grad, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unitati de masura pentru diverse marimi (variabile), in cadrul unor sisteme sau scari de reper. grad centezimal. grad de latitudine. ◊ grad de libertate = indice care arata posibilitatile de miscare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponentilor marimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponentii monoamelor care alcatuiesc un polinom. ◊ Ecuatie de gradul intai (sau al doilea etc.) = ecuatie a carei necunoscuta e la puterea intai (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile in care se imparte un sistem sau o scara de reper, de masura. 4. Valoare a unei marimi, considerata in raport cu o valoare de referinta. ◊ grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizeaza un proces tehnic, o insusire a unui material etc. 6. (In sintagma) grad de comparatie V. comparatie. 7. (Urmat de determinari) Treapta, nivel, stadiu (intr-un proces, intr-o situatie etc. data). ◊ grad de rudenie = raportul de apropiere intre rude. ◊ Loc. adv. In ultimul grad = in stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor institutii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor functii; p. ext. loc pe care il ocupa cineva in ierarhia unor functii; persoana care ocupa o anumita functie in aceasta ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. grad.

VAR, VARA, veri, vere, s. m. si f. 1. grad de rudenie intre copiii sau descendentii persoanelor care sunt frati sau surori; persoana care se afla cu alta intr-o asemenea relatie de rudenie, considerata in raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare catre un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.

SPITA ~e f. 1) Fiecare dintre piesele care leaga obada unei roti cu butucul acesteia. 2) fig. grad de rudenie. ◊ Neam de pe a saptea ~ ruda foarte indepartata. 3) Totalitate a celor care isi trag obarsia dintr-un stramos comun. ◊ ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica

cuscru (cuscri), s. m. – 1. grad de rudenie spirituala intre parintii sotilor. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituala intre fratele unui sot si fratele sotiei. – 3. In unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumatru. – 5. Planta (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Puscariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krusk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general raspindit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie intre cuscri); cuscra, s. f. (mama unuia dintre soti in raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); incuscri, vb. (a-si casatori copiii, a deveni cuscri); cuscrisor, s. m. (planta, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) si mag. kuszkura (Edelspacher 16).

spita (-te), s. f. – 1. Stinghie, speteaza de roata. – 2. Esalon, treapta. – 3. grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spita, megl. spita „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spita” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicatie semantica a sensului 3, cf. sp. grado si grada. Cf. spit. – Der. spitelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a baga spitele de la roata); inspita, vb. (a pune spite, a forma o roata).

var (veri), s. m. – grad de rudenie intre copiii persoanelor care sint frati si surori. – Mr., megl. ver, istr. veru „adevarat”. Lat. (consobrinus) vērus (Cipariu, Gram., 27, 11; Puscariu 1856; REW 9262), cf. it., v. sp., port. vero, prov., cat. ver, v. fr. voir. Pentru evolutia semantica, cf. sp. primo. Uz general (ALR, I, 173). Sensul etimologic s-a pastrat in istr. si poate si in vare, conj. (atunci, caci), care pare sa reprezinte lat. vere, forma azi inv. si complet inlocuita de oare. – Der. vara, s. f. (corespondentul feminin al lui var); verisor, s. m. (var); verisoara, s. f. (vara); varui, vb. (a se numi var), formatie glumeata, folosita rar, de ex. de Alecsandri; verie, s. f. (calitatea de var). Dupa REW 9180, vare provin din lat. velle, solutie improbabila.

UNCHI, unchi, s. m. 1. Barbat considerat in raport cu copiii fratilor si surorilor sale, in raport cu copiii fratilor si surorilor sotiei sale sau in raport cu copiii verilor si verisoarelor sale; termen cu care se adreseaza acestui barbat nepotii; grad de rudenie astfel stabilit; unchias. 2. Termen de respect cu care o persoana mai tanara se adreseaza unui barbat mai in varsta. – Lat. avunculus.

PATRIARHAT s. n. 1. Forma de organizare sociala in care gradele de rudenie sunt socotite in linie masculina, iar barbatul este considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioada de preistorie a unui patriarh. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. patriarcat (dupa patriarh).

SUCCESIBIL, succesibile, adj. (In sintagma) grad succesibil = grad de rudenie care da drept la mostenire. – Din fr. successible.

PREZENTAT, -A, prezentati, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de fata prin nume, ocupatie, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activitati, cercetari etc.) Care este infatisat publicului, specialistilor etc. 3. Care este infatisat ca..., avand aparenta de... – V. prezenta.

COLATERAL, -A, colaterali, -e, adj. Laturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care uneste intre ei pe frati si surori (si pe descendentii acestora). – Din fr. collateral, lat. collateralis.

RAS- (Inaintea vocalelor si a consoanelor sonore, in forma raz-) Element de compunere care: 1. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima o imprastiere, o repetare sau o intensificare a actiunii exprimate de verbul simplu; b) formeaza, de la adjective, derivate care exprima intensificarea insusirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formeaza, de la substantive, derivate care exprima ideea de intensitate in raport cu substantivul simplu; d) formeaza, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indica generatii departate; e) formeaza, de la adverbe de timp, derivate indicand un timp mai indelungat decat cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea revenirii la o stare mai veche; b) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea modificarii (in sens negativ) a situatiei dinainte; 3. formeaza, de la verbe, substantive si adjective, derivate cu sensul mai departat de cel al cuvantului simplu. [Var.: raz-] – Din sl. ras-, raz-.

CUSCRIE s. cuscrenie. (~ este un grad de rudenie.)

sora s. f., g.-d. art. (grad de rudenie) surorii, (personal sanitar) sorei; pl. surori

COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis

PRIMAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care constituie un inceput; care caracterizeaza un inceput; initial; primordial; incepator. Etapa ~a. ◊ Scoala ~a scoala incepatoare. Var ~, vara ~a a) grad de rudenie stabilit intre copiii fratilor sau ai surorilor; b) persoana aflata in acest grad de rudenie. 2) Care se prezinta simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius

SUCCESIBIL ~a (~i, ~e) : grad ~ grad de rudenie ce da drept unei persoane la mostenire. /<fr. successible

ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

PATRIARHAT s.n. Forma de viata sociala caracteristica societatii gentilice, in care gradele de rudenie sunt socotite in linie paterna, iar barbatul domina in mod nelimitat asupra femeii si copiilor. [Cf. germ. Patriarchat, fr. patriarcat < lat. pater – tata, gr. arche – conducere].

SUCCESIBIL adj.n. grad succesibil = grad de rudenie care da drept la mostenire. [Cf. fr. successible, lat. succedere – a mosteni].

SUCCESIBIL, -A adj. (despre un grad de rudenie) care da drept la mostenire. (< fr. successible)

ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).

vitreg (-ga), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mama vitrega. – Frate vitreg. – 2. Contrarm dusman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtricus (nu vitricus) „tata vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Puscariu 1914; REW 9400), cf. logud. bidrigu, bitricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exacta a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Melanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifica observatia lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 si Tiktin, care considerau acest cuvint drept cultism. Comun in Munt., Mold. si Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dusmanie, ostilitate, rautate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).

-meu/-miu (fam., pop., numai dupa nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maica-mea), g.-d. -mii (maica-mii)

GENEALOGIE ~i f. 1) Filiatie a membrilor unei familii, de diferite generatii, in functie de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare intr-un tablou, intr-un grafic a unei astfel de filiatii. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul diferitelor filiatii; istorie a neamului. /<fr. genealogie, lat. genealogia

rudenie ~i f. 1) Legatura directa sau colaterala intre membrii unei familii. grad de ~. 2) v. RUDA. /ruda + suf. ~enie

grad ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus