culme, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, a unui munte sau a unui deal; varf, culmis. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta intrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele taranesti, fixata orizontal de grinzi, de care se atarna haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.

DALMATIC, -A, dalmatici, -ce, adj. Care apartine Dalmatiei, privitor la aceasta regiune. ◊ Tarm dalmatic = tarm format din patrunderea apelor marii printre culmile paralele cu linia litorala a unor regiuni muntoase; tarm de canale. – Din fr. dalmatique.

INTERFLUVIU, interfluvii, s. n. Portiune de teren cuprinsa intre doua vai vecine, care, dupa unitatea de relief pe care se dezvolta, se numesc pod, camp, culme, creasta etc. – Din fr. interfluve (dupa fluviu).

OBCINA, obcini, s. f. culme, coama prelungita de deal sau de munte care uneste doua piscuri, versant comun care formeaza hotarul dintre doua proprietati; p. ext. (reg.) inaltime acoperita de padure. [Pl. si obcine] – Din sl. obcina.

VARFUI, varfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face varf unei gramezi. 2. A umple pana sus un vas, un recipient etc.; a face sa fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munti, culmi etc.) A-si inalta, a-si profila varful. – Varf + suf. -ui.

ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. Lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.

ZENIT s. n. Punct de intersectie al verticalei locului cu sfera cereasca situat deasupra capului observatorului si opus nadirului; amiaza. ♦ Fig. culme, apogeu, inaltime. – Din fr. zenith.

FURIBUND, -A, furibunzi, -de, adj. Plin de furie, foarte furios, manios la culme; turbat. – Din fr. furibond, lat. furibundus.

OBARSIE, obarsii, s. f. 1. Punct de plecare, inceput, origine. 2. Locul unde s-a nascut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (sociala). 3. Locul de unde incepe sa se formeze albia unui rau; izvor. 4. culme, muchie, varf. – Din sl. obrusije.

PLAI, plaiuri, s. n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creasta, culme, varf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plana, acoperita in general cu pasuni. 3. Drum (sau carare) care face legatura intre poala si creasta unui munte; poteca. 4. Regiune, tinut; (la pl.) meleaguri. 5. Subimpartire administrativa a judetelor si a tinuturilor (mai ales a celor de munte) in evul mediu, in Tara Romaneasca; plasa. – Et. nec.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

OROGRAFIC, -A, orografici, -ce, adj. Care tine de orografie, privitor la orografie. ◊ Nod orografic = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi incadrate de o retea hidrografica complexa. – Din fr. orographique.

MUSCEL, muscele, s. n. culme deluroasa prelungita, putin inalta si cu povarnisuri domoale, care face tranzitia intre regiunea de munte si cea de deal, fiind de obicei acoperita cu pasuni, fanete si livezi cu pomi fructiferi. [Var.: muscel s. n.] – Et. nec.

TARNITA, tarnite, s. f. 1. Sa (taraneasca) de lemn sau (rar) de piele, folosita la calarit sau la transportul unor poveri. 2. culme, coama de munte sau de deal in forma de sa. 3. (Reg.) Drum de munte, batut de oi sau de vite. – Ucr. tarnica.

COPT², COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

NOUASPREZECELEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optsprezecelea si al douazecilea. ◊ Expr. (Rar) Al nouasprezecelea cer = culmea fericirii, a maririi, a pretuirii. – Nouasprezece + le + a.

COAMA, coame, s. f. 1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

NOUALEA, NOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optulea si al zecelea. ◊ Expr. A fi in al noualea cer = a fi in culmea fericirii. Pe planul al noualea, se spune despre ceva considerat neimportant, lasat la o parte. – Noua + le + a.

NEATINS, -A, neatinsi, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, intreg ♦ Pe care nu-i poti atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] Ne- + atins.

SPINARE, spinari, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. In (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = tinand o povara peste umar, pe spate, in spate. ◊ Expr. A cadea in spinarea cuiva = a cadea in grija sau in sarcina cuiva. A trai pe spinarea cuiva = a trai ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) in spinarea cuiva = a face pe cineva raspunzator de o vina (de obicei fara temei). 2. Parte a unui obiect de imbracaminte care acopera spatele omului. 3. Partea cea mai inalta a unui munte, a unui deal, a unei stanci; culme prelungita; creasta, coama. ♦ Creasta unui val de apa. – Lat. spinalis.

TARNITA, tarnite, s. f. 1. Sa (taraneasca) de lemn sau (rar) de piele, folosita la calarit sau la transportul unei poveri. 2. culme, coama de munte sau de deal in forma de sa. 3. (Reg.) Drum de munte, batut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

SPRANCEANA, sprancene, s. f. 1. Fire de par scurte si dese crescute in linie arcuita deasupra orbitei ochiului (pentru a impiedica scurgerea transpiratiei in ochi). ◊ Expr. A increti (sau a incrunta) sprancenele = a fi posomorat sau nemultumit. A ridica sprancenele (sau din sprancene) = a privi mirat, a arata surprindere, nedumerire sau nemultumire. A se uita (sau a pandi) pe sub sprancene = a se uita pe furis. A alege pe (sau dupa) spranceana = a alege ce e mai bun, mai pretios etc. A fi cu ochi si cu sprancene = a fi prea exagerat, prea batator la ochi, prea evident (pentru a putea fi tagaduit). 2. Fig. Muchie, culme, creasta, coama (de deal). 3. Fig. Margine, poala; fasie (de lumina). [Var.: sprinceana s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).

CRESTET, crestete, s. n. 1. Varful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la crestet) pana in talpi sau din talpi pana in crestet = de sus pana jos, in intregime, peste tot trupul. ♦ Parul (din varful) capului. ♦ (Rar) Capatai. 2. Varf, culme, pisc, inaltime. – Creste + suf. -et.

culm, -A, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argila si de gresie. 2. Adj. Care se refera la culm (1). – Din fr. culm, germ. Kulm.

CULMITA, culmite, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – culme + suf. -ita.

CULOAR, culoare, s. n. 1. Incapere ingusta si lunga in interiorul unei cladiri, care serveste ca loc de trecere intre incaperile situate pe acelasi plan. 2. Spatiu ingust si liber de-a lungul unui vagon de cale ferata, prin care se circula si din care se intra in compartimente. 3. Fiecare dintre spatiile inguste si delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natatie, pe care alearga sau inoata un singur concurent sau o singura echipa. 4. Spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 5. (Geogr.; in sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungita si ingusta, semiinchisa, care separa masive sau culmi de dealuri si munti. – Din fr. couloir.

CULMINARITA s. f. (Reg.) Panza lunga si lata tesuta in diferite culori, cu care se impodobesc peretii caselor taranesti pe langa tavan. – Et. nec. Cf. culme.

CULMIS, culmisuri, s. n. (Pop.) culme (1). – culme + suf. -is.

CURMATURA, curmaturi, s. f. Depresiune, adancitura pe culmea unui deal sau a unui munte; prapastie intre doi munti sau doua dealuri; sa (4). – Curma + suf. -atura.

APOGEU s. (fig.) culme, culminatie, zenit. (Cantaret aflat la ~l carierei.)

ASCUTIT adj. 1. taios, (inv. si reg.) taietor, (inv.) ager, samcelat, samcelos. (Sabie ~.) 2. intepator. (Varf ~.) 3. tuguiat, (reg.) varfuit. (O culme ~.) 4. v. pitigaiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adanc, intens, mare, patrunzator, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

COAMA s. 1. v. creasta. 2. (CONSTR.) creasta, culme, (reg.) comana, coroana, lat, samara, slimna. (a acoperisului unei case.) 3. muchie. (~ la un zid.)

COMANA s. v. coama, creasta, culme.

COROANA s. v. bibilica, coama, creasta, culme, domnie, monarhie.

CREASTA s. 1. (GEOGR.) coama, crestet, culme, muchie, spinare, spranceana, (pop.) culmis. (O ~ prelunga de munte.) 2. v. varf. 3. v. coama. 4. v. spinare. 5. (BOT.) creasta-cocosului = a) (Clavaria flava) (reg.) melosel, opintic, tocmagel, barba-caprei, burete-cret, laba-matei; b) (Celosia cristata) (inv.) amaranta. 6. (ANAT.) creasta epidermica v. creasta papilara; creasta papilara = creasta epidermica.

culme s. 1. v. varf. 2. (GEOGR.) v. creasta. 3. v. coama. 4. (reg.) rudar, ruda. (De ~ se atarna unele obiecte, in casele taranesti.)

culme s. v. apogeu.

CULMIS s. v. coama, creasta, crestet, culme, muchie, spinare, spranceana.

LAT s. v. coama, creasta, culme.

OBARSIE s. v. creasta, crestet, culme, pas, pisc, stramtoare, trecatoare, varf.

PE prep. 1. (local) v. deasupra. 2. (local) (inv.) spre. (~ fata pamantului.) 3. (local) v. in. (Au poposit ~ culme.) 4. (local) (reg.) intre. (Ia cojocul ~ umeri.) 5. (local) v. peste. (Cade ploaia ~ noi.) 6. (termen comercial; modal-instrumen-tal) pentru, per. (900 de lei ~ kg de grau.)

PICUI s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

PISCAN s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

RUDAR s. v. culme, rotas.

RUDA s. v. bat, categorie, clasa, coada, culme, drug, familie, fel, gen, generatie, minereu, neam, nuia, oiste, par, popor, populatie, prajina, protap, semintie, soi, specie, speta, tip, varga, varietate, vita.

SAMARA s. v. coama, creasta, culme.

SAMCEA s. v. creasta, crestet, culme, pisc, stricnea, varf.

SLIMNA s. v. coama, creasta, culme.

SPIC s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

SPRANCEANA s. 1. (ANAT.) (inv.) sufruncea. (Are ~ene stufoase.) 2. bucata, fasie, limba, petic. (O ~ de padure.) 3. (GEOGR.) coama, creasta, crestet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmis. (~ muntelui.)

SUIS s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

TEATRU s. 1. v. actorie. 2. scena. (A parasit ~l in culmea gloriei.) 3. v. dramaturgie.

TIGVA s. v. cap, creasta, crestet, culme, pisc, varf.

TITILA s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

TICLAU s. v. creasta, crestet, culme, pisc, scortar, varf.

VARF s. 1. (GEOGR.) creasta, crestet, culme, pisc, (rar) obarsie, (inv. si reg.) samcea, (reg.) piscan, spic, tigva, titila, varvare, (Transilv.) picui, (Mold., Transilv. si Maram.) ticlau, (inv.) suis. (Alpinistii au ajuns pe ~ul muntelui.) 2. bot, cap, capat, cioc. (~ al unui obiect ascutit.) 3. cap, capat, extremitate. (~ul bastonului.) 4. buric. (Si-a fript ~ul degetelor.) 5. (COR.) v. poanta. 6. varf vegetativ v. con vegetativ.

VARVARE s. v. creasta, crestet, culme, pisc, varf.

culm adj. m., pl. culmi; f. sg. culma, pl. culme

culme s. f., g.-d. art. culmii; pl. culmi

ALPINISM n. Sport constand in ascensiunea pe culmi muntoase greu accesibile. /<fr. alpinisme

APOGEU ~e n. 1) Punct de pe orbita unui astru situat la cea mai mare departare de Pamant. 2) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; culme. /<fr. apogee

COAMA ~e f. 1) (la unele animale) Par lung si aspru pe partea superioara a gatului sau de-a lungul sirei spinarii. 2) Parul lung si aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; crestet; pisc. 4) Linie de intersectie a versantelor unui acoperis. 5) fig. Coroana deasa a unui copac. [Sil. coa-ma] /<lat. coma

CRESTET ~e n. 1) Varful capului. ◊ Din ~ pana-n talpi din cap pana-n picioare. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau deal; creasta; culme; pisc; varf; coama; spinare. /a creste + suf. ~et

culme ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen

A CULMINA pers. 3 ~eaza intranz. 1) (despre astri) A ajunge la apogeu. 2) fig. A ajunge la culme; a atinge punctul culminant. <lat. coulminare, fr. culminer

CULOAR ~e n. 1) Incapere lunga si ingusta de-a lungul unei serii de camere, care serveste ca loc de trecere si de legatura intre acestea; coridor. 2) Loc de trecere intr-un vagon de-a lungul compartimentelor. 3) Fiecare dintre spatiile inguste, delimitate in lungul unei piste de atletism, de canotaj sau al unui bazin de inot, in care concureaza un singur sportiv sau o singura echipa. 4): ~ depresionar depresiune intre doua masive sau culmi de dealuri si munti. [Sil. -lo-ar] /<fr. couloir

CURMATURA ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~atura

DEAL ~uri n. 1) Ridicatura de teren mai joasa decat muntele, avand inaltimea intre 200 si 800 metri. ◊ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atata vorba; b) sa discutam la obiect, spunand lucrurilor pe nume. La ~ in sus; inspre culme. 2) fam. Teren arabil din imprejurimile unei localitati rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. delu

GEANA gene f. 1) Fir de par de pe marginea pleoapei. 2) fig. Fasie luminoasa; dunga de lumina (pe un deal, pe o culme, pe un nor etc.). ◊ In ~a zilei in zorii zilei; dis-de-dimineata. [G.-D. genei] /<lat. genna

IDEAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care atinge culmea perfectiunii; desavarsit sub toate aspectele. 2) Care tine de domeniul ideilor; existent numai in inchipuirea omului, in imaginatie; imaginar; ireal; fantastic; fictiv. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. ideal

INTRAMONTAN ~a (~i, ~e) Care se afla sau se produce intre culmile muntilor; inconjurat de munti. /<germ. intramontan

AL NOUALEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul noua in ordinea numararii; care vine dupa al optulea. Pagina a noua. ◊ A fi (sau a se crede) in ~ (sau al saptelea) cer (a fi) in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /noua + le + a

PINTEN² ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

PISC² ~uri n. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; varf; culme; creasta; coama; spinare; crestet. 2) Capatul de dinainte, ascutit si incovoiat in sus al unei luntre; bot. 3) pop. Parte a carului sau a saniei in care se fixeaza protapul. /Orig. nec.

A SE PUTEA pers. 3 se poate tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ◊ Se prea poate e posibil. Peste poate imposibil. De nu se mai poate peste masura; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi ingaduit. Se poate sa intru? /<lat. potere

SPINARE ~ari f. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis

SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina

AL SAPTELEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul sapte in ordinea numararii; care vine dupa al saselea. ◊ A fi (a se crede) in ~ (sau al noualea) cer a fi in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /sapte + le + a

TARNITA ~e f. 1) inv. Sa taraneasca primitiva (din lemn), folosita la calarie sau la transportarea unor poveri. 2) culme de deal sau de munte in forma de sa. 3) rar Drum de munte batatorit de oi sau de vite. [G.-D. tarnitei] /<ucr. tarnica

VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu

VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

ZENIT n. 1) astr. (in opozitie cu nadir) Cel mai inalt punct de pe bolta cereasca situat deasupra capului observatorului. 2) fig. Moment ce marcheaza cea mai inalta faza de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme. /<fr. zenith

MACRORELIEF s.n. Forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podisuri, campii etc. [Pron. -li-ef. / cf. fr. macrorelief].

MONT s.n. (Geol.) Forma de relief din jurasic, reprezentata printr-o culme muntoasa care se suprapune unui anticlinal. [< fr. mont, cf. lat. mons – munte].

RIA s.n. (Geol.) Tarm marin format prin patrunderea apei marii pe vaile largi ale raurilor dintr-o regiune muntoasa, cu culmi perpendiculare pe linia tarmului. [Pron. ri-a, pl. rias. / cf. sp., fr., it. ria].

RUZ s.n. (Geol.) Vale sculptata pe flancul unei culmi anticlinale. [< fr. ruz].

ALPINISM s.n. Sport constand in ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. [Cf. fr. alpinisme, it. alpinismo].

APOGEU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se gaseste la cea mai mare distanta de Pamant. 2. (Fig.) Cel mai inalt punct al evolutiei unui fenomen, a unei situatii etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogee, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pamant].

chima s.f. 1. (inv.) germene, samanta. 2. (reg.) crestet, culme, varf. 3. (inv.) barbie.

invarfare s.f. (inv.) culminatie, varf, culme.

FURIBUND, -A adj. Furios, manios la culme. [< lat. furibundus].

mununa, mununi, s.f. (reg.) 1. culme de deal. 2. movilita hotar intre pamanturi. 3. podoaba din margele, din monede.

pazui s.n. (reg.) deal, pisc, culme.

piciora s.f. (reg.) 1. rapa mare. 2. culme.

MASIV s.n. 1. Ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. ♦ Grup de paduri de acelasi fel. 2. Morman, gramada mare. [< fr. massif].

rudar², rudare, s.n. (reg.) 1. prajina lunga de care atarna hainele la tara; culme, ruda. 2. covor, scoarta de perete.

sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.

slemna (slimna), slemne, (slimne), s.f. (reg.) culmea unei case taranesti.

snait, -a, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) carare prin padure pe care se trag bustenii. 2. (s.n.) varf, culme. 3. (s.f.) fasie de pamant intre doua dealuri.

chicera (-re), s. f. – Virf, culme, pisc. Origine necunoscuta. Draganu, Dacor., I, 117, il pune in legatura cu alb. kikere „culme” si il considera anterior celor romanice. Dupa Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.

coama (coame), s. f. – 1. Par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Par lung, plete. – 3. Creasta, culme. – 4. Creasta (de acoperis). Mr., megl. coama, istr. comę. Lat. cŏma (Puscariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. incomat), adj. (cu coama, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit vb. a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).

cocota (cocotez, cocotat), vb. – A se urca, a se aseza pe un loc mai ridicat. – Var. cucuta, gogota. Probabil der. de la radacina expresiva coc, cf. cuca „culme, virf”, cucuia „a se urca” (Puscariu 424). Este putin probabila legatura cu cocos pe care o propun Cihac, II, 67 si Tiktin. Dupa Giuglea, Dacor., I, 495, din lat. cucutium; mai tirziu, Giuglea, Dacor., IV, 1554, a propus un lat. *concaptiāre, de asemenea dificil.

colina (coline), s. f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totusi, dim. mentionate de DAR, col(i)nita si colmel, nu apartin acestui cuvint ci lui colnic si culme.

SUMMUM s.n. Punctul cel mai inalt, culme care nu poate fi depasita. [< lat. summum].

cuca (cuci), s. f. – culme izolata si golasa, stinca. Probabil cuvint identic cu ciuca, ce are acelasi sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocirla – cocirla, etc. Ar putea fi si formatie regresiva, plecind de la cucui 2, sau cel putin forma influentata de acest ultim cuvint. Este putin probabila der. directa din lat. cucullus (REW 2359). Dupa Pascu, Beitrage, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cuca „femela cucului”, datorita izolarii si singuratatii ei, ipoteza destul de ciudata, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciuca, dar prefera sa plece de la lat. *cucca.

ALPINISM s. n. sport in ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme)

APOGEU s. n. 1. punctul cel mai departat de Pamant de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant in dezvoltarea unui fenomen, a unei situatii etc.; culme. (< fr. apogee, gr. apogaion)

BRIZA s. f. vant periodic usor, care sufla la tarmul marii ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, in amurg, spre vai, iar dimineata spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

CAPODOPERA s. f. opera desavarsita, culme a creatiei; (p. ext.) lucrare perfecta in orice domeniu. (< it. capodopera)

FURIBUND, -A adj. furios, manios la culme. (< fr. furibond, lat. furibundus)

INTRAMONTAN, -A adj. intre culmile muntilor. ♦ depresiune ~a = regiune joasa inconjurata de munti. (< germ. intramontan)

MACRORELIEF s. n. forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podisuri, campii. (< fr. macrorelief)

MASIV, -A I. adj. 1. care constituie o masa compacta, densa. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. in cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase si deluroase care formeaza o unitate de relief. 2. arboret in care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de paduri de acelasi fel. 3. morman, gramada mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

MONT s. n. 1. forma de relief reprezentata printr-o culme muntoasa care se suprapune unui anticlinal. 2. proeminenta patologica a unui os, a unei articulatii. (< fr. mont)

OROGRAFIC, -A adj. referitor la orografie. ♦ nod ~ = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi incadrate de o retea hidrografica complexa. (< fr. orographique)

RIA s. n. tarm marin format prin patrunderea apei marii pe vaile largi ale raurilor dintr-o regiune muntoasa, cu culmi perpendiculare pe linia tarmurilor. (< sp., fr. ria)

SUMMUM s. n. punctul, gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum)

VIRGATIE s. f. dispunere in forma de evantai a unor culmi muntoase. (< fr. virgation)

ZENIT s. n. 1. punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca, diametral opus nadirului, pe verticala, deasupra locului de observatie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. zenith)

intesa (intes, intesat), vb. – A umple, a ticsi, a indesa. Lat. incessare, „a invada, a patrunde”, intensiv de la incedere. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulatie c..s › t..s, ca in cesala › tesala; si, apropiat astfel fonetic de tese, a capatat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicatii nu sint suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Ticaloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare in loc de intexere (Puscariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar mentionat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateza de la *insatat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *intesta, bazat pe teasta „virf, culme” (Iordan, BF, II, 198).

muche (muchi), s. f. – 1. Coltul unei piese. – 2. Sale, spinare. – 3. Intersectia a doua planuri. – 4. Virf, culme. – Mr. mucl’e, megl. mucl’a. Origine indoielnica. Pare sa reprezinte lat. cumulus, intr-o forma *muculus, cf. it. mucchio (Cipariu, Archiv., 470; Arch. glott. it., IV) si, prin urmare, ideea de „proeminenta” sau „iesitura”. E posibil ca acest cuvint sa se fi confundat cu mutulus, „modilion” (Puscariu 1114; REW 5797; Graur, BL, V, 70; Tiktin; Candrea) si chiar ca provine direct din acest ultim cuvint; fara indoiala, pare sa fie vorba de un termen tehnic, care cu greu s-ar fi pastrat in rom. Der. din lat. mutilus, „schilodit, vatamat” (Candrea-Dens., 1159; Pascu, I, 120) nu este convingatoare. – Der. mucher, s. n. (instrument de indreptat).

namila (namile), s. f. – Gigant, urias. – Megl. namila. Creatie expresiva, cf. momiie si der. sale. Der. propusa de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingatoare. Legatura cu radacina expresiva mam- a fost indicata deja de Tiktin, Candrea si Scriban. Numeroase var. mamila, momila, mamina, mamisa, manina etc. – Natima, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vraja, descintec impotriva unui dusman), in Olt., este un rezultat al lui anatima incrucisat cu aceste cuvinte.

opcina (opcini), s. f. – culme, linie separatoare de ape. – Var. obcina. Sl., cf. ceh. obcina „hotarnicie comunala”, din sl. obisti, cf. obste. In Mold. si Trans.

samar (samare), s. n. – 1. Sa de povara, tarnita. – 2. Creasta, culme de casa. – Mr. sumar, samar, megl. samar. Sl. samaru „incarcatura” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „magar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Turk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabila, ca si originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. insamara, vb. (a pune samarul).

simcea (-ele), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clont, virf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brisca. – 4. (Olt.) Zori de zi, aurora. – Var. simcea. Lat. *summicēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „virf”. Mai inainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), si de lat. *senticēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Puscariu 1589, REW 6823). – Der. simcela, vb. refl. (a se ivi zorile); simcelat, adj. (ascutit, subtire); simcelos, adj. (tuguiat); simci, vb. (Olt., a se toci).

toi (-iuri), s. n. – 1. Zgomot, galagie, harmalaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maxima intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospat” (Puscariu, Lr., 315; cf. Seineanu, II, 363). Primul sens azi inv., supravietuieste in Mold. si Trans. de V. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni).

tugu interj. – Chemare, serveste mai ales pentru porci. – Var. Trans. tugule. Creatie expresiva, cf. tiugu (var. tiucu), interj. (chemare pentru pasari), cica, cicio, interj. (chemare pentru porci). Se pronunta cu virful buzelor, de unde der. tuguia, vb. (a ascuti, a face virf; a face buzele ca pentru a suge; refl., a se subtia, a avea virf), pe care Cihac, II, 537, il lega de mag. csucsozni „a face virf”; tugui, s. n. (mot, virf; pisc, culme). Tuhai, vb. (a maltrata) in Mold. pare sa fie acelasi cuvint. Tugulea, s. m., este numele unui personaj fictiv din unele povesti pentru copii.

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

ACUARELA (‹ fr., it. {i}) s. f. 1. Tehnica picturala in care se folosesc culori diluate in apa, cu efecte de transparenta. Infloritoare in arta europeana a sec. 18 si 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel s.a.), a. cunoaste o dezvoltare accentuata in arta romaneasca din secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Misu Popp s.a.). Se remarca a. lui Carol Popp de Szathmari. Valoroase sint a. lui Th. Aman, N. Grigorescu, St. Luchian, N. Tonitza, Fr. Sirato, N. Darascu, Nutzi Acontz s.a., iar cu Max Arnold a. atinge o culme a calitatii artistice. In arta contemporana, se consacra a. Maria Constantin, Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un loc deosebit ocupindu-l lucrarile lui Corneliu Baba, de o exceptionala forta expresiva. ♦ Pictura executata in aceasta tehnica. 2. Vopsea solida folosita in a. (1).

AJANTA [adʒanta], localit. in S Indiei (Mahārāshtra), in NE Pod. Deccan, in culmea muntoasa cu acelasi nume, celebra prin cele 29 de temple si manastiri rupestre ornamentate cu sculpturi si fresce (sec. 3 i. Hr. – 7 d. Hr.), chintesenta a artei vechi indiene.

ALAI, culme muntoasa in Kirghizia si Tadjikistan (C.S.I.), alcatuita din roci cristaline. Lungime: 400 km. Alt. max.: 5.064 m (vf. Skobeleva). Ghetari.

ALA SHAN 1. culme muntoasa in N Chinei, intre pustiul omonim si valea fl. Huanghe, pe care o domina printr-un abrupt de 1.800 m. Lungime: c. 270 km. Alt. max.: 3.230 m (vf. Ningshuo). Se mai numeste Helanshan. 2. Reg. desertica in N Chinei, intre culmile muntoase Ala Shan (la E) si Nan Shan (la S). Supr.: c. 1 mil. km². Alt.: 835-1.600 m. Lacuri sarate. Vegetatie de tufisuri. Se mai numeste Alxa Shamo.

ALEGANI (ALLEGHANY sau ALLEGHENY) [æləgheini], culme muntoasa in V M-tilor Apalasi (S.U.A.), orientata NE-SV, cu alt. intre 600 m (N) si 1.148 m (S). Relief adinc fragmentat in calcare palezoice. Paduri de foioase. Turism. Importante zacaminte de carbune.

ALEXANDRU I (ALEXANDER I LAND), ins. in M. Belingshausen (Antarctica), despartita de Pen. Tara lui Graham prin George VI Sound si de ins. Charcot prin ghetarul de self Wilkins; 43,2 mii km²; lungime: c. 380 m; latime: 80-240 km. Relief muntos – culmea Douglas (2.987 m, vf. Stephenson). Considerata pina in 1940 parte a continentului. Descoperita si denumita in 1821 de expeditia condusa de F.F. Belingshausen.

ALLGAU Alpii ~ (ALLAGAUER ALPEN), culme muntoasa in Europa Centrala, ramura vestica a Alpilor Bavariei, desfasurata la E de L. Constance, la frontiera Germaniei cu Austria. Alt. max.: 2.665 m (vf. Madelgabel). De aici izv. riurile Iller si Lech (afl. al Dunarii).

ALMAS 1. Riu, afl. stg. al Somesului; 63 km. Izv. de sub culmea Mesesului. In cursul superior se mai numeste si Fildu. 2. Com. in jud. Arad; 3.064 loc. (1991). Statie de c. f.

ALPII NEOZEELANDEZI, culme muntoasa in Noua Zeelanda (Insula de Sud). Alt. max.: 3.764 m (Mt. Cook). Numerosi ghetari. Lacuri glaciare. Parc national.

ALTIN TAGH (AERJINSHANMAI, ALTUN SHAN), culme muntoasa in China, desprinsa din M-tii Kunlun, in N Tibetului; desparte depr. Taidam de desertul Takla-Makan. Lungime: 800 km. Alt. max.: 6.303 m (vf. Tuokusidawan Ling). Ghetari.

ANADIR 1. Fl. in Siberia de E (Federatia Rusa, C.S.I.); 1.146 km. Izv. din Pod. Anadir si se varsa in golful cu acelasi nume (M. Bering). Navigabil pe 570 km in cursul inferior. 2. culme muntoasa in Siberia. Alt. max.: 2.320 m. Urme glaciare. Pescuit. Se mai numeste si culmea Ciukotsk. 3. Golf al Oc. Pacific (M. Bering) pe coastele de NE ale Siberiei, limitat la N de Pen. Ciukotsk. Ad. medie: 100-150 m.

ANAHUAC, podis in Mexicul central, intre culmile muntoase Sierra Madre Occidental si Oriental. Alt. med.: 1.150 m (in N) si 2.750 m (in S). Alcatuit din sisturi cristaline, gresii, calcare si lave vulcanice. Vegetatie de paduri tropicale, care trec spre paduri de conifere. Centru al civilizatiei aztece, include si zona orasului Ciudad de Mexico.

ANTITAURUS, lant muntos (alt. max.: Erclyas Dag, 3.917 m) in Turcia asiatica, de-a lungul tarmului M. Mediterane, alcatuit din roci sedimentare, format din doua culmi paralele: Tahtali Daglari (Bey Dag, 3.054 m) si Binboga Dag (2.830 m). Pantele nordice au o vegetatie de stepa, iar cele sudice sint acoperite cu paduri subtropicale.

ARNHEM [arnəm] 1. Mare pen. in N Australiei, intre M. Timor la V si G. Carpentaria la E, strabatuta de riul Roper. Paduri tropicale si savane pe culmi. Expl. de bauxita si mangan. Se mai numeste Arnhemland. 2. Oras in Olanda, pe Rin; 295,4 mii loc. (1987, cu suburbiile). Metalurgia plumbului, echipament electric, produse chimico-farmaceutice si alim. Santiere navale. Centru de cercetari nucleare. Muzeu, galerie de arta moderna. In timpul celui de-al doilea razboi mondial (17-25 sept. 1944), aici au avut loc lupte grele intre trupele britanice si cele germane.

ASPROMONTE, culme muntoasa, in E Italiei, lunga de c. 45 km, in S Apeninilor, la E de str. Messina. In aceasta zona, la 29 aug. 1862, trupele comandate de G. Garibaldi au fost invinse si capturate de armata piemonteza.

BAIKAL 1. culme muntoasa din Federatia Rusa (C.S.I.), care margineste spre NV lacul omonim. Lungime: 300 km. Alt. max.: 2.572 m (vf. Cerski). Alcatuita din sisturi cristaline. Vegetatie de taiga si stepa montana. 2. Lac tectonic, navigabil, in SE Siberiei, la 456 m alt.; 31,5 mii km²; volum: 23 mii km³ (lacul cu cel mai mare volum de apa dulce de pe glob). Lungime: 636 km. Latime medie: 48 km; max.: 79,4 km. Ad. max.: 1.620 m (dupa alte date 1.940 m), cel mai adinc lac de pe glob. Are 336 afl. (Angara Superioara, Selenga s.a.) si 27 ins. Din el izv. riul Angara. Fauna endemica de foci, pesti si pasari.

BAITOUSHAN (in coreeana PAEKTUSAN), vulcan activ in M-tii Coreano-Manciurieni, in culmea Chanbaishan, la granita de NE a Chinei cu Coreea. Alt.: 2.744 m. Ultima eruptie: 1898. De aici izv. riurile Sungari, Tumen si Yalujiang. Parc national.

BALCANI sau STARA PLATINA, lant muntos in Bulgaria, intre Timok (la V) si Marea Neagra (la E). Lungime: 555 km. latime: 20-50 km. Geologic si geografic, B. se impart transversal in trei sectoare distincte: B. Vestici, alcatuiti din roci cristaline si eruptive vechi, calcare mezozoice si flis; culmi cu versanti abrupti; trecatori inalte; alt. max.: 2.168 m (vf. Midjar); B. Centrali, formati din sisturi cristaline si granite; trecatori putine si inalte (Sipka, 1.330); alt. max.: 2.376 m. (vf. Botev); B. Estici, cu alt. intre 300 m (in E) si 1.000 m (in V), care impreuna cu Sredna Gora (M-tii Antibalcani), la S inchid depr. tectonice Sofia si Tundja superioara. Turism montan. Parcuri nationale.

BAMIAN, masiv muntos in Afghanistanul central (Masivul Hindukush). Alt. max.: 5.143 m (vf. Shafuladi din culmea Koh-i-Baba). Pasul cu acelasi nume (3.700 m alt.) leaga Turkestanul afghan de Kabul.

BANFF, parc national in Canada (SV Alberta), pe pantele estice ale M-tilor Stincosi. Supr.: 6617,6 km². Fundat in 1885. Relief muntos (culmile Saskatchewan, Paterson, Hector etc.). Ocroteste o flora si fauna deosebite (bradul negru si Douglas, cerbul Wapiti, ursul Grizzly, puma, numeroase pasari). Izv. minerale. Centre turistice: Banff si Lake Louise.

BAVARIEI, Alpii~ culme muntoasa a Alpilor Nordici in S Germaniei intre L. Constanta (la V) si Tirolul austriac (la E). Alt. max.: 2.963 m (vf. Zugspitze). Ramura sa vestica o constituie Alpii Allgau.

BENI, riu in N Boliviei; lungime: c. 1.500 km. Izv. de pe culmile estice ale Anzilor Centrali si se uneste cu Mamore, inainte de a se varsa in Madeira. Navigabil 800 km (Rurrenabaque-Esperanza). Chei si praguri spectaculoase. Afl. pr.: Madre de Dios.

BERZUNT, culme muntoasa, cu orientare NV-SE, situata in E Carpatilor Orientali, intre Trotus si Tazlau, alcatuita din flis. Alt. max.: 990 m (vf. Magura).

BESTEPE, culme deluroasa in N Dobrogei, care domina Delta Dunarii, formata din dolomite si cuartite, situata de-a lungul bratului Sf. Gheorghe, la SE de Tulcea. Alt. max.: 242 m.

BETICA, C********a [c*******a], sistem de culmi muntoase in Spania meridionala, paralele cu tarmul M. Mediterane, constituit din mai multe siruri (Sierra Nevada, Almijara, Ronda etc.). Lungime: c. 630 km. Alt. max.: 3.478 m (vf. Mulhacen). Min. de fier.

BIGHORN [bighɔrn], culme muntoasa granitica in V S.U.A. (Wyoming si Montana), in M-tii Stincosi. Lungime: 193 km; latime: 40-80 km; alt. max.: 4.015 m (Cloud Peak). Paduri de conifere. Vegetatie de stepa alpina. Mici ghetari. Turism.

ALPINISM s. n. Sport in care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se executa ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme.

BROMO, vulcan activ in ins. Java (Indonezia), in culmea Tengger. Alt.: 2.581 m. Cunoscut pentru activitatea sa frecventa (37 eruptii in sec. nostru).

BROOKS RANGE [brux reindʒ], culme muntoasa in N Pen. Alaska (S.U.A.) intre M. Ciukotsk si granita cu Canada. Lungime: c. 1.000 km. Alt. max.: 3.048 m (vf. Mt. Michelson). Alcatuita din roci paleozoice si sisturi cristaline ridicate in cadrul fazei laramice. Formeaza cumpana de ape intre fl. Yukon si riurile bazinului Arctic. Include grupurile muntoase De Long, Baird, Endicott etc. Zapezi vesnice.

APOGEU, apogee, s. n. 1. Punct culminant in dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai departat de pamant la care se afla un astru pe orbita sa. – Fr. apogee (< gr.).

BUREIA 1. Riu in Federatia Rusa (C.S.I.), in E Siberiei, afl. stg. al Amurului; 752 km. Izv. din masivul cu acelasi nume. Partial navigabil. 2. culme muntoasa granitica in Siberia Orientala. Intre riul B. si Amur. Lungime: 700 km. Alt. max.: 2.295 m (vf. Gorod Makit).

CAHUL, jud. istoric in S Basarabiei, la E de Prut. Relief de podis cu culmi orientate N-S intre Prut si Ialpug, prelungire a Pod. Birladului. Orase pr.: Cahul, Leova.

CANADIAN RIVER [kaneidiən rivə], riu in partea central-sudica a S.U.A., afl. dr. al riului Arkansas; 1.458 km. Izv. din culmea Sangre de Cristo (M-tii Stincosi) si strabate Pod. Llano Estacado. Trece prin Oklahoma City. Irigatii si hidroenergie.

CANTABRICI (C********A [c*******a] CANTABRICA), Muntii ~, culme muntoasa in N. Pen. Iberice, de-a lungul tarmului G. Byscaia, prelungire a M-tilor Pirinei; alcatuita din calcare si cuartite. Lungime: c. 500 km. Alt. max.: 2.648 m (culmea Picos de Europa). Expl. de huila, min. de fier si zinc; expl. forestiere. Parc national.

CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. Neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si Asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. Mare si C. Mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.

CAPATINII, Muntii ~, culme muntoasa in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, cu orientare V-E si o lungime de 37 km, situata intre Valea Motrului la N, Depr. Olteana la S, Valea Oltetului la V si Olt la E. Alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituita din sisturi cristaline si gnaise la N si calcare la S, care dau un relief specific de doline, lapiezuri, pereti abrupti, hornuri, chei (cheile Bistritei vilcene de la Costesti, Luncavatului s.a.). Relieful dezvoltat pe sisturile cristaline se remarca prin prezenta celor trei supr. de nivelare carpatice (Borascu: 1.800-2.000 m, Riu ses: 1.300-1.700 m si Gornovita: 900-1.000 m alt.) acoperite cu paduri de molid.

ZENIT s. n. Punct de intersectie al verticalei locului cu sfera cereasca, situat deasupra capului observatorului si opus nadirului. ♦ Fig. culme, apogeu, inaltime. – Fr. zenith.

DORANGA, dorangi, s. f. (Reg.) culme (3). ♦ Prajina care serveste la transportarea unui hardau de catre doua persoane sau care serveste la intinsul rufelor. – Magh. dorong.

CINDREL, culme situata in grupa muntoasa Paring, intre valea Sebesului si cea a Sadului. Alt. max.: 2.244 m (vf. Cindrel). Alcatuit din roci metamorfice (gnaise, micasisturi, sisturi amfibolice); urme glaciare. Cunoscuta si sub denumirea de M-tii Cibinului. Zona de pastorit. Turism.

CIORAN, Emil (1911-1995, n. Rasinari, Sibiu), ginditor si scriitor francez de origine romana. Stabilit in Franta (1937). In reflectiile sale, temele eterne (Dumnezeu, iubire, timp, moarte) sint abordate din perspectiva unei viziuni pesimiste asupra omului care, traind intr-o lume in intregime absurda si „in descompunere”, nu are alta alternativa decit „disperarea”; respinge „sistemul”, cultivind un stil aforistic („Pe culmile disperarii”, „Schimbarea la fata a Romaniei”, „Lacrimi si sfinti”, „Precis de decomposition”, „Syllogisme de l’amerture”, „Ecartelement”, „La tentation d’exister”, „Histoire et utopie”, „Aveux et anathemes”).

STANA DE VALE, statiune climaterica si de odihna, situata in raza com. Budureasa, jud. Bihor, intr-o depresiune inconjurata de culmile m-tilor Vladeasa si Padurea Craiului, la 1.102 m alt. Climat tonic si izvor cu apa minerala feruginoasa. Statiunea este recomandata pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afectiuni endocrine si respiratorii, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual, a anemiilor, rahitismului si tulburarilor de crestere la copii. Teleferic. Pastravarie.

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decat un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci cand, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea infrangere de la Berezina.

apogeu n., pl. eie (lat. apogeum, d. vgr. apogeion, departat de pamint [subint. diastema, distanta], d. apo, de la, si ge, pamint). Astr. Punct in care soarele ori luna e mai departe de pamint, in opoz. cu perigeu. Fig. culme, cel mai inalt grad: a fi la apogeu frumusetii, glorii, averii.

OBCINA (‹ sl.) s. f. culme muntoasa prelunga, cu inaltimea de 1.000-1.600 m, dominata, din loc in loc, de varfuri nu prea inalte. Provine din fragmentarea paralela sau radiara a suprafetelor de eroziune. Este o forma de relief caracteristica pentru Carpatii Orientali, numele de o. fiind frecvent din Maramures pana in zona m-tilor Nemira. ♦ Versant comun, constituind hotarul dintre doua proprietati.

RIAS (cuv. sp.) subst. Tip de tarm marin cu aspect dantelat, care se formeaza prin patrunderea apelor marii pe vaile largi ale raurilor dintre culmi muntoase perpendiculare pe linia tarmului. Este foarte caracteristic pentru litoralul NV al Pen. Iberice.

coama (oa dift.) f., pl. e (lat. cŏma, it. pv. vsp. pg. coma; vgr. kome). Paru cel lung si gros de pe gitu calului si leului. Poet. Paru omului. Coada cometei. culme de munte, de deal, de acoperis (sleme).

CUMBERLAND [cambəlænd] 1. Pen. in Marea Britanie, pe coasta de NV a Angliei. Relief muntos cristalin, cuartitic si vulcanic (alt. 978 m – vf. Scafell Pikes), cu vai adinci si numeroase lacuri glaciare. Expl. de huila min. de fier si plumb. Cresterea animalelor. Parc national. 2. Masiv muntos in SV Apalasilor, cu culmi paralele (500 – 1.200 m alt.), taiat de numeroase defilee. Expl. de carbuni. 3. Pen. in E ins. Tara lui Baffin, la N de golful cu acelasi nume, scaldata de curentul Groelandei. 4. Riu in E S.U.A., afl. stg. al riului Ohio; 1.109 km. Izv. din platoul omonim, formeaza un canion adinc de 100 m si trece prin Nashville. Navigabil pe 728 km.

colmez v. tr. (it. colmare, a inalta, d. colmo, culmine, culme). Inalt nivelu pamintului facind ca apa sa-si depuna nomolu [!]. – S´ar putea zice si „a inalta”, ca it. colmare inseamna „a inalta” in general.

SANDULENI, com. in jud. Bacau, situata in depr. Tazlau, la poalele V ale culmii Pietricica, la confl. raului Rachitis cu Tazlaul; 4.492 loc. (2005). Nod rutier.

JUNᾹGADH [dʒunagəd] (JUNᾹGARH), oras in extremitatea de V a Indiei (Gujarāt), in pen. Kāthiāwār, la poalele de NV ale dealurilor sacre Girnār, la 386 km NV de Bombay; 130,1 mii loc. (1991). Produce farmaceutice. Centru agricol si artizanal. Vestigii rupestre budiste (sec. 3 i. Hr.); citadela hindusa Uparkot; numeroase temple jainiste pe culmile dealurilor Girnār; fortareata rajputilor (sec. 15); ruinele unei moschei din sec. 15.

SAR PLANINA (Muntii Sar), lant muntos in NV Macedoniei, alcatuit din sisturi cristaline, dolomit si calcar, extins pe directie NE-SV, pe c. 160 km lungime, la NV de valea superioara a raului Vardar, la granita cu Albania si Serbia-Muntenegru. Include si masivele Korab, Bistra, Jablabica si Galicica. Alt. max.: 2.794 (vf. Golem-Korab). Prezinta peretii abrupti, varfuri semete (Titov 2.747 m, Turcin 2.702 s.a.), vai adanci, circuri si lacuri glaciare, numeroase depr. intramontane s.a. Pastorit pe culmile inalte. Versantii sunt acoperiti cu paduri. Statiuni ale sporturilor de iarna (Popova Sapka s.a.). Turism.

SASCUT, com. in jud. Bacau, situata in lunca si pe terasele de pe dr. raului Siret, la poalele SE ale culmii Pietricica, pe paraiele Contesti si Valea Pancesti; 10.316 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Hidrocentrala (43,5 MW), in satul Beresti, intrata in functiune in 1986. Fabrica de zahar (sec. 19), de branzeturi si produse zaharoase (in satul S.). Pana la 17 febr. 1968, com. S. s-a numit Sascut-Targ. Bisericile Sf. Nicolae (ante 1809), Sfintii Imparati Constantin si Elena (1838-1841, renovata in 1896) si Sf. Pantelimon (1859), in satele S., Contesti si Beresti.

SAN BERNARDINO 1. culme si pas de altitudine in SSE Elvetiei, in Alpii Lepontini la izv. Rinului, la 2.065 m alt., strabatuta de un tunel rutier (6,6 km lungime) la 1.400 m, deschis pentru trafic in 1967; are pe versantul de S statiuni pentru sporturi de iarna. 2. Oras in VSV S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor cu acelasi nume, pe valea San Bernardino, la 96 km E de Los Angeles. 185,4 mii loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgica, chimica, a cimentului, mobilei, textila si alim. Constr. de rachete (Kaiser Steel Corporation) si de aparataj electronic. Piata agricola (cereale, portocale, struguri). Plantatii de citrice si vita de vie. Cresterea pasarilor si a bovinelor. Universitate (1960). Festival anual national al portocalelor (din 1915). Statiune climaterica. Fundat de misionarul spaniol Francisco Dumez, in 1810, poarta numele Sf. Bernardino din Siena. In 1851, o colonie de mormoni s-a stabilit aici, dar a plecat in 1857 in statul Utah pentru a intemeia asezarea Salt Lake City.

PADUREA CRAIULUI, Muntii ~, culme muntoase in NV M-tilor Apuseni, orientata NV-SE, marginita de depr. Vad-Borod (in N) si depr. Beius (in S), alcatuita din calcare mezozoice si roci vulcanice neogene. Alt. max.: 1.015 m (vf. Hordincusa). Nod hidrografic. Depozitele calcaroase mezozoice au dat nastere unui relief carstic (pesterile Vadu Crisului, Meziad, Vantului). Expl. de bauxita (Zece Hotare, Rosia). Turism.

crestet n., pl. e (d. creasta supt [!] infl. lui a creste). Virfu capului omului. Virf, culme: crestetu muntilor. Din crestet pina´n talpi, din cap pina´n calciie, peste tot corpu, in tot corpu: a simti un fior din crestet pina´n talpi, ignorant din crestet pina´n talpi.