iisus Hristos (iisus reprezinta forma gr. a numelui ebraic Ioshua „Mantuitorul”, iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, „unsul lui Dumnezeu”), intemeietorul crestinismului. Potrivit Evangheliei, s-a nascut in Bethlehem, in anul 4, inainte de era crestina. Ca urmare a poruncii lui Irod (care se temea ca-si va pierde tronul din cauza nasterii lui Mesia, „Regele Iudeilor”) de a fi ucisi toti pruncii mai mici de doi ani, Iosif si Maria, s-au refugiat cu el in Egipt, revenind dupa trei ani, in Nazaret, unde iisus Hristos si-a petrecut copilaria si tineretea pana la varsta de 30 de ani. Inainte de a-si incepe misiunea de predicator, a fost botezat de profetul Ioan in raul Iordan. Inconjurat de 12 ucenici, iisus Hristos a propovaduit o noua invatatura despre Imparatia lui Dumnezeu, rezumata in „Predica de pe munte” (sustinand ca Dumnezeu este Tatal lui, ca El este fiul lui Dumnezeu, ca are Duhul Sfant, ca domneste asupra Legii). Din aceasta cauza a fost urmarit si prigonit de autoritatile religioase, fiind acuzat de blasfemie. A facut numeroase minuni (vindecari de bonavi, invieri de morti). In ultima saptamana a vietii sale pamantesti, dupa ce a celebrat, impreuna cu cei 12 ucenici, Cina cea de Taina si a instituit sfanta euharistie, a fost prins, prin tradarea lui Iuda Escarioteanul, in gradina Ghetsimani (de pe Muntele Maslinilor), unde se retrasese pentru a se ruga impreuna cu apostolii. Dus in fata sinedriului, iisus Hristos a fost condamnat la moarte, sentinta acceptata si de Pilat, care, desi l-a gasit nevinovat, a cedat in fata multimii fanatizate. iisus Hristos a fost rastignit pe Golgota, intre doi talhari. Dupa moartea sa, apostolii au plecat in N Galileii, dar s-au intors la vestea ca iisus Hristos a inviat dupa trei zile (in dimineata celei dintai zile a saptamanii). iisus Hristos a stat de vorba cu apostolii, pe care i-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia la toate semintiile lumii si sa le boteze in numele Sfintei Treimi, spre iertarea pacatelor, dandu-le pentru aceasta puterea Duhului Sfant. La 40 de zile dupa Inviere, iisus Hristos s-a inaltat la cer, de unde va reveni pe pamant pentru Judecata de Apoi. Potrivit invataturii crestine, face parte din Sfanta Treime, fiind Fiul lui Dumnezeu (alaturi de care este coetern), Logosul intruchipat de Duhul Sfant si al Fecioarei Maria, Dumnezeu si om in acelasi timp, cele doua firi, divina si umana, neamestecandu-se. Biserica i-a inchinat opt praznice, unele cu data fixa (Nasterea Domnului – 25 dec.; Taierea imprejur – 1 ian.; Botezul Domnului – 6 ian.; Intampinarea Domnului – 2 febr.; Schimbarea la Fata – 6 aug.) si altele cu data variabila (Intrarea in Ierusalim – Duminica Floriilor, Invierea Domnului si Inaltarea Domnului).

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cand se considera ca a avut loc botezul lui iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la inceput de ianuarie). – Probabil din apa + boteaza (< boteza).

MANTUITOR adj., s. art. 1. adj. izbavitor, salvator, (inv.) spasitor. 2. s. art. (BIS.) Hristos, iisus, Mesia (art.).

AER² ~e n. bis. Bucata de panza pe care este tesuta imaginea lui iisus Hristos mort; epitaf. /<gr. aer, sl. airu

ANTIHRIST ~sti m. 1) Antipodul lui iisus Hristos, care, dupa scriptura, va veni pe pamant inainte de sfarsitul lumii. 2) fig. Om rau. /<sl. antihristu

ANTIMISA ~e f. Panza pe care este reprezentat chipul lui iisus Hristos in sicriu. /<sl. antimisu, gr. antimision

ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, iisus Hristos a fost trimis la judecata, intii in fata lui, apoi in fata ginerelui sau Caiafa, care ii luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.

APOSTOLUL (sau FAPTELELE APOSTOLILOR), carte cuprinsa in „Noul Testament”, in continuarea „Evangheliilor”, continind relatarea originilor crestinismului, prin activitatea apostolilor, dupa rastignirea lui iisus Hristos. Cea mai veche traducere romaneasca manuscrisa se afla in „Codicele Voronetean”.

CAIAFA (in „Noul Testament”), mare preot iudeu. L-a judecat pe iisus Hristos si i-a prigonit pe apostoli. V. Ana.

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoarea botezului lui iisus Hristos (6 ianuarie). ◊ Gerul bobotezei = ger mare. – Din apa + boteaza.

CATIHET (‹ ngr.) s. m. 1. (In Biserica primara) Trimisul lui Dumnezeu si al Bisericii, care impartaseste, prin viu grai, invatatura crestina, cel dintii c. fiind iisus Hristos. 2. (In acceptia actuala) Persoana insarcinata cu predarea invataturii crestine.

CHENOZA sau KENOZA ({s} gr. kenosis „golire”) s. f. (REL.) Consecinta a unirii ipostatice, constind in lipsirea sau „golirea” lui iisus Hristos de slava avuta inainte de intrupare si asumarea firii omenesti sau coborirea lui la starea de om, ferit insa de pacat; reversul c. este indumnezeirea firii omenesti din iisus Hristos.

Hristos v. iisus Hristos.

GOG si MAGOG (in mitologia crestina), dubla forta ostila. In „Vechiul Testament”, G. este mentionat in trei ipostaze: localitate in Armenia; tara de origine a lui M.; rege din tara lui M., ostil poporului lui Israel si invins, in cele din urma, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). In „Noul Testament” (Apocalipsa) G. si M. sunt doua popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la razboi impotriva domniei de 1000 de ani a lui iisus Hristos.

ISA, numele arab al lui iisus Hristos.

ANNO DOMINI (A.D.) (lat.) in anul Domnului – Formula care precede pe inscriptii numarul anilor socotiti de la nasterea lui iisus Hristos.

IMAGO PIETATIS, reprezentarea in Evul Mediu a lui iisus Hristos inaltandu-se din mormant, inconjurat de Fecioara Maria, sfinti sau ingeri; trupul Mantuitorului poarta semnele clare ale Patimilor. Imaginea a slujit drept model unei intregi directii a iconografiei medievale si viziunii renascentiste.

IORDAN (JORDAN; ebr. Ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu in Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului si Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada si depr. tectonica Ghor si se varsa in Marea Moarta. Formeaza numeroase meandre. Irigatii; hidrocentrale. Pescuit. In apa I. a fost botezat iisus Hristos de catre Ioan Botezatorul.

CONSUBSTANTIATIE (‹ fr.) s. f. Dogma luterana care afirma prezenta lui iisus Hristos in euharistie, ca o coexistenta a substantei divine cu substanta elementelor euharistice, piinea si vinul, care nu se schimba in trupul si singele sau.

NESTORIANISM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Nestorie) s. n. Doctrina religioasa opusa arianismului, fundata de Nestorie si condamnata ca erezie de sinodul din Efes (431); sustinea ca in iisus Hristos trebuie sa distingem doua persoane, doua individualitati, asa cum se disting doua naturi – umana si divina – opuse una celeilalte. Persecutati, adeptii lui Nestorie s-au refugiat in Persia si de acolo mai departe, pana in Imp. Chinez; astazi se mai afla in Iran, Irak si Siria.

NOE (in „Vechiul Testament”), patriarh, considerat reintemeietorul neamului omenesc in urma potopului. Fiul lui Lameh. La indemnul lui Dumnezeu, a construit o arca, in care a urcat familia sa si perechi ale tuturor vietuitoarelor de pe Pamant, precum si hrana pentru toti, pentru a fi salvate de la potop. Dupa incetarea ploii, care a durat 150 zile, arca lui s-a oprit pe muntele Ararat. N. este considerat garantul intelegerii dintre Dumnezeu si omenirea reinnoita prin fiii sai, Sem, Ham si Iafet, stramosii semitilor, hamitilor si iafetizilor. Pentru crestini, N. este o prefigurare a lui iisus Hristos, care va invinge apele mortii, mantuindu-i pe oameni.

OBERRAMMERGAU [o:bəramərgau], localitate in Germania (Bavaria), in Alpii Bavariei. la 840 m alt., la SV de Munchen; c. 5 mii loc. Incepand din 1634, aici au loc, din 10 in 10 ani, reprezentatii populare avand ca tema patimile lui iisus Hristos. Katherinenkirche (1736-1742), in stil rococo.

TABOR (in ebraica: Har Tavor), deal cu pante abrupte in Israel, in Galileea, la 8 km SE de Nazareth. 588 m alt. Mentionat documentar in sec. 13 i. Hr. Potrivit „Noului Testament”, pe acest „munte” a avut loc Schimbarea la Fata a lui iisus Hristos. In 1799, Napoleon I a repurtat aici o victorie asupra turcilor si arabilor. Aici se afla o biserica ortodoxa si o manastire romano-catolica cu o bazilica construit in sec. 4, distrusa de musulmani in 1263 si reconstruita in 1924. Ruine ale fortificatiilor cruciatilor.

CRACIUN (lat.) s. n. Sarbatoare crestina a nasterii lui iisus Hristos; se celebreaza la 25 dec., iar dupa stil vechi la 7 ian. ◊ Postul Craciunului = unul dintre marile posturi de peste an care se tine de la 15 nov. la 24 dec. ◊ Pom. de C. = brad sau ramura mare de brad impodobita cu beteala, globuri, dulciuri, jucarii si luminari in ajunul C. ◊ Mos C. = personaj legendar, cu barba mare alba, cu o mantie lunga rosie, care vine sa imparta jucarii si dulciuri copiilor, in noaptea de C.

circumciziune f. (lat. circumcisio, -onis). Taiere imprejur. (Se zice despre o anumita operatiune pe care o executa hahamii si hogii asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E si o sarbatoare crestineasca la 1 Ianuariu, cind iisus Hristos a primit numele). – Si -izie.

IROZI (‹ sl.) s. m. pl. Forma a teatrului popular romanesc, preluata si de papusari, cu o mare raspandire in sec. 19 si 20, care dezvolta motive religioase intr-o viziune autohtona, cu vadite accente laice, sociale si amplificata prin aglutinarea mai multor colinde (ex. nasterea lui iisus Hristos). Este jucata la sate, de tineri costumati cu prilejul Craciunului. Sin. vicleim.

L*****M (cuv. lat.) s. n. Stindard imperial roman, de culoarea purpurei; dupa victoria decisiva impotriva lui Maxentiu (312), Constantin cel Mare ar fi hotarat sa fie impodobit cu o cruce si monograma lui iisus Hristos, formata din initialele numelui grecesc al acestuia X si P.

iisus s. v. Hristos.

ISIHASM ({s} gr. hesychia „tacere, liniste si concentrare interioara”) subst. Doctrina mistico-ascetica, aparuta in mediile monastice din Bizant in sec. 4-7, si care s-a dezvoltat in Biserica Ortodoxa in sec. 13-14; in dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentata de Gr. Palamas. I. incearca sa realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugaciuni launtrice pana la stadiul de a vedea lumina taborica. Evagrie din Pont a initiat cel dintai „Rugaciunea inimii” sau „Rugaciunea lui iisus”, care consta din invocarea repetata a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu sa se salasluiasca in om.