gen, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. genul epic. genul liric. genul dramatic. genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

AUTOBIOGRAFIE, autobiografii, s. f. Expunere orala sau scrisa a vietii unei persoane facute de ea insasi. ♦ Opera literara apartinand genului epic, in care autorul isi povesteste viata. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographie.

NUVELA, nuvele, s. f. 1. Specie literara a genului epic, mai ampla si mai complexa decat schita, mai scurta si mai simpla decat romanul, care infatiseaza un episod semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje (prezentate in mediul lor social). 2. (Inv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novela s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.

ROMAN¹, romane, s. n. Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ◊ Opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Fig. Impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (inv.) romant s. n.] – Din fr. roman.

epic, -A, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. ◊ gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proportii vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. – Din fr. epique, lat. epicus.

SCHITA, schite, s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

CULTIVARE s. 1. (AGRIC.) cultura, lucrare, lucrat. (~ pamantului.) 2. v. cultura. 3. practicare. (~ genului epic.) 4. v. instruire. 5. v. educare. 6. v. sti-lare.

NARATIUNE ~i f. Relatare a unor fapte intr-o forma literara, specifica genului epic (a unei intamplari, a unui eveniment etc.); povestire. [G.-D. naratiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. narration, lat. narratio, ~onis

ROMAN¹ ~e n. 1) Specie a genului epic in proza (mai rar in versuri), de proportii mari, cu actiune complexa, pe mai multe planuri, la care participa un numar mare de personaje. 2) pop. Aventura amoroasa. /<fr. roman

SPECIE ~i f. 1) Categorie biologica fundamentala inferioara genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trasaturi si insusiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de fiinte sau de obiecte caracterizate printr-o anumita insusire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece

epicA s.f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. [< fr. epique].

NUVELA s.f. Specie a genului epic in proza, mai redusa decat romanul, care cuprinde parti caracteristice din viata unor personaje pe care le prezinta in diversitatea caracterelor lor, in mediul lor social, urmarind un conflict unic, concentrat. [Var. novela s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].

epic, -A adj. Care exprima, in forma de povestire, fapte, idei, sentimente. ◊ gen epic – gen literar care cuprinde totalitatea productiilor literare cu caracter narativ. ♦ (Fig.) Demn de o epopee, grandios, de mari proportii. [Cf. fr. epique, lat. epicus, gr. epikos].

epic, -A I. adj. 1. care exprima, in forma de povestire, fapte, idei, sentimente. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea productiilor literare cu caracter narativ. 2. (fig.) demn de o epopee, de mari proportii. II. s. f. totalitatea operelor literare apartinand genului epic. (< fr. epique, lat. epicus, gr. epikos)

FABULA s. f. 1. specie a genului epic, alegorica, (in versuri), in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, prin procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor. ◊ scurta naratiune la care participa animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ◊ povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. (< lat. fabula)

HEXAMETRU s. m. vers antic, specific genului epic, din sase picioare dactilice sau spondaice. (< fr. hexametre, lat. hexameter)

NUVELA s. f. specie a genului epic in proza, mai redusa decat romanul, care cuprinde parti caracteristice din viata unor personaje prezentate in diversitatea caracterelor lor, in mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)

BALADA, balade, s. f. 1. Creatie poetica in versuri, facand parte din genul epic, inspirata de obicei din traditia istorica sau populara si care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare insemnata. 2. Creatie muzicala cu caracter narativ. – Fr. ballade.

ODISEEA, epopee greaca, care impreuna cu Iliada, a fost atribuita lui Homer. Compusa (probabil sec. 8-7 i. Hr.) din 24 de canturi, povesteste peripetiile lui Ulise (Odiseu) de la plecarea sa din Troia, pana la intoarcerea acasa, in Itaca; totodata descrie lupta lui impotriva pretendentilor la tron si la mana sotiei sale, Penelopa. O. este una dintre sursele principale de informatie privind societatea gentilica elena din sec. 10-7 i. Hr. (moravuri, credinte religioase, mitologia s.a.). Capodopera a genului epic din literatura elena si universala, O. a constituit o sursa de inspiratie inepuizabila pentru scriitori, artisti, muzicieni din cele mai vechi timpuri pana azi.

PASTURELA s. f. 1. gen lirico-epic medieval cu personaje pastorite, pastori (sau cavaleri indragostiti de pastorite) care nareaza, intr-un limbaj cu aluzii licentioase, o scena de dragoste. 2. (muz.) scena bucolica. (< fr. pastourelle)

EROICOMIC, -A, eroicomici, -ce, adj. Care este in acelasi timp eroic si comic. ◊ Poem eroicomic = gen de poem epic care trateaza un subiect comic in forma unei epopei. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. heroi-comique.

LIRICO-epic ~ca (~ci, ~ce) (despre opere, subiecte, forme literare) Care contine elemente specifice genurilor liric si epic. /liric + epic

epic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care exprima in versuri fapte eroice. Poem ~. ◊ gen ~ gen literar care include creatiile cu caracter narativ in proza sau in versuri. 2) Care are proportii vaste, meritand a fi reflectate intr-o epopee. Evenimente ~ce. /<fr. epique, lat. epicus

POEM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de intindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem in proza = specie a prozei literare apartinand genului liric, cultivata din a doua jumatate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatica in versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mica piesa muzicala instrumentala, vocala sau vocal-simfonica de constructie libera, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare ampla pentru orchestra, avand de obicei un continut programatic. [Var.: poema s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.

HOMERIC, -A adj. Al lui Homer. ♦ In genul epopeilor lui Homer; (p. ext.) maret, grandios. ◊ Ras homeric = ras puternic, greu de oprit. [Var. omeric, -a adj. / cf. lat. homericus, fr. homerique < Homer – mare poet epic grec din antichitate].

ROMANCERO [romanθero] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai intai pe cale orala, apoi, incepand de la mijlocul sec. 16, tiparite. Avand un continut variat, r. cuprinde romante eroice sau traditionale (despre personalitati din istoria Spaniei, mai ales in legatura cu Cid Campeador), cavaleresti (care imprumuta subiectele din ciclurile epice franceze), de frontiera (despre luptele dintre spanioli si musulmani), legendare sau cu referire speciala la mauri. R. s-a raspandit si in alte tari de limba spaniola. 2. gen literar specific literaturii spaniole.

RAPSODIE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epica, recitata si cantata public de rapsozi. ♦ Scriere lirica in versuri, fantezista si sentimentala, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formata din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesa instrumentala scrisa pentru pian sau orchestra intr-o forma libera, al carei element de baza il constituie cantecul popular. [gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].

gen ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris