aloca (-c, -at), vb. – A atribui, a acorda. format pe baza fr. allouer si lat. locare. – Der. alocatie, s. f.

aparea (-ar, -rut), vb. – A se ivi, a se arata; a lua nastere. format pe baza lui parea, ca in modelul fr. apparaitre fata de paraitre (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventa tendinta de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparenta, s. f.; aparitie,, s. f., toate din fr.

apartinea (-n, -ut), vb. – A face parte din, a fi propriu cuiva. format pe baza vb. tinea, ca fr. appartenir de la tenir.

apeduct (apeducte), s. n. – Ansamblu de constructii si de instalatii care servesc la transportarea apei. – Var. (inv.) apeduc, apaduc, apedus. format pe baza fr. aqueduc sau a lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (sec. XIX).

atrage (-g, -as), vb. – A exercita o atractie, a apropia la sine. format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer. – Der. atragator, adj. (atractiv). Cf. atractie, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr.

deduce (deduc, dedus), vb. – A trage o concluzie. format pe baza fr. deduire, plecindu-se de la duce. – Der. deducti(un)e, s. f., din fr. deduction; deductiv, adj., din fr. deductif.

ACID, -A, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanta chimica, cu gust acru si miros intepator, care inroseste hartia albastra de turnesol si care, in combinatie cu o baza, formeaza o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietatile unui acid (1), cu gust acru, intepator. – Din fr. acide, lat. acidus.

FALANGA¹, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcatuiesc scheletul degetelor. 2. (In Grecia antica) formatie de infanteristi inarmati cu lanci, dispusi in randuri compacte si avand centrul si una dintre aripi mai intarite. ◊ Fig. Grup compact si omogen de oameni care lupta impreuna pentru acelasi scop. 3. Grupare politica paramilitara de tip fascist din Spania. 4. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Unitate social-economica de baza formata din 1500-2000 de oameni cu pregatiri diverse. – Din fr. phalange.

METACARP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mainii cuprinsa intre carp si falange, formata din cinci oase dispuse radiar; os care formeaza baza fluierului la picioarele din fata ale unor animale. – Din fr. metacarpe.

SPICULA s.f. (Astr.) Fiecare dintre formatiunile stralucitoare, cu aspect de perie, care formeaza baza cromosferei solare. [Cf. lat. spiculum- sageata].

PRISMA s.f. Poliedru marginit de fete plane, dintre care doua, poligonale, egale si paralele, formeaza baza, iar celelalte, in forma de paralelogram, formeaza fetele laterale. ♦ Prisma optica = piesa transparenta (de sticla) folosita pentru descompunerea sau pentru reflectia luminii intr-un spectru. ♦ Prin prisma = din punct de vedere..., in lumina... [Cf. fr. prisme, lat. gr. prisma].

cor (coruri), s. n. – 1. Cerc, adunare, societate. – 2. Cantitate de fin care se asaza in forma de cerc sau patrat, pentru a forma baza capitei. – Mr. cor „dans”. Lat. chorus (DAR). Apare in texte incepind cu sec. XVII. Cf. hora.

SPICULA s. f. fiecare dintre formatiunile stralucitoare, cu aspect de perie, formand baza cromosferei. (< fr. spicule, lat. spiculum)

ACID¹, acizi, s. m. Substanta cu gust acru care inroseste hartia albastra de turnesol si care, in combinatie cu o baza, formeaza o sare – Fr. acide (lat. lit. acidus).

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827), compozitor german. Marea lui personalitate este caracterizata prin imbinarea gindirii cu o rara fantezie creatoare. Reprezentant, alaturi de Haydn si Mozart, al clasicismului vienez; prin accentele revolutionare si amprenta individuala a muzicii sale pregateste aparitia romantismului. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului si al sonatei pentru pian solo sau in combinatie cu alt instrument. Dind o pondere deosebita dezvoltarii materialului tematic (prin transformarea lui ritmica si armonica, trecerea lui prin diverse planuri tonale), B. confera lucrarilor sale instrumentale acel caracter dialectic care va ramine in continuare un principiu fundamental al oricarei lucrari avind la baza forma de sonata. Maiestria dezvoltarilor ii confera posibilitatea de a expune in lucrarile sale, cu o rascolitoare forta dramatica, nesfirsita gama a sentimentelor omenesti. Opera sa cuprinde: noua simfonii, uveturile „Leonora” si „Coriolan”, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un triplu concert pentru pian, vioara si violoncel, 32 sonate pentru pian, zece sonate pentru vioara, cinci pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul „Fapturile lui Prometeu”, opera „Fidelio”, muzica de scena pentru „Egmont”, cantate, oratorii, mise, lieduri.

betel m., pl. li (fr. betel, d. ind. betie). Un fel de piper agatator. S.n. Un amestec de substante (in care foile de betel formeaza baza) pe care indienii il mesteca in gura. V. saciz.

VARIANTA, variante, s. f. 1. Aspect (usor) schimbat fata de forma de baza, tipica a unui lucru, a unei lucrari, a unui text, a unei actiuni. ♦ Spec. (Lingv.) forma a unui element lingvistic care difera de aspectul tipic, obisnuit al acestui element. 2. Drum care ocoleste (pe o anumita portiune) traseul principal, ajungand in acelasi punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante.

PELVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situata la baza trunchiului, formata din oasele coxale si din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

NOMINATIV, -A, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a carui functie specifica este aceea de subiect si care este considerat forma de baza a substantivului. 2. Adj. (Fin.; in sintagma) Obligatie nominativa = obligatie care poarta inscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.

ROMBOEDRIC, -A, romboedrici, -ce, adj. Care are forma unui romboedru. ♦ Sistem romboedric = sistem de cristalizare a carui forma de baza este o prisma dreapta cu bazele triunghiuri. – Din fr. rhomboedrique.

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

DECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui decagon; in forma de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un decagon; cu baza in forma de decagon. /<fr. decagonal

HEPTAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui heptagon; in forma de heptagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un heptagon; cu baza in forma de heptagon. /<fr. heptagonal

LECTIE ~i f. 1) forma de baza a activitatii instructiv-educative din scoala, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzica. ◊ A da ~i a pregati elevi in particular; a medita. 2) Tema indicata elevilor de catre profesor pentru a fi pregatita acasa. ◊ A-si face ~ile a-si pregati temele date pentru ziua urmatoare. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire; repros; imputare; mustrare; dojana. 4) fig. Invatatura capatata de pe urma unei intamplari. [G.-D. lectiei; Sil. -ti-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis

MELINITA f. Substanta exploziva formata pe baza de acid picric. /<fr. melinite, germ. Melinit

PLUTA² ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

PREVIZIUNE ~i f. 1) Capacitate de prevedere a unui eveniment sau a evolutiei lui viitoare. 2) Opinie formata pe baza acestei capacitati. 3) Fapt prevazut. [Sil. -zi-u-] /<fr. prevision

SEMICALC ~uri n. lingv. Cuvant sau expresie in care o parte constituie un imprumut din alta limba, iar cealalta parte este formata pe baza resurselor interne ale limbii date; semiimprumut. /semi- + calc

SEMIIMPRUMUT ~uri n. Cuvant sau expresie in care o parte constituie un imprumut din alta limba, iar cealalta parte este formata pe baza resurselor interne ale limbii date; semicalc. /semi- + imprumut

SLAVA¹ ~e f. mai ales art. : ~a veche limba literara scrisa a slavilor (sec. IX-XI), formata pe baza traducerilor din cartile grecesti de cult. /<fr. slave

TALAMUS ~uri n. Parte a encefalului, situata la baza creierului, formata dintr-o masa de substanta cenusie prin care trec toate caile senzitive si senzoriale ce merg la scoarta cerebrala. /<fr. thalamus

VARIANTA ~e f. 1) forma a unui lucru, a unui fenomen sau a unei actiuni care variaza partial fata de forma de baza. 2) lingv. Unitate lingvistica (cuvant, imbinare, pronuntie) care variaza partial fata de normele literare. ~ stilistica. [Sil. -ri-an-] /<fr. variante

ASINTACTIC, -A adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de imbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

MONOVERB s.n. Joc distractiv care consta in a reprezenta un cuvant prin litere combinate intre ele sau cu figuri, sensul acestuia reiesind din pozitia elementelor componente. ◊ Monoverb cu incastru = monoverb in care, prin introducerea unui cuvant sau a unei litere intr-o imagine, se obtine un cuvant nou; monoverb epentetic = monoverb ilustrat prin doua imagini, una numita „baza”, iar cealalta „plus”, cuvantul „plus” introducandu-se neschimbat intre literele care formeaza cuvantul „baza”. [Cf. gr. monos – unic, lat. verbum – cuvant].

NODULAR, -A adj. 1. Cu noduli, cu aspect de noduli. 2. Fonta nodulara = fonta modificata in care masa de baza este formata din perlita sau ferita, iar grafitul are forma de noduli. [Cf. fr. nodulaire].

PROLUVIU s.n. 1. (Liv.) Inundatie mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie, din fragmente de minerale si de roci transportate de curenti. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].

TALAMUS s.n. Parte a encefalului, situata la baza creierului, formata dintr-o masa de substanta cenusie prin care trec toate caile senzitive si senzoriale care merg la scoarta cerebrala. // (In forma talamo- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) talamus”, „apartinand talamusului”. [< fr. thalamus].

TRICLINIC, -A adj. (Despre sisteme cristaline) Care are ca forma de baza o prisma oblica cu baza un paralelogram. [< fr. triclinique].

abnegatie (abnegatii), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnegation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se foloseste.

ah, interj. – Indica durere, chin. – Var. aha, interj. (arata satisfactia); aho (var. ho), interj. (arata dorinta de a face sa se opreasca; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creatie expresiva; cf. explicatia sa, incompleta si incorecta, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo. – Der. aht, s. n. (oftat), a carui formatie pare a fi influentata de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lacomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodata, ca si cuvintul urmator; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 il deriva gresit de la tc. ihtiay „nevoie”.

DEZVOALBE, dezvolb, vb. III. (Inv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (In sint.) Floare dezvoalta = floare cu petalele desfacute. [Part. dezvolt, -oalta] (din lat. *disolvere (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))

balista (baliste), s. f. – Masina de razboi cu care se aruncau bolovani. Lat. ballista (sec. XVIII). – Der. balistic, adj.; balistica, s. f. (formate pe baza fr.).

blond (blonda), adj. – Balai, cu parul auriu. Fr. blond. – der. blonda, s. f. (inv., dantela de matase); blondin, adj. (blond), folosit in poezia romantica si format pe baza it. biondino, fr. blondin.

bogoslov (-va), adj. – (Inv.) Teolog. Sl. bogoslovi, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulatie pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).

LECTIE s.f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lectii = a (se) medita (2) in particular. ♦ Tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (Fig.) Invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. Dojana, mustrare. [Gen. -iei, var. lectiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].

OBELISC s.n. Monument comemorativ sau decorativ, in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, format in general dintr-un singur bloc de piatra. [> fr. obelisque, cf. gr. obeliskos – frigare].

cartier (cartiere), s. n. – 1. Parte a unui oras care formeaza o unitate organica. – 2. Parte din comandamentul unei mari unitati. – 3. A patra parte din stema heraldica. – Var. (inv.) cvartir, cortel. Fr. quartier. – Der. incartirui (var. incarti(e)ra, incvartira, Bucov., incortela), vb. (a incarzama), format pe baza germ. einquartieren.

cer (ceruri), s. n. – 1. Spatiu cosmic, in care se afla astrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. ser, istr. cer. Lat. caelum (Puscariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celst, divin). Din rom. provine tig. cero (Miklosich, Zig., 189), ceroros (cf. Wlislocki 79), ultima forma pe baza pl. ceruri.

clin (clinuri), s. n. – 1. Unealta de cizmar, neprecizata. – 2. Bucata de pinza triunghiulara care se adauga la haine pentru a le da largime. – 3. Portiune triunghiulara de teren. – Mr., megl. clin „colt de piine”. Sl. klinu „cui” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvint identic cu „clina”, s. f. (povirnis, coasta, plan inclinat), poate ca urmare a unei contaminari cu inclina (DAR crede ca acest cuvint s-a format pe baza it. china).

compune (compun, us), vb. – 1. A forma, a alcatui un intreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o opera. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer si cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compozitie, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. decomposer; descompunere, s. f.

conduce (conduc, condus), vb. – 1. A indruma un grup de oameni, o institutie. – 2. A dirija. – 3. A insoti pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Lat. conducere (sec. XIX), cu acceptiile fr. conduire. – Der. conducator, s. m. (director, capetenie, sef); conducatorie, s. f. (conducere, sefie); conductor, s. m. (capetenie, calauza), din fr. conducteur; conducta, s. f. (teava, tevarie), format pe baza fr. conduite; conduita, s. f. (conduita; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr.

cotorosi (-sesc, -it), vb. refl. – 1. A scapa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbara. – 2. A disparea, a se face nevazut. – Mr. cutursire. formatie expresiva (Graur, BL, IV, 105); probabil fara legatura cu tc. kurtarmak „a elibera” (Seineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indica drept forma de baza este destul de rara. – Der. descotorosi, vb. (a scapa de ceva sau cineva); cotoroseala, s. f. (actiunea de a disparea). Cf. cotroci.

curaj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, minie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potriveste mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvintul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; incuraja, vb. (a imbarbata, a anima, a stimula), din fr. encourager; incurajator, adj. (de incurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. decourager; descurajator, adj. (care descurajeaza).

curmala (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curma. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Seineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurma, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost inlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale).

deminda (-d, -at), vb. – A porunci, a ordona. Creatie ce pare artificiala, si pe care o gasim numai la Murnu (asa deminda Alcinou). Este formata pe baza fr. demander, it. dimandare, nu stim daca pe baza vreunui imprumut mr., care nu ne este cunoscut. Totusi, Candrea-Dens., 496 mentioneaza pe dimindare, pe care il considera reprezentant direct al lat.

fior (-ri), s. m. – Senzatie usoara de frig, insotita de tremur. Lat. febris (Puscariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (dupa Puscariu si Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora, vb. (a scutura; a face sa tremure, a speria; a agita, a scutura usor; a nelinisti, a tulbura); infiorator, adj. (cumplit, inspaimintator, cutremurator). Pentru fioros, cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explica printr-un lat. *infebrāre.

ASINTACTIC, -A adj. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de imbinare a cuvintelor. (< fr. asyntactique)

LECTIE s. f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ tii = a (se) medita (2) in particular. ◊ tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (fig.) invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. dojana, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)

NODULAR, -A adj. 1. cu noduli, cu aspect de nodul. 2. fonta ~a = fonta modificata in care masa de baza este formata din perlita sau ferita, iar grafitul are forma de noduli. (< fr. nodulaire)

PRIMAR, -A I. adj. 1. initial, de la inceput, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de baza. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant, cu caracter obligatoriu, in care se predau notiunile elementare ale principalelor discipline; era ~a = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice producator de materii prime (agricultura si industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare in prima faza a unei boli. 2. care se manifesta brutal; care dovedeste lipsa de cultura, de rafinament. 3. (despre elemente si compusi chimici) cu o singura valenta satisfacuta de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atributii administrative in orase si comune. (< lat. primarius, fr. primaire)

SUBASMENT s. n. 1. parte inferioara a unei constructii care formeaza fundatia. 2. baza, fundament; soclu. (< fr. soubassement)

TRICLINIC adj. (despre sisteme cristaline) care are ca forma de baza o prisma oblica cu baza un paralelogram. (< fr. triclinique)

fratin (-ni), s. m. – Frate. – Var. fratine, fratine. Lat. frāternus, cu aceeasi pierdere a lui r, prin disimilare, ca in frātrem › frate. Este mai putin probabila der. analogica ca in tatine (DAR). Se foloseste mai ales la pl. si urmat de un posesiv; sing. fratine este analogic, format pe baza lui frate. Pentru folosirea lui ca s., cf. fr. ton fraternel.

just (justa), adj. – Conform cu adevarul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justete, s. f. (insusirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justitie, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.

rastimp (rastimpuri), s. n. – Perioada, interval de timp. – Var. rastimp, zastimp, zastimp. Sl. rastąpu „interval” (Cihac, II, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp in forma de baza.

BANATIT (‹ Banat) s. n. Grup de roci magmatice intruzive, constituit in special din gradionite, avind la partea superioara granite, iar la baza diorite. Formeaza masive (batolitice sau lacolitice), dyke-uri, uneori curgeri de lava si aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile inconjuratoare.

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Echipa de muncitori organizata in spirit socialist, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. ◊ Brigada de productie = echipa de muncitori agricoli, reprezentand forma de baza a organizarii muncii in gospodariile agricole colective, care-si desfasoara activitatea intr-un sector delimitat si care are caracter permanent si stabil. 2. Subunitate silvica formata din mai multe cantoane (2) si condusa de un brigadier silvic. 3. Corp de trupe alcatuit din doua regimente din aceeasi arma. – Fr. brigade (rus brigada).

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii in capital in procesul reproductiei largite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare. Rata acumularii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. – V. acumula.

AFGAN, -A, afgani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-o populatie indo-europeana din Asia-Centrala, formand populatia de baza de religie musulmana a Afganistanului. 2. Adj. Care apartine Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgana (si substantivat, f.) = limba din grupul limbilor iraniene vorbita de afgani. 3. S. m. Unitate monetara din Afganistan. – Din fr. Afghan.

VINERITA, vinerite, s. f. Planta erbacee cu frunzele de la baza asezate in forma de rozeta, cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse in spic in varful tulpinii, care se intrebuinteaza ca planta medicinala; vinetica (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -ita.

FAMILIE, familii, s. f. 1. forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

PORFIRINA, porfirine, s. f. Substanta chimica naturala care formeaza structura de baza a hemoglobinei si a clorofilei. – Din fr. porphyrine.

VERSIUNE, versiuni, s. f. 1. Traducere a unei opere literare sau stiintifice dintr-o limba in alta. ◊ Loc. adj. si adv. In versiune originala = care nu a fost sau fara a fi tradus in alta limba. 2. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificari (in raport cu o forma considerata de baza). 3. Maniera (personala) de a prezenta, de a interpreta o intamplare, un fapt, o afirmatie. 4. Manopera care consta in schimbarea pozitiei fatului in uter pentru a facilita nasterea. [Pr.: -si-u-] – Din fr. version.

ALCALIU ~i n. mai ales la pl. Compus chimic caustic care albastreste hartia rosie de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; baza. /<fr. alcali

INDUCTIV ~a (~i, ~e) Care este bazat pe inductie; format prin inductie. /<lat. inductivus, fr. inductif

PELVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului si formata din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis

PORFIRINA ~e f. Substanta organica ce formeaza structura de baza a hemoglobinei si clorofilei. /<fr. porphyrine

GENTLEMEN'S AGREEMENT loc.s. Acord, intelegere verbala care nu are ca urmare consecinte juridice, ci creeaza numai obligatii morale intre parti; intelegere intre oameni de onoare. ♦ Acord international simplificat (incheiat de obicei in forma verbala pe baza increderii reciproce). [Pron. gentelmenz agriment. / < engl., fr., it. gentlemen's agreement < engl. gentlemen – domni, agreement – acord].

ACUMULARE s.f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei; strangere, ingramadire, inmagazinare. ♦ Acumulare a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare; rata acumularii = raportul dintre fondul de acumularea si venitul pe baza caruia se formeaza. 2. (Geol.) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. [< acumula].

ALCALIU s.n. (Chim.) Compus chimic caustic care albastreste hartia rosie de turnesol si care, in unire cu un acid, formeaza o sare; baza. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. alcali, cf. ar. al-kali – planta marina].

VARIANTA s.f. 1. Aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei actiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obisnuit, dar care vizeaza acelasi obiectiv. 2. (Lingv.) forma a unui cuvant diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].

asana (asanez, asanat), vb. – A inlatura surplusul de ape; a seca. format artificial pe baza lat. sanare, ca fr. assainir.

ateia (-i, -at), vb. – (Banat) A imbraca de sarbatoare, a gati, a dichisi. Origine necunoscuta. Dupa o parere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, si Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvint identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteza pe drept cuvint combatuta de DAR, cf. REW 2604. Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o forma refacuta pe baza lui desteia, si aceasta de la lat. *destilāre (cf. impotriva acestei pareri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se refera, la etimonul tei, putin probabil. – Der. ateietura, s. f. (haine de duminica, podoabe).

buzunar (-re), s. n. – Punga interioara la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingatoare de calugar.” – Der. buzunari, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla in buzunarul cuiva); buzunarit, s. n. (furt); buzunareala, s. f. (furt); imbuzunari, vb. (a pune in buzunar, a incasa; a fura, a buzunari), cuvint rar, format artificial, pe baza fr. empocher.

ACUMULARE s. f. 1. actiunea de a (se) acumula. 2. proces economic complex constand in formarea si utilizarea unei parti din venitul societatii pentru asigurarea reproductiei largite. ♦ ~ a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~arii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agentii geomorfologici. (< acumula)

FUNCIAR, -A adj. 1. referitor la terenuri, la averi imobiliare. 2. (fig.) care apartine naturii, structurii intime a cuiva, care formeaza fondul; de baza. (< fr. foncier)

PROLUVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie. (< lat. proluvium)

VARIANTA s. f. 1. aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei lucrari, actiuni. 2. forma a unui element lingvistic diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. 3. drum (canal) care ocoleste traseul principal, ajungand in acelasi punct final. 4. (biol.) individ, populatie care difera de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a inregistrat variabila (II, 3) in cadrul activitatii cercetate. (< fr. variante)

AUGMENTATIV, -A, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care serveste la formarea unui cuvant nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decat ale obiectului desemnat prin cuvantul de baza. 2. (Cuvant) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif.

ZODIACAL, -A, zodiacali, -e, adj. 1. Care tine de zodiac (1), privitor la zodiac. 2. (In sintagma) Lumina zodiacala = fasie de lumina difuza, slaba, orientata dupa directia zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibila inaintea aurorei sau dupa sfarsitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. zodiacal.

PENTATONIC, -A, pentatonice, adj. (Muz.; in sintagmele) Gama pentatonica = gama alcatuita din cinci trepte, fara semitonuri, care sta la baza muzicii populare chineze, tatare, scotiene etc. Sistem pentatonic = sistem muzical care se bazeaza pe o scara formata din cinci sunete de inaltimi diferite, in cadrul unei octave. – Din germ. pentatonisch.

SALICILIC adj. (In sintagma) Acid salicilic = preparat chimic pe baza de fenol, in forma de cristale albe, intrebuintat in medicina, in industria colorantilor si a conservelor alimentare. – Din fr. salicylique.

STALACTITA, stalactite, s. f. Depunere calcaroasa de forma conica fixata cu baza pe tavanul unor goluri subterane (pesteri, galerii), rezultata din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picaturile de apa. – Din fr. stalactite.

STALAGMITA, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasa de forma conica fixata cu baza pe podeaua unor goluri subterane (pesteri, galerii), rezultata din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picaturile de apa care se scurg din varful stalactitelor. – Din fr. stalagmite.

CULA, cule, s. f. 1. Cladire in forma de turn, cu baza dreptunghiulara (care servea, in trecut, si ca loc de aparare). 2. (Inv.) Turn circular; cupola, bolta. ♦ Turn boltit in palatul domnesc, in care se pastra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Inv.) Beci boltit; subterana. 4. (Inv.) Conac boieresc, casa (fortificata) a proprietarului unei mosii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula.

DENDROCRONOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu determinarea varstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin cresterea in grosime a radacinii si tulpinii. [Gen. -iei. / < germ. Dendrochronologie, cf. gr. dendron – arbore, chronos – timp, logos – stiinta].

SOCIAL-DEMOCRATIE s.f. Curent politic de orientare marxista pe baza caruia s-au format partidele socialiste. [Gen. -iei. / cf. fr. social-democratie, germ. Sozial-Demokratie].

ABSOLUTISM s.n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; forma de guvernamant bazata pe puterea nelimitata a unui monarh; monarhie absoluta. V. tiranie, autocratie, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].

an (ani), s. m. – Perioada de timp de 12 luni. – Mr., megl. an, istr. on. Lat. annus (Puscariu 88; Candrea-Dens., 58; REW 487; DAR), cf. it. anno, prov., fr. an, cat. any, sp. ano, port. anno. – Der. neol. anual, adj.; anuar, s. n.; anuitate, s. f. Compara anotimp, s. n. format (sec. XIX) pe baza modelului germ. Jahreszeit. Cf. antart.

scociorare, scociorari, s.f. 1. (inv., pop. si fam.) scormoneala, scormonire. 2. (inv. si pop.) scotocire, rascolire, ravasire, scorbelire, scortelire. 3. (inv. si pop.) ivire, scoatere la lumina. 4. (reg.) perchezitionare. 5. (fig.; pop.si fam.) cercetare atenta, analizare profunda. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; in forma: scorocire) insusire (pe baza studiului si exercitiilor). 8. (inv.) raspandire, imprastiere. 9. (reg.; despre oi) impingere, imboldire, intepare, pentru a rasfira. 10. (reg.; in forma: scorocire; despre vesti, pareri) difuzare, emitere. 11. (reg.) nascocire. 12. (fig.; inv. si reg.) ridicare, inaltare. 13. (fig.; inv. si reg.) atatare, starnire, agitare. 14. (reg.) enervare; infuriere; rastire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare inainte de impreunare. 16. (inv.) trezire. 17. (inv. si reg.) ivire, aparitie; iscare, starnire.

faima s. f. – Reputatie, renume, celebritate. – Var. (inv.) fama. Lat. fama, dar der. directa pare incerta; este mai curind cuvint neol., format din latina pe baza modelului lui defaima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Puscariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).

CLAVIFORM, -A adj. (bot.; despre unele organe) ingrosat dinspre baza spre varf; ◊ in forma de maciuca. (< fr. claviforme)

DENDROCRONOLOGIE s. f. determinare a varstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin cresterea in grosime a radacinii si tulpinii. (< fr. dendrochronologie)

LUNULA s. f. 1. figura geometrica formata din doua arce de cerc cu aceleasi extremitati, de aceeasi parte a coardei comune. ♦ ele lui Hipocrate = cele doua lunule obtinute prin constructia unor semicercuri pe ipotenuza si catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zona alba in forma de semiluna, la baza unghiei. (< fr. lunule)

SOCIAL-DEMOCRATIE s. f. curent ideologic si politic de orientare marxista de la sfarsitul sec. XIX, care sustinea interesele muncitorimii, pe baza caruia s-au format partidele socialiste. (< fr. social-democratie)

STALAGMOMETRIE s. f. metoda de determinare a concentratiilor anumitor solutii pe baza numarului de picaturi formate de acestea la trecerea printr-un tub capilar. (< fr. stalagmometrie)

STILOPODIU s. n. expansiune vegetala in forma de disc la baza stilului. (< lat. stylopodium, fr. stylopode)

ANNULARIA s. f. Ramuri de calamites cu frunze de forma lanceolata unite prin bazele lor, descrise separat de forma arborescenta completa. Sint caracteristice pentru depozitele Carboniferului.

ZODIACAL, -A, zodiacali, -e, adj. 1. Care tine de zodiac, privitor la zodiac. 2. (In expr.) Lumina zodiacala = fasie de lumina difuza, slaba, orientata dupa directia zodiacului, de forma unui triunghi cu baza la orizont, vizibila inaintea aurorei sau dupa sfarsitul crepusculului. [Pr.: -di-a-] – Fr. zodiacal.

DACO-ROMANI (< dac + roman²) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.

ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

INFRATIRE s. f. 1. Actiunea de a (se) infrati si rezultatul ei; prietenie frateasca; fraternizare. 2. formare a lastarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor paioase sau a gramineelor perene din pajisti; lastarire. – V. infrati.

UMANISTIC, -A, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Stiinte umanistice = grup de stiinte care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasica etc. Invatamant umanistic sau sectie umanistica = forma (sau sectie) de invatamant bazat pe studierea stiintelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

PLUTA², plute, s. f. 1. Specie de plop ale carui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dand coroanei o forma de piramida lunga si ingusta; plutas² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic si mai usor decat apa, obtinut din stratul exterior al scoartei unor specii de stejar si folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, in constructia avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din pluta². ♦ Bucata de lemn sau de alt material usor care se leaga de sfoara unditei pentru a o face sa pluteasca la suprafata apei. ♦ Bucatica de lemn usor in care se infige fitilul candelei. – Din scr. plut.

PARLAMENTAR¹, -A, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care tine de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o forma de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzantelor din parlament; p. ext. care este de o politete rigida; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

PROLUVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub actiunea torentilor la baza unor pante. – Din lat. proluvium.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

SFENOID, sfenoide, s. n. Os nepereche, in forma de sa, situat la baza craniului intre etmoid si occipital, care desparte cutia craniana de cavitatile vecine. ◊ (Adjectival) Os sfenoid. – Din fr. sphenoide.

FOTOGRAMA ~e f. Fotografie obtinuta din avion sau de la mari inaltimi cu camere speciale, pe baza careia pot fi determinate forma si dimensiunile unor obiecte sau ale unor portiuni de teren. /<fr. photogramme

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

RAPSODIE ~i f. 1) Compozitie muzicala instrumentala, de forma libera, care are la baza motive de inspiratie populara. 2) (in Grecia antica) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cantec epic. [G.-D. rapsodiei] /<fr. r[h]apsodie

TERASAMENT ~e n. 1) Ansamblu de lucrari constand in modificarea formei naturale a pamantului in vederea realizarii unei constructii. 2) Masa de pamant si pietris deplasata si dispusa in forma de ridicatura, servind ca baza pentru o constructie (mai ales cale ferata, sosea, dig etc.). /<fr. terrassement

CONDITIONAT, -A adj. Care indeplineste anumite conditii; care este facut in anumite conditii (date). ◊ Aer conditionat = aer din interiorul unei incaperi, mentinut in anumite conditii de puritate, de temperatura etc.; reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [< conditiona].

PARFE, parfeuri, s.n. Specialitate de inghetata pe baza de frisca, preparata in forma speciala, servita taiata felii. – Din fr. parfait.

LUNULA s.f. 1. (Geom.) Figura plana formata din doua arce de cerc cu aceleasi extremitati. ◊ Lunulele lui Hipocrate = cele doua lunule obtinute prin constructia unor semicercuri pe ipotenuza si catetele unui triunghi dreptunghic. 2. Pata alba de forma unei semilune, situata la baza unghiei omului. [< fr. lunule, cf. lat. lunula – semiluna].

REFLEX s.n. 1. Raza reflectata; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reactie adecvata a organismului fata de un e******t, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ◊ Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecsi, -exe. / < fr. reflexe, cf. lat. reflexus].

araduce (-c, -us), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemana. – Var. raduce. Lat. redūcere „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcere, dupa Tiktin 86; Puscariu 105 (lipseste in DAR). Este cuvint vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format in sec. XIX pe baza lat.

cascaval (cascavaluri), s. n. – Brinza tipica gen svaiter. Mr., megl. cascaval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filiera orientala (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kaskaval, cf. Seineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Turk. St., I, 56, s-a inselat crezind ca termenul provenea din rom. In schimb pare a fi rom. mag. kaskaval (Edelspacher 15). forma it. se explica pe baza lui cavallo „un anume tip de brinza” (Iordan, BF, VI, 174).

SCLAVAGISM s.n. formatiune social-economica in care baza relatiilor de productie o forma proprietatea stapanului de sclavi atat asupra mijloacelor de productie, cat si asupra producatorilor. [Cf. fr. esclavagisme].

SFENOID, -A adj., s.n. (Os) in forma de sa, situat la baza craniului. [Pron. -no-id. / < fr. sphenoide, cf. gr. sphen – colt, eidos – forma].

decadea (decad, decazut), vb. – A ajunge intr-o stare mai rea, a regresa. format de la cadea pe baza fr. dechoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadenta, s. f.; decadentism, s. n.

ANTROPOMETRIE s. f. 1. metoda de cercetare in antropologie constand in masurarea diferitelor parti ale corpului uman; somatometrie. 2. metoda de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, forma, amprente digitale). (< fr. anthropometrie)

CONDITIONAT, -A adj. care indeplineste anumite conditii; facut in anumite conditii (date). ♦ aer ~ = aer din interiorul unei incaperi mentinut in anumite conditii de puritate, temperatura etc.; reflex ~ = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. (< fr. conditionne)

DEZOXIRIBONUCLEIC adj. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoza si acid fosforic, cu rol esential in mecanismul ereditar al organsimelor vii. (< fr. desoxyribonucleique)

PRISMA s. f. poliedru marginit de fete paralele si egale (baze) si cu celelalte in forma de paralelogram. ♦ ~ optica = piesa transparenta (de sticla) pentru descompunerea sau reflectia luminii intr-un spectru. ♦ prin ~ a = din punct de vedere... (< fr. prisme, gr., lat. prisma)

REFLUX s. n. 1. coborare periodica a nivelului apei marilor si oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) descrestere, regres. 3. (chim.) reintoarcere catre baza coloanei de fractionare, sub forma de lichid condensat, a unei parti din vapori datorita pierderii de caldura. ◊ lichidul astfel obtinut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

SFENOID, -A adj., s. n. (os median, nepereche, in forma de sa) situat la baza craniului. (< fr. sphenoide)

varianta (forma diferita de cea de baza) (-ri-an-) s. f., g.-d. art. variantei; pl. variante

varianta (forma diferita de cea de baza) (-ri-an-) s. f., g.-d. art. variantei; pl. variante

CODON (‹ fr., engl.) s. m. (GENET.) Secventa nucleotidica a ARNm care determina in mod specific un acid aminat dat dintr-o proteina: este format, de obicei, din trei baze nucleice (triplet) si este denumit de initialele acestora: UGC (uracie-guanina-citozina).

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

HIDROLIZA, hidrolize, s. f. Reactie chimica intre ionii unei sari si ionii apei, care formeaza un acid slab sau o baza slaba. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.

USNA, usne, s. f. (Pop.) 1. Marginea de sus (de obicei rasfranta) a unei oale sau a altui vas adanc; gura, buza. ♦ Marginea (rasfranta) de jos a unui clopot. ♦ Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fantanii (de la nivelul solului in sus). ♦ Parte mai larga la baza puturilor ocnelor vechi de sare, formand un prag pe care se asaza o armatura de lemn. – Din sl. ustĩna.

ASOCIATIE, asociatii, s. f. 1. Grupare de persoane creata pentru a atinge un scop comun si organizata pe baza unui statut. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viata. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu insusiri comune. Asociatie moleculara. 4. Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., aparitia unei reprezentari atragand in constiinta o alta reprezentare asemanatoare sau intalnita anterior; legatura intre reprezentari, idei etc. pe baza acestei proprietati. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association.

CUBIC, -A, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ◊ Zahar cubic = zahar in forma de mici paralelipipede regulate, cu baza patratica. ♦ Care contine puterea a treia a unei marimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus.

CUPULA, cupule, s. f. Organ in forma de cupa¹ mica, aflat la baza ghindei si a altor fructe. – Din fr. cupule, lat. cupula.

CIBERNETIC, -A adj. Referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. ◊ Arta cibernetica = forma de creatie artistica care tinde a reprezenta, utilizand ordinatoarele, lucrurile in miscare. [< fr. cybernetique].

PALEE² s.f. (Bot.) Invelis floral format din doua frunzisoare situate la baza spicului gramineelor. [Pron. -le-e. / < germ. Palea].

PRIMAR, -A adj. De la inceput, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Era primara (si s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate in era primara. ♦ primordial, de baza. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario].

RAPSODIE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epica, recitata si cantata public de rapsozi. ♦ Scriere lirica in versuri, fantezista si sentimentala, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formata din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesa instrumentala scrisa pentru pian sau orchestra intr-o forma libera, al carei element de baza il constituie cantecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].

ROMBOEDRIC, -A adj. Care are forma unui romboedru. ♦ Sistem romboedric = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele triunghiuri. [Pron. rom-bo-e-. / cf. fr. rhomboedrique].

ROMBIC, -A adj. In forma de romb; romboidal. ♦ (Min.) Sistem rombic = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele romburi. [Cf. fr. rhombique].

SEMINAR s.n. 1. Institutie de invatamant teologic unde se pregateau in trecut viitorii preoti. 2. forma de instruire a studentilor pe baza de dialog, lucrari, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenti si efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe langa o organizatie de masa sau o institutie pentru pregatirea membrilor sai. [Cf. lat. seminarium, fr. seminaire, rus. seminar].

fin (fina), adj. – Delicat, gingas, rafinat, marunt, pur. – Mr. fin. It. fino, probabil prin filiera orientala (cf. ngr. φίνος, tc. fino, sb. fin), si in parte din fr. fin. – Der. finete, s. f. (rafinament, delicatete), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristete-tristesse.

OBELISC s. n. monument comemorativ in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, monolit. (< fr. obelisque, lat. obeliscus, gr. obeliskos)

-OS, -OASA suf. 1. formeaza numeroase adjective de la o baza nominala sau verbala. 2. „oxiacid mai putin oxigenat”, „sare metalica (pentru valenta foarte mica)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)

ROMBIC, -A adj. in forma de romb; romboidal. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele romburi. (< fr. rhombique)

SEMINAR s. n. 1. (in unele tari) institutie de invatamant teologic. ♦ ~ pedagogic = institutie de invatamant pentru pregatirea cadrelor didactice. 2. forma de instruire a studentilor pe baza de dialog, lucrari, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenti si efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. ♦ ~ international = reuniune internationala consacrata dezbaterii de catre experti a unei teme de interes specific. 3. cerc de studii organizat pe langa o organizatie de partid, o organizatie de masa sau o institutie, pentru pregatirea membrilor sai. (< fr. seminaire, lat. seminarium)

ALUNA (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achena comestibila, sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, inconjurata, la baza de un invelis verde in forma de degetar. 2. Aluna de pamint = planta anuala din familia fabaceelor, inalta de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originara din America de Sud, este cultivata in zonele sudice pentru semintele sale comestibile si uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in sol (de unde vine si numele), are seminte care contin 42-59 la suta substante grase si 20-34 la suta substante proteice. Sin. arahida.

benzoat m. si n. pl. e (d. benzoe). Chim. Sare formata de acidu azotic c’o baza.

arseniat n., pl. e. Chim. (d. arsenic). Sare formata din acidu arsenic si o baza.

carbonat, -a adj. Chim. Care contine carbune chimic (carbon). S. n., pl. e. Numele generic al sarurilor formate de acidu carbonic c´o baza. V. cerusa.

BASIC-ENGLISH s. m. forma simplificata a limbii engleze, avand la baza circa 850 de cuvinte si un minimum de reguli gramaticale, creata cu scopul de a servi ca limba internationala. [Pr.: beizic-inglis] – Cuv. engl.

LUNULA, lunule, s. f. 1. Figura plana formata din doua arce de cerc avand aceleasi extremitati si a caror convexitate e situata de aceeasi parte. 2. (Anat.) Zona alba, in forma de semiluna, care se afla la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule.

ARCADA, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce si din elementele care le sustin (coloane, stalpi, ziduri). 2. formatie anatomica in forma arcuita; (in special) proeminenta curba la baza osului frontal, situata deasupra fiecarei orbite. – Din fr. arcade.

ROMBIC, -A, rombici, -ce, adj. Care are forma unui romb; ca un romb; romboidal. ◊ Sistem rombic = sistem de cristalizare a carui forma fundamentala este o prisma dreapta cu bazele romburi. – Din fr. rhombique.

CRUPA crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi si de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsa intre sale si baza cozii. 2. Regiunea dinspre coada a cruponului (1). 3. forma de relief alcatuita din doua versante care se unesc dupa o linie; prelungire a unui m*****n. – Din fr. croupe.

INTUITIE ~i f. 1) forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientei si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationamente logice preliminare. 2) Sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample; instinct. [G.-D. intuitiei; Sil. -tu-i-ti-e] /<fr. intuition, lat. intuitio, ~onis

PILASTRU ~stri m. arhit. Element arhitectural in forma de stalp paralelipipedic, prevazut cu o baza si cu un capitel, care serveste ca element decorativ sau de rezistenta. /<fr. pilastre, it. pilastro

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

ROMBOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) Care are forma unui romboedru. ◊ Sistem ~ sistem de cristalizare avand ca forma funda-mentala o prisma dreapta ale carei baze sunt triunghiulare. /<fr. rhomboedrique

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

BITRONCONIC, -A adj. In forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. // s.n. Vas cu aceasta forma, raspandit la noi cu deosebire in prima epoca a fierului. [< bi- + tronconic].

CUPULA s.f. 1. Potir mic in forma de degetar, care se afla la baza ghindei si a altor fructe. 2. Structura anatomica in forma de cupa. [< fr. cupule, cf. lat. cupula].

NATURALIZARE s.f. 1. Actiunea de a (se) naturaliza si rezultatul ei; (spec.; jur.) obtinerea cetateniei unui stat pe baza recunoasterii unui drept special; incetatenire; naturalizatie. 2. forma de adaptare a organismelor, caracterizata prin faptul ca un grup de indivizi devin capabili sa traiasca intr-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

cos (cosi), s. m. – s. m. – 1. Larva de taun. – 2. Bubulita. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gargarita.” Fonetismul se explica prin faptul ca forma actuala este un sing. analogic pe baza pl. cosi. De uz general, cu exceptia Banatului (ALR, I, 25). – Der. cosos, adj. (plin de cosuri, bubos).

BITRONCONIC I. adj. in forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. II. s. n. vas cu aceasta forma. (< bi- + tronconic)

CRUPA s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, intre sale si baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. forma de relief din doua versante care se unesc dupa o linie. (< fr. croupe)

CUPULA s. f. 1. potir mic in forma de degetar, care se afla la baza ghindei si a altor fructe. 2. structura anatomica in forma de cupa. (< fr. cupule, lat. cupula)

DINAMO-ELECTRIC, -A adj. (despre masini) care transforma energia mecanica in energie electrica, sub forma de curent continuu. ◊ principiu ~ = principiu de baza in exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului in motoarele tip dinam. (< fr. dynamo-electrique)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

TRUFA s. f. 1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ◊ abuz de incredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata. 4. nas al unui caine. (< fr. truffe)

BASIC ENGLISH (cuv. engl.) [beisikiŋglis] subst. forma simplificata a limbii engleze, avind la baza c. 850 de cuvinte si un minim de reguli gramaticale, creata de C.K. Odgen si I.A. Richards intre 1926 si 1930, cu scopul de a servi ca limba internationala.

BORAT, borati, s. m. Sare formata din combinarea acidului boric cu o baza. – Fr. borate.

BRACTEE, bractee, s. f. Organ membranos, avand forma unei frunzisoare, care se afla la baza florilor. – Fr. bractee (lat. lit. bractea).

azotat m. si n., pl. e (d. azot). Chim. Sare formata din combinatiunea acidului azotic c´o baza.

citrat n., pl. e si m. (d. citric). Chim. Sare formata din combinatiunea acidului citric c´o baza.

cloridrat n., pl. e (clor si idrat [!]). Chim. Sare formata pin [!] combinarea acidului cloridric [!] c´o baza.

PENTAGONAL, -A, pentagonali, -e adj. (Despre corpuri geometrice) Care are la baza un pentagon. ♦ (Despre obiecte, suprafete) Care are forma pentagonului, ca un pentagon. – Pentagon + suf. -al. Cf. fr. pentagonal.

SUPRASTRUCTURA, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea conceptiilor si institutiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumita formatiune social-economica, generate de baza economica a acestei formatiuni. 2. Totalitatea elementelor care formeaza partea utila a unei constructii. 3. Constructie metalica sau de lemn situata deasupra puntii principale a unei nave, care cuprinde incaperile de locuit si de deservire. ♦ Ansamblu format din sasiul si caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra- + structura (dupa fr. superstructure).

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

TAMBUR¹ ~e n. 1) Piesa in forma de cilindru gol, cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2) baza cilindrica sau prismatica a unei cupole. 3) Spatiu format din doua usi duble la intrarea intr-o cladire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platforma la intrarea intr-un vagon de cale ferata. /<fr. tambour, germ. Tambour

A TRADUCE traduc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limba in alta), incercand realizarea echivalentei de sens si de valoare; a talmaci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili intocmai pe baza semnalelor receptionate. 3) fig. A reda in alta forma sau cu alte mijloace (decat cele initiale); a transpune. ◊ ~ in viata a infaptui in practica. ~ (pe cineva) in fata justitiei a aduce (pe cineva) in fata instantelor judecatoresti; a deferi justitiei. /<lat. traducere, fr. traduire

UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

AFEREZA s.f. 1. Fenomen lingvistic constand in suprimarea vocalei initiale a unui cuvant. ♦ Poezie rebusista formata din doua parti, prima definind un cuvant-baza, din care, daca suprimam prima litera, obtinem un alt cuvant, definit in a doua parte a poeziei. 2. Figura retorica prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enuntandu-se ceea ce este demn de retinut. [< fr. apherese, cf. gr. aphairesis – indepartare, cadere].

ANAGRAMA s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvant (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obtine un alt cuvant sau o alta fraza; cuvant obtinut prin anagramare. ♦ Enigma in versuri formata din doua parti, prima dedicata cuvantului de baza, iar a doua definind cuvantul obtinut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – in alta ordine, gramma – litera].

CALICIFORM, -A adj. In forma de caliciu. ◊ Papile caliciforme = papile asezate la baza limbii in doua randuri oblice. [< fr. caliciforme].

GEOMETRIC, -A adj. 1. Care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate; progresie geometrica = progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant, numit ratia progresiei. 2. (Fig.) In forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale epocilor oranduirilor primitive si inceputului artei grecesti. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. geometrique, lat. geometricus].

batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

BANCHETA s. f. 1. banca mica fara speteaza; canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. suprafata orizontala, platforma pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fasie orizontala de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba. 4. ~ litorala = platforma de abraziune ingusta la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)

GEOMETRIC, -A adj. 1. care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate. 2. (fig.) in forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale oranduirii primitive si inceputului artei grecesti. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr. geometrique, lat. geometricus)

KOINE s. f. / s. n. limba comuna greceasca, formata din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ◊ (astazi) limba comuna, supralocala. (< fr., gr. koine)

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

SEGREGATIE, segregatii, s. f. 1. Segregare (2); lipsa de omogenitate a compozitiei chimice a unui aliaj solidificat, rezultata din segregare. 2. (In sintagma) Segregatie rasiala = forma a discriminarii rasiale constand in separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiasi tari (privind cartierele de locuit, scolile, salile de spectacole, mijloacele de transport in comun, asistenta medicala etc.); discriminare rasiala; segregare (5). [Var.: segregatiune s. f.] – Din fr. segregation.

PRISMA, prisme, s. f. 1. Poliedru care are doua fete (numite baze) egale si paralele si cu celelalte fete in forma de paralelogram; corp solid care are aceasta forma. 2. Piesa de sticla, de cuart sau de alt material transparent, de obicei in forma de prisma (1), folosita la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., in lumina... – Din fr. prisme.

EPIGENEZA s. f. 1. Conceptie biologica dupa care embrionul se formeaza treptat, prin diferentieri succesive de parti noi, pe baza informatiei genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale dupa formarea rocilor in care se gasesc. – Din fr. epigenese.

DECAGONAL, -A, decagonali, -e, adj. (Despre suprafete) In forma de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca baza un decagon. – Din fr. decagonal.

BIMETALIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care consta din doua metale; format din doua metale. 2) (despre sisteme monetare) Care este bazat pe bimetalism. /<fr. bimetallique

DODECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (de-spre suprafete) Care are forma unui dodecagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un dodecagon. Prisma ~a. /<fr. dodecagonal

MEMENTO n. 1) Nota sau semn care este facut in scopul de a reaminti un lucru trecut sau un lucru care urmeaza sa fie facut. 2) livr. Carnet mic de buzunar in care se noteaza anumite informatii; agenda. 3) Carte de format mic, in care sunt expuse sumar elementele de baza ale unei anumite discipline sau stiinte; memorator. 4) Anunt publicat in presa cotidiana, care indica lista spectacolelor si ale diverselor manifestari culturale. /<fr. memento

MEMORATOR ~oare n. 1) Carte de format mic, in care se expun sumar elementele de baza ale unei discipline sau stiinte; memento. 2) tehn. Dispozitiv al computerului care inregistreaza si stocheaza informatiile ce vor fi prelucrate ulterior. /<fr. memorateur

ORIGINAL¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de arta, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oara; servind drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabila; de valoare autentica. 3) (despre oameni de arta sau de stiinta) Care realizeaza o opera de valoare irepetabila; producator de opere autentice. 4) Care se caracterizeaza prin trasaturi putin obisnuite; iesit din comun; neobisnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original

PENTAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui pentagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are la baza un pentagon. /pentagon + suf. ~al

PRISMA ~e f. 1) Poliedru cu doua baze paralele si egale si cu fetele laterale in forma de paralelograme. 2) Piesa din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosita la aparatele optice. ◊ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

TETRAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui tetragon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un tetragon. /<fr. tetragonal

TRAPEZOIDAL ~a (~i, ~e) geom. 1) (despre suprafete) Care are forma unui trapez. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un trapez. [Sil. -zo-i-] /<fr. trapezoidal

TRAPEZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. Aparat de gimnastica format dintr-o bara legata la capete cu doua franghii fixate de plafon. // s.m. Muschi asezat pe partea posterioara a gatului si a umarului. // (In forma trapezo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „patrulater avand baze neegale si paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapeze, cf. gr. trapezion].

BIMETALIC, -A adj. 1. format din doua metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) bazat pe un dublu etalon metalic, bimetalist. [Cf. fr. bimetallique].

IMAGINE s.f. 1. forma de reprezentare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza senzatiilor dobandite cu ajutorul simturilor. 2. Reprezentare a unui obiect obtinuta din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp si reflectate de altul. 3. Reprezentare plastica a unei fiinte, a unui obiect etc. facuta prin fotografiere, prin desen etc. ♦ Reflectare artistica a unui obiect, a unui peisaj etc. facuta prin sunete, prin cuvinte, prin culori etc. 4. (Mat.) Simbol. [Pl. -ni, -ne, gen. -nii, var. imagina s.f. / < lat. imago, cf. it. immagine].

PENTAGONAL, -A adj. In forma de pentagon. ♦ (Despre corpuri geometrice) Care are ca baza un pentagon. [Cf. fr. pentagonal].

IAMBIC, -A adj. (despre versuri) format din iambi. ♦ metru ~ = sistem de versificatie avand la baza iambul. (< fr. iambique, lat. iambicus)

ABSOLUTISM s. n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamant bazata pe aceasta putere si pe totala lipsa de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.

ASTRAGAL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele doua oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, in forma de brau rotund, care inconjura o coloana la baza si sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).

RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru intreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba, pe baza comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fata locului conditiile in care s-a petrecut o infractiune. 3. A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta, in desen sau in spatiu, pe baza de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

CAP s. v. articol, baza, cale, capitol, cauza, chip, considerent, cant, desteptaciune, esenta, fel, forma, fundament, gandire, intelect, inteligenta, intelegere, judecata, maniera, memorie, metoda, mijloc, minte, mobil, mod, modalitate, motiv, paragraf, posibilitate, pricepere, pricina, prilej, procedare, procedeu, procedura, punct, putinta, ratiune, sistem, spirit, temei, temelie, viata.

COACAZ ~i m. Arbust, ramificat de la baza, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui in forma de bobite mici rosii, negre sau galbene, dispuse in ciorchini. [Sil. coa-caz] /Din coacaza

CUPOLA ~e f. 1) Partea interioara, boltita, cu baza circulara a acoperisului unui edificiu; bolta. 2) Structura anatomica in forma de bolta. /<fr. coupole

IAMBIC, -A adj. (Despre versuri) format din iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificatie avand la baza iambul. [Cf. fr. iambique, lat. iambicus].

RECONSTITUI vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba pe baza legilor de corespondenta fonetica. 2. A restabili un fapt asa cum a fost. ♦ A stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune. 3. A reface un edificiu, o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstitui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].

TROHAIC, -A adj. (Despre versuri) format din trohei. ♦ Metru trohaic = sistem de versificatie avand la baza troheul ca unitate ritmica a versului. [Pron. -ha-ic. / < fr. trochaique].

CUMULONIMBUS s. m. formatie de nori de culoare alba la varf si cenusie la baza, care (intre 50 m si 6 km) produc precipitatii abundente sub forma de averse. (< fr. cumulonimbus)

FOTORESTITUTIE s. f. 1. reprezentare tridimensionala, sub forma de harti, proiectii orizontale sau verticale, a obiectelor pe baza stereogramelor. 2. (mat.) determinarea coordonatelor unui punct in spatiu si transpunerea lui intr-un plan pe baza de stereograme. (< fr. photorestitution)

RECONSTRUI vb. tr. 1. a construi din nou, a recladi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba pe baza legilor de corespondenta fonetica; a reconstitui (2) o limba. (< fr. reconstruire)

BIPIRAMIDA s. f. forma cristalografica inchisa, constituita din doua piramide alipite simetric prin bazele lor.

BLUMENBACH [blumənbah], Johann Friedrich (1752-1840), medic si naturalist german. Unul dintre creatorii antropologiei. A pus bazele obiective ale clasificarii raselor umane dupa culoarea pielii si forma capului si a demonstrat unitatea de origine a speciei umane.

UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.

MONOPOLISM s. n. Tendinta de a organiza economia unei tari pe baza de monopol; sistem de asociere a marilor intreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

MOTOR¹ ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

CHINONA s.f. Substanta organica cu molecula formata din sase atomi de carbon si care constituie substanta de baza in sinteza unor materii colorante. [< fr. quinone].

DACTILIC, -A adj. (Despre versuri) format din dactili. ◊ Metru dactilic = sistem de versificatie care are la baza, ca unitate metrica, dactilul; rima dactilica = rima cu accentul pe silaba antepenultima. [Cf. fr. dactylique].

NISA s.f. 1. Firida. ♦ Intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, se poate adaposti ceva etc. 2. (Geol.) forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unui izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. Dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare, folosit in laboratoare impotriva gazelor vatamatoare. 4. (Anat.) Mic spatiu in forma de intrand. 5. (Biol.) Regiune in care un organism sau o populatie gaseste cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. [< fr. niche, cf. it. nicchia – cochilie].

LABIUM s. n. 1. baza inferioara a insectelor si a unor miriapode. 2. l***e. 3. conformatie in forma de buza a corolei. (< lat. labium)

NISA s. f. 1. intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, adaposti ceva etc. 2. forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unei izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare in laboratoare impotriva gazelor nocive. 4. (anat.) mic spatiu in forma de intrand. 5. imagine radiologica a unui cancer gastric. 6. (biol.) regiune in care un organism, o populatie, o specie gasesc cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. (< fr. niche)

OMORIZIE s. f. (mat.) formare a unui sistem de radacini dintr-o singura radacina de baza. (< germ. H*********e)

BERGAMOTA (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpa acida din care se extrage acid citric si care contine, in coaja, un ulei esential foarte parfumat, esenta de b. fiind utilizata ca baza a apei de colonie si la parfumarea lichiorurilor. 2. (Si in forma pergamota) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase si aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) Proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.

GENERATOR, -OARE, generatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care genereaza, produce, determina ceva. II. S. f. Linie dreapta care genereaza prin deplasarea in spatiu (pe o traiectorie curba) o suprafata riglata. III. S. n. 1. Aparat, masina sau instalatie care serveste la producerea unei forme de energie, folosind energie de o alta forma. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de emisie stimulata a radiatiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in masuratori. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalatie care serveste la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. generateur, lat. generator, -oris.

HIOID, hioide, adj.n. (In sintagma) Os hioid (si substantivat, n.) = os mic in forma de potcoava, asezat in partea anterioara si superioara a gatului, intre baza limbii si laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoide.

ACHIZITIE ~i f. 1) forma de comert care consta in procurarea de produse si materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) Obiect dobandit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achizitiei; Sil. -ti-e] /<fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis

TONALITATE ~ati f. 1) Ansamblu de legi care stau la baza gamelor. 2) Gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 3) (in unele limbi) Intonatie diferita a unor cuvinte, formate din aceleasi sunete, dar deosebite prin sens. 4) Particularitate dominanta a unei scrieri (literare). 5) Culoare dominanta a unei picturi. /<fr. tonalite

GALUSCA, galuste, s.f. Preparat culinar de forma mai mult sau mai putin sferica, realizat dintr-o compozitie pe baza de faina, de gris, de cartofi sau branza de vaci; galustele pot fi simple, fierte direct in supa sau sos, sau umplute (cu prune sau caise), fierte in apa, rumenite in pesmet si servite cu zahar ca desert.

CONSTITUIT, -A adj. format, alcatuit. ◊ Corp constituit = organizatie sau institutie cu caracter oficial, alcatuita pe baza unui statut. [< constitui].

ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

ELEMENT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forte ale naturii. 3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; ~ de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivitati etc. 4. (chim.) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu in care traieste o fiinta. ♦ a fi in ul sau = a fi intr-o situatie favorabila. 6. (mat.) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime. 7. celula a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. element, lat. elementum)

ARTEL, arteluri, s. n. Principala forma socialista de productie in comun (in special in agricultura), avand la baza colectivizarea principalelor mijloace de productie si avand ca scop inlocuirea proprietatii private mici si mijlocii prin proprietatea socialista colectiva. – Rus. artel.

ELECTROENCEFALOGRAFIE, electroencefalografii, s. f. Procedeu de studiere a activitatii electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului si pe inregistrarea grafica, sub forma de unde, a curentilor corespunzatori acestei activitati. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. electro-encephalographie.

TROHAIC, -A, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificatie a carui structura are la baza troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaique.

STATISTIC, -A, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidenta numerica, situatie cifrica referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numaratoare. 2. Culegere, prelucrare si valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Stiinta care culege, sintetizeaza, descrie si interpreteaza date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistica matematica = ramura a matematicii care elaboreaza notiunile si metodele folosite in statistica (I) 4. Teorie fizica ce urmareste si descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care apartine statisticii (I), privitor la statistica, bazat pe statistica. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.

COMPARATIV, -A adj. bazat pe comparatie; care face, stabileste o comparatie. ◊ Grad comparativ (si s.n.) = forma a adjectivului si a adverbului care exprima superioritatea, inferioritatea sau egalitatea intre mai multe obiecte sau actiuni care au aceeasi insusire sau intre insusirile aceluiasi obiect sau ale aceleiasi actiuni in momente diferite. ◊ Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica, constand in reconstituirea faptelor de limba din trecut, nescrise, prin compararea metodica a unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din diferite limbi existente. [Cf. lat. comparativus, fr. comparatif].

CALAMBUR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemanatoare ca forma. – Fr. calembour.

CAPITALISM s. n. Mod de productie bazat pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, in care toate produsele iau forma de marfa si in care insasi forta de munca se vinde si se cumpara ca o marfa. – Fr. capitalisme.

RULADA, rulade, s. f. 1. Prajitura facuta dintr-o foaie de aluat, infasurata in forma de sul si umpluta cu dulceata, crema etc. 2. Fel de mancare preparat din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, sau din carne tocata amestecata cu ou, verdeata etc. careia i se da o forma de rulou si care se coace la cuptor. 3. (Rar) Ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cantate pe o singura silaba. – Din fr. roulade.

STEP, stepuri, s. n. forma de executie a unor dansuri de origine negro-americana, ale carei tehnici se bazeaza pe batai ritmice sincopate ale varfului si tocului pantofilor. – Din engl. step.

CILINDRU² ~i m. 1) Suprafata descrisa de o dreapta ce se misca paralel cu ea insasi, sprijinindu-se pe o curba inchisa. 2) Corp geometric marginit de o astfel de suprafata si de doua plane paralele. Volumul ~ului. ◊ ~ circular drept cilindru ale carui baze sunt cercuri perpendiculare pe generatoare. 3) Piesa sau organ de masina avand o asemenea forma, care se poate roti in jurul axei sale; sul. ~ cu aburi. ◊ ~ de motor piesa tubulara in care se deplaseaza pistonul unui motor. /<fr. cylindre, lat. cylindrus

STEP s.n. 1. Fiecare combinatie dintre miscarile picioarelor si ale corpului constituind o singura unitate a dansului sau un tip care se repeta. 2. forma de executie a unor dansuri de origine negro-americana, ale carei tehnici se bazeaza pe batai ritmice sincopate ale varfului si tocului pantofilor; melodia acestui dans. [< engl., fr. step].

BRATEIU 1. Com. in jud. Sibiu, pe Tirnava Mare; 2.870 loc. (1991). In satul Buzd, biserica fortificata (sec. 15). 2. Cultura din sec. 4-6 apartinind populatiei daco-romane. De caracter rural, puternic influentata de cultura provinciala bizantina, cultura B. a cuprins intreg terit. de astazi al Romaniei. Ea a format fondul de populatie (etnic si lingvistic) si de cultura care a stat la baza formarii si dezvoltarii culturii Ipotesti-Ciurel-Cindesti din sec. 7-8.

CHINONA s. f. Substanta organica cu molecula formata dintr-un ciclu de sase atomi de carbon si care constituie substanta de baza a unor materii colorante. – Fr. quinone.

MELODIE ~i f. 1) Succesiune de sunete cu inaltime si durata diferita, ordonate dupa regulile ritmului, pentru a constitui o forma, perceptibila si agreabila; melos. 2) Compozitie muzicala formata dintr-o serie de fraze cu acest caracter. Motivul ~ei. 3) Piesa vocala compusa pe baza unui text scris; cantec. 4) Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm) combinate agreabil; sonoritate placuta. ~a versului. /<ngr. melodia, it. melodia, fr. melodie

HASEU s.n. Carne, peste, legume, crude sau fierte, taiate sau tocate marunt (dar nu date prin masina de tocat), utilizate ca baza pentru umpluturi sau pentru un preparat; prin ext. preparat realizat astfel, proaspat sau sub forma de conserva; din germ. Hachee, cf. fr. hachee (= taiat marunt).

aprecia (apreciez, apreciat), vb. – A evalua, a pretui; a socoti, a considera. – Var. (inv.) apretia, apretui. Fr. apprecier. Var. apretia (formata dupa fr., prin analogie cu pret) este curenta in literatura sec. XIX; apretui se bazeaza pe pretui. Ambele forme sint inv., cu toate ca DAR le considera actuale. – Der. (din fr.) apreciabil, adj.; apreciator (var. apretuitor), adj.; inapreciabil, adj.

ROMBOEDRU s.n. Poliedru cu toate fetele in forma de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboedre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – baza].

baza s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

ELEN, -A, eleni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine Greciei antice sau populatiei ei, privitor la Grecia antica sau la populatia ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; in forma elina) Limba greaca veche. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Greciei antice. [Var.: elin, -a adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

BANCHIZA s.f. 1. Ingramadire de gheturi plutitoare, formata de-a lungul tarmurilor in marile polare ; pack. V. aisberg. 2. Picior de sustinere construit la baza unui put de mina in curs de sapare pentru a sustine zidaria de deasupra pana face priza. [< fr. banquise, cf. scand. bank – banc, engl. ice – gheata].

formatOR, -OARE I. s. m. f. 1. muncitor care confectioneaza forme de turnatorie; formar. 2. educator insarcinat cu formarea profesionala. II. s. n. 1. aparat de laborator pentru formarea foilor de pasta de hartie sau de semifabricate fibroase, pe baza cercetarii carora se determina caracteristicile fizico-chimice ale acestora. 2. (inform.) program care realizeaza conversia de format a datelor. (< fr. formateur, engl. formatter)

SAVANT, -A I. adj., s. m. f. (om de stiinta) cu cunostinte vaste si profunde; erudit. II. adj. 1. care denota multa eruditie. 2. (lingv.; despre cuvinte, constructii) imprumutat (recent) din greaca sau latina; format din elemente grecesti sau latinesti; (p. ext.) folosit de oamneii instruiti, livresc. ◊ care are la baza limbile si cultura greco-latina; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limba de cultura. (< fr. savant)

jneapan (jnepeni), s. m. – 1. Ienupar (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamana cu ienuparul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apan, jireapan, jneapar, jnepen(e), sneap(an), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Puscariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapar(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupar) este de la forma anterioara (dupa Puscariu, Lr., I, 257, ar fi cuvint celtic, si preindoeurop. dupa Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).

CONSTITUIT, -A, constituiti, -te, adj. Alcatuit, compus, format din... ♦ Corp constituit sau (mai rar) autoritate constituita = organizatie sau institutie cu caracter oficial, alcatuita pe baza unui statut. – V. constitui.

ROMAN, -A, romani, -e, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care apartine populatiei de baza a Romaniei sau este originara din Romania. 2. (Pop.) Taran. ♦ Barbat, sot. ♦ Om (in general), barbat. 3. (In forma ruman) Denumire data, in evul mediu, in Tara Romaneasca, taranilor dependenti de stapanii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care apartine Romaniei sau romanilor (I 1), referitor la Romania sau la romani; romanesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de romani. Romana comuna (sau primitiva) = stadiu in evolutia limbii romane anterior diferentierii dialectale; straromana. [Var.: ruman s. m.] – Lat. romanus.

A CONSTRUI ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a zidi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. 2) (masini) A face dupa un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A infaptui printr-un efort creator. ~ o viata noua. 5) (enunturi, fraze, propozitii) A forma selectand si asezand cuvintele in conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere

STALAGMITA ~e f. Coloana calcaroasa, formata prin depunerea carbonatului de calciu din picaturile de apa din pesteri, galerii subterane si fixata cu baza de podeaua pesterilor. /<fr. stalagmite

DIEDRU s.n. Figura geometrica formata de doua planuri care se intersecteaza dupa o dreapta. ◊ (adj.) Unghi diedru = unghi care se formeaza prin intersectarea a doua planuri. [Pron. di-e-. / < fr. diedre, cf. gr. dis – doi, hedra – baza].

BATOLIT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adincime” + lithos „piatra”) s. m. forma de zacamint a rocilor magmatice intruzive, care se prezinta in mase imense in scoarta Pamintului, cu baza foarte larga, profund inradacinata in aceasta. B. ocupa suprafete de peste 100 km², are peretii abrupti si inclinati divergent spre adincime si acoperisul sub forma de cupola. Prin eroziunea rocilor inconjuratoare, b. poate iesi la suprafata.

GRESIE, gresii, s. f. 1. Roca sedimentara foarte dura, formata prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute facuta din gresie (1). 3. Olarie dura si opaca, avand la baza o argila plastica. [Var.: grezie s. f.] – Cf. alb. gerese.

UNGHIULAR, -A, unghiulari, -e, adj. Care formeaza un unghi, in forma de unghi; angular; in colturi; colturos. ◊ Piatra unghiulara = piatra de la unghiul fundatiei unei cladiri; fig. fundament, baza, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (dupa fr. angulaire).

PATRULATER, -A, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; in sintagma) Piramida (sau prisma) patrulatera = piramida sau prisma cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatere (dupa patru).

CARBON n. Metaloid, foarte raspandit in natura (sub forma de grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamant si bitumuri) si in bioxidul de carbon, component de baza al tuturor substantelor organice vegetale si animale. ~ primar. /<fr. carbon, lat. carbo, ~onis

MASTIC s.n. 1. Rasina de origine vegetala, provenita dintr-un arbore exotic. 2. Masa formata dintr-un amestec de substante minerale sau organice, care se intareste in contact cu aerul. 3. Substanta pe baza de colofoniu, intrebuintata pentru ungerea ranilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche].

UNGHIULAR, -A adj. In forma de unghi; colturos, in colturi. ♦ Piatra unghiulara = piatra de la coltul unei temelii de cladire; (fig.) fundament, baza. [Pron. -ghiu-. / < unghi, dupa fr. angulaire].

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

HERASTRAU 1. Lac antropic, pe valea Colentinei, in intregime asanat, situat in N municipiului Bucuresti; 77 ha. Loc de agrement pentru locuitorii Capitalei si baza de sporturi nautice. 2. Parc in partea de N a Bucurestiului (187 ha), realizat in 1930-1936 de ing. N. Caranfil (forma de astazi dateaza din 1951). Aici se afla Muzeul Satului, intemeiat de Dimitrie Gusti si inaugurat la 17 mai 1936, Palatul Elisabeta (1936) s.a.

CUANTIC, -A (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care sta la baza fizicii moderne, conform careia emisia si absorbtia de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub forma de cuante. ◊ Logica c. = logica trivalenta propusa in 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: contine trei valori: adevarat, fals si indeterminat, in sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.

ABSOLUTISM n. 1) forma de guvernamant bazata pe puterea absoluta a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocratie. 2) Conceptie care sta la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme

TATAR¹ ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., turc. tatar

DIMINUTIV, -A adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvant (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima in general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza, adaugandu-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

LEGIUNE s. f. 1. unitate de baza a armatei romane cu un efectiv intre 4200 si 6000 de oameni, in cohorte, manipule si centurii. 2. nume ale unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ la de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru merite militare si civile; L~ straina = (in Franta si Spania) corp de armata din mercenari, cu garnizoana in colonii, destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (fig.) multime organizata; ceata. (< fr. legion, lat. legio)

PENDENTIV, pendentive, s. n. Parte de constructie de forma triunghiulara, pe care se sprijina o bolta acolo unde ea nu poate fi asezata de-a dreptul pe baza edificiului. – Dupa fr. pendentif.

SCRIPETE, scripeti, s. m. Mecanism alcatuit dintr-o roata cu un sant periferic, care serveste la transmiterea unei forte prin intermediul unui cablu sau al unui lant ce ruleaza pe sant; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care serveste la ridicarea unor greutati; mufla. ♦ Dispozitiv pentru miscarea itelor la tesaturile simple, format din doua roti cu diametre diferite dispuse pe acelasi ax si formand un bloc comun situat deasupra razboiului de tesut. [Var.: (reg.) scripet s. m.] – Din bg. skripec.

STRA- Element de compunere care formeaza substantive sau adjective care arata vechimea, originea indepartata, departarea etc., verbe care arata intensificarea actiunii exprimate de verbul de baza sau verbe care arata ca actiunea indica patrunderea dintr-o parte in alta sau trecerea printr-un spatiu. – Lat. extra.

CONTRAPUNCT ~e n. 1) Tehnica muzicala de suprapunere a doua sau a mai multor melodii, avand fiecare un caracter independent, dar care impreuna pot forma un tot organic. 2) Melodie cu inteles expresiv propriu, cantata in cadrul unei lucrari muzicale concomitent cu tema ei de baza. 3) Stiinta care studiaza regulile combinarii melodiilor in cadrul unei compozitii. /<it. contrappunto

IDEE s.f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. Gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. Conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ Gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ Idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

MOTIV ~e f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; pricina; cauza; temei. 2) Cauza aparenta invocata de o persoana pentru a ascunde adevaratul scop al unei actiuni; pretext; prilej. 3) Fraza sau pasaj care formeaza desenul melodic sau ritmic al unei compozitii muzicale; tema. 4) Element decorativ sau arhitectural intr-o pictura sau sculptura. 5) Idee de baza intr-o opera literara. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv

DUALISM s.n. 1. (op. monism) Conceptie filozofica potrivit careia la baza existentei stau doua principii opuse si ireductibile: materia si spiritul, corpul si sufletul, binele si raul etc. 2. Dualismul austro-ungar = forma de conducere adoptata de monarhia austro-ungara dupa revolutia din 1848, constand in alianta paturilor conducatoare ale celor doua natiuni privilegiate (austriaca si ungara). [< fr. dualisme].

BAVAREZA, bavareze, s.f. Crema preparata asemanator cu sarlota, pe baza de crema englezeasca, cu adaos de gelatina, frisca si diverse arome, dar in forme mai mari, apoi demulata (scoasa din forma) si decorata. – Din fr. bavarois; cf. germ. Bayerische Creme.

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

BINAR, -A I. adj. 1. format din doua unitati; divizibil cu 2. (chim.) constituit din doua elemente. ◊ compus din doua elemente dispuse cate doua. 3. (mat.) a carui baza este numarul 2. II. s. f. (astr.) stea dubla. (< fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

FALANGA s. f. I. 1. formatie de soldati spartani sau macedoneni pedestri, cu lanci lungi, care atacau in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa, armata. 2. (fig.) grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (in doctrina sociala utopica a lui Fourier) celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. grupare politica fascista (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)

GENERATOR, -OARE I. adj. care genereaza, produce, determina ceva. II. s. n. 1. aparat, masina, instalatie care transforma o forma de energie in alta. 2. aparat, instalatie care produce un fluid. ♦ ~ cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice (laser, maser etc.) bazat pe fenomenul de emisiune stimulata a radiatiei. III. s. f. (mat.) dreapta prin a carei deplasare in spatiu se naste o suprafata plana sau curba. (< fr. generateur, lat. generator)

CELULA s.f. 1. Element anatomic de baza al organismelor vii. 2. Fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 3. Incapere stramta in inchisori pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ formatie de zbor, compusa din doua avioane de lupta. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].

TRIEDRU s.n. Figura geometrica formata din trei planuri care se intersecteaza doua cate doua. [Pron. tri-e-. / < fr. triedre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – baza].

PLANSEU s. n. 1. element de constructie (din beton armat) care separa doua etaje ale unei cladiri, care formeaza partea pe care se circula a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavitati subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimiteaza la baza o cavitate. (< fr. plancher)

BANCHIZA (‹ fr.) s. f. 1. Cimp de gheata marina cu aspect de blocuri lipite, formate in marile polare (pina la 74º lat. N si 55-60º lat. S), cu grosimi de la 200 pina la 1.000 m. 2. Constructie auxiliara realizata la baza unui put de mina in curs de sapare, destinata sa sustina zidaria de deasupra pina cind aceasta face priza.

coloana (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stilp cilindric cu baza si capitel. O parte dintr´o pagina impartita din sus in jos: ziar pe sapte coloane. Fiz. Masa de fluid in forma cilindrica: colcana de aer, de apa. Anat. Coloana vertebrala, totalitatea vertebrelor (sira spinarii) de care se leaga cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traian a fost una din coloanele latinitatii. Sir de trupe in mers (lat. agmen) sau dispuse in lungime, fiind oamenii asezati unu dupa altu (in opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie in coloana. Coloanele lui Ercule [!], cei doi munti ai strimtorii Gibraltar. A pune pe cineva pe doua coloane, a tipari pe o coloana ceia ce a scris el, si pe alta, ceia ce a scris autoru dupa care a plagiat. – Rar columna.

PLUTOCRATIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati reprezentanti ai societatii. 2) Patura conducatoare dominanta care constituie baza acestei forme de guvernamant. /<fr. plutocratie, germ. Plutokratie

PLATforma s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

TRIB¹ s. n. 1. forma de organizare economica si social-politica a societatii primitive, dintr-o grupare de mai multe ginti sau de familii inrudite, reunite pe baza comunitatii teritoriului si supuse autoritatii unui sef unic. 2. (la unele popoare din ant.) semintie, ginta, neam. ◊ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri inrudite. (< lat. tribus, fr. tribu)

CELULA, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treapta in dezvoltarea materiei vii) format in general din nucleu, protoplasma si membrana si reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. ♦ Fig. (In structura organizatorica a unora dintre partidele comuniste si muncitoresti) Grupa organizatorica, unitate de baza. 2. Fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor, in care albinele depun mierea. 3. Incapere (stramta) la inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 4. Ansamblu format din aripile si fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. – Fr. cellule (lat. lit. cellula).

TERATOM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. Tumoare embrionara (benigna sau maligna) care se dezvolta pe baza celulelor multipotente, in masa sa coexistand tesuturi epiteliale cu structuri nefunctionale (unghii, par, dinti, tesut muscular, tesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formeaza in special pe t*******e, ovare, mediastin si regiunea sacrococcigiana.

TARA¹, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutati nemarcate formate din diferite bucati de metal sau de sticla, care se intrebuinteaza la diferite cantariri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de baza ale pulberii (3). [Var.: tara s. f.] – Din ngr. tara.

UNGHIULAR ~a (~i, ~e) Care are forma de unghi; care formeaza un unghi. Instrument ~. ◊ Piatra ~a a) piatra care asigura trainicia unei cladiri si se afla la unghiul temeliei acesteia; b) element esential; fundament; baza. /Din unghi

CELULA s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu. 2. cea mai mica unitate muzicala, care intra in alcatuirea motivului. 3. unitate organizatorica de baza in unele partide comuniste si muncitoresti. 4. fiecare dintre camarutele unui fagure de albine. 5. incapere stramta in inchisori, pentru detentiunea izolata a celor inchisi. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajele unui avion. 7. formatie de zbor din doua avioane de lupta 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.

FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

APOFIZA, apofize, s. f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificatie de forma tubulara sau cilindrica a filoanelor, zacamintelor, corpurilor eruptive etc., care patrunde in rocile inconjuratoare. 3. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre doua corpuri in contact; la pers. 3) A se roti in jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor doua corpuri in punctul de contact. ♦ Fig. (Despre actiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfasura in jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o miscare de rotatie in jurul unui militar, al unei formatii etc. ♦ A-si rasuci (brusc) corpul; (Sport) a se rasuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

BRECIE (‹ it. breccia „pietris, prundis”) s. f. Roca sedimentara detritica consolidata, in compozitia careia intra fragmente colturoase de roci preexistente, de dimensiuni si compozitie mineralogica diferite. Poate fi: b. vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava eruptiva); b. piroclastica (produse colturoase ale exploziei exogena); b. tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei Pamintului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).

CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

SURPLOMBA s.f. (Geol.) Obstacol de forma unei stresini stancoase, situat in partea superioara a rupturilor de panta sau pe desfasurarea unui perete. ♦ Parte iesita in afara a unei constructii (in raport cu baza ei). [< fr. surplomb].