul Tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

CANTONA (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensala, cultivata de trubadurii care cintau dragostea cavalerilor. Compusa din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurta, cu un numar nedeterminat de versuri (intre 7 si 20) fiecare reluind primul vers si pastrind aceeasi schema ritmica. A cunoscut o mare inflorire in sec. 13, datorita poetilor Scolii Siciliene si apoi prin Dante, Petrarca si Boccaccio. 2. Cintec pe mai multe voci in epoca Renasterii, apropiat de cintecul popular, care cu timpul a devenit o piesa instrumentala de tip polifonic imitativ, pregatind aparitia fugii.

A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere

conte (-ti), s. m. – 1. Mare senior, conducator al unei provincii in societatea medievala. – 2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s. m., din lat. comes, -item, si al lui comis, din acelasi cuvint lat., prin intermediul ngr. In vechime s-a folosit si forma pur latina, comes (sec. XVII); comite, in Trans., in timpul stapinirii maghiare, insemna si „guvernator civil, prefect”. – Der. contesa, s. f., din fr. contesse; contesc, adj. (inv., de conte); comitat, s. n. (provincie, departament).

SANDINO, Augusto Cesar (1893-1934), general nicaraguan. Erou al luptei de eliberare. A condus rascoala din 1926, iar intre 1927 si 1933 razboiul de gherila impotriva actiunii interne si a interventiei armate a trupelor S.U.A. in Nicaragua. Partizanii sai – sandinistii din Frontul Sandinist de Eliberare Nationala au fondat in Nicaragua (1967) – au detinut puterea politica si militara pana in 1990. Asasinat. Figura sa a devenit cu timpul, simbolul luptei antiimperialiste si nationaliste, in special in timpul guvernarii lui A. Somoza.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic. ◊ ~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

BALANTA s.f. 1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ A pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etc. ◊ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Pl. -te. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].

CAPITAN s. m. 1. grad de ofiter inferior, intre locotenent si maior. ♦ (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent capitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♦ ~ de port = functionar care asigura activitatea unui port. 3. (fig.) sef, conducator. ♦ ~ de posta = administrator al unei poste. 4. (sport) jucator desemnat sa reprezinte si sa conduca, in timpul unei competitii, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan)

SAN¹ ~uri n. 1) Partea din fata a corpului omenesc situata intre brate; piept. ◊ A fi (sau a umbla) cu frica in ~ a se teme mereu de ceva. 2) Spatiu dintre piept si camasa incinsa la brau. ◊ A sta cu piatra in ~ a astepta momentul potrivit pentru a se razbuna. A sta cu mainile in ~ a nu face nimic; a pierde timpul in zadar. 3) Loc unde se nasc (dupa o veche credinta populara) sentimentele omului. 4) Mediu in care activeaza cineva sau din care isi trage originea. In ~ul naturii. /<lat. sinus

COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

RAZBOAIELE OPIULUI, denumire a doua razboaie purtate de Anglia si Franta impotriva Chinei. Numele vine de la pretextul razboaielor: masurile prohibitive chineze impotriva comertului cu opiu practicat de europeni si nord-americani. ◊ Primul razboi al opiului (1840-1842), purtat intre China si Marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de inrobire a Chinei. ◊ Al doilea razboi al opiului (1856-1860) a fost purtat intre China, pe de o parte, si Marea Britanie si Franta, pe de alta. Razboiul s-a incheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar dupa reluarea ostilitatilor de catre puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). Dupa terminarea razboiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez sa inabuse razboiul taranesc al taipinilor (1851-1864). In timpul si urma r.o., si S.U.A. si Rusia au impus Chinei tratate inrobitoare.

TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DES², DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.

AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)