NEVRICA, nevricale, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) criza de nervi sau de isterie. – Din ngr. nevrika.

NEVRICA ~le f. fam. mai ales la pl. criza de nervi. /<ngr. nevrika

criza f., pl. e (vgr. krisis, d. krino, judec. V. critic). Moment greu in cursu unei boale. criza de nervi, atac de nervi. Fig. criza ministeriala, criza financiara (chesat).

PANDALIE ~i f. mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternica si violenta; criza de nervi; furie. [G.-D. pandaliei] /Orig. nec.

nerv (nervi), s. m. – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (e*****t), din fr. nerveux; nervozitate, s. f., din fr. nervosite; nervura, s. f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. enerver; nevricale, s. f. pl. (criza de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Galdi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος.

ACCES² ~e n. 1) Manifestare violenta a unei boli; criza; atac. ~ de nervi. 2) fig. Manifestare violenta a unei stari sufletesti. ~ de furie. /<lat. accessus, fr. acces

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etc.) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ◊ Boala de nervi = boala nervoasa. Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervura (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din lat. nervus, it. nervo.