cuprins¹, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Continut. cuprinsul cartii. ♦ Sumar (II 2). 2. Intindere, suprafata. ♦ Spatiu inconjurator. ♦ (Inv.) Loc, tinut. II. (Inv.) 1. Stapanire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte intarita a unui castel. [Var.: coprins s. n.] – V. cuprinde.

BREVIAR s. n. 1. expunere sumara a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugaciuni zilnice ale ritualului in biserica romano-catolica. (< fr. breviaire, lat. breviarium)

APOSTOLUL (sau FAPTELELE APOSTOLILOR), carte cuprinsa in „Noul Testament”, in continuarea „Evangheliilor”, continind relatarea originilor crestinismului, prin activitatea apostolilor, dupa rastignirea lui Iisus Hristos. Cea mai veche traducere romaneasca manuscrisa se afla in „Codicele Voronetean”.

CONTINUT s. n. 1. ceea ce incape intr-un spatiu limitat, intr-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esentiale care caracterizeaza si conditioneaza existenta si schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esentiale ale unei notiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei si afectiv, semnificatiile, mesajul unei opere de arta. 5. cuprinsul unei carti, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celula a unei masini de calculat. (dupa fr. contenu)

OCTOIH, octoihuri, s. n. carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii (cantate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte. [Acc. si: octoih. – Var.: ohtoic s. n.] – Din sl. octoihu.

INDEX ~uri n. Lista (alfabetica) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse intr-o carte cu indicarea paginilor unde se afla; indice. /<lat., fr. index

TIPIC ~uri n. 1) carte care contine regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse in aceasta carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikon, fr. tipique

PAGINA s. f. 1. fata a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viata cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, marimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

CONTINE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit continut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre carti, texte) A fi alcatuit din. [P.i. 1,6 contin, conj. -na. / < lat. continere, cf. fr. contenir, dupa tine].

PAGINA s.f. 1. Fata a unei foi de registru, de carte, de revista etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fete. 2. (Fig.) Moment, eveniment, intamplare din viata cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].

PARIMIAR, parimiare, s. n. carte bisericeasca in care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon si alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiar s. n.] – Parimie + suf. -ar.

SUMAR, -A, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestari intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) in cateva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Facut in pripa, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre imbracaminte) Care consta din (prea) putine articole; strict necesar. II. S. n. 1. Continutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tabla de materii a unei carti, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.

capitul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a unei carti: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsa intr´un capitul si (fig.) subiectu despre care vorbesti: vorbim despre capitulu calatoriilor. Corp de canonici (la catolici): episcopu si capitulu lui. Bot. Un fel de inflorire a mai multor flori (de ex. a compuselor). – Si capitol (dupa it.).

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ Semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

MORALA, morale, s. f. 1. Ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica; etica. ♦ Comportare (laudabila); moravuri. 2. Disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etica. 3. (Fam.) Dojana, mustrare. ♦ Concluzie moralizatoare cuprinsa intr-o scriere, mai ales intr-o fabula; invatatura. – Din lat. moralis, fr. morale.

FRONTISPICIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioara a fatadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagina a unei carti, care, pe langa titlu, poarta adesea numele autorului, gravuri simbolizand cuprinsul lucrarii etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagina a unui ziar, cuprinzand titlul si unele indicatii. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

FUNCIAR, -A, funciari, -e, adj. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafetelor de teren aflate intre granitele unei tari, unei unitati administrativ-teritoriale sau ale unei unitati agricole. Impozit funciar = impozit pe care il plateste cineva pentru un teren care se afla in proprietatea sa. carte funciara = registru oficial in care se inventariaza toate proprietatile de pamant individuale din cuprinsul unei regiuni, mentionandu-se numele proprietarului, suprafata terenului si vecinatatile; carte funduara. ◊ Fig. Care apartine naturii, firii cuiva; de baza. [Pr.: -ci-ar] – Dupa fr. foncier.

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

CONTINUT, continuturi, s. n. 1. Ceea ce incape intr-un spatiu limitat, in special intr-un recipient. 2. Totalitatea notelor esentiale ale unei notiuni, determinata in raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei si afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, tema, miez. 4. Lista ordonata a materialului pe care il cuprinde o revista, o carte; tabla de materii, sumar. – V. contine.

ERATA s.f. Lista adaugata la sfarsitul unei carti, continand semnalarea si indreptarea greselilor de tipar (uneori si de fond) strecurate in cuprinsul lucrarii. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a gresi].

cuprins ~uri n. 1) Fond de idei al unui text; continut. 2) Lista a materialelor pe care le include o carte, o revista; tabla de materie. 3) Spatiu larg; intindere. Pe tot ~ul tarii. /v. a cuprinde

INDEX s.n. 1. Lista (alfabetica) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine statatoare cuprinzand liste de publicatii, institutii, adrese etc. 2. Lista a cartilor interzise de biserica catolica, intocmita de un organ special format din c*******i si numit Congregatia indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare in lista cartilor interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul aratator. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecsi. / cf. fr. index, lat. index].

INDEX I. s. n. 1. lista (alfabetica) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprizand lista principalelor scrieri privitoare la o problema. 2. lista a cartilor interzise de biserica catolica; (p. ext.) lista de carti interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare in lista cartilor interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evolueaza cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul aratator. (< lat., fr. index)

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

cuprins s. 1. intindere, intins, spatiu, suprafata, teritoriu, (inv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul tarii.) 2. limita, (rar) perimetru, (inv.) ocol. (In ~ ul cetatii.) 3. continut, (rar) plin. (Se zbuciuma marea si ~ul ei.) 4. continut, corp, materie, (inv.) cuprindere. (In ~ul cartii.) 5. continut, sumar, tabla de materii, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ul unui volum.)

TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).